luni, 31 octombrie 2016

Brelocul ghinda de Bucurie

Si iata si ghinduta ghidusa. Nu i-am pus niciun fel de agatatoare pentru ca ma gandeam sa stabilesc cu fericitul castigator ce si cum. Dar, nu a fost sa fie (motivul la final), asadar ghinduta ghidusa a ramas fara agatatoare deocamdata.
Am lucrat dupa modelul pe care l-am prezentat in -  Tutorial: “Pe urmele ghindelor (III) … amigurumi”, publicat in Revista Atelierul. De data aceasta am folosit fir de acril si croseta de 4. Deci este marisor :).



Si brelocul ghinda de bucurie nu va calatori. Pentru ca in octombrie nu s-au inscris bucurii in colectie :(. Dar poate ca il voi trimite si pe el undeva in lumea asta mare :D. Vom vedea ce ii este destinat.
Ne vedem luna viitoare, pe 11, pentru o noua colectie de bucurii - de data aceasta, bucurii de noiembrie.

duminică, 30 octombrie 2016

13. " Unde-ți petreci Revelionul?! "


Înainte de a-mi răspunde la întrebare, vă voi povesti ce idee mi-a venit. S-ar putea să vă inspire! S-ar putea chiar să petreceți Revelionul de mai multe ori  anul acesta și cu siguranță vă va plăcea. :D
Probabil vă întrebați ce este cu poza de mai sus.. Ei bine, este o felicitare realizată acum câțiva ani, când abia începusem să ne bucurăm de beneficiile camerei digitale și ale programului de editare, aveam un scaner ca vai de el și nici măcar nu visam că ar exista o tabletă grafică. Dar cam așa ne plăcea nouă să ne distrăm. Pe atunci erau ”ședințe foto” pline de râsete și idei haioase, după care urma un proces lung și laborios în care scanam poze mai vechi, ”decupam” poze mai noi (nu cu foarfeca, ci în program, hehe - cu foarfeca probabil că ar fi fost mai rapid), făceam tot felul de combinații și la final ieșea o mare ”capodoperă” cam ca cea de mai sus. Deși dura destul de mult și întâmpinam destule dificultăți,  ne amuzam și ne bucuram de fiecare ”reușită”. 
Acum, am aflat că toată distracția de genul acesta se numește fotodivertisment - și implică doar divertisment și rezultate în timp real. Cu alte cuvinte sărim etapele acelea multe despre care vă spuneam mai sus, petrecând momente plăcute, în timp ce PartySnap se ocupă de fotografii, iar noi ne jucăm, adăugând tot felul de efecte pe acestea, alegând din variantele disponibile (și prestabilite) de pe display-ul cu touch screen, conectat la aparatul foto. Ca să vă faceți o idee, cam despre așa ceva este vorba:



Și acum să revenim la întrebarea de la început. ”Unde-ți petreci Revelionul?” - tot este aproape omniprezentă în conversații în această perioadă a anului. Iată la ce m-am gândit eu. Ce ar fi să îmi petrec Revelionul anul acesta ceva mai devreme? Pentru că, pe 31 decembrie este cam greu să ne strângem toți acasă (mai o gardă, sau o parte dintre noi se află la depărtare și tot așa). Așadar, o mică reuniune de familie în care să ne distrăm toți de minune, în timp ce altcineva se ocupă de fotografiile de la eveniment dar noi avem control complet asupra lor? Iar la final să avem toate fotografiile realizate salvate pe un suport multimedia și poze gata imprimate, numai bune de așezat în album, de oferit cadou, sau de pus pe frigider (pentru că, pentru o fotografie magnetică de familie, cu siguranță se mai găsește loc!)?
Iar de Revelion... Ei bine de Revelion voi petrece de minune în căldura căminului meu propriu și personal. Adică acasă! Relaxant - un fel de prelungire a Sărbătorilor de Iarnă. Iar la 00:00 voi urca pe blog o serie de fotografii cu întreaga familie, în timp ce ne distrăm de zor în Poiana Brașov, Constanța, Paris, Londra, Tokyo sau ... încă nu m-am hotărât care ar putea fi a șasea variantă (probabil nu ecranul verde  folosit ca fundal la realizarea pozelor, hehe - deși nu este tocmai o idee rea; amuzant ar fi cu siguranță!!) simultan . Și vă voi ura La mulți ani!! Șitți voi, un fel de petrecere ”in direct” care de fapt este filmată înainte în studio. 

Acestea fiind scrise .... voi unde vă petreceți Revelionul ? :)


http://super-blog.eu/2016/10/29/proba-13-partysnap-o-noua-dimensiune-a-divertismentului/

sâmbătă, 29 octombrie 2016

12. " - E cineva acasă? "


- E cineva acasă?
- Da, vă rog, intrați! zic zâmbind și ies în întâmpinarea celor dragi.

Și apoi urmează să facem turul casei, să o descoperim împreună și să ne bucurăm de fiecare ”bucățică” din ea, de parcă ar fi făcută din turtă dulce. Sfârșitul scenariul este mereu acesta. Diferă doar multiplele proiecte de casă pe care le tot fac mental, de ani de zile. Deocamdată (încă) doar visez la casa viitorului. Uneori îmi mai notez pe carnețel idei, alteori mai mâzgălesc câte o schiță care la final arată a desen de grădiniță - important este însă să nu pierd ideea de moment. Cine știe, poate va aduce planul căsuței mai aproape de ”perfecțiune”.

În copilărie îl priveam pe Tati când făce schițe pe hârtia aceea specială cu ”pătrățele mici”. Se sfătuia cu Mami și făceau împreună tot felul de planuri. În timp, am văzut acele desene transformându-se într-o cabană micuță si frumoasă, construită în curtea bunicilor. Și  dialogul de la începutul articolului deschidea de fiecare dată jocul meu și al surioarei mele, în timp ce ne retrăgeam ”acasă”.

Nici nu mai știu când am făcut primul ”proiect de casă”. Acesta a crescut, s-a modificat și a evoluat odată cu mine. Îmi amintesc entuziasmul pe care l-am simțit când am aflat că pot face alegeri astfel încât casa mea să fie prietenoasă cu mediul (și implicit cu locuitorii ei), să nu depindă total (sau chiar deloc) de furnizorii de energie electric și agent termic. Cu alte cuvinte - să fie o casă a viitorului. Sau cel puțin așa înțeleg eu că ar trebui să fie.

Cred că, un adevărat proiect de casă ține cont nu doar de partea de siguranță și estetică a unei viitoare locuințe (deși urmărind construcțiile din ultimul timp nu știu în ce măsură se ține cont și de aceste două aspecte), ci și de confortul pe care aceasta urmează să îl ofere - urmărind încă de la bun început să integreze în proiect cele mai bune soluții pentru o casă optimizată pe termen lung, spre nelimitat. Și acest lucru este posibil. Îți poți creiona visul,  îl iei cu tine și  îl vezi transformându-se sub ochii tăi, într-un birou de proiectare, sub mâinile pricepute ale specialiștilor, mai întâi într-un proiect, ca apoi să devină realitate.



Știți cum arată visul meu? Este ca un puzzle 3D, pus într-o cutie. Nu știu însă dacă are toate piesele, sau dacă nu sunt cumva unele în minus / plus / greșite / nepotrivite. Schemele realizate sunt departe de a-mi oferi imaginea exactă pentru a putea să clădesc casa și rezolv puzzle-ul.

Am nevoie să știu de exemplu dacă la proiectul unei case construită în stil clasic aș putea folosi în loc de panouri solare noile plăci Tesla care pot înlocui țiglele (am văzut recent un film despre acestea pe internet și mi s-au părut geniale). Cum aș putea folosi energia generată de sălcii pentru un solar. Acesta apare în apropierea căsuței în toate proiectele mele. Care ar fi cea mai potrivită izolație pentru casă - eu aș opta pentru cea pe bază de celuloză (hârtie) dar oare se potrivește? Și în ce măsură? Vreau să pot monta tapet, fără să îmi fac probleme că se va face igrasie. Să folosesc materiale cât mai naturale într-un mod eficient, să fac alegeri compatibile. Pentru că, degeaba am multe informații, dacă nu știu ce să fac cu ele, cum să le aplic și cum să le transform în avantajul meu.

O casă cu aspect tradițional mi-aș dori. Suficient de spațioasă și luminoasă, fără a fi nici prea mare,  nici prea mică. Cu parter, etaj și mansardă. Cu garaj și demi-sol. Cu cât mai multe uși glisante posibil. pentru că îmi plac și sunt practice. Cu balcon închis și verandă în semi-cerc, în continuarea biroului - camerei de oaspeți. Cu un atelier de lucru și o cameră specială pentru cărți și lectură, filme și colțul jucăriilor.

Astăzi sunt cu un pas mai aproape de visul meu - de casa din viitor. Am scos din cutie piesele și, cu grijă, ele vor fi sortate și aranjate. Iar când vor fi puse la loc, însoțite de instrucțiunile de folosire, voi putea să încep să clădesc încet, dar sigur, cel mai frumos Puzzle 3D din lume. Și când va fi gata, după ce voi auzi bătai în ușă, mă voi îndrepta spre holul de la intrare, de unde voi auzi:
 - E cineva acasă?
- Da, vă rog, intrați!

http://super-blog.eu/2016/10/27/proba-12-casa-viitorului-incepe-azi-cu-aia-proiect/



vineri, 28 octombrie 2016

11." O altfel de călătorie cu mașina "



Prima noastră mașină a fost un Trabant. Cum aș putea uita? Aveam șase ani și mult entuziasm! Mi-a fost „repartizat” locul din spatele șoferului și am primit o grămadă de sarcini: să îl ajut pe copilot (mama), să întrețin atmosfera (eram un fel de sistem multimedia de modă veche, hehe), să fiu atentă ca atunci când merge mașina în marșarier, sau parcăm cu spatele să nu obstrucționez vizibilitatea șoferului (tata) - adică să mă las în jos, etc.
De ce vă povestesc toate acestea? Să vedeți! Cu timpul am schimbat mașinile. Atribuțiile mele s-au mai modificat. Aveam un radio, sau un casetofon și când tehnologia a avansat suficient un cd player - deci mai luam și pauze contemplative în timp ce ne plimbam cu mașina. Totuși partea cu lăsatul în jos a rămas constantă. Până în vara aceasta.

După o pauză destul de mare în care nu am mai mers cu mașina, am hotărât în sfârșit,  într-un week-end din vara aceasta, să mergem pe Bran, până dincolo de Fundata. Drumul îl știu și cu ochii închiși, așadar nu am avut de stabilit itinerariul dinainte - ideea era să facem o plimbare, în care să îl luam și pe Dodo, canișul nostru, să vedem cum se acomodează cu mașina. Zis și făcut. Am petrecut aproximativ o oră în seara dinaintea plecării să pregătesc 2 cd-uri cu mp3-uri și a doua zi eram pregătiți, cu mic, cu mare, cu pancake-uri și apa pentru drum, aparatul de fotografiat și multă voie bună.



Nu eram însă deloc pregătită pentru ce a urmat! Vă spun drept că tot ce știam eu despre o călătorie cu mașina a fost cu totul schimbat. De cand am intrat în Suzuki SX4 ( pentru noi și prieteni Suzu) am avut impresia că m-am teleportat în viitor. La bord era un fel de computer din al cărui nume nu am reținut pe moment decât partea cu DVD - mă și gândeam „oau, dar asta înseamnă și mai multă muzică în mașină!”, lucru care implica că aș fi putut visa cu ochii deschiși în voie, contemplând peisajele. Sau aproximativ în voie... pentru că în acel moment nu știam încă de existența sistemului de navigație auto  = un domn simpatic care te asistă pe parcursul călătoriei și te ajută să ajungi la destinație pe drumul cel mai bun.
Nu mă credeți? Nici eu nu eram prea convinsă până atunci.



Cum am pornit la drum am realizat că nu era vorba despre un simplu GPS, era de fapt un singur sistem, cu multiple funcționalități. Eu, care credeam că voi sta tot drumul cu ochii pe fereastră, eram total absorbită de acest aparat cu sistem integrat - special conceput pentru a se potrivi cu mașina noastră. Inițial chiar am crezut că este aparatura pe care o avea din fabrică.
Să poți acționa comenzile direct de pe volan fără a afecta în vreun fel concentrarea la trafic - știam că a avansat mult tehnologia, dar era prima dată când mă puteam bucura în mașina noastră de așa ceva!

 

Nu știam cum să aflu cât mai repede cât mai multe informații. La primul popas a venit o nouă surpriză. De fapt cea mai mare. Vă amintiți ce vă povesteam la început? Ei bine, pentru prima dată nu a fost nevoie să mă aplec când am parcat cu spatele. Datorită camerei montate se putea parca și da în marșarier fără a te întoarce în acea poziție incomodă, privind doar spre ecranul de pe bord și fiind asistat acustic și vizual de sistemul de navigație



Și uite așa, tot drumul, m-am minunat ba de peisaj, ba de cum se auzea din când în când muzica puțin mai încet, în timp ce primeam instrucțiuni sau informații despre drum. Până la destinație am aflat și despre faptul că poți conecta diferite dispozitive prin USB  - ah, daca aș fi știut, nu mai așteptam până acasă ca să vedem pozele făcute. Sau că se poate conecta smartphone-ul prin bluetooth și accesa foarte ușor tot de pe volan. M-am bucurat mult pentru că, mai ales atunci când șoferul nu este însoțit și nu are cine răspunde la telefon, poate vorbi chiar dacă este în trafic, fără să pună viața cuiva în pericol. Și am stabilit și cum îl va chema pe noul copilot - Edotec .

Bun și acum eu, dacă sistemul acesta face totul, ce atribuții mai am? :)) Pot să visez în voie, bucurându-mă de călătoria cu mașina, de peisaje și de muzică? :D



http://super-blog.eu/2016/10/25/proba-11-navigati-in-lumea-gadgeturilor-auto/

joi, 27 octombrie 2016

10. " Eu și florile. Și-o lume mai frumoasă. "



- Ieșim! Ești gata? întrebă Bunica, în timp ce făcea ultimele pregătiri.
- Mergem la piață? i se alătura o mogâldeață de fetiță, care ținea strâns în mânuță un coșulet împletit.
Prima oprire era acolo unde se găseau primele flori de vânzare.
- Pentru Mami !
... sau
- Pentru tine, Buni !
Și pentru cine și mai cine...

Inceputul Promitator


Am iubit florile dintotdeauna. Florile de grădină, luate de la câte o bătrânică, cu multă emoție și bucurie. Cred că erau cele mai frumoase buchete de flori pe care le-am văzut vreodată, așa, simple, dar aranjate cu grijă și încărcate de iubire pentru acele flori plăpânde. De câte ori mi-au ieșit în cale acele buchete magice m-am oprit și am luat măcar unul. Nu poți uita emoția aceea transmisă de mâinile tremurânde, de ochii înlăcrimați... Am suferit de fiecare dată când nu aveam la mine un bănuț pentru a putea să cumpăr de la „bătrânica - bunică”, sau chiar „bătrânelul - bunic” un strop de poveste. Flori cu suflet...

Cel mai mult îmi plăcea să merg la piață pentru că, vrând - nevrând, Buni nu scăpa fără să îmi ia flori. :) Chiar dacă nu întâlneam nicio bătrânică în drumul nostru, la piață erau florăresele. Îmi era drag sectorul cu flori de pe vremuri - o mare de flori de grădină, de seră!
Iar dacă, din întâmplare, era închis acolo, ca rezervă, aveam și o florărie „ de stat ” pe traseu, unde aveau cele mai frumoase garoafe de la Codlea.

Ce mai... deja lumea mă cunoștea drept fetița cu florile! Iar mie, mie îmi plăcea să îmi impart bucuria, adică florile, cu cei dragi!

Piticul Vesel

Întotdeauna am iubit florile și mi-am imaginat povestea pe care o poartă cu ele. Unele depănau amintiri din poienițe, altele se mândreau cu grădinița îngrijită cu drag din care fuseseră culese, pentru a aduce un strop de bucurie oamenilor. Și cele crescute în sere aveau poveștile lor! Mie mi se părea că, deși păreau mai sofisticate, erau de fapt foarte copilaroase și tot își doreau același lucru ca orice altă floare: să le zâmbești. Ca atunci când, copii find, o frezie timidă poposise pe năsucul sorei mele, preț de o fotografie.

În scurtul lor drum prin viața noastră, florile ne reamintesc să fim copii. Să le privim cu ochii limpezi, să ne îmbătăm de parfumul și culoarea lor, să ne eliberăm de tirania cotidianului și să evadăm într-o lume de basm.

Balonul Visator


Acum există tot mai puțini oameni care știu să transmită iubirea lor către flori și către ceilalți oameni, mai departe. Florile nu înseamnă obligație. Florile presupun iubire, poveste, zâmbet, vis, viață, curaj, empatie... și mult mai mult decât atât.

Când vorbim despre aranjamente florale vorbim despre suflet și artă. Mi se pare pur și simplu minunat să reușești să dai formă unei povești în care florile joacă rolurile principale - mesagerii sentimentelor și gândurilor.

Și unii oameni sunt adevărați magicieni. Ei nu sunt doar cei care pregătesc cadouri florale, ei sunt un fel de mici spiriduși care învață de la flori și le ajută pe acestea să își îndeplinească misiunea, creând o lume mai frumoasă și mai bună.

Printul Inocent

Nu știu cum să vă descriu magia momentului în care ești surprins de mesajul purtat de flori. Îmi pare că își pierde din farmec când cuvintele incearcă să îl surprindă. Dar știu că, într-un atelier de design floral  se „montează” adevărate decoruri pentru piese de teatru unice și personalizate. Și, chiar dacă timpul nu îmi permite să caut comori prin orașul peste în care acum domnește toamna, pot afla într-o florărie online  un „soldățel gingaș” care să îmi fie mesager și să aducă bucurie.

Soldatelul Gingas

Nu ezitați să (vă) oferiți flori! Pot fi în ghiveci, sau într-un aranjament floral de poveste, sau poate fi doar un buchet pe care să îl aranjați frumos în vaza preferată - așa cum face sora mea mai mică. Și fiecare floare primită, îi reflectă în privire fericirea. Și nu știu dacă știți, dar fericirea se „ia”! E molipsitoare :)!

Iubesc florile. Îmi fac lumea.. mai frumoasă. Ceea ce vă doresc și vouă!
http://super-blog.eu/2016/10/22/proba-10-buchete-olla/

miercuri, 26 octombrie 2016

Premiile pregatite pentru temele #43 si #44 de pe Provocari Verzi

Buna :)
Asa cum promiteam iata ca va povestesc despre ce premii am pregatit si / sau expediat in lunile trecute la Provocari Verzi. La Tema #43 " Ce faci cu bete de inghetata " si Tema #44 "Sticluta pentru pastrat dorinte" am trimis pentru premiul extras de catre broscuta Inlinkz doua premii formate din:
- doua seturi a cate 5 servetele pentru decoupage si bijuterii (cercei si bratara) oferite de Adriana - Arta si Creativitate.
- cate doua orare cu Zanele Provocari Verz, din partea noastra.

Tot la aceste doua teme am avut si cate un al doilea premiu, oferit in urma jurizarii - premiu constand intr-o stampila digitala:

marți, 25 octombrie 2016

09. " Căsuța din vis "



Visul meu este să locuiesc la casă. Îmi plac îndeosebi căsuțele construite în stil vechi, eventual cu cerdac sau verandă, cu sobă de teracotă, frumoasele geamuri de lemn. Destul de greu de întreținut, dar atât de fermecătoare.
Zilele acestea m-a cuprins nostalgia în timp ce mă uitam la un set de plastilină. Da... de plastilină. Mi-am amintit că, în copilărie, când ploua afară și era frig, stăteam în veranda casei bunicilor și ne jucam cu așa ceva. Inițial ieșeau tot felul de figurine având culori distincte, dar, în timp, ajungeau să arate toate amestecate... Și parcă nu îți mai venea să te joci cu ele. Cu toate acestea, bunica noastră le păstra cu mult drag într-o cutie. Lucrurile vechi au farmecul lor, dacă știi cum să le tratezi.
Casa aceea... îmi este dor de ea. Răcoare vara, cald iarna, curtea în care ne jucam badminton. Da, mi-e dor să locuiesc la casă, fie și pentru perioade mai scurte.

Cu aceste gânduri în minte însoțindu-mă tot mai des, m-am „ trezit ” acum câteva zile, cu un vis! Dar, să vi-l povestesc:

Se făcea că, plimbându-mă prin oraș, am ajuns în fața unei porți foarte frumoase! Atât poarta, cât și gardul montat pe un suport realizat din piatră, erau din metal, iar timpul își pusese amprenta pe decorațiuni cu... rugină, desigur.
Privind peste gard, am zărit o căsuță. Nici prea mare, nici prea mică - potrivită. Stătea pitită după vreo doi pomi - un castan și un nuc. Deasupra ușii de la intrare, pe frontispiciu, puteam cu greu zări câteva litere și cifre...

V_LA  ZOR(indescifrabil)
18_9

Reacția mea pe moment a fost să „dau zoom”, ca la telefon, dar exact când mă pregăteam să fac acest lucru (și, cine știe, probabil fiind un vis ar fi funcționat) o doamnă drăguță m-a întrerupt:

- Felicitări pentru achiziție! Când urmează să vă mutați?

Am privit-o nedumerită. Dar, uimirea mea a fost și mai mare când am văzut că în mâna dreaptă aveam un set de chei, fiecare având atașată de ea o plăcuță mică, pe care era înscris la ce folosea. Pe una dintre ele era scris „ camera de oaspeți ” și, nu mare mi-a fost mirarea când, imediat ce am citit ce scria, m-am trezit ... în camera de oaspeți din căsuță.
Cameră mare, înaltă și luminoasă, cu geamuri cu tâmplarie de lemn mâncată de vreme.. Ohhh și nici soba nu arată foarte bine. Tapetul de pe pereți s-a degradat... și ei sunt atât de reci. Bine măcar că nu pare a fi igrasie.

- Trebuie renovat! îmi citi gândurile doamna drăguță. Dar, să nu vă faceți probleme - structura de rezistență nu a fost afectată de trecerea vremii. Căsuța are mult potențial. Vă recomand pentru început să îi faceți o termografie. Vă voi scrie o rețetă!

Ne-am mutat în birou - da, căsuța mea avea și un birou foarte cochet! După ce a completat ceva pe un formular, doamna mi l-a întins zâmbind:

- Să știi că nu trebuie să îți faci griji! Este vorba despre o scanare termică a clădirii cu o cameră de termoviziune. Vom afla datorită radiațiile infraroșii care este distribuția temperaturilor pe suprafața căsuței. Trebuie să te bucuri - fiind anotimpul rece, vom putea afla foarte ușor unde trebuie intervenit! Vei putea știi exact ce fel de izolație să folosești, cum poți reduce pierderile de căldură înlocuind ferestrele neetanșe cu unele noi, dar păstrând, bineînțeles, forma celor vechi - ar fi păcat să strici armonia pe care această construcție a purtat-o în timp. Uite de exemplu această ramă de lemn - trebuie recondiționată... și semineul! Este frumos, dar ineficient! Părea mea este să îl păstrezi - de decor. În casă ar trebui să îți instalezi un sistem de încălzire performant, modern, nepoluant, care să reducă cheltuielile de întreținere ridicate și să păstreze casa în condiții optime. Altfel, toate investițiile pentru renovare vor fi fost făcute în van.


Și fiind vorba despre un vis, în timp ce priveam „biletul de trimitere” către Avizez, și-au făcut apariția în fața casei specialiștii și după câteva momente țineam în mână termografia. Am crezut că nu văd bine! Atâtea culori calde!! Invers proporțional cu răceala din casă!

- Da, încuviință doamna, exact cum spuneam. Trebuie renovat și reabilitat! Avem de lucru, continuă în timp ce intram în casă. Reparații la pereți, tencuiala, izolăm termic .... Și, pe măsură ce indica punctele slabe ale casei, interpretând termografia, casa părea că prinde viață, fiecare cameră prin care treceam căpăta culoare, căldură, strălucire (cred că și noile becuri de iluminat LED aveau un mare merit), tapetul nou înviora atmosfera.....



- Aici vom monta centrala - îmi întrerupse ea gândul. Și uită-te în bucătărie! Aparatură modernă, cu un consum de energie redus și totuși cu design retro! Cu siguranță căsuță ta va trece cu brio acum testul experților și va obține un certificat energetic cu punctajul maxim!

Nici nu a terminat bine ce avea de spus că m-am trezit din nou în sufrageria proaspăt renovată.

- Felicitări! Acesta este  certificatul energetic al casei tale! A cu felicitări pentru alegerile făcute pentru îmbunătățirea performanței energetice.




Doamna îmi zâmbi și dispăru.... În casă era plăcut și călduț. De pe geam priveam nucul și castanul din fața casei. Un lătrat insistent se auzea din depărtare, apoi tot mai aproape, mai aproape....

Și m-am trezit. Dodo mă aștepta să îl scot la plimbare. M-am grăbit să îmi notez ce am visat. Undeva, o căsuță cu un nuc și un castan în față așteaptă o nouă șansă - iar eu îmi doresc să o pot transforma într-un cămin primitor și confortabil.

http://super-blog.eu/2016/10/20/proba-9-casa-veche-caut-performanta-energetica-noua/

luni, 24 octombrie 2016

08. " Apărători de amprente, la sol. "


Bine v-am găsit!
Noi suntem PumaStâng și PumaDrept - apărători de amprente la sol cu vechime, din binecunoscuta și (spunem noi) foarte îndrăgita categorie: încălțăminte sport.
De felul nostru suntem modești, nu am fi îndrăznit să spunem „foarte îndrăgita categorie” dacă nu am fi avut motive întemeiate. Vedeți voi, avem vechime în „câmpul muncii”! Am fost apărători de amprente la sol pentru două perechi de piciorușe drăgălașe de fetițe. Da, fetițele poartă teniși albaștrii!

Prima fetiță care ne-a avut și pe care am avut-o în grijă ne adora pur și simplu. Copiii cresc repede când sunt mici, dar în acea scurtă perioadă de timp am parcurs alei înfrunzite prin parcuri, am mers la munte - unde ne-am cățărat vitejește, dar cu multă atenție pe potecile pietruite și, bineînțeles, am petrecut momente de neuitat în livada bunicilor.
Nu vă puteți imagina ce distracție poate să fie pe niște pantofiori sport când vine vorba să sară în căpița cu fân. Dar, mai mult decât toate aceste aventuri, am îndrăgit acele amprente ale tălpilor micuțe, care parcă ni s-au impregnat în suflet. Cum, nu știați? Și articole de încălțăminte sport, așa ca noi,  au suflet!


Și surioara mai mică ne-a purtat o bună perioadă de timp. Mai băiețoasă puțin, ce e drept, ne-a dat o grămadă de emoții... Dar am reușit să protejăm și acele amprente jucăușe de pericole, să le purtăm prin aventuri de neuitat - ce au rămas întipărite în timp, pe fața noastră cam... ștearsă de vreme. Sau poate o fi și de la nisipul în care ne-am afundat în jocul de-a Țestoasele Ninja! Hmmm....

Apropo! Câți ani ne dați? Noi suntem de părere că ne (men)ținem foarte bine! Ce e drept, fetița mai mare are grijă de noi - ne-a făcut culcuș într-o cutiuță cochetă, cu promisiunea să avem la un moment dat chiar o cutie originală, demnă de încălțămintea sport . Vaiii, de când nu am mai stat în așa ceva!! Din.....
Ooops! Era să ne dăm de gol.


Nu știm cum sunt alți copilași, dar fetițelor noastre le plăcea să se echipeze cu haine sport și porneam înpreună, însoțind-o întâi pe cea mare, apoi, cu timpul pe cea mică, la joacă. Chiar, pantofiorii voștri sport se joacă? 

Cum adică ce? Fotbal, tenis, badminton, ”țară, țară vrem ostași”? Nu, nu pe calculator... în aer liber! Drumeții fac? Noi avem și câteva cicatrici mici - dar ne plac! Ne amintesc cât am fost (și, după cum puteți observa, cât mai suntem încă) de iubiți. Știm acest lucru! Am auzit-o pe fetița cea mare când îi povestea celei mai mici că anul acesta ne va scoate și pe noi, de Moș Nicolae, pe hol, lângă ușă. Vom primi cadouri pentru niște piciorușe mici și drăgălașe de băiețel. Cine știe, poate, dacă nu sperăm prea mult, măcar pentru o mică ședință foto, ne va încălța și el. Suntem norocoși și fericiți!

În concluzie, am trăit cea mai frumoasă experiență la care poate visa un articol de îmbrăcăminte sport . Nici măcar pantalonii de sport nu au fost atât de îngriiți și răsfățați. Păi chiar așa, îi vedeți pe undeva prin poze? :) Glumim! Ne-au fost și ei prieteni dragi de joacă.


Dar, pentru că tot am povestit despre bucuria care ne așteaptă în decembrie, ne-am gândit și noi să îi facem o surpriză fetiței mai mari - cea care ne are și acum în grijă. Am căutat de zor o pereche de  încălțăminte sport de damă  care să îi fie de nădejde, să o poarte comod și sigur și rapid (așa îi place ei să meargă repede-repede, chiar și acum) pe unde o duc pașii. Ne-a fost greu să alegem următorii  „apărători de amprente la sol”. Dar, până la urmă ne-am hotărât. Știm lângă cine ne-ar plăcea să stăm pe hol, când urmează să găzduim nu picioare vesele, ci cadouri! Lângă pantofii sport de damă Puma - Smash Denim!



Vă mulțumim că ați citit această pagină din jurnalul vieții nostre! Vă mărturisim, cu șireturile pe limbă (un fel de ”cu mâna pe inimă”, desigur), că a fost mai dificil să ne punem la un loc gândurile în ordine și să ne așternem amintirile pe blog, decât atunci când am dat cu stângul în dreptul (sau invers), când ne-am împiedicat în borduri, am călcat strâmb sau am plonjat în vreo băltoacă. :D Dar ne-a făcut plăcere! Acum mai rămâne să vedem cum îi facem surpriza cu tenișii de denim fetei! :) Trebuie să găsim un răspuns... vorba englezului - The Answear please!

http://super-blog.eu/2016/10/18/proba-8-ce-povesti-ar-spune-pantofii-sport/

duminică, 23 octombrie 2016

Actualizare premii Provocari Verzi - Tema #40 "Aripi de Fluturas"

Actualizare iunie 2016: Premiul  trimis de Rux pentru Tema #40 "Aripi de fluturas" a fost suplimentat cu:

- un set de decoratiuni ciupercute pentru flori, un servetel "Viel Gluck" (Mult Noroc :D), 2 mici martisoare din pluta si un cocor origami, din partea lui Rux si 


-un set format din cinci servetele din partea Adrianei: model trandafiri, abstract verde, abstract pe negru, carti, abstract flori.


Voi actualiza si celelalte premii despre care nu am reusit sa scriu pana acum, cat de curand! :)

Actualizare premii Provocari Verzi - Felicitari calatoare "Vestitorii Primaverii"





Actualizare iunie 2016: La Felicitari Calatoare XI "Vestitorii Primaverii", premiul trimis de Rux a fost suplimentat si a mai continut:
- un set de decoratiuni ciupercute pentru flori, un servetel "Viel Gluck" (Mult Noroc), un mic Martisor realizat pe pluta si un cocor origami, din partea lui Rux (le puteti vedea in prima poza) si
- un set format din cinci servetele din partea Adrianei: cu inimioare, cu margarete, cu trandafiri si doua cu flori de mar:
Voi actualiza si celelalte premii despre care nu am reusit sa scriu pana acum, cat de curand! :)