Hei, crețule... mi s-a rupt rucsacul. Știi, acela vechi, în care înghesuisem ultima dată, pe la începutul verii, laptopul meu și păturica ta! O carte, o agendă și o jucărie. Într-un colț erau încărcătoarele, în altul era vasul pentru apă. În buzunarul din interior era un portofel pentru chei și deasupra lui ...multă speranță. Și mai erau, dar cine mai știe! Acum, în el se odihnește doar hamul.
S-a rupt doar fermoarul, crețule. Nu-ți face griji, se repară.... L-am pensionat, oricum și îl voi păstra pentru visele frumoase de demult și, pentru amintirile noastre toate-toate - începând cu chiar ziua aceea minunată de toamnă când, scoțând căpușorul creț din rucsăcelul mic, din blug, al lui Rha, mi-ai zâmbit pentru prima oară.
Din clipa aceea mi s-a schimbat și mie obiceiul. În rucsac, sau geantă aveam mereu, atunci când mă întorceam din vreo călătorie, și-un ”ceva” pentru tine . Și ce-ți mai plăcea să descoperi cadoul. Te bucurai ca un copil mic de un biscuit, sau de vreo jucărie nouă. Dar cel mai fericit erai când ieșeam să ne plimbăm împreună. Noi doi, un rucsac și un ham.
Îți amintești când ți-am făcut rucsacul tău? Ce mândru erai! Cine mai era ca tine!? Îți duceai singur în el suportul de punguțe... și eram amândoi echipați de drumeție!
Sunt deja patru luni de când am rămas fără.... rucsac. Oricum nu prea am mai ieșit la plimbare, dar poate ar cam fi cazul, nu?
Voiam să îți povestesc, crețule, că am găsit unul frumos și spațios. Când l-am văzut m-a făcut (în sfârșit ) să zâmbesc! Să vreau să îl pun în spate și să pornesc la drum.
Are și portofel asortat - pentru chei! Și este atât de vesel colorat. Ne-am asorta, să știi! Cu siguranță ți-ar plăcea.
Ce-aș pune în el? Să vedem.... aș pune laptopul, o carte, păturica ta (cea mică și subțirică), o jucărie, sticluța cu apă și un castronel micuț. O umbrelă - să ne apere de ploaia adusă din senin de norii pufoși și, pentru că rucsacul acesta este atât de generos cu spațiul de depozitare, aș pune și o gustare, în compartimentul din față.
Am porni amândoi astfel echipați într-o nouă aventură, pe urmele frunzelor ”căzătoare”. Tu ai fi detectiv, eu aș consemna conștiincioasă în jurnalul de călătorie toate descoperirile făcute printre castane și ghinde căzute la datorie și aș face fotografii pline de culoare.....
S-a rupt rucsacul nostru vechi, crețule. În sfârșit cred că... îmi voi lua unul nou. Nu știu încă exact ce voi mai pune în el, dar sigur va purta vise.... și multe amintiri cu zulufi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu