Îmi place să citesc... Să evadez prin carte, în propriul film al cărui regizor și protagonist (sau protagonisti, de ce nu) sunt. Iar astăzi am rezervat întreaga zi pentru un articol - interviu special.
Cartea am citit-o altfel... Parcă nu voiam să se termine atât de repede.. și tot ”împărțeam capitolele” ca.. să mai fie :). Am terminat-o destul de recent. Și mare mi-a fost bucuria când am aflat de la Loredana că tocmai ce s-a lansat Cartea a II-a! Abia aștept să o citesc, mai ales că urmează să ”călătoresc” în Egipt.
Și, nu, surpriza nu se încheie aici. Am avut deosebirea plăcere și onoare de a adresa autorului cărții câteva întrebări.... Evident, abia aștept să citesc cartea și să descopăr ce s-a mai întâmplat, ce au mai făcut cei trei cavaleri... așa că, până la urmă, m-am oprit la patru întrebări.
Mulțumesc foarte mult pentru această ocazie (încă am emoții :D) și pentru răspunsuri! Era o piesă cântată de Voltaj - ”număr zilele, număr nopțile...cât mai am s-aștept...[...]” - așa și eu, în ce privește cartea!! Mă retrag și vă invit să citiți interviul!
1. Recunosc că imediat ce am aflat că aventurile
templierilor nu se sfârșesc ci au parte de o continuare am fost entuziasmată.
Deja mă întreb prin ce întâmplări au mai trecut și ce alte personaje urmează să
(re)găsesc în cea de-a doua carte. De ce ați ales ca destinație tocmai Egiptul?
Săru’ mâna, înainte de toate, şi mă bucur tare, ca de fiecare dată de
altfel, când întâlnesc pe cineva căruia (căreia, în cazul nostru, he-he!) îi
place scriitura mea. Ca să nu mai spun cât de fericit şi onorat mă simt atunci
când acea persoană este entuziasmată de ultima mea creaţiune, „Templierii” şi
anume.
În Cartea a II-a o să regăsiţi câteva personaje care au fost cerute,
practic, de cititorii care s-au înnebunit după numele lor, de departe
remarcându-se Gell de Douche, lacheul regelui Filip cel Frumos, şi Flatule de
Bará, cardinalul cel degrabă flatulent, dar şi o mulţime de noutăţi absolute,
precum călugării de interceptare Nectarie şi Polenius, Ali Ment, cel din neamul
incogniţilor, călăuza Harap Alb ori povestaşa Şeherezada.
Dacă scormonesc un pic prin arhive şi prin memoria personală, primul motiv
pentru care am ales Egiptul a fost acela că sunt un admirator al civilizaţiei
şi lumii arabe.
În al doilea rând, pentru că aici s-a format una dintre cele mai spectaculoase
civilizaţii ale antichităţii şi pentru că este locul unde încă se mai poate
admira singura supravieţuitoare ale Celor Şapte Minuni ale Lumii Antice.
În al treilea rând datorită faimoasei Biblioteci din Alexandria şi a nu mai
puţin celebrului Munte Sinai. Asta pe lângă faptul că izvoarele spun că tot pe
acele meleaguri ar fi fost descoperite o serie de documente creştine de mare
însemnătate.
2. Cavalerii au rescris istoria (într-un mod hazliu,
plăcut și uneori de dorit) în prima carte. Fac acest lucru și în cea de-a doua
carte?
În mod evident, nu
puteau săvârşi noi aventuri (“trăiri”, pentru cititorii familiarizaţi cu
naraţiunea, he-he!) fără să lase urme în istorie. Astfel vom afla că cei trei
templieri au pus umărul la naşterea Bucureştiului sau că o salvează pe
Şeherezada de la spus poveşti de adormit vizirii, ori că salvează trei din cele
patru codexuri şi le ascund în locuri sfinte sau le înmânează unor personaje
legendare.
Tot ei sunt
artizanii unei alianţe cu mongolii, alianţă care curăţă de mameluci Pământurile
Sfinte şi o mare parte dintre cetăţile care fuseseră în stăpânirea Ordinului.
3. Deși în prima carte sunt multe personaje numele
acestora îi fac "memorabili", trebuie să recunosc ca abia aștept să
văd pe cine întâlnim în cartea a doua - ne puteți spune câteva cuvinte despre cum
ați ales numele personajelor?
Mi-a plăcut enorm
să mă joc cu numele multiplelor personaje care apar de-a lungul şi de-a latul
“Nepovestitelor trăiri”. Vreo două personaje din lumea cotidiană mi-au reproşat
că sunt prea multe caractere, or eu tocmai asta am urmărit, să fie ca-n viaţa
de zi cu zi. Oare dacă mergem de la Unirea şi până la Universitate, pe jos ori
cu metroul, zic, nu întâlnim câteva sute de personaje? Ia gândiţi-vă să
străbateţi regate întregi, câtă lume aţi întâlni? Ei, bine, datorită faptului
că eu îi cunosc pe toţi cei pe care îi amintesc în “Nepovestitele trăiri”,
trebuie să le dau şi numele, nu?
Minunatele şi
deosebitele denumiri ale sumedeniei de personaje reflectă, în principal,
caracterul fiecăruia. Cum o fotografie face cât o mie de cuvinte, m-am gândit
că un nume bine ales va scuti cititorul de o descriere fizică, fie ea şi
sumară. Astfel ne vom întâlni cu Mao Tzel Bun, Orgasmus de Rotterdam, James
Blond, Konetz Filma, Omul Negru, Al Iluia, Ulan Abator, Shtyu Bei, Abu Nasol
ori Kur Khan. O să vă las dumneavoastră plăcerea descoperirii personajelor ce
poartă astfel de nume obişnuite, de altfel, pe vremea templierilor noştri.
4. Acțiunea se petrece doar în Egipt?
Nu, n-ar avea cum.
Cartea a II-a reia firul Cărţii I, trecem pe la Cârţa, facem cunoştinţă cu
preasfinţii călugări, apoi mergem pe Dunăre în jos până, hăăăt!, la Târgul
Flocilor, continuăm cu Constantinopole, Cipru, Alexandria, sărim la poalele
Muntelui Sinai, la mănăstirea Sfânta Ecaterina, apoi facem un scurt popas pe
coasta Mediteranei, la Ascalonia, ca să ajungem în punctul final, insula Ruad.
Bineînţeles, v-am
dat acţiune pe SFF (Super Fast
Forward), dar vă asigur că nu vă veţi plictisi defel. Iar asta nu o spun eu, o să
vă spună chiar ei: Berilă Vlahul, Pişta Massy, Kremvurşt von Schlitz şi toţi
ceilalţi care le pun au ba beţe-ntre picioarele destoinicilor lor cai, Logun,
Moghior şi, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, Dizăl.
Vă mulţumesc frumos
că mă citiţi, că vă place ceea ce citiţi şi să dea Dumnezeu să ne recitim cu şi
mai multă plăcere în viitor.
Am început cu
“săru’ mâna”, prin urmare, o să şi închei cu “săru’ mâna”.
Numai bine să aveţi,
pe oriunde citiţi!
Adrian Voicu
PS: Una dintre dorințele mele legate de blog este să reușesc să inaugurez rubrica Clubul de Lectură - unde să strâng la un loc, ca în rafturile unei biblioteci din lemn masiv, impresii, păreri și amintiri. Pentru ca e vremea vacanțelor și a concediilor vă recomand să citiți cele două romane!! Și apoi, mai spre toamnă așa, povestim!!! :)