luni, 26 septembrie 2022

ę¾ä»»č°·ē”±å®Ÿ - äŗŗé­šå§«ć®å¤¢ (Yumi Matsutoya - Dream of the Little Mermaid)

 

Buna!!!

Vorba englezului ... "ca de cand nu ne-am vazut, multa vreme a trecut" - ah, stai ca asta era a noastra :))). "Vorba".
Am uitat sa si tastez, intre timp. Hahaha - acum reinvat - taca taca taca taca.... :)))) .

Saptamana trecuta marti si vineri am fost sabotata... M-am simtit ca la explozii solare, sau ca in perioada cand se testa 5g-ul de zici ca prindeam posturi extraterestre.. hahaha. Rad eu rad, dar atunci nu imi venea sa rad deloc. Apoi restul zilelor am fost ocupata sa imi revin si sa duc la sfarsit ce era de facut urgent si musai... (ca de exemplu opertaiunea rosii - au iesit 4 sticle: doua de "lapte", din cele de sticla trainica, asa cum se facea candva - musai sa le fac o poza, daca nu uit, haha - desi sigur le am pe blog prin vreo doua locuri, cel putin. Celelalte doua micute - dar ce conteaza? Au iesit...).

Am avut enspe mii de tentative esuate de a ma apropia de laptop - duminica am reusit sa raspund la un comentariu :)). Atat. Dar, iata-ma. (acum ceasul arata 23:32 - si voi va uitati la ceas - telefon la potriveli din astea? eu mereu nimeresc combinatii de gen).

Dar vorba lunga e posibil.... e posibil sa nu termin articolul azi, haha. Deja scriu de cateva minute bune.. Asadar, iata o alta piesa pe care am auzit-o pe acel radio online, pe care chiar nu l-am mai accesat de ceva vreme. Hmmm.

Sper sa va placa si voua:




Versuri (traducere in engleza):

I drown as if I'm dissolving in the sea of night
I fade. The moonlight is a pale memory
The only pain attacking me is living
 
The wishes I can't make true become bubbles
Because I couldn't exchange them for anything
Now I just want to sleep in the dark
 
Someday you'll come to the deep bottom of my tears
To make me wake up
At last on a pink morning you'll whisper
"It was a sad dream"
 
Time passes and I'm asleep while I don't notice
Though you're by my side, I can't get into someone else's dream
A mermaid loses her voice with a remaining love song
 
How loneliness leaves me alone forever
For me to keep waiting for you
Tomorrow I'll cry in your tender arms
"It was a sad dream"
 
Tell me, how long will it be
Until I wake up
 
Someday you'll come to the deep bottom of my tears
To make me wake up
At last on a pink morning you'll whisper
"It was a sad dream"
 
How loneliness leaves me alone forever
For me to keep waiting for you
Tomorrow I'll cry in your tender arms
"It was a sad dream"

Traducerea e asa si asa - de fapt sensibilitatea japoneza fades  (paleste..Rux.. doh) cand vine vorba de traduceri in engleza... si mai suna uneori si foarte impiedicat.

Dar piesa e superbaaaaaaa. Si doamna aceasta .. am descoperit ca interpreteaza una dintre piesele mele preferate pe care o stiu dintr-un anime marca Ghibli. O sa va povestesc alta data - am cautat sa vad daca nu am scris totusi despre ea pe blog, dar nu. probabil e prin suta de draft-uri ... de ciorne pe care nu am reusit eu sa le mai finalizez :D.

Pe curand :D

luni, 19 septembrie 2022

#26 Florence Scovel Shinn - Puterea cuvantului rostit si alte scrieri (CDL)


Buna!

Cea mai recenta carte pe care am finalizat-o de citit..... Ah, sa imi fie de bine, tot sangele se ocupa de digestie - nu aveti pretentii prea mari de la mine in ceea ce priveste acest articol. Sa nu ziceti ca nu v-am zis... :)))).
Sa depasim zic acest inceput triumfator... Pe vremuri, pana nu terminam o carte nu incepeam alta. Acum am mai multe incepute :)))). Vreo trei-patru sunt de genul cu insemnari de citit zilnic (sau cand iti amintesti, sau cand apuci... altele sunt momentan pe pauza). Mai am vreo doua care ar necesita ceva exercitii sau miscare. Iar pe pauza.... Si una care avanseaza foarte lent, dar avanseaza -  despre Biologia Credintei, a lui Bruce Lipton. Am zis sa o mentionez, pentru ca multe dintre lucrurile dovedite stiintific (Bruce Lipton este doctor) pe care le mentioneaza el in lucrarile si prezentarile sale, se regasesc si in aceasta carte, despre carre vreau sa va spun doua vorbe azi (in cazul in care concentrarea mea nu se duce pe apa sambetei de tot, lol).

In primul rand, autoarea cartii, Florence Scovel Shinn, a trait intre 1871 si 1940. Cand citim ceea ce a scris, trebuie sa tinem cont de acest lucru, de perioada in care a trait - pentru ca astfel se explica si exprimarea/ rile pe care o/le foloseste. A fost artist, scriitor si profesor de metafizica la New York si o sustinatoare de marca a puterii gandurilor. 
 
Cartea de fata cuprinde 3 scrieri: 
  • Puterea cuvantului rostit (o "culegere" formata din 9 capitole publicata postum, in 1945, de catre unul dintre discipolii autoarei)
  • Cuvantul tau este bagheta ta magica - publicata in 1928 (o colectie bogata in afirmatii)
  • Usa secreta catre succes (publicata cu putin timp inainte de moartea autoarei - 14 capitole in care, pornind de la pasaje biblice, autoarea ne explica in ce fel putem atrage in viata noastra ceea ce ne dorim si cum ne sabotam singuri, prin ceea ce mai nou, stiintific vorbind, numim programari defectuoase).
Acum ceva vreeme, am citit si prima carte a autoarei, publicata in 1925 Jocul vietii si cum sa il jucam. Nu am avut atunci inspiratia sa fac poze (nici acum nu as fi avut, dar am vrut sa trimit cateva mesaje mamei mele si uite asa, avem cateva pasaje din carte la  dispozitie, lol (am inteles ca nu se mai foloseste lol, ca sa razi.... mi-a zis o prietena..... asa e? zise Dino Rux).

Dar sa revin (iar o luasem oe aratura) la carte. Asa cum spuneam mai sus, autoarea foloseste frecvent trimiteri la scrieri din Biblie, pe care le explica si prin care da raspuns la  intrebari care ii framanta pe oameni de cand pamantul. Mie mi s-a parut foarte interesanta aceasta lectura - multe dintre idei le mai intalnisem deja si pe testate, puterea pe care gandurile noastre o au asupra noastra este intr-adevar foarte mare. Programele defectuoase ne pun piedici si bete in roate tot timpul - insa avem puterea sa le rescriem (programele), sa devenim constienti de ceea ce gandim si ce atragem si sa facem alegeri... responsabile si bune pentru noi. Nu e nicio scamatorie, vrajitorie sau mai stiu eu ce altceva - poate doar un alt apel la trezire.. :D. 

Iata si un fragment din prima parte - Puterea cuvantului rostit:


Dupa cum spuneam, in Cuvantul tau este bagheta ta magica gasim o colectie de afirmatii care pot fi rostite in sau penru anumite situatii. De exemplu:








Ei bine, din cea de-a treia scriere nu am poze, asa ca am scos cartea special ca sa gasesc un citat si din Usa secreta catre succes. Apropo, capitolul 14 din ea se numeste "Semnificatia profunda a povestii Alba ca Zapada si cei sapte pitici" - autoarei i s-a cerut sa faca o interpretare metafizica a acestei povesti. Mi s-a parut foarte interesanta analogia mama vitrega - tipar de gandire negativa pe care aproape toti oamenii si l-au format in subconstient, un tipar de gandire care ne "tine mereu in zdrante si ne interzice orice bucurie".

In capitolul 8, Pazitorul portii, se face o referire la Vrajitorul din Oz. Mi-a placut foarte mult acest capitol. 

Trebuie sa avem cu totii un pazitor la poarta gandurilor. pazitorul portii este mintea supraconstienta.

Oamenii cred ca, daca fug de o situatie negativa, vor scapa de ea, dar situatia aceea ii va urmari oriunde se vor duce. Vor avea parte de aceleasi experiente pana cand vor invata lectia. Ideea aceasta e ilustrata in filmul Vrajitorul din Oz.

Dorothy vrea sa scape de o femeie din sat care vrea sa i-l  ia pe Toto (catelusul ei) si viseaza se mearga dincolo de nori unde este o lume mai buna.Tornada o duce in tara lui Oz unde totul pare minunat la inceput. Doar ca Dorothy incepe sa aiba aceleasi experiente la scurt timp. O vrajitoare malefica (semanand izbitor cu femeia din sat) vrea sa i-l ia pe Toto. Si tot ce isi doreste e sa se intoaca in Kansas.  Zis si facut, stiti probabil povestea..... si probabil ca stiti si intalnirea cu vrajitoarea cea buna de la final. Ea le spune ca dorintele lor (ale noilor prieteni ai lui Dorothy - Leul, Omul de tinichea si Sperietoarea de ciori) s-au implinit deja, si o intreaba si pe Dorothy "Ce ai invatat din experientele tale" la care aceasta raspunde "Am invatat ca tot ce imi doresc cel mai mult se afla la mine acasa.". Dorothy ajunge acasa si descopera ca cei trei prieteni din tara lui Oz lucrau la ferma unchiului sau.

Povestea aceasta ne invata ca nu poti fugi de problemele tale, oricat de mult te-ai stradui.

Nu te lasa tulburat de o situatie, iar aceasta va disparea de la sine.

 

šŸ“š 
Cartea a aparut la editura Introspectiv, in Colectia Spiritualitate (šŸ’–) si nu mai stiu de unde am cumparat-o šŸ˜… .
Pe pagina Repertoar puteti gasi cele mai recente (cam din 2016, toamna) lecturi ale mele [ despre cateva am scris deja ]. Daca v-ati dori sa povestesc despre ceva anume din acea lista, dati-mi de stire si ii voi acorda prioritate ✅.
Pana la urmatoarea  noastra intalnire de la acesta rubrica  va doresc lectura plactura. Daca veti scrie si voi despre carticica voi crea cu drag si un tabel pentru a reuni impresii pe marginea ei.


šŸ“ššŸ“š
Acest articol este inscris in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”šŸ˜Š
 

Pe maine!


vineri, 16 septembrie 2022

野ꀧ恮ENERGY - Wild Energy

 


Buna!

In sfarsit.... am ajuns si eu la laptop. De vreo 2 zile il vad asa in trecere :))). Cum sta el cu clapeta ridicata si ma asteapta. Am vrut sa va scriu zilele astea despre niste covrigi super buni pe care i-am facut de curand (am si poze - lol ), dar n-am reusit. Nu-i nimic, zilele acestea reusesc eu. 

Am terminat ce era super urgent de terminat (azi noapte pe la 5... dupa care m-a trezit la 7 ceasul de pe telefon - am reusit performanta sa atipesc dupa -amiaza vreo 45 de minute insa). Asa ca teoretic, dupa ce termin si cu rosiile (am reusit sa mai luam cat pentru 2 sticle - spera optimista de mine) sunr cam in grafic si ma pot dedica si studiului si blogului. 

Am terminat si primul curs, am primit si diploma si am facut si proiectul pentru el. Yup... am cam consumat energie... si ajungem la piesa aceasta. la care mi-a zburat azi gandul... :))). pe cand contemplam posibilitatea de a o mini atipeala de amiaza.

Pe cand a trebuit sa cam pun japoneza pe pauza (si sper eu sa scap de pauza asta cat mai curand), ascultam muzica (stiti ca eu ascult Arashi)... si am dat si peste un radio online, care prinde posturi de prin toata lumea. Ei, pe mine ma interesa Japonia... si uite asa, gasisem vreo doua posturi faine de la ei, pe care ma tot plimbam cand era vreo piesa care ma agasa, mutam pe celalalt post, lol), Cu ocazia asta am descoperit cativa artisti japonezi care mi-au placut. La unii mi-a placut o singura piesa, la altii mi-au placut mai multe.

Una dintre piesele care mi-a placut este B'z / 野ꀧ恮ENERGY. Unde B'z = numele formatiei si 野ꀧ恮ENERGY (Yasei no enerugÄ«) = Wild Energy.



Din cate am inteles, piesa a aparut prin 2003 si este cel de-al 35 -lea single al formatiei. Mie mi-a placut foarte mult si clipul (ascultam pe radio si am cautat apoi pe youtube si gasit jumatate din clip -cred ca l-am vazut si intreg pe undeva, dar nu mai stiu unde, oricum piesa este faina).

Ca sa fiu sincera, nu este chiar genul meu de muzica (lol) - ma duce cu gandul la Iris, putin.. Nu? Si de la Iris imi plac doar cateva piese (ma refer la genul acesta de cantat un pic din gat). Dar piesa asta mi-a placut. Si, cum pentru mine scoala tot pe 15 septembrie incepe pentru mine... automat mi-am reamintit clipul.

Cam asta... deja ne apropiem vertiginos de maine... :D.

Pe curand!!

miercuri, 14 septembrie 2022

luni, 12 septembrie 2022

O bascuta pastelata

Buna!

Cum ati petrecut weekendul? Eu mi-am luat o mica pauza (initial de nevoie - sambata a fost foarte aglomerat ).  

E cam tarziu, asa ca ma grabesc sa scriu doua vorbe, sa nu treaca ziua, pana apas eu pe publica, hahaha. Bine ca am zarit cand faceam back-up de pe telefon pozele acestea, din 23 iunie 2021 (scria la numele lor, ca altfel nu mai stiam cand au fost facute, hahahah). 

Ah ce greu ma concentrez - m-a pircat o ganganie de picior si initial nu mi-am dat seama (eu am mare vointa - nu ma scapin, lol) si crezand ca e de la manseta pantalonului am dat cu degetul de doua ori.. atat i-a trebuit. Sa vezi acum "mancarici". Dar nu ma las. Numai ca ma concentrez mai greu.



Am facut bascuta aceatsa acum un an, pentru Mami. E un fir in degrede extrem de frumos. Am un scol mare si practic unde am ajuns acum, firul incepea un alt registru - pe galben. chiar ma gandeam ca din acel scul se pot face 3 basti total diferite. Din cauza degradeului. Am mai avut si alte fire in degrade dar era uniform, acesta este special.


Mie mi se pare tare haioasa. si evident poate fi purtata in nenumarate feluri (nu am apucat sa fac poze cu model - dar cine stie, poate odata am sa o imprumut special ca sa fac cateva poze). 


Firul este destul de subtire, am incercat sa alternez mai multe tipuri e picioruse (si simple si duble) - ca nu fie nici foarte deasa, sa nu suiere nici vantul prin ea, vorba aceea :)))). 

Avand in vedere faptul ca in ultimii ani a fost un lux sa evadez creativ, pentru mine acest proiect intra lla categoria lux :))). Amintire clasa intai. Hahahaha.

Si... ma bucur ca am reusit sa fac cateva poze atunci - si ca am dat peste ele (inainte le aveam grupate, dar daca nu am avut laptopul e nebunie mare) ca sa pot imparti cu voi aceasta mica bucurie.

Pe curand!!

vineri, 9 septembrie 2022

"Ma’amalade sandwich Your Majesty?"

 


Cum sa vorbesti despre Regina la trecut? Intodeauna mi s-a parut.... nemuritoare. Si anul acesta ne-a daruit alte cateva momente... de neuitat. Sa le revedem, impreuna.



joi, 8 septembrie 2022

Soricica Albastra cu rochita inflorata

 

Buna!

Va povesteam marti despre elefantul din fetru pe care l-am  cusut pentru Micul H. Astazi este randul celui de-al doilea proiect cusut: o soricica albastra. Ei bine, daca la elefant a fost cum a fost, aici am incurcat-o destul de tare :))). 
Micul N, care e scolar incepand din acest an si e aproape cat mine :)))), s-a gandit sa isi aleaga ceva foarte simlu de realizat si, rasfoind impreuna paginile cartii cu Idei Creative - animalute din plus de la Editura Casa, s-a hotarat ca el vrea soricica.

Proiectele acestea se fac cu material de prosop. Atata lucru stiu si eu, ca trebuie adaptate la fetru. Ei... avand eu timp zero (spre un mare minus, haha), cunostinte de croitorie inexistente (ca au scos fix intr-a saptea lucrul manual di programa si nu am mai prins - mai bine renuntau la cultura civica, oricum a fost inutila.....  ca materie, zic - putea fi acoperit la diregentie bine merci subiectul) si material de prosop din parti, a trebuit sa ma intorc cu speranta si curaj tot catre dragutul de fetru.

La elefant am ajustat eu cat de cat modelul, ca era simplisor.... dar aici, am incurcat-o. Nu am reusit sa cos pe dos - pentru ca fetrul asta pe albastru a fost foarte gros si daca nu mi-am bagat la ace in degete din belsug, asa ca am lucrat si eu feston.... pe repede inainte. La maini si picioare a iesit o dantelarie suspecta (cu siguranta trebuia sa ias altfel, dar eu in acele momente aveam un singur obiectiv - sa cos alea enspe mii de piese la un loc, ca sa le poata lua cu ei cei mici cand plecau si sa am si timp sa stau si sa ma joc cu ei cand vin, ca mai aveau cateva ore pana sa plece spre casa. In fine..

Si da-i si coase si te minuneaza de ce iese :))))). Evident nu aveam fetru colorat asa ca am facut o combinatie de fetru alb si un fel de laveta imprimata foarte subtire pe care eu nu ma pot indura sa o folosesc pe post de laveta  deloc :))))). O folosesc in schimb cand fac poze (asez pe ea), sau ca in acest caz - la creatii. numai bine ca am avut si mai multe bucati de prins la un loc, hahaha. in loc de doua, 4. 

In  fine, cum necum, am reusit sa o termin la timp. Mai aveam fustita - cred ca in viata mea nu am mai cusut cu asa viteza si asa de.... inspre insailat, daca intelegeti ce vreau sa zic... Tresaream la fiecare zgomot cu o ureche spre usa si alta spre ce se mai intampla atunci prin casa.

Am gasit si o bucatica de fetru alba pentru dinti, Si iat-o in toata splendoarea ei:






Ah, codita e crosetata to cu fir sclipicios, ca si la Elefantel. Abia am reusit sa fac pozele astea, ca au si sinat la usa si altele nu mai am. 
Cred ca le-au placut. Nu de alta dar mi-au mai facut comanda.... unul stiu sigur ca si-a luat revansa si a ales o broasca (nu vreti sa stiti.... cum e, adica, tiparul). Micul N se amuza ca acum si-a ales si fratele lui ceva greu ca sa imi faca model pe maini - totusi, pana cand o sa le fac, nadajduiesc ca fie gasesc ceva material de prosop rosu (pentru ca nu stiu cat de fain va iesi pe fetru), ori macar sa am suficient timp incat sa adaptez (hahahaha - ce pretentie, ca si cand as stii) tiparul la fetru.



Eu bine, cam asta a fost povestea pe scurt (cu alte cuvinte puteam sa ma lungesc la vorba si mai mult - efectul noptilor nedormite, lol). 

Merg si eu sa ma  pregatesc (inchis geamuri...) ca la noapte iar stropesc cu tunul prin oras(bucuria mea). Macar de am scapa de tantari - dar din experienta, maine nici nu deschid geamul pana seara.. sau pana sambata dimineata, ca lighioanele parca primesc un booster :)))))). 

Pe curand!


ps: sa nu se inteleaga cumva ca eu as stropi cu tunul... nu, nu, cei care fac dezinsectia :)))))))))!

miercuri, 7 septembrie 2022

20.... la mana. 12 la clip.


Buna!

Cred ca am mai spus de muuuuuulte ori povestea asta. Dar, ce mai strica inca o data? :))) In 2002, cand a ajuns Dodo la noi, avea 2 luni si jumatate. Asa ca am hotarat cu Ralu, sa ii face musai si o zi de nastere. Si am stabilit ca aceasta sa fie pe 7 septembrie (dupa calculele noasre cam asa ieseau 2 luni jumatate, in plus 7 avea o semnificatie speciala pentru ea si, automat si pentru mine. Haha. 

Asa ca azi... se implinesc 20 de ani de cand s-a nascut Dodo (aproximativ, lol). Si... cum facebookul mi-a readus aminte de acest filmulet dragalas, am zis sa il impart cu voi. Si l-am urcat direct, pe blog, casa nu ma mai complic - inca nu stiu cum voi face cu youtube. Sper sa il vedeti.

In rest, azi am terminat un curs si sunt foarte fericita. Am sa va povestesc si voua cat de curand pot! :) Poate va tenteaza ... m-am inscris la mai multe, ca sa ma re.... cum sa zic, sa ma reconectez cu latura mea creativa neglijata, sa depasesc obstacolele crescute in ultima vreme din oboseala, amanari, frustrari cauzate de limitari si neputinte (lol), etc. Sper sa mearga tot asa si sa ma repozitionez cu succes pe orbita creativa. :))))

Pe curand!!

La multi ani, Dodo, oriunde ai fi! Te iubim!!šŸ’™

 


PS: poza de azi, de la salcamii lui, cu luminita lui, de la Mami. šŸ’™

marți, 6 septembrie 2022

Elefantelul mov

 

Buna!!

Pentru ca a venit vorba despre aventuri handmade, m-am gandit sa va arat ce am facut eu asta vara (vorba filmului/filmelor). Ca sa stiti... haha.

Fix in ziua dinainte de plecarea micilor N si H, m-am gandit ca ar fi cazul sa le fac si ceva... cusut. Si cum aveam la indemana o carticica de la editura Casa, din care m-am mai inspirat eu si alta data, i-am pus sa isi aleaga fiecare o jucarie, pe care eu sa o fac pana a doua zi (mda - grozav plan, nu:P?).

Micul H a ales acest elefant simpatic - ma rog, asta a iesit. Nu am poze din carticica aceea, dar daca sunteti curiosi, pot sa incerc candva sa ii fac un mic review.... iar mi-am amintit de filmulete. Trebuie sa rezolv si acolo. Daca as sti cum sa inserez la filmele deja urcate pe youtube un fel de avertisment (o poza sa zicem) - dar functia veche de care stiam eu prin 2017 nu mai exista - au simplificat ca sa ne fie mai usor :))))))).

Zis si facut, i-am multumit in gandul meu ca a ales ceva relativ simplu, pentru ca timpul era foarte din scurt si, cum s-au retras la somn, am purces la desenat modelul pe hartie, orientandu-ma dupa tiparele din carte, apoi decupat fetru (ce bine ca am avut fetru.. pfiu), apoi cusut, decorat (ochisori si codita crosetata cu fir sclipicios, lol. Proiectul acesta, a fost relativ usor, nu pot spune ca mi-a dat batai de cap si l-am terminat destul de repede. Maine insa o sa va arat ce si-a ales Micul N... si o sa va povestesc despre cursa contra cronometru, si despre cea mai urata cusatura pe care am reusit sa o realizez, de cand ma stiu :))))))))).



Pe curand!

luni, 5 septembrie 2022

Un dulce de mai

 


Hihihi!

Buna! Hai ca de data asta i-am facut-o scrisului de jos (bine am taiat un pic si din codita lui p... dar asta e). Pana nu adorm, sa scriu doua vorbe cu drag si sa va ofer un pic de dulce la inceput de saptamana.

Norocul meu, printre putinele poze pe care le am pe laptop, s-a nimerit si aceasta frumusete (lol) de prin mai. Nu mai stiu a cata prajiturica (da au fost mai multe) este... dar oricum, a fost printre primele. 

Vai ce fuga de idei am. Bine ca nu puteti vedea ce e acum prin mintea mea. Se ciocnesc tot felul de imagine, mai o bataie cu perne... mai vine si Mos Ene cu desaga plina... Asa, sa ma concentrez - dar am o explicatie pentru tot: nu am dormit azi noapte. De data asta nu a fost nici discoteca, nici tantar si nici detergent... a fost ceva care mirosea a cartof stricat (stiti mirosul ala de te trazneste), sau otrava... Ceva de gen.

Booooon, dar pana la urma am dormit la zi, putin... asa ca sa revenim la dulce. Ziua numelui lui Buni se serbeaza in mai - Elena. Asa ca eu m-am gandit sa ii fac un dulce si asa a aparut tortuletul de mai sus. Este super simplu de facut, pe cuvant! Si vi-l recomand cu drag cand vreti sa faceti ceva dulce si sanatos, rapid. Iata si reteta, inventie proprie, inspiratie de moment, raportat la ce aveam prin casa.. haha:

Blat:
5 oua, 2-3 linguri rase de zahar brun, 4linguri de faina, 1 lingura de cacao, un praf sare.
Se separa in doua vase galbenusurile si albusurile. Se freaca bine cu zaharul galbenusurile pana se fac ca o crema. Se bat bine de tot albusurile cu praful de sare. Se cern faina si cacaoa intr-un bol si se amesteca. Apoi, cu miscari de tel lente, de jos in sus, incoporam cam in trei transe faina si cacao si albusul, in crema de  galbenus (adica punem o lingura de cacao si faina, una de albus batut si incorporam, apoi repetam, pana terminam - atentie, e mai bine sa se vada albusul in compozitie, sa nu il amestecati bine de tot ca nu mai creste).
Se pune hartie de copt intr-un vas sau se foloseste o forma de chec din yena (mai usor chiar) si se pune in cuptorul preincalzit la foc mediu 30 de minute.

Sirop si crema:
Compot de visine (sau cirese), gem de macese, bomboana pentru ornat.
Pentru ca nu voiam sa fac sirop din apa si zahar si aveam fructe la congelator, m-am gandit sa incerc ceva nou (pentru noi). Asa ca am pus o punguta cu visine in apa, cu o lingura rasa de zahar brun (eu numai zahar brun brut folosesc) si dupa 15 minute aveam compotel. am scos fructele, am scos samburii si le-am pus deoparte. Am lasat compotul sa se racoreasca. Cand blatul s-a racit, l-am taiat in doua si am folosit compotul pentru a il insiropa. Am insiropat intai partea de jos. apoi am uns-o cu gem de macese (am cumparat un gem facut in Romania, la Petrila, Delirs se numeste si alor mei le place foarte mult). Apoi peste gem am asezat visinile cate trei pe un rand (eu in pungura am avut aproximativ 50 de visine si am avut grija sa imi ajunga si pentru ornat). Apoi a doua parte de blat, am repetat cu insiroparea, apoi cu gemul si apoi cu fructele, intre care am strecurat o bombonica -  decor. 
In cazul acesta am folosit o singura bomboana - sunt unele cu imaginea lui Mozart pe ele (cu fistic parca in ele ). Am impartit-o in cate parti se vede si a ajuns la fix. Am mai facut variante ale tortuletului cu Merci - la acelea am impartit o ciocolatica in 8 parti parca (daca nu ma insel imi ajungeau 2 daca urma sa fac 8 portii - ca in cazul de fata).


Si asta e tot - putin la rece, daca nu se consuma imediat, oricum a fost un mare hit si chiar am facut multe prajiturele de gen vara aceasta pentru ai mei. 
Plus o varianta cu crema, dar, despre aceea, cand gasesc poze. Sper sa am :))))).

Pe curamd!

duminică, 4 septembrie 2022

Calu' si un ghemotoc - Kouki

 


Buna!

Am facut cum am facut si tot cu textuletul ala de jos mi-a aparut poza :))))). Nu conteaza, noi sa fim sanatosi. Chiar imi place asa - mai putin stres. 

Azi a fost o zi racoroasa, am reusit sa pun 5 sticle cu suc de rosii la pernute sa stea frumusel la cald pana maine (in traducere am reusit si eu sa termin tura aceasta de suc - tot sper sa mai gaseasca parintii sa imi ia rosiute bune sa mai fac vreo cateva sticle, nu de alta dar anul asta stau slabut de tot). M-am bucurat mult! (m-am bucurat mult ca am mai bifat ceva de pe lunga lista... hahaha)

Am gasit o poza cu Kouki (care poza m-a salvat, pentru ca toate subiectele despre care aveam eu chef sau chemare sa scriu nu aveau poze... lol si era musai sa fac poze, sau sa caut --- timp). Este facuta prin mai anul acesta (relativ recenta, nu? lol) In coltisorul lui preferat din pat: langa Calu (acela mare si maro, din stanga - apropo v-am povestit despre el oare? mi l-a cumparat Mami in anul cand a plecat Dodo, in .. toamna lui 2017. De fapt il luasem pentru micul N, dar lui i-a luat un Cal mai micut, alb pana la urma - din fericire pentru mine acesta era prea impunator, ca sa zic asa, Si cand am fost cu ea si l-am luat de pe raft in brate.... nu voi uita niciodata acel moment. Am inchis ochii si a fost ca si cand un gol s-a umplut in viata mea, m-am simtit cumva bine, pentru prima data de cand plecase Dodo. Golul acela... era cumva umplut. Dragul de Calu!).

Mama ce de paranteze mai pun - cred ca v-ati dat seama ca scriu cum gandesc, ca si cand am vorbi fata in fata. :))))) .

Tot in poza se mai vede si Catelusul Pupo (al lui Kouki - ca sa il citez pe micul.. care mic, ca face 7 ani in octombrie, dar nah, pentru mine e Micul N) si o vulpe - aia e vulpea lui Dodo. Si lui Kouki tot de nas ii place sa o prinda. Hahaha. Apropo. Kouki e acum asezat confortabil, pe spate (stilul craca, daca stiti ce vreau sa spun), in stanga mea. Cica sa va salut... sa va salut mai repede si sa vin pe la el. Ca ii sunt datoare cu un masaj... stati ca se si intoarce, Acum s-a asezat pe burta, cu spatele - mai precis fundul, la mine..... Asa ca va pup si ... va las cu bine, pana data viitoare! Am plecat sa il masezj :)))).


sĆ¢mbătă, 3 septembrie 2022

O patura ca un curcubeu

 

Buna!

Am incercat programul despre care va intrebam ieri. Se descurca foarte bine cu adaugatul semnaturii. Sper sa il pot folosi in continuare, pe varianta fara costuri suplimentare. 

Am facut testul pe doua poze pe care intamplator le-am avut la indemana pe laptop - si asta  pentru ca am facut de curand un backup pe telefon. :)

Asa ca astazi o sa va povestesc foarte putin despre un proiect realizat in colaborare cu Buni - deja probabil ca stiti despre rubrica noastra cu Paturici Tricotate . Chiar ma gandeam... oare a cata o fi? Am pierdut sirul. Si asta pentru ca, de cand am ramas fara Toshi alb, s-a dus pe apa sambetei toata organizarea mea pe foldere si folderase a pozelor de lucru. Bine, teoretic am inca ce aveam atunci pe o memorie externa (chiar va trebui sa scotocesc putin acolo sa vad ce materiale as mai putea folosi), dar de atunci incoace, vorba aceea, ciuciu. si nu ca as fi lucrat foarte mult, ca nu prea am avut timp, dar... stau si ma intreb daca am reusit sa fac poze macar la ce am lucrat :)))). Si daca da... pe unde or fi :))))?

Dar sa revin... la paturica asta, ca un curcubeu foarte viu colorat. In prima poza (care ar fi trebuit sa fie a doua, dar asa a vrut blogger sa incerce pozele si l-am lasat sa faca asa cum vreo - deocamdata, lol -- am auzit ca lol ar fi depasit, asa este?) sunt deja cateva patratele pe care le-am inramat eu cu croseta - si sunt gata sa fie cusute intre ele pentru a forma paturica.

 

In cea de a doua poza, sunt patratetele lucrate de Buni, cu andrelele, dintr-un fir acrilic foarte dragut si viu colorat. L-am ales pentru ca mi s-a parut potrivit pentru destinatia paturicii - am uitat sa va spun, o sa fie ca un fel de husa de pus pe un scaun din acela rotitor (gen de director) pe care il am pus la buni in camera, in dreptul geamului. Vreau sa ii amenajez un loc special in care sa stea comod si sa se si insoreasca, pe cat posibil.

Scaunul nostru este dintr-un material ca un fel de plasa - respira (nu e genul acela pompos, din piele ecologica. Poate va fac odata poza, cand va fi gata si paturica - daca nu uit :)))). Si cred ca va deveni si mai comod cu paturica, si proabil vreo doua perne la care ma gandesc sa le faca tot asa, tricotate, huse. Imi place firul pentru ca se lucreaza usor si nici nu este plictisitor.

In alta ordine de idei, azi a cam fost toamna pe la noi. Am inghetat putin cand am iesit sa intind rufele. Lasasem geamul la balcon deschis si brrr... bine, eu eram echipata de 27 de grade, cat erau in casa... :))). Dar vremea e frumoasa!

Pe curand :D!

PS: sunt entuziasmata ca am reusit sa pun si poze; trecem cu vederea calitatea lor, da? ... Oh ... wait??? Stati ca tocmai am descoperit ca versiunea gratis imi baga nu stiu ce captura mica scrisa, in partea de jos a pozelor. Hm... Asta nu prea-mi place - tocmai cand gasisem fontul acela simpatic (care cred ca e cel folosit la primul album Akcent, In culori... lol). Oh well.... momentan las asa... mai vedem.

vineri, 2 septembrie 2022

De-a valma... alandala.

Caut un program ca sa ma ajute un pic cu pozele. De cand am pierdut celalalt laptop am pierdut si Adobe Photoshopul care era instalat pe el. Trebuie sa recunosc ca totul se complica tot mai mult - in ideea de a se simplifica. De exemplu: laptopul meu alb Toshiba (care a cam sucombat si habar nu am cum sa il fac sa isi vina in fire) - cand l-am luat l-am deschis si am inceput sa lucrez pe el. Ei bine, asta era prin 2012. Mi se parea inca ok si Windows7  cat aveam.. totul in regula. 

Ei. cand am luat Allview-ul pe care lucrez acum, am stat 1 ora ca sa instalez windows 10 si apoi sa caut in disperare nu mai stiu ce programe.  De ce?  In primul rand pentru ca scria la descriere ceva de Ubuntu. Si am crezut ca ... win10 era ubuntu. :))))))) Atat de diferit mi s-a parut de ce avusesem inainte la prima vedere (plus ca, in apararea mea, nu stiu de  ce mi-au pus un flyer in care imi spuneau cum sa instalez la prima deschidere windows daca era de ja intsalat - in fine). Asta nu e nimic. Dupa 1 zi pierduta incercand sa dreg nebunia, m-am trezit ca trebuie sa fac cont de microsoft sa inregistrez nu stiu ce enspe mii de chestii... ca sa pot sa pornesc laptopul. S-a simplificat, cum sa nu. mai trebuia sa le dau cat port la pantofi... si gata. 

Imi place insa laptopul acesta - nu prea am reusit eu sa fac mare lucru oricum, pana acum, pe el - in afara de servici. Dar cum de ieri sunt fara (servici), in ultimii xx ani, iata ca incep sa imi fac de cap. Vorba vine - caut un program ceva care sa ma ajute un pic cu pozele. Il stiti cumva pe acesta? VisualWatermark . Pare interesant. 

In alta ordine de idei, Tin clapeta tot timpul desfacuta la laptop. E fain, merge bine... dar miros ceva de speriat materialele :)))).  Si eu am zis ca merg la sigur cu marca asta - a avut Tati doua telefoane super faine amandoua. Le-ar mai fi avut si acum daca nu sufereau mici accidente.. nah. Ce sa facem. Si acum mai suspin dupa ce camere foto faine aveau. Ghinion vorba aia.... a venit la pachet cu miros... :)).

Ah da! Uitasem.. mai nou e o moda ca laptopurile sa nu aiba unitate optica... stau si mai uit la dvd-uri si cd-uri... :)))))). Ma gandesc insa sa vad cum oi reusi eu sa (ah imi scapa cuvantul... grrr) .....valorific (nu era asta termenul dar, dupa vreo 5 minute de gandit si tatonat cuvantul ala plecat in vacanta, am obosit si am cautat un var de-al lui, sinonim) un reader. Ma gandesc ca cel de la pc ar fi cel mai posibil de folosit pentru ca l-am luat ca unitate independenta. Sper sa fie insa compatibil cu aparatele mai noi :)))) Ca e si el veteran.

Dupa cum spuneam nu am planuri. Insa incerc sa scriu cat pot de des, ca sa imi amintesc cum era :))). Sper in curand sa rezolv si capitolul poze... 

Pe curand!

šŸ‘§šŸ¶ 

 

joi, 1 septembrie 2022

- Restart -

Buna!

Azi incepe toamna, incepe o noua etapa din viata mea, incep in sfarsit sa imi recuperez ..... locul meu virtual preferat, de intalnire creativa.

Deocamdata fara planuri, fara pomisiuni.... cu rabdare, cu speranta,  cu bucurie. 

Un nou... capitol.