#13 Caiet nouazecist cu desene. (Jurnal de colectionar)

Am un caiet primit pe la inceputul anilor 90 - pe atunci era ceva super rar si inca il privesc ca pe ceva deosebit. In caietul acesta am adunat mazgalituri (opere de arta. haha) realizate intre 94 si 96. Si cum i-am zarit un colt ranit de vreme (si vremuri) de sarma cam rasfirata, agitandu-se de sub masuta pe rotile.. am zis sa ii acord atentie. 

Am facut cateva fotografii mai mult sau mai putin reusite - am incercat sa scanez desene si nu stiu de ce, dar scannerul meu nu reda detalii si ies doua linii si trei pete de culoare :)). Asa ca ... avand in vedere  ca desenul pe care am incercat era unul destul de bine conturat, recent facut, iar acestea sunt foarte ... „sterse”, nici nu m-am obosit sa incerc.

Sa poposim pentru inceput in 94, incepand aventura cu un mic portret ratacit de care am fost foarte manda, mai ales ca a fost realizat din amintiri (si dupa cum veti observa, nu este chiar punctul meu forte sa desenez din amintiri - unu la mana pentru ca nu amm antrenament si doi la mana, pentru ca ... ma descurc mult mai bine cu imaginea / persoana in fata (ma ajuta sa fac cat de cat o selectie intre ceea ce ar trebui sa aleg sa apara in desen, altfel sunt tentata sa aglomerez prea multa informatie si sa iasa o varza). Acestea fiind spuse, veti intelege poate de ce sunt asa de incantata de acest mic desen (chiar este micut cativa cm:

Urmeaza un mic desen manifest, in amintirea unui desen facut cu creta pe asfalt, intr-un 1 iunie de scoala primara - nu am poze de atunci pentru ca nu prea aveam cu ce face poze (era inainte de 89) si, oricum, a plouat cam imediat dupa ce ne-am terminat noi creatiile... 😅 - asa  ca, niste ani mai tarziu, am incercat sa fac un desen pe aceeasi tema - a salvarii si conservarii si iubirii pentru Planeta - cu alte cuvinte, eram eu verde cu mult inainte sa apara Provocarule Verzi, la care tin tare mult.

Totusi, cateva mentiune se impun: desenul initial, cel dinainte de 89, avea o cu totul alta finalitate - copii tinandu-se de mana in jurul planetei... soare si bucurie. Cativa ani mai tarziu, apar razboaie in peisaj, apare poluarea, rautatea si o gramada de daunatori... Ce s-a pastrat? copiii care se tin de maini, formand un cerc - o planeta, cromatica si... speranta.

Urmeaza o pagina cu cateva exercitii - tot din 1994. Mai o margareta, mai o barza pe lac, cu stuf... Un fluture, o panseluta, lacramioare si o ciuperca. Doar in cazul in care nu se intelege interpretarea :)))). 

Urmeaza influente de prin animatii. In august 94, de exemplu, am facut un desen si mi s-a parut ca seamana cu Perrine - era un desen difizat la tv (in germana.. lol, dar cu lectura in romana peste):

Candy Candy a fost (de fapt Dolce Candy cred ca se numea) primul desen animat pe care  l-am vazut pe „italieni” (canalele Italia 1, Rete4 si Canale5). Un mic omagiu, din 29 august 1994:

Alta pagina cu „exercitii” - de aceasta data, am chinuit niste masini. Trei dintre ele sunt imaginare, dar una, ei bine una este cat se poate de reala. De ea imi este si celmai drag si,  daca nu face Kouki vreo boacana (s-a gandit ca ar fi o idee buna sa se culce pe tastatura... haha) reusesc sa va spun si care (sau sa va las sa ghiciti?). E posibil sa stiti deja - Trabantul :) ......... adica masina galbena din stanga sus. 😅

Tot pe final de august 94 am creat si urmatorul desen. Bine ca mi-am notat cate ceva - desi, recunosc, e confuz: Romeo si Julierta... dar ea ar semana cu Clara din Spargatorul de nuci (cred ca imi amintesc - vazusem un desen animat in perioada aceea si mi se parea mie ca din profil desenul amintea de personajul Clara...)

Urmeaza un nou desen avand-o pe Candy in prim plan si apoi papusa lui Ralu. Si stau si ma intreb ce papusa era pana la urma (am scris si Anie pe desen). Poate o Aradeanca mare, asa inclin sa cred. Si sper sincer ca le mai avem. Nu de alta dar le-am pus eu in cutii si au insistat ai mei sa le trimit unde am copilarit pana ce reorganizez aici. Si nu prea imi place faptul ca de cate ori intreb habar nu au ce si cum...... 😅. Si o sa va zic si de ce. De-a lungul timpului au tot fost oameni care au „profitat” si s-au servit fara sa fim si noi intrebate. Ideea e ca eu sunt un om caruia ii face placere sa ofere, cand se poate, dar nu imi place deloc sa fiu ... fortata, sau mai rau, sa se opereze fara stirea mea. Banuiesc ca este pana la urma ceva normal.

Si pentru ca a venit vorba de Ralu, cu siguranta celmai drag desen din acest caiet este urmatorul. Este primul pe care l-am facut in acest fel - adica Ralu era langa mine si eu am desenat-o (nu, nu avea chestia aia la gat, e singura chestie adaugata de mine):

Nu aveam niciun fel de studiu de specialitate, desenul se facea asa si asa la scoala si in niciun caz nu faceam portrete sau ceva de gen si ... vazand rezultatul si faptul ca i-a placut si lui Ralu, m-am entuziasmat foarte tare.

Ralu a fost atat de incantata incat m-a pus sa ii fac un desen si unei fetite care venise in vizita la matusa noastra (pe atunci viitoare mamica).

Apoi am revenit la ale mele.. tot incercand eu pe acolo sa obtin o simetrie si sa desenez din „imaginatie„ si cu urmatoarele doua desene se cam incheie activitatea pe  94 (cel putin din acest caiet).

Prin 96 insa am revenit cu o tema usor „obsesiva” (dar nu in sensul negativ). Lady Oscar era un serial pe care eu si Ralu l-am vazut pe italieni (evident) pana la ultimul episod pe care l-am ratat. Nestiind exact ce am ratat (am aflat vreo 10 ani mai tarziu cand 1 la mana ne-am bocit si eu si ralu la greu si 2 la mana ne-am bucurat ca nu am aflat mai devreme cat de nasol s-a terminat... desi, sincer, intre noi fie vorba, nu stiu ce final glorios ne asteptam noi sa fie, avand in vedere ca era vorba de Revolutia din Franta.. lol).

Asadar chestiile astea sterse se vor inspirate din animatia respectiva Lady Oscar si sunt facute din amintiri. Cand spun inspirate, ma refer la stilul acela ascutit, prelung de a desena trasaturile, sau parul si in cazul costumatiei in verde, si stilul vestimentar. dar in rest mai nimic. Totusi am zis sa le pozez si pe ele, caietul s-a cam ingalbenit, parca au devenit si mai putin vizibile, asa ca nu strica.

Printre blondele diafane se mai strecura si o meduza sasie (lol). Cred ca aici incercam sa fac bucle - imi amintesc clar ca vazusem undeva stilul acesta de par si probabil am zis sa incerc sa fac si eu ceva de gen:))).

O alta intrerupere, de data asta pe stil Sailor Moon... despre ea nu mai stiu prin ce perioada s-a situat de fapt, din simplu motiv ca nu am notat (deci poate fi undeva intre 94-96.. cred):

Dupa care am revenit la blondele de inspiratie frantuzesca :))). Mi-a trecut faza cu Lady Oscar chiar in 1996, dupa excursia cu scoala in Anglia. cumva Franta a ajuns pe locul doi.. De fapt am fost atat de cucerita de cat de curat, ordonat si frumos era in Anglia... incat totul era pe locul doi... :))). Am inteles ca nu mai este cazul, de ceva vreme. S-au schimbat si acolo, ca peste tot, multe.

In cazul in care va intrebati de ce vreo doua desene au parul pe orizontal... Bate vantul evident.. 😅. Mda...

Inchei aceasta calatorie fascinanta :😅 cu un autoportet. Pam-pam. Din 1996, iata ca, dupa acel desen facut surioarei mele, profilul de mai sus, am facut si un autoportret (cu asta sper ca mi-am reabilitat totusi imaginea cam spalacita de acele desene de mai sus):

Si tinuta chiar e inspirata din anumite haine pe care le aveam. Cu mentiunea ca am facut mici adaptari: de exemplu aveam o camasa de genul acesta, pe care o purtam cu o vesta, la dansurile grecesti. Fusta era insa lunga - nu mai stiu ce anume m-a inspirat la fusta... :)). 

Si gata v-a ajuns. Nu stiu cand va voi mai tortura cu colectia mea de desene - dar probabil vor fi unele mai vechi, pictate - in mod normal ar trebui sa am o parte din desenele mele intr-un bloc de desen. 

De ce apare la jurnalul de colectionar? Pentru ca imi place sa colectionez caiete, printre altele si desene.. si uite-asa, cu 2 din 2 bifat, cred ca se incadreaza. :D 

Pe maine!!