vineri, 24 martie 2017

Felicitari Calatoare de Paste XVI

Buna!
Iata ca ne imbarcam la o noua calatorie creativa. Gazduim pe Provocari Verzi o noua editie a felicitarilor calatoare - a XVIa!!
Tema este una foarte frumoasa si aveti timp sa va inscrieti pana pe 9 aprilie (tot pana atunci, la 23:59) va trebui sa trimiteti poza cu felicitarea pe adresa de mail a concursului. Toate informatiile necesare le gasiti aici:

Ceea ce imi aminteste ca nu am apucat sa va povestesc despre felicitarea de anul trecut (coincidenta este ca am folosit-o acum pentru a crea imaginea concursului). Dar iata un mic preview. Hehe!

miercuri, 22 martie 2017

Bucuriile de peste an - Martie 2017 -

Buuuna!
Iata-ne la cea de-a treia editie a bucuriilor din acest an. 😌 Astazi este ziua mea si m-am tot gandit ce as putea pregati in aceasta luna inca de pe 1. Cred ca voi face ...  o pernuta pentru ace sau pentru papusi. Imi doream de mult sa lucrez asa ceva 👧
💙 Cum participati: va inscrieti in colectia de mai jos, adaugand link catre bucuria despre care vreti sa povestiti. Puteti sa inscrieti oricate bucurii vreti, dar nu uitati sa faceti articole separate pentru fiecare  in parte :).
💖 Ce fel de bucurii pot participa: de la un zambet oferit cuiva drag intr-o poza, la bunatati pregatite cu multa iubire, la mici lucrusoare facute de mana, la desene etc.
💚 Perioada in care se pot face inscrieri:  22-30 martie (23:55)
(Atentie! Puteti inscrie in fiecare luna articole publicate incepand cu prima zi din luna respectiva - chiar daca perioada este 22- penultima zi din luna ).
💛 Ce pregatesc in martie pentru voi? O pernuta dragalas (alta decat cea din imagine) - pe care o veti putea vedea pe 30 martie, cand va fi ales automat, de catre broscuta Inlinkz, castigatorul.
💜 Cand se expediaza premiile? O data la trei luni, daca nu reusesc mai repede :)
[martie-aprilie-mai probabil in iunie]


Pentru a va inscrie, completati formularul dupa cum urmeaza:





💟
Nota: Daca ai castigat bucuria si vrei ca luna viitoare sa oferi si tu o mica surpriza, creata cu drag, da-mi de veste pentru a putea pune la cale impreuna urmatoarea editie. Aceasta nu este o obligatie, desigur! 😊
 
 
 

marți, 21 martie 2017

Martisor pentru Buni

Buna!
Pentru astazi am pregatit poze cu martisorul cusut pentru Buni. A fost primul la care am lucrat anul acesta, usor imperfect, desi am lucrat foarte atent - pesemne pentru ca imi iesisem din ritm si asa cum povesteam, se coase destul de greu pe rosu :).
Dar lui Buni i-a placut si stiam ca il va iubi - asa ca i l-am daruit din suflet. Si cum spunea draga de ea - oricum nu ii vede imperfectiunile :)


Modelul este cel de aici - de pe Semne Cusute. Am folosit o parte din el si am creat eu un chenar simplu... plus un snur alb-rosu de martisor, prin care am prins etamina de fetru. Sistem de prindere o za din cupru, prinsa pe spate.

Acesta este... cu multa iubire.

duminică, 19 martie 2017

Cursul de japoneza

Astazi doar o postare scurta. 
Voiam sa impart cu voi o bucurie enorma - prima bucurie de pe lista mea cu dorinte bifata. S-a intamplat inca din ianuarie - eu am actualizat acea lista, dar nu am reusit sa va povestesc nimic. De fapt, inca mai am putin de lucru la papusica. Adevarul este ca am avut o perioada deloc usoara si  chiar astazi o zi destul de grea. Oamenii fac mult rau celor din jur uneori fara macar sa isi imagineze. 
Dar nu despre lucruri triste vreau sa scriu eu aici. Sunt fericita ca .. am reusit sa revin pe linia de plutire si abia astept sa termin papusica aceasta mititica si dragalasa care ma asteapta cuminte si sa ma bucur de curs :). Ii multumesc Mihaelei pentru bucurie si pentru rabdare si intelegere! 
Si voua petru ganduri bune!!
Pe curand!

ps: sunt un mic samurai cu centura alba :)) Deocamdata!

sâmbătă, 18 martie 2017

Martisor pentru Mami

Buna :D!
Ce mai faceti? Eu ma pregatesc de cea mai frumoasa saptamana a anului (de pana acum ) - imi voi serba ziua alaturi de micul N, Rha si Ch. Yuhuuu!!
Nu va bucurati - nu scapati de mine. M-am asigurat ca voi bifa martie cand m-am inscris la SuperBlog (uneori am impresia ca ma sabotez singura .. ah nu e o impresie). LOL - era e ras. Da, eu si umorul meu fenomenal (de neinteles).


Ok, serios acum... Incerc sa intru macar cand am deadline la articolele din concurs (am prostul obicei sa le scriu din timp, dar sa nu le inscriu decat in ultima zi.. si mai prostul obicei de a schita ceva tot cam in ultima zi, sau din contra sa las ceva parte necompletata. sau poate nu e prostul obicei ci lipsa acuta de timp). Si ce legatura are toata vorbaria asta cu povestea de azi?
Hmm nu prea are, doar ca va anutam pe ocolite ca voi lipsi, dar am pregatit articole si le-am programat pe perioada asta, ca sa nu imi simtiti lipsa (hahaha). Si ca voi intra deobicei cand am deadline-uri la probele de concurs (mi-ar placea sa cred ca le cititi macar asa de amuzament - adica sa va amuzati pe seama a ce scriu, sa nu se inteleaga altceva) - si atunci voi incerca sa va raspund daca imi scrieti [ ce pretentii mai am si eu ].


Frumuselul din poza (da, am ajuns in sfarsit si la subiectul propriu zis al articolului - nu va faceti sperante, restul articolelor sunt cat se poate de zgarcite la text :P) este martisorul pe care l-am cusut pentru Mami, anul acesta. Modelul este un fragment din acest model fara nume, cules din zona Bucovinei, gasit pe blogul Semne Cusute al Ioanei Cordureau.

 Am lucrat pe o etamina alba (mai mica decat etamina normala) pe care am primit-o in dar de la prietena mea Alexuta (Ghemuletul Incalcit). Foarte migalos!! Acum ma uitam la poze si ma intrebam daca pozele le-am facut pe panza cumparata pentru o ie... 😶 .... 

Am facut chenar cu fir rosu (in punct x) si apoi cu un "snur" (alternand rosu si alb) am prins broderia pe fetru. Pe spate am prins si o za de cupru :).
Pe curand!!

vineri, 17 martie 2017

#08 Jurnal de mini vacanță


Sâmbătă 16 iunie, 2017

Am ajuns în Constanța dis de dimineață. Voiam să prind răsăritul pe plajă, să nu pierd nici măcar o clipă din scurta dar mult așteptata vacanță pe care o plănuiesc de mult timp. De nouă ani nu am mai fost la mare. Se întâmplă o mulțime de lucruri în această perioadă.
Când căutam cazare la hotel în Mamaia, mi-am amintit că în 2008, pe când mă plimbam împreună cu sora mea prin stațiune (ne plăcea foarte mult să mergem pe jos, dintr-un capăt în celălalt), mi-a atras atenția un hotel cu un nume foarte frumos, care se afla pe atunci în renovare. Se află în sudul stațiunii, foarte aproape de parcul de agrement situat lângă stația de autobuz a cursei speciale Constanța-Mamaia. Practic de acolo ne începeam noi plimbarea și zăream silueta clădirii de zece etaje, întrebându-ne de fiecare dată, oare cum va arăta când va fi gata.
Albastru, cu alb! Ca cerul, ca marea înspumată. Un strop de roșu - ca ancora de pe tricoul meu, marinăresc Așa m-a întâmpinat Hotel Aurora Mamaia

Mi-am făcut rezervarea online, pe site-ul hotelului, acum două săptămâni. Aveam de ales între priveliște către lac, sau către mare. Desigur, am ales Marea! Vreau să văd răsăritul de pe balcon, în timp ce ascult cântecul valurilor, acompaniat de pescăruși. 
În hol, la Recepție, turiștii vin și pleacă. Un du-te vino vesel, bronzat, sau dimpotrivă. Unii se grăbesc, pregătiți să meargă pe plajă, alții merg în pas domol, ca de vacanță, spre piscină.


Eu mă îndrept spre unul dintre cele trei lifturi care mă va purta silențios către etajul patru. La Recepție am preluat cheia.... De fapt nu, am greșit, obișnuința. Am preluat cartela. Este prima dată când stau într-un hotel la mare și accesul se face pe bază de cartelă. Dar am lipsit nouă ani. Multe se schimbă în bine.


Etajul patru. Camera mea... Alb-gri-albastru... Liniște. Dacă tâmplăria PVC cu geamuri termopan au un avantaj, atunci liniștea este acela. Va fi perfect pentru momentele în care mă voi retrage lenes, la adăpost de soarele prea arzător, pentru siestă. 
Nu vreau să zăbovesc prea mult - îmi aranjez bagajele, pun în frigider câteva mici ”răsfățuri” pregătite de Bunica și... ies pe balcon.
Ce priveliște miunată!!!  
Mare, ce mare esti! îmi vine să îi strig, în timp ce soarele mă învăluie jucăuș. Mi-ai lipsit!


Eu la mare am un program foarte plicitisitor (pentru unii): dimineața devreme merg să la plajă. Pe la nouă, deja mă îndrept frumos spre hotel. Poate zăbovesc puțin la piscină, mă răcoresc cu o înghețată. Urmează dușul (tare mult mi-a plăcut că în cameră, la baie, este duș și nu cadă) și apoi, firesc, masa. Restaurantul Mamaia este la câțiva pași de hotel. Când mi-am făcut rezervarea am ales sistemul "a la carte" și am putut comanda pe baza cardului valoric, ceea ce am dorit să mănânc. 
După-amiaza este de odihnă - doar până când soarele devine mai puțin arzător, urmează o nouă porție de Marea Neagră, cu nispul ei cel fin și seara plimbare...
  
Duminică, 17 iunie 2017
Se apropie apusul. Nu am mai avut timp să scriu în jurnal. Am fost atât de ocupată să îmi împart timpul între mare, răsfățul de la hotel și plimbări (prea scurtă vacanță, dar tot am reușit să văd măcar Mamaia de la ”înălțime”).
Data viitoare va trebui să stau măcar o săptămână.

http://super-blog.eu/2017/03/17/proba-8-reteta-aurora-pentru-distractie-estivala/

joi, 16 martie 2017

Inimioare cusute cu drag (Swap R.A.)


Buna 😊!
Cum stati cu astenia de primavara? Stanga - dreapta? Da? Si la voi se manifesta din plin? Daca nu, bucurati-va din plin. Sa va evite mereu ca prea are toane. :))
Va povesteam despre cadoul pe care l-am primit eu la Swap-ul de Primavara organizat de Revista Atelierul, de la Oana (Mokko). Sunt pur si simpu indragostita de inimioara mea rosie - de cand am facut eu pozele mi-au inflorit toate orhideele, cred ca si lor le-a placut :).




Eu am pregatit o felicitare in cromatica martisorului, cu inimioare decupate si una cusuta in tehnica strigart. Mi-a placut mult de tot cum a iesit si am scris si un mesaj drag mie: "Martie-Martisor-Luna iubirii"

Pentru ca nu am gasit un plic potrivit si nu am avut nici coli suficient de mari la indemana, am decis sa pastrez doar plicul mic, origami, in care sa pun celelalte doua obiecte pregatite. 

Pentru ca stiam ca Oanei ii plac inimile si martisoarele cusute, am cautat un model frumos si deosebit. L-am gasit in sfarsit pe blogul Semne Cusute al Ioanei Cordureau, un fel de lada de zestre plina de comori. 
Este un fragment din acest model fara nume, cules din zona Bucovinei. Mie mi s-a parut absolut minunat si l-am cusut cu fir alb, de matase, pe etamina rosie (o etamina foarte frumoasa, pe care am primit-o in dar de la prietena mea Alexuta).


Am ales sa fac un chenar tot in cruciulite, pe alb si am prins martisorul pe fetru rosu, realizand un fel de fir de martisor (alb-rosu), in afara chenarului alb. Tot pe spate am prins si o zala de cupru (mi s-a parut ca este mai potrivita decat cea argintata) si un snurulet obisnuit.
Mie mi-a placut mult cum a iesit, am mai lucrat unul, inainte (dar va voi povesti despre el alta data) pentru a ma obisnui cu etamina rosie. In mod ciudat (nu ma asteptam, recunosc) s-a dovedit a fi destul de dificil lucrul pe ea. Dar dupa ce mi-am gasit ritmul am reusit sa termin frumos si uniform :P.


Cand am vorbit cu Oana mi-a spus ca ii plac (ca utilitate) semnele de carte. Si atunci m-am gandit ca e mai greu sa poarte un semn de carte in piept.. hahaha. Initial voiam sa combin martisorul cu inca o portiune si sa le fac sa devine semn de carte dar apoi am renuntat. 
Mi s-a parut mult mai interesant sa le fac independente unul de celelalalt, mai ales ca am gasit un model frumos si pentru semn. Tot de pe semne cusute.

Modelul de baza se numeste vita de vie si are o semnificatie frumoasa, a vietii vesnice, fara sfarsit. Eu am vazut o "mare de inimi" care impodobesc tot mereu si mereu. Am creat doua segmente si la capete le-am adaugat cate doua inimi mai maricele (probabil ca exista pe undeva si modelul respectiv, eu doar l-am creat pe hartie de matematica ;)). Nu am mai stat sa caut - chiar sa incercati sa creati singuri modele, sau sa le adaptati - ajutorul vostru de nadejde va fi o coala din caietul de matematica :).
Am creat iar o rama de jur imprejur, cu fir de brodat negru si am ales de data aceasta sa prind de baza de fetru negru cu punct feston (cu fir alb). Mi s-a parut a fi mai trainic asa, mai ales ca este vorba despre un semn de carte si treaba acestuia este sa calatoreasca mult printre povesti. :)

N-am reusit in ultima perioada sa lucrez multe lucruri. Dar atat cat am reusit, cu multa bucurie am facut. Altfel, prefer sa nu lucrez - cred ca daca esti nefericit, sau ai o stare mai proasta, daca nu reusesti sa iesi din ea cand faci ceva, transmiti fara sa vrei mai departe. 

Pe curand!

miercuri, 15 martie 2017

#07 Secretul unei traduceri fără cusur.


- Auzi, dar tu nu ai terminat Limbi Străine?
- Ba da. De ce?
- La ce profil erai?
- Franceză - Engleză. 
-Perfect!! Ce mă bucur! 
- .... ?!
Pauză în care scotocește în geantă frenetic, apoi scoate un snop de hârtii capsate într-un colț și mi le bagă ostentativ sub nas.
- Tradu-mi și mie chestiile astea! 
- Îmi pare rău dar... încerc să refuz cât pot de politicos oferta mototolită.
- Hai... doar este domeniul tău - ai studiat limbi străine deci știi. Îmi trebuie până mâine!!
 - Stooooop!  

Mă trezesc brusc lovind aerul cu mâinile, în încercarea de a scăpa de teancul de hârtii din vis. Care vis... că a fost un coșmar în toată regula.

Nu știu de ce, dar există la noi o percepție deformată conform căreia, dacă ai terminat o anumită facultate, este obligatoriu să fii specialist și să te pricepi la absolut tot ceea ce s-a studiat (și nu s-a studiat) acolo. Greșit! Am învățat probabil cea mai importantă lecție nu la vreun curs sau seminar, ci indirect, în timp ce mă aflam în pauză, pe culoarul universității. Așteptam alături de colega mea în fața catedrei de limba engleză, pentru a afla unde vom face seminarul următor. Atunci am surprins o conversație între o doamnă profesoară și o seminaristă. Tonul folosit trăda pe de o parte admirație, pe de alta indignare. Era vorba despre atitudinea pe care o avusese un cadru didactic britanic care preda un curs de literatură la noi în facultate. Pur și simplu refuzase să traducă un document din germană în engleză. Motivul fusese unul simplu: nu ținea de specializarea ei. Atât. Atunci am înțeles că nu este rușine să spui nu, să refuzi să accepți să te ocupi de ceva ce nu ține de specializarea ta. Că nu ești ”prost”, din contră, adopți o atitudine corectă.
 Aceasta a fost cea mai folositoare lecție pe care am învățat-o. De ce? Simplu. Da, am terminat o facultate de limbi străine moderne. Da, am studiat limba franceză - avansați, limba engleză - secundar și limba spaniolă. Dar! Nu sunt nu m-am specializat în traduceri. În plus și la traduceri putem vorbi de mai multe categorii: literare, de specialitate.. De curiozitate să răsfoiți odată un dicționar medical și unul tehnic.

Coșmarul acela nu îl mai avusesem de mult - de pe vremea când eram studentă și mă trezeam când îmi era lumea mai dragă cu pretenții din partea unor persoane să le traduc texte din diferite domenii. Mi se părea îngrozitor faptul că nu puteau accepta un refuz și că insistau creând o atmosferă aproape insuportabilă. Aș fi vrut să fi existat pe vremea aceea traduceri specializate Swiss Solutions. Aș fi știut către cine să îi orientez, pentru a avea siguranța unei traduceri corecte, realizată de către un traducător nativ, specializat pe domeniul din care urma să se facă traducerea.
Am redescoperit de curând noul site al Agenţiei de traduceri Swiss Solutions în timp ce căutam informații despre servicii de interpretariat. Am început să studiez de curând limba japoneză și, vorbind cu o prietenă, am ajuns la problema unor gadget-uri la modă, care traduc pe loc din diverse limbi. Eu i-am spus că tehnologia nu este suficient de avansată pentru a permite o conversație în adevăratul sens al cuvântului și că, desigur, i-ar putea fi util pentru lucruri elementare, propozitii simple. Și de la gadget-uri am ajuns la google translate și traducerile sale haioase (cel puțin când vine vorba de conținutul blogurilor) și, la final, am convenit că secretul unei traduceri fărăr cusur rămâne ca aceasta să fie făcută de specialiști.
Ce mi-a plăcut foarte mult la noua versiune a site-ului (în afară de interfața prietenoasă și multitudinea de limbi străine din care se pot face traduceri) este faptul că se poate solicita gratuit o estimare a prețului traducerii. Cred că este foarte utilă.

Acum aș vrea să mă retrag... poate reușesc să adorm și să schimb puțin finalul visului. Să ma asigur că traducerea care trebuia să fie gata ”mâine” va fi una fără cusur.



marți, 14 martie 2017

Felicitare calatoare de primavara - editia 11


Ma uitam cum se infoaie mugurii floricelelor prin pomisorii din zona. Este un fel de prun - cais - piersic ( fructul arata ca o combinatie intre cele trei si habar nu am daca o fi comestibil) care infloreste atat de frumos - chiar am o poza cu mine si Dodo pe undeva pe blog, in fata lui. Cred ca e totusi o specie asiatica, dar, asa cum spuneam mai sus, nu stiu inca daca o fi doar decorativ, sau fructele ar putea fi consumate.


Trebuie sa "explodeze" in simfonie de culoare cat de curand. Abia astept. Mi-a amintit de felicitarea calatoare de la editia 11, de anul trecut.


Exista desigur si o poveste... S-a intamplat asa: una dintre participante a trebuit sa se retraga, din pacate. Asa ca eu nu am avut cui trimite initial ce pregatisem daaar, Gianina facuse doua felicitari calatoare :)). Si am facut schimb ;)). Aceasta este povestea pe scurt.

La baza si plic am folosit materiale dintr-un set pe care mi l-a luat Rha. Mi se par atat de frumoase!! Floricelele de fetru lipite sunt din alt set, luat de la un magazin care din pacate s-a desfiintat - Creashop. La fel si hartia imprimata, ramasa de la un alt proiect. 

Imaginea cu copiii am salvat-o dintr-o eticheta. Serios! Mi s-a parut atat de draguta - era chiar pacat sa fie aruncata, numai uitati-va ce mutrite simpatice au cei doi ;)).

Cu perforatorul am facut doua modele de inimi (pe margini si in centrul felicitarii - in imaginea de mai sus felicitarea este inchisa complet (si se pot vedea inimioarele colorate cu rosu si alb), in timp in cea de mai jos este intredeschisa, si se pot observa formele perforate :

Pe curand!

luni, 13 martie 2017

#06 Agentul „Certificat Energetic” și căsuța dintre blocuri


7.30 a.m.
Vântul bate puternic, răscolind în jur praful. Pe străzile dintre blocuri se strecoară un personaj grăbit, privind atent împrejurimile și inspectându-le din mers.
- Ahhh. Acesta este blocul C5! murmură el oprindu-se pret de o secundă.  

-Salut, prietene! Mă bucur să te regăsesc în formă! păru să spună personajul nostru, în timp ce fața i se lumină de un zâmbet.
- Si eu mă bucur să te revăd, Agent Certificat Energetic! Iar dacă arăt și mă simt alt bloc, atunci totul ți se datorează ție! veni răspunsul imaginar, în timp ce soarele se reflectă în geamul ușii de la intrare și călătorul își continuă drumul, către misiunea pe care o avea de îndeplinit.
La capătul străzii se făcea un drum la dreapta - o fundătură. Acolo, între blocuri înalte din prefabricate, se afla o căsuță cochetă, parcă desprinsă din povești. Terenul pe care se ridica era împrejmuit cu un gard cu stâlpi metalici, ancorați pe o bază îmbrăcată în piatră, susținând între ei un fel de plasă cu model des, pe care creștea iederă. În curte creșteau câțiva copaci majestuoși, sub care erau un leagăn din lemn și o mică gradiniță de flori. Casa avea beci, primul nivel și o mică mansardă.

8:00 a.m.
Soneria de la poartă se auzi discret în casă, în timp ce personajul nostru apăsase butonul instalat lângă cutia de scrisori. La fereastra de langă ușa de la intrare se mișcă aproape imperceptibil perdeluța și apoi o doamnă în vârstă, cochetă și zâmbitoare, ieși din casă și se îndreptă spre Agentul Certificat Energetic .
-Vă rog, poftiți! Vă mulțumesc că ați venit ! îl întâmpina Doamna și, după ce închise portița în urma acestuia, îl însoți pe poteca pietruită până la intrarea în casă. Este din ce în ce mai grav mă tem... șopti ea. Atât de frig.... și umezeala aceea ciudată!
Aflat în pragul ușii, pe punctul de a o urma pe stăpâna casei înăuntru, agentul privi brusc peste umăr, spre blocurile ce se înălțau de jur împrejur. O rază de soare se reflectă într-unul din geamuri....
- O cocioabă!!! păru să se audă dinspre blocul din stânga un șuierat. Cu siguranță a venit să o cumpere!
- O va demola și va construi pe locul ei un bloc mare și frumos - așa ca noi.
Bătu vântul dinspre blocul din dreapta.
- Era și timpul...... se pierdu într-un nor de praf răscolit, un gând venit de la blocul din spate.
Agentul intră, cu un zâmbet imperceptibil, închizând ușa în urma sa.



8.15 a.m.
Ușa casei se deschise. Vântul bătea în continuare. Un aer rece amintea mai degrabă de zilele de iarnă în care Soarele ne zâmbește cu toți dinții, decât de primăvara ce abia își intrase în drepturi.
- Căsuțo, ești norocoasă, șopti Agentul, în timp ce înconjura imobilul, ținând un obiect ce semăna cu un fel de cameră video.... Vremea aceasta rece este ideală pentru a face termografia unei clădiri. În acel moment Doamna ieși la rândul ei din casă și se îndreptă spre nucul cel bătrân, lângă care se afla Agentul Certificat Energetic.
Părea ușor emoționată și neliniștită, iar dinspre blocurile vecine se auziră din nou șoapte purtate de o rafală de  vânt:
- Uite.... o ultimă filmare, așa, ca pentru posteritate.
- Ce bine!! Ne vom oglindi în curând în geamurile unui bloc turn!

- Priviți!! Ce imagini ciudate pe aparat - parcă e un curcubeu... Nici nu arată a casă - se dezintegrează....

Doamnă, risipi Agentul șoaptele răutăcioase. Acest aparat este o camera de termoviziune. Cu ajutorul ei vom identifica zonele cu pierderi de caldură. Vremea aceasta rece este ideală pentru o termoviziune in infrarosu. Analizând informațiile obținute, vom putea identifca sursa, sau sursele problemelor dumneavoastră din ultima perioadă. Nu vă temeți! Sunt specialist în termoviziune clădiri
Doamna încuviință, iar Agentul îndreptă aparatul spre căsuță. Aceasta se înfățisă pe ecran ca într-un fel de radiografie colorată. Unele părți era roșii, altele portocalii... Câteva verzi sau albastre. Într-o parte, aparea ceva ciudat pe ecran și agentul păru să se încrunte ușor. Apoi i se adresă Doamnei:
- Așa cum mă așteptam sunt suficient de multe pierderi de energie termică. Observați porțiunile colorate în nuanțe calde? Acolo timpul și-a spus cuvântul! Dar, cu o izolație corespunzătoare se va rezolva problema. Apoi indică punctul ciudat de pe ecran. Aici avem o instalație înfundată - aceasta este sursa multelor probleme pe care le-ați avut cu umezeala și, implicit, cu igrasia. 
- Oh... exclamă Doamna. Cine ar fi crezut că se putea ascunde așa ceva tocmai acolo! Și m-au asigurat că țevile sunt perfect funcționale.... 
- Acum avem dovada. Odată reparată țeava veți scăpa de problemele respetive! continuă Agentul. Am terminat aici - este timpul să ne întoarcem în casă.
10:00 a.m.
Vremea este la fel de vântoasă... Agentul se îndreaptă spre Birou. Are de pregătit raportul de analiză, de întocmit auditul energetic și de finalizat încă o misiune aparent imposibilă. În timp ce evaluează în gând planul salvator, își reamintește căsuța din care a ieșit de curând. Și-o imaginează călduroasă și energică, ca în vremurile ei bune și se gândește la acel moment din viitor când, fiind în apropiere, îi va face o vizită scurtă și, privind-o din poartă aceasta îl va întâmpina spunandu-i:
- Domnule Agent Certificat Economic! Vă mulțumesc! Datorită dumneavoastră nu mai risipesc pic de enrgie! Sunt... cum s-ar spune verde, din nou!
 


Apoi intră pe ușă biroului zâmbind, imaginându-și reacția celor trei blocuri turn când vor vedea căsuța cea mică renovată. Curând le va și lor rândul să facă o termografie - le-a zărit bujorii din obraji pe aparat, în treacăt.. Dar acelea vor fi deja alte misiuni.

http://super-blog.eu/2017/03/13/proba-6-agentul-certificat-energetic/

duminică, 12 martie 2017

Doua martisoare calatoare

Hello :)
Cum se simte martie la voi ? La mine ceva mai bine - in sfarsit i-au trecut probleme la ochi lui Dodo. saptamana trecuta a fost o zi foarte vantoasa si parca tot gunoiul vanturat de colo-colo si-a gasit loc fix in ochisorii lui frumosi. Apoi a venit brusc o scadere e temperatura si dupa o "plimbare" in ploaie l-am adus aproape in brate in casa. Fa-i baie, usuca-l... ce mai, tremura Dodo al meu de nu mai stiam ce-i face. Si nu va ganditi ca am iesit cu el tunsu-felegunsul fara haine (exact avea una stransa pe corp si un impermeabil peste). No way. Dar a fost trecerea aia brusca de la temperatura, ploaia din belsug de am stors hainele de pe noi si ... surpriza de la ochi (pe care nu o anticipasem, probabil ca ploaia a agravat-o).
Dupa vreo ora de tinut in brate si incalzit si paturica s-a calmat, a dormit.. apoi vreo cateva zile am spalat ochisorii cu comprese si ceai de galbenele si suntem fooooarte bine. Pfiu... Multumesc Doamne Doamne.!!



Uitandu-ma rapid prin nebunia din folderul "de scris" am zarit inca un set de martisoare calatoare de anul trecut - tot pictate pe baza de pluta. O floricica si o pana stilizata. Tare mult mi-au placut pentru ca ador violetul. ;))
Nu a lipsit cocorul origami [ am uitat anul asta sa trimit unul :O] si pliculetele. Mai jos sunt mai multe pentru ca am trimis mai multe bucurii odata in pachetel ;).


Ahhh mi-e din ce in ce mai clar ca nu reusesc sa trimit pachetele pana vine micul N. De fapt cred ca va trebui sa fac un pic de efort sa acopar articolele ce urmeaza a fi publicate cat e pe aici pentru ca prevad ca abia daca voi reusi sa intru sa bifez probele la SuperBlogul de Spring... :)). Am impresia ca imi place sa imi pun singura bete in roata.
Cam atat pe ziua de azi :).

sâmbătă, 11 martie 2017

#05 Episodul în care am construit o Franciză.


Sunt câțiva ani deja de când urmăresc (și când îmi permite timpul particip activ) site-ul un joc online. Zilele trecute am intrat să văd ce noutăți mai sunt pe partea de grafică, pentru ca  îmi place foarte mult și mă binedispune mereu. Între timp s-au scris mai multe episoade, pe teme diverse. Fiecare episod are mai multe variante, în funcție de alegerile pe care le faci. Și acest lucru mi se pare interesant, mai ales că există funcția replay și astfel poți juca de mai multe ori, fără stres. Din când în când mai există și episoade speciale, deobicei cu ocazia sărbătorilor de peste an.
De ce vă povestesc toate aceste lucruri? Ei bine... Acum câteva zile vorbeam cu o prietenă despre hobby-urile noastre (pentru că la acest nivel ne permitem să le susținem momentan) legate de domeniul vast al lucrului de mână. Povesteam despre câte piedici poți întâmpina dacă ți-ai dori să dezvolți un start-up ( adică să creezi de la zero o afacere, cu tot ce presupune ea - brand, strategii etc.) și ce efort financiar ar presupune, mai ales dacă îți dorești să aibă succes. Din vorbă în vorbă am ajuns la subiectul francizelor. Și, mai în joacă, mai în serios, am început să cochetăm cu ideea investiției în această direcție. Ne mai rămânea să găsim o franciză profitabilă.

Seara, înainte de somn, am căutat pe internet tot felul de informații pe această temă și a adormit cu gândul la franciza care mă va transforma într-un antreprenor de succes. 
Dintr-odată m-a trezit soneria de la ceas. Doar că... eu nu am ceas deșteptător. Am întredeschis ochii și m-a întâmpinat o lumina ușor difuză. Priveam camea ca printr-un fel de ecran. Sus, în dreapta, era un meniu care indica punctele de acțiune disponibile. Jos se afla o bandă albă, goală, iar în capătul ei, în stanga, apărea un fel de poză... Un avatar. Avatarul meu din jocul online!!!
Am deschis ochii brusc și pe ecran a aparut mesajul:

Episodul 5 - În care construiești o Franciză de succes. Sau nu. -
( Apasă pentru a începe episodul.)
M-am gândit ori este vis -și nu am nimic de pierdut, ori m-am teleportat în jocul virtual și există o singură cale de a ieși, aceea de a juca și câștiga. Am apăsat pe scris și a început jocul.
Personajul meu fusese angajat pentru o perioadă de timp și  își dorea să devină antreprenor. În acest sens, urma să aibă o întâlnire cu echipa Francize.Ro și primul lucru pe care a trebuit să îl fac a fost să... aleg ținuta potrivită. Da... la jocul acesta este un clișeu. Nu poți avansa dacă nu alegi ținuta și trebuie să faci alegerea corectă. Cele două costume erau aproximativ la fel, potrivite petru întâlniri de afaceri. Diferența era o esarfă 
 prinsă cu o broșă discretă. Am ales acea ținută.


Dintr-o dată ecranul prin care priveam în jur s-a întunecat pentru o clipă și, când a început să se lumineze din nou, mă aflam într-un birou, în fața mea aflându-se două persoane cu prestanță, privind cu un aer serios un dosar cu diverse documente.
În joc persoanele nu se mișcă normal, ca în viață. Sunt de fapt câteva desene care se succed în funcție de șirul evenimetelor. Așa că nu m-a mirat foarte tare când, odată cu următoarea întrebare apărută pe banda de jos, cei doi mă priveau direct, zâmbindu-mi. 
-Felicitări pentru alegerea făcută! V-ați orientat deja din ce domeniu de activitate veți alege Franciza?
Am avut de ales intre trei răspunsuri: retail, food&beverage și servicii. Am ales domeniul retail.
Pe ecran au urmat apoi descrierile a cinci francize din acest domeniu: Used Products, Amazing Jewelry, Imprinto, Meli Melo, Inglot. La fiecare erau precizate informații importante despre domeniul de activitate, țara de origine, tipul de franciză, nivelul de investiție și alte lucruri necesare pentru a îți putea face o idee foarte clară despre ce ți s-ar potrivi.

Citind informațiile și recitindu-le, în cazul în care mi-am dorit să le revăd (pentru că după fiecare prezentare apărea pe ecran scris: recitiți sau mergeți mai departe), mi-au atras atenția două opțiuni:  franciza Meli Melo și  franciza Amazing Jewelry.



Mă așteptam să fiu invitată să aleg una dintre cele cinci francize, dar de fapt următorul pas a fost sa susțin un test grilă. Aveam de ales răspunsul corect la următoarele întrebări:
1. Care sunt atu-urile pe care le are o franciză?
- Brand înregistrat și protejat, asistență pe parcursul desfășurării ativității și know how, model de succes testat pe piață
- Nu știu
- Brand înregistrat și mobilier, un model necunoscut, adaptabil

Am ales desigur prima variantă. Se pare că a fost corect, pentru că apoi am trecut la următoarea întrebare:
2. Numiți o greșeală ce trebuie evitată când alegeți franciza pe care doriți să o dezvoltați:
- să te documentezi temeinic
- nu știu
- factorul emotie la investitor

De data  aceasta am ales ultima variantă și a fost, din nou, corect.
3. Care este principala diferență între o franciză simplă și o masterfranciză?
- pentru masterfranciză trebuie să ai master, pentru cea simplă nu
- franciza simplă se referă la o singură unitate prin care ai dreptul să îți desfășori activitatea, în timp ce masterfranciza presupune un teritoriu mai larg, fiind condiționată de un plan de dezvoltate
- nu știu.

Am ales varianta de la mijloc și în sfarșit am putut trece la ultima parte a jocului. Între timp, citind informațiile disponibile, primind explicații despre ce presupune activitatea de antreprenoriat și răspunzând la testul de mai sus, am putut să mă decid care ar fi alegerea cea mai bună pentru mine. Un brand local, aparținând unuia dintre cele mai puternice grupuri de accesorii din țară, susținător al creatorilor autohtoni: Meli Melo.

De îndată ce am apăsat pe buton episodul s-a încheiat. Pe ecran a apărut o diplomă în care eram felicitată pentru alegeri și mi s-a urat succes în noua activitate.
Se pare ca principala mea strategie a fost să mă informez corect - și am ales cel mai bun mod de a face acest lucru, apelând la cei mai buni specialiști în domeniu. Ei m-au ajutat să înțeleg perfect care este mersul acestei lumi, cea a antreprenoriatului, una la fel de paralelă ca jocurile virtuale de lumea mea, până să îi cunosc.
Jocul s-a încheiat, lumina s-a stins... liniște.

Dis de dimineață m-a trezit Mama. Era 1 martie și îmi adusese un mărțișor pictat pe porțelan. Pe plicul cafeniu era imprimată sigla Meli Melo, atât de cunoscută... Poate că jocul din vis va deveni realitate cândva.

http://super-blog.eu/2017/03/10/proba-5-innovation-game-construieste-o-franciza-de-succes/

vineri, 10 martie 2017

Felicitarea Calatoare de Martisor de la Maria

Buna!😉
Buna a fost ziua de azi, mai ales din momentul in care am primit o felicitare tare tare dragalasa de la Maria, colega mea de felicitari calatoare  de la editia cu numarul 15. Este un paun cusut, cu cel mai dragalas snur de martisor 😊 - handmade.
Iti multumesc mult draga mea! 😍


Felicitarea mea va porni mai greu, dar va ajunge si ea pana la sfarsitul lunii la destinatie. Am cam intrat in linie dreapta (mai e putin si vine micul N si nu imi mai vad capul de treaba - fiecare bucatica de timp liber e de acum dedicata pregatirilor). Nu stiu cum se face - imi fac planul, totul e perfect si apoi pufffff - apare ceva si imi strica tot aranjamentul. 😣 Nu e corect... dar nu am ce face. 
Noroc cu micile bucurii care imi incarca bateriile!!

joi, 9 martie 2017

#04 Cum putem învăța limba engleză, zâmbind.


Primul cântec pe care mi-l amintesc și al cărui refren învățasem să îl fredonez - I just called, to say I Love You - Stevie Wonder. Am pierdut doi dinți pe acordurile lui, moment în care s-a rupt banda. Cred că în acel moment aș fi putut pronunța un ”the” peltic de toată frumusețea.
 Dar nu despre dinți este vorba în povestea de astăzi! Totuși, ca să nu se iște vreo neînțelegere, vă voi povesti despre ce a fost vorba: vă mai amintiți acel moment din viața copilului când scapă de dinții de lapte, legați cu sforicică de clanța ușii, cu părintele curajos care iese din cameră și acționează instrumentul de tortură? Totul pe ritmuri muzicale, probabil pentru a acoperi eventualele triluri ce însoțesc dinții pierduți... Cum voi nu ați încercat această metodă? Nu știți ce ați pierdut. Cert este că, în cazul meu, acel moment a fost cu totul umbrit de faptul că s-a rupt banda fix pe melodia mea preferată. Așa că, în loc să plâng cu suspine după Zâna Măseluță (oricum ar fi fost imposibil pentru că nu știam atunci nimic despre ea), îmi făceam probleme de starea casetei.

La câțiva ani distanță, cu toți dinții la locul lor (de data aceasta), am citit singurică primele cuvinte în engleză - It must have been Love - Roxette. Dragostea era și de data aceasta prezentă și începusem să înțeleg tot mai mult tainele acestei limbi străine pe care visam să mi-o însușesc la scoală, în detrimentul germanei. Până la urma așa a fost, deși tot am ”înghițit” apoape un an de Deutsch, cu Frau Mona, cunoștințe pe care m-am bazat apoi la liceu... patru ani de zile.

Engleza a apărut ca materie de studiu în catalog abia în clasa a șasea, dar a recuperat teren rapid, ajungând-o din urmă pe sora ei Franceza, cea ”avansată” în a ne pune piedici gramaticale frecvent și foarte... neregulat. Primii trei ani am ”respirat” engleză cu accent britanic. Aș putea spune chiar pur britanic, dar doamna profesoară era româncă toată ziua. Și noaptea. Și nu uitați copii! Se pronuță (k a n t) - la fel ca numele filosofului și nu (k e n t) ... Cred că aceasta este o amintire emblemă de la orele noastre de engleză, pline de întâmplări amuzante (despre care nu vă voi povesti însă acum).

Au trecut anii și la liceu am trecut pe FIX opusul a ceea ce învățasem până atunci. Accent ”americănesc” cât cuprinde și eventuale represalii la începuturi (pentru că așa mai e în învățământ ”Și cu cine ai studiat? I understand. 8, treci la loc”). Dar în timp ne-am împrietenit și chiar am fost într-o minunată excursie în Londra, unde am învățat în timp record (doar 6 zile) să vorbesc cu adevărat în limba engleză. Atunci mi s-a confirmat o bănuială: degeaba învățăm lecții, cuvinte și reguli dacă nu practicăm, conversând.

- Leul din Trafalgar Square -
Îmi veți spune acum că se face așa ceva și la școală. Se face, cum să nu! Se face și la facultate - știu pentru că asta am studiat. Nu arta conversației (ca materie, sau specialitate) ci limbile străine. Dar ceea ce se face, nu oferă garanția că într-o situație reală te vei descurca onorabil și nu vei începe să te bâlbâi, reușind să bifezi absolut toate greșelile posibile pe care le-ai fi putut face, în timp ce ești perfect conștient de ceea ce spui dar nu poți opri dezastrul.

De fapt, singura mea amintire memorabilă în legătura cu seminarul de conversație în limba engleză este despre cum să blochezi o conversație care depășește limitele tiparului impus (gen Sfântul Valentin, Homeless People etc.). Mi-a venit ideea impertinentă de a căuta un subiect pe care chiar să discutăm (pentru că celelalte erau subiecte care se construiau pe proproziții din texte studiate la cursuri și practic nu prea se discuta.. mai mult se recita). Tema aleasă de mine și colega mea era legată de mijloacele de manipulare. Și am avut parte din plin de așa ceva. Nu pot privi întâmplarea decât ”stropită” cu puțin umor englezesc pentru că efectiv ne-a fost blocat dialogul. În acel moment mi-am dorit sincer să pot învăța engleza de acasă, fără profesorNu de alta dar profesoara a fost atât de imparțială încât la testul grilă pe care l-am dat ulterior, rezolvat perfect, a uitat să ne pună două puncte.... Oh well...

În unele cazuri, să studiezi engleza la facultate, este cam același lucru cu a învăța engleza singur Nu prea ai pe cine întreba, nu ai cu cine conversa, nu poți ieși din litera cursului (uiți și ce știai). Poate și mai rău. Știu că atunci visam la cursuri de engleză online, în care să pot învăța fără a auzi șușoteli pe la spate ori de câte ori încercam să particip la vreo coversație, sau să stau stresată de orice greșeală pe care o mai poți face din grabă. Îmi doream să pot învăța engleza, zâmbind. Dar pe atunci așa ceva era doar un vis îndepărtat. Cine ar fi crezut atunci că, în timp, conceptul de meditații la limba engleză se va schimba radical, că va fi posibil să înveți de acasă, în ritm propriu, alături de un profesor care să te ajute să progresezi, susținandu-te pe parcursul acestei călători frumoase?


Se spune că visele frumoase devin realitate mai devreme sau mai târziu. Totul este să nu îți pierzi speranța. A fost o perioadă în care nu suportam să mai aud limba engleză - ce bine că a trecut! Acum sunt foarte entuziasmată pentru că voi avea ocazia să pornesc într-o călătorie frumoasă, alături de oameni entuziaști, care au creat o platformă profesională de elearning și își doresc să revoluționeze acest segment de învățare - predare personalizat și adaptat nevoii elevului.
Voi redescoperi engleza alături de ei timp de un an. Voi conversa, îmi voi reaminti ce am mai uitat între timp și, cel mai important, voi putea face acest lucru zâmbind. Ceea ce vă doresc și vouă! :)

http://super-blog.eu/2017/03/08/proba-4-oricine-poate-invata-engleza-zambind/