joi, 30 noiembrie 2017

Ursuletii de bucurie


Buna!!!
Cum ai trecut tu noiembrie de grabit.... Grabit, grabit desfrunzit. Dar stai, nu te grabi chiar asa tare ca mai avem cate ceva de facut. De... oferit niste ursuleti natafleti (de bucurie) si... sa punem si niste grau zic, nu?
Despre ursuletul dragalas oferit de Simo am povestit deja aici: Ursulet de Bucurie de la SimoUn scurt preview la ursuletul pregatit de mine am realizat aici: Un Ursulet Bucuros. Iar azi vi-l prezint pe calatorul meu. Fratele aproape geaman al celui Bucuros din articoul mentionat mai devreme.


Ursuletul este lucrat cu fir subtire de acril, umplutura din fibre eco, margelute negre de nisip - ochisori, multa rabdare si dragoste. Este un mititel... nu l-am masurat, dar incape in palma perfect. Ma gandesc sa ii mai fac si alti frati  - sa vedem ce fire mai prietenoase se ofera sa ma ajute.




Si iata-l gata de plecare, in pliculetul sau origami. Desi pare geaman cu celalalt ursulet lucrat de mine [prototipul] sunt cateva diferente [ eu le stiu.. hahaha] intre ei. Oricum... daca firul asta nu ar fi atat de dificil - un pic mai plin, doar un pic, ahhhhh cred ca ar iesi o armata de ursachi din astia... sunt atat de dragalaaaaasi. Ah, da! Si timp.. mult timp, muuuuult timp...


Si ursuletii de bucurie vor calatori astfel, respectand ordinea de pe tricou din articolul Bucuriile de peste an - Toamna 2017: catre Micaela - ursuletul tomnatic de bucurie si Adriana - ursuletul de bucurie lucrat cu drag de catre Simo:


Bucuriile de peste an intra in vacanta. Ii multumesc mult Simonei ( Sa mesterim cu Simo) pentru surpriza de a se alatura acestei editii cu un minunat ursulet. Nu stiu deocamdata ce format voi adopta in anul ce vine, dar pentru bucurii va fi mereu loc aici pe blog, ca... dintotdeauna. Si, ca veni vorba! Nu ratati sa va alaturati celei de-a opta editii a Impodobim Bradul. Oare cum va arat bradul nostru virtual anul acesta? Amanunte despre tema si inscriere aici:

Editia a 8a "Impodobim Bradul"
11.11 - 11.12 (11:10 a.m)
 
ps: Incepand cu 1 decembrie, in filele calendarului advent din acest an, veti afla si care sunt cele trei premii ☃.

miercuri, 29 noiembrie 2017

Miercurea fara cuvinte " Noiembrie, ultimul bal. "


Episodul 156 de la Miercurea fara cuvinte, gazduita de Calin Hera. Joc de imagini, initiat de Carmen.
"Pregatiri de ultimul Bal" - Dodo 22 iunie 2017.
Labuta Inimoasa - Dodo 10 iunie 2017.
Ultimul Bal - Dodo cu hainuta de SuperErou 23 iunie 2017. 

Multumesc pentru temele minunate din luna Noiembrie - luna lui. 💕!!

marți, 28 noiembrie 2017

Capitolul 27. Când am descoperit HOTMAMA.



Nu că m-aș plictisi foarte tare să tot copilăresc de una singură, dar parcă e mai bine să copilărești în doi! Și cu cât e mai bine în doi, șansele să copilărești în mai mulți cresc simțitor. Acum, serios! Cine nu își dorește să mai guste puțin din copilăria autentică? Să redescopere lumea prin ochii mari și curioși ai unui „miniel” sau „miniea”, liber și fără greutatea bagajului adunat de-alungul anilor?
Și tot visând eu cu ochii deschiși despre cum va fi când va fi, iată că mi-o ia sora mea mai mică (din nou) înainte, îmbrăcată în rochie de mireasă, diafană ca o zână, cu prințul ei înalt, cu ochi ca de smarald, de mână. Nici nu apuc bine să mă dezmeticesc din pregătirile de nuntă de poveste cu alai și mărturii lucrate cu drag - de mine că mă și trezesc cu un poștaș înaripat la geam.

- Poc poc - bate cu ciocul lung în geam. De la serviciul de curierat Barza cu Vestea-n cioc vă caut. Aveți un pachet în pregătire pe numele RT și vreau să știu dacă-l livrăm aici sau v-ați schimbat domiciliul.

Ei să vezi....îmi zic, că l-au găsit pe al meu predestinat. Cine știe pe unde umbla el teleleu și acum mi-l livrează frumos acasă. Ce servicii de calitate. Totuși am zis să fiu prudentă să nu se fi strecurat vreo greșeală și apoi să mă trezesc că nu acceptă retur. Cu așa ceva nu e de glumit.

-  Pentru R H T! M-a lămurit domnul Bărzoi. Și uite-așa am aflat eu că sora mea s-a gândit că mi-ar prinde bine să îmi schimb și eu statutul... în cel de mătușă. H-ul face diferența între inițialele numelui meu și ale numelui ei. H de la noul nume de familie, adăugat, H de la hot. Și dacă tot era o mama în devenire, de ce să nu fie una hot?


Zis și făcut. Mi-am luat inima-n dinți și m-am apucat să caut haine pentru gravidă. Ultima dată, acum vreo x ani, am trăit o experiență „traumatizantă” cu cei mai urâți și nici măcar confortabili blugi pe care i-am văzut vreodată alături de cea mai bună prietenă a noastră, la vremea aceea gravidă. De rochii nici nu mai spun. Ca să o citez „ până și un sac mi-ar sta mai bine”. De-aici și ezitarea mea de la început. Speram însă să se fi schimbat ceva în bine și în acest segmentul vestimentar. Voiam 9 luni de bucurie pe toate planurile, documentate prin fotografii frumoase, cu o tânără mămică radiind în ținute confortabile, calitative și cu un design fericit.

Și-atunci am descoperit hotmama. Un fel de tărâm magic unde din norișori de bumbac pufoși se țes veșminte pentru viitoarele mămici. Haine de gravidă frumoase, livrate acasă, cu transport gratuit.
Nu-mi mai amintesc exact la ce categorie eram când mi-am dorit să devin ambasadoare a brandului. Cred că pantalonii și fustele pentru ținute office m-au făcut să îmi imaginez cum încheiem un parteneriat cu PRwave prin care brandul urma să devină și mai cunoscut în online. Povestea brandului, interviuri, prezentarea colecțiilor.....


Mă bazam pe ajutorul Cristinei Lincu  „mamă de trei, femeie de zece!” pentru a implementa campania în blogosferă. Experiența sa și notorietatea de care se bucură, vor fi cel mai bun catalizator pentru a susține campania de conștientizare demarată. 
Ești gravidă? Nu te descuraja! Nu vei mai fi condamnată să te ascunzi de sau după haine!
Cu HotMama alături vei fi în centrul atenției și te vei bucura în plin de amintiri frumoase, ale lunilor cu Bebe La Purtător.
Îmi și imaginez spoturile rulând la TVR2 și Radio Gold FM. Depășim zona online pe calea undelor și informația devine din ce în ce mai accesibilă, mai aproape de... țintă.
În timp ce mă uit la rubrica cu haine pentru alăptare îmi imaginez rulând emisiuni scurte, prezentând povești de succes al mămicilor active în domeniul lor de activitate, pe perioada sarcinii. Emisiuni cu mămici, pentru mămici. Hainele acestea nu sunt doar un moft - modă trecătoare, nu reprezintă un capriciu, nici nu se urmărește crearea unui trend. Este o etapă firească a vieții care trebuie tratată ca atare, însă cu atenție sporită - pentru a asigura confort și funcționalitate, fără a renunța la estetic.

Eram atât de prinsă de rolul meu de proaspăt ambasador, încât am fost cât pe ce să o rog pe Adriana să mă ajute să dau cuvintelor forța necesară, pentru a duce mai ușor către cei ce au nevoie, veștile bune. Cuvintele în mâinile ei prind viață și capătă formă... Doar ea ar ști cel mai bine să dea glas hainelor și poveștilor pe care acestea le poartă în fibre.
Dar m-am oprit.. Copilărești prea mult! mi-a zis adultul din mine, supărat pesemne că iar stau și fac campanii imaginare pentru o lume mai colorată, veselă și zâmbitoare. Ești ambasador doar în imaginația ta. Și nici mamă nu ești încă. Doar mătușă!
Copilul din mine i-a răspuns doar atât: Poate nu Încă...  Dar în curând. 
Până atunci, nu uitați să fiți hot la orice vârstă și în orice împrejurare! Pentru că toate etapele vieții sunt minunate și... maternitatea este cea mai cea.

https://blog.super-blog.eu/proba-27-parteneriate-hot-pentru-hotmama-ro/



luni, 27 noiembrie 2017

Capitolul 26. Când am ajuns în Jungla... JUMANJI

22:22 Sufragerie. Liniște și pace. Centrala merge, în casă este cald și bine. Îmi iau un ceai și mă așez la laptop. Mă uit în brief-ul probei cu numărul 26:
„Jumanji: Aventură în junglă” ..... film pentru întreaga familie....  interesant, îmi zic.  Ia să vedem trailer-ul!


În timp ce acesta rulează, îmi notez în agendă data când are loc lansarea filmului în România, la cinema - 29 decembrie 2017. Îl zăresc pe Dwayne Johnson - The Rock alergând prin junglă. Asta înseamnă acțiune, constat și mă aplec să mai iau un fursec. Mă uit din nou pe ecran. Jack Black își face apariția în felul său caracteristic și mă bufnește râsul în timp ce încerc să beau o gură de ceai.
Ei, comedie!! câțiva stropi de ceai au sărit din cană pe tastatură. Mă grăbesc să îi șterg - laptopul funcționează.
Pfiu.... răsuflu ușurată în timp ce îmi reiau locul pe canapea, gata să continui documentarea. In browser mi s-a încărcat pagina oficială a filmului. Probabil în timp ce mă ocupam de tastatură am apăsat din greșeală pe ceva.


Dar ce grafică impecabilă! mă gândesc în timp ce pagina se încarcă. Arată exact ca pagina de start a unui joc. Ingenioși, îmi zic și urmez instrucțiunile pentru a vizita site-ul. Pentru început trebuie să-mi aleg ce personaj vreau să fiu:
Dr. Bravestone
Moose
Ruby
Professor Shelly Oberon

Hmmmm. N-am apucat să citesc mare lucru din brief, așa că presupun că este vorba despre personajele din jocul Jumanji. Îl aleg pe ultimul și aștept. Aștept.... și tot aștept. S-o fi blocat laptopul. Mă ridic și vreau să ies din cameră. Nu reușesc însă să fac nici măcar un pas că simt cum sub mine s-a căscat un hău adânc și atârn în întuneric ținându-mă doar cu mâna de clanță.... Mă gândesc la ce e mai rău - Oh Doamne ! E cutremur! Simt cum inima o ia la galop. Nu-i momentul să intri în panică, îmi zic în timp ce îmi duc instinctiv mâna la inimă. Deodată, undeva deasupra mâinii cu care mă țin strâns să nu cad se face lumină.

Welcome to the Jungle. JUMANIJI
Personaj: Professor Shelly Oberon
Vieți disponibile : 5 din 5
Curaj: 4 din 10
Aptitudini:...

Poftim? ridic ochii gata să îi dau peste cap în  semn de protest și nemulțumire. Eu sunt foarte cura...... Nu apuc să-mi termin gândul, că realizez de ce anume mă țineam atât de strâns să nu cad....
Și nu părea tocmai încântată.
- Hei, grăsuțule, nu te pierde cu firea. Se auzi o voce de undeva de jos. E doar o pisicuță neagră. Hai, mai bine dă-i drumul la coadă și să mergem.
Mă uit de jur împrejur după un grăsuț și o pisică.
- Se referă la tine. O voce mi se adresă de sus. Auzi... pisicuță. Ce nerușinat. L-aș mânca la cină dacă nu ar fi așa prăjit la soare. 
Încerc să spun ceva dar tot ce reușesc este să scot un sunet nedefinit și ușor răgușit:
- Aju.....
- Hai, hai.... Chiar ești fricos! Dar n-am de gând să te mânânc. Ți-am citit aptitudinile. Știu că poți înțelege limbajul animalelor și-mi ești de folos. Eu sunt Pantera - regina Junglei. Acum fă un efort și prinde-te de liana asta, începe să mă doară coada și s-ar putea să mă... răzgândesc.
În momentul următor am simțit cum m-a pocnit ceva peste față și instinctiv m-am prins cu ambele mâini de funia aceea mare ce se mișca dintr-o parte în alta.
Cam alunecoasă, îmi zic.
- Nu de șarpeeeee!  îmi zise pantera și în momentul următor eu mă aflam în cădere liberă, în timp ce șarpele se tângua că era să îl strâng de gât.

Pleoșc.
Nuuuu nu în apăăă. Ajutor nu știu să înot!!!
Un răget prelung și în momentul următor mă aflam pe mal. Lângă mine un aligator.
-Aaaa... m-am retras disperată lângă o stâncă.
Pantera și-a făcut apariția grațioasă și mi-a zis:
- Uite care e treaba... suntem într-o situație delicată. 
- Da , da... încuviințară mai multe voci. Eram înconjurată de animale. Și paralizată de „curaj”... 4 din 10.. Spre 3 deja.
- Ascultă, continuă Pantera. De când cu filmul acesta.. toată lumea are chef de aventură. Nu mai avem o clipă de liniște. Dar TU, tu ne poți salva. De-aia ești doctor. Fă-o! Și-ți vom fi recunoscatori pe veci.
Aș fi vrut să spun ceva, dar nu puteam articula niciun cuvânt.
- Vezi? Nu e în stare de nimic. Se auzi o voce stridentă. Eu zic să încercăm cu musculosul... sau mai bine cu fata! Continuă în timp ce se legăna cu capul în jos strâmbându-se la mine maimuța.
- Da.. da... ce putere poate avea grăsuțul asta?
- Liniște!!! tună pantera.
De groază am pus mâna la inimă.

Înțelege limbajul animalelor
Umor...Talent ... Voce.

Am început să cânt cît puteam de tare Welcome to the Jungle - de la GN'R. Dintr-o dată totul a început să se cutremure și m-am trezit pe ceva moale, confortabil și cunoscut.
Ruxandra, dorm vecinii.. dă muzica mai încet.

Și iată-mă din nou acasă. Ne vedem la film. am ceva de spus Panterei.
Mulțumesc....

https://blog.super-blog.eu/proba-26-fii-un-personaj-in-lumea-jumanji/

duminică, 26 noiembrie 2017

Grau de Sfantul Andrei

Hei, voi puneti grau de Sf. Andrei? 😁
Mie imi place tare mult acest obicei. Am zis sa pun un mic reminder si pentru voi. Graul din imagini e pus anul trecut, pe 30 noiembrie. Asa arata pe 6 decembrie. Hehe.
In alta ordine de idei, pana pe 29 mai puteti inscrie (si castiga premii) bucuriile voastre aici:

Concurs: Bucurii de toamna
copilarim.blogspot.com

- 30.09-29.11 (2:55)
-
 
 
Si bineinteles, pana pe 11 decembrie puteti participa la a opta editie a concursului nostru anul Impodobim Bradul. Abia astept sa vad cum va arata bradul virtual anul acesta, voi nu? Si tema imi place tare mult - e cu fulgi multi de zapada ❄❄❅❅❆❆❄❅❆🌨 !!!
Editia a 8a "Impodobim Bradul"
11.11 - 11.12 (11:10 a.m)
Pe curand! 

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Un Ursulet Bucuros


Buna!!
Friiiiigul si ceata a pus stapanire pe oras.... Brrrr. Noroc ca am fost harnica si i-am facut o rochita calduroasa asistentei mele (care nu are inca un nume) Blythe. Si ea m-a ajutat sa vi-l prezint pe micutul Ursulet Bucuros.


Haide Ursuletule, nu iti fie teama!! Voi sta cu tine la sesiunea foto. Ai sa vezi ca este chiar amuzant!! 


 Ursuletul Bucuros este un mititel amigurumi lucrat cu croseta de 2.5 si un fir foarte subtire de acril .... Cred ca Ana se numeste, dar nu mai stiu sigur.


Poate sta in sezut si, tinut de mana, poate pasi. Capul i se misca (stanga - dreapta). Are codita crosetata.

Urechile au doua culori. Boticul este crosetat si brodat si ochii sunt realizati din margelute. Este un ursulet in miniatura.


- Si acum zambeste Ursuletule Bucuros! Urmeaza inca o poza. Stai aici, in brate la mine. Bravo, ai iesit foarte bine!!


- Ei cum ti s-aparut sedinta foto? Nu-i asa ca a fost dragut? Sa stii ca si eu am avut emotii - e prima data cand apar pe blog!!


- Dar am facut treaba buna!! Am format o echipa pe cinste!!
Ei si acum ca v-am aratat fotografiile, imi ramane doar sa va reamintesc ca Bucuriile de toamna si-au dat intalnire in colectia de mai jos. Pana pe 29 noiembrie!! :)

Concurs: Bucurii de toamna
copilarim.blogspot.com

- 30.09-29.11 (2:55)
-

vineri, 24 noiembrie 2017

#PENTRUMAGICHOME - REFUGIUL PARINTILOR


Buna!

Poate ati auzit deja despre campania #PENTRUMAGICHOME. Daca nu, aflati toate informatiile necesare pe site, aici: Pentru Magic Home. Cum puteti sustine campania, cum puteti dona - cum puteti opri donatiile viitoare....

Anul acesta nu am stat pe un scaun.. ci in genunchi. Nu am stat la spital, ci acasa. Din mai pana spre finalul lui iunie. Langa un copil, de caine, nu de om, dar al meu. Crescut cu multa dragoste si grija. Privindu-l cum se topeste, in neputinta, amandoi sperand insa pana in ultima clipa la o minune. De ce ni s-a intamplat noua?

Parintii care isi vegheaza copiii intr-un spital.... cred ca tot ce si-ar dori e sa ii aiba sanatosi, in brate. Sa atipeasca pret de-o secunda si sa se trezeasca din cosmar .... la viata lor dinainte. Dar casa aceea, aproape de spital, ii poate ajuta sa reziste - 5 minute conteaza... 5 minute in care veghea si incordarea si groaza si spaimele si acel carusel in care momentele in care incerci sa fii pozitiv si sa te agati de orice speranta alterneaza violent cu prabusiri din care apoi te ridici cu greu. Un refugiu, un loc unde sa iti incarci bateriile. Aproape. Conteaza si ii va sustine si ajuta sa poata lupta in continuare. Si imi doresc din tot sufletul sa iasa toti invingatori.

Dupa ce Dodo a plecat... am gasit in telefonul unuia dintre parintii mei poza de mai jos. Este facuta in 14 iunie...cu 9 zile inainte sa ne luam ramas bun. Pentru o jumatate de ora am mutat perfuzia la noi in camera si am atipit cateva minute langa el. In patul meu, nu in genunchi langa pat sau in sufragerie unde amenajasem in fel de pat de campanie... Nu imi amintesc cand am atipit, nu stiu cand a fost facuta fotografia - stiu ca nu a durat mult pentru ca aveam un caiet pe care notam mereu perfuzii, cata apa intra / iese, kg... tot. Dar cand m-am trezit parca eram alt om. 

joi, 23 noiembrie 2017

Capitolul 25. Gata în 5 minute cu Dl. & Dna. Answear

Păreau a fi perechea perfectă. Mereu punctuali, impecabili, fără cusur. Domnul și Doamna Answear, discreți și totuși de fiecare dată atrăgând atenția tocmai prin naturalețea de care dădeau dovadă în tot ceea ce făceau. Și totuși, cine ar fi știut că pot ascunde asemenea secrete.... Și mai ales cine ar fi crezut că vor fi desconspirați de clasicele ”cinci minute”?


Am cunoscut-o pe Amelia la trei zile după ce s-au mutat în cartier. Lucra de acasă ( .... am auzit că este scriitoare! spunea lumea ), la un roman. Nedespărțită de notebook-ul său, nu ai fi putut bănui deloc că în spatele imaginii stilate afișate mereu cu succes, se afla de fapt o it-istă împătimită ce lucra ca agent secret pentru un retailer multibrand de succes, încă de la lansarea acestuia în Romania.
Impecabilă ori de câte ori ieșea din casă, sau oricând o surprindeai cu o vizită ad-hoc, Amelia avea o regulă simplă, pe care o aplica de fiecare dată fără greș.
„Ne vedem în cinci minute!
Și în cinci minute fix își făcea apariția surâzătoare. Până ieri după-amiază. Mi-a telefonat din senin și cu o voce tremurândă mi-a spus:
- Trebuie să mă ajuți! S-a întâmplat ceva îngrozitor. Te aștept în cinci minute.
Nici nu am bătut bine la ușă că aceasta s-a deschis brusc și din prag mă privea cu părul prins într-un coc dezordonat, îmbrăcată cu un hanorac cu glugă, lălâi și o pereche de pantaloni de trening... Amelia.
- Bunnnn....ă. Am reușit să îngân înainte să mă tragă înăuntru și să închidă ușa rapid. La intrare, sub cuier, se aflau ordonate mai multe perechi de pantofi pentru bărbați
- Nu s-a întors încă Andrei de la Convenția Fotografilor ce a avut loc în State? am întrebat.
- Există un spion!! mi-a șoptit ea în timp ce îmi făcea semn să o urmez la etaj. Știam că acolo, de o parte și alta a dormitorului lor, existau cele două camere de garderobă, dar nu mă așteptam ca în spatele rafturilor pe care se aflau aranjate frumos bluze de damă, să se afle un perete fals ce ascundea  o încăpere micuță. Înăuntru - un suport pentru haine. Pe acesta se aflau în huse speciale, după cum scria pe etichete, „kit-uri pentru 5 minute”: ținute deja concepute, în diverse stiluri si pentru diferite ocazii. Fiecare kit avea notat și un număr.
- Este pentru a putea știi cu ce mă asortez! mi-a spus ea, intuind întrebarea pe care voiam să i-o adresez. Mi-am reamintit că văzusem biletele cu numere și în etajera dedicată pantofilor de damă. Am înțeles cum reușea să fie gata atât de repede, fărăr niciun stres. Și totuși... de ce arăta așa acum?
- Adevărul este că nu sunt scriitoare, ci it-ist. Nu mă pricep deloc la stil și modă și combinații vestimentare - tot ceea ce vezi aici este pregătit de stlistul consultant, angajat de compania unde lucrez. Cineva vrea să ne saboteze lansarea colecțiilor de brand pentru anul viitor și în ultimul moment am reușit să securizez atât site-ul cât și baza de date. Acest lucru însă mi-a blocat și comunicarea cu echipa de stiliști și deși am primit un colet cu cele mai noi articole de îmbrăcăminte nu am nici cea mai vagă idee cum să le  port. 
Vorbea precipitat și fără întreruperi. Îmi era destul de greu să țin pasul și să procesez toate informațiile pe care mi le dădea. Tocmai atunci a primit un mesaj pe telefon.
- Cocktail de lansare. Ne vedem în cinci minute la ”Sediu”.
Amelia s-a albit. A răsturnat tot conținutul pachetului și se uita neajutorată la hainele răspândite pe jos.
- De asta mă temeam. A venit fără instrucțiuni și huse. Ce mă fac??
În acel moment s-a auzit un zgomot venind de pe hol. Am ieșit din ascunzătoare și am întredeschis cu grijă ușa. L-am zărit pe Andrei întrând în camera sa de garderobă.
- Ce ciudat! Trebuia să fie încă la evenimentul de la Sinaia și... cum de este îmbrăcat cu acea bluză? A spus Amelia contrariată.
- Are ceva special? am întrebat-o în timp ce o urmam pe culoar.
- Da!! Este exact bluza pe care o purta stilistul nostru șef. Se opri și mă privi. Cel care se ocupă de imaginea noastră, în firmă. Când mi-a trimis fotografiile pentru site s-a strecurat și una în care apărea cu spatele lângă masa de lucru... Shhhh! Se întrerupse brusc. Andrei vorbea la telefon.
-În cinci minute la ”Sediu”? Ceva important? Da, bine, nicio problemă. Voi fi acolo.

Prin crăpătura ușii l-am văzut cum împingea ușor peretele pe care se afla suportul de umbrele. Acesta era de fapt o ușă glisantă, în spate aflându-se un pasaj secret. A intrat și a revenit rapid cu un suport de haine pe mână, îndreptându-se spre paravanul cu oglinzi ca să se schimbe.
M-am uitat la Amelia. Fața ei calmă era acum total descompusă. Ce se întâmpla cu ei? O coincidență poate?
- Amelia, voi... lucrați cumva împreună? am îndrăznit să întreb.
- Poftim? îmi răspunse cu pumnii încleștați. El.... el nu știe că eu sunt it-ist. Mă-ntreb... 
- Doar nu crezi că este spionul? am zis în timp ce o trăgeam după mine spre camera ei secretă. Orice ar fi mai ai fix 3 minute să fii gata, altfel ai putea atrage suspiciunea asupra ta.
- Du-te tu înainte și încearcă să alegi ceva potrivit, mi-a spus ea, eu mai am ceva de făcut înainte. Și s-a îndreptat spre holul de la intrare.

În timp ce mă uitam la articolele de îmbrăcăminte care se aflau  răsturnate pe jos începea să îmi fie tot mai clar că erau o capcană întinsă persoanei căreia îi fuseseră destinate. Numerele erau fie prea mici, fie prea mari, stiluri total diferite.... oare de ce? Aveam să aflu mai târziu motivul: Andrei era de fapt chiar stilistul - tot agent secret. Se gândise că spionul ar putea fi cineva care avea acces la combinațiile vestimentare pe care le pregătea el pentru noile colecții și-i întinsese o capcană. Habar nu avea însă că de fapt cea afectată va fi chiar soția sa.

Peste 20 de minute mă aflam alături de Amelia aproape de locul de întâlnire. De fapt ”Sediul” era un parc din apropiere. Încerca din răsputeri să pară demnă, în timp ce purta o pereche de ghete cu două numere mai mari, pantaloni foarte strâmți și, din fericire pentru noi, un trenci suficient de lung. Cam în același timp și-a făcut apariția si Andrei - mergea greu și pe fața schimonosită de durere i se zărea indignarea. Atunci am observat că încălțările sale aveau un aspect cam ciudat.
- I-am lipit pietricele decorative înăuntru, sub branț. Îmi explică Amelia. Pesemne lipiciul i s-a prins de șosete și nu le-a mai putut scoate. Așa-i trebuie, mincinosul!! Apoi îmi făcu semn să mă ascund după un panou publicitar, în timp ce se îndreptă spre un domn ce părea să îi aștepte nerăbdător lângă o bancă.
- Answear, ce este cu voi de ați întârziat atât? Li se adresă acesta privindu-i de după ochelarii fumurii. Era îmbrăcat foarte elegant și avea prestanță.
- V-am chemat să vă spun că am prins spionul. Apoi își dădu seama că erau amândoi prezenți la întâlnire, deși fuseseră chemați separat. Ah... deci ați aflat. Era și timpul. Mă bucur. Dar ce păcat - erați echipa perfectă, nu întârziați niciodată. Și ce este cu voi îmbrăcați așa?
- Am vrut să prind spionul!! răspunse Andrei încleștând pumnii. La unii oameni chiar nu te aștepteți să aibă asemenea secrete.
Amelia îl fulgeră cu privirea. 
- Cine vorbește! rosti încercând să stea cît mai dreaptă - o mișcare greșită și pantalonii ar fi cedat.
Se lăsa frigul, așa că m-am grăbit spre casă, după ce i-am trimis un mesaj Ameliei, să mă anunțe ce s-a mai întâmplat. În aceeași seară am primit răspunsul mult așteptat:
- Suntem bine! Ne-am împăcat. Ne vedem în cinci minute? Venim noi. La tine.
Și au venit. I-am zărit pe geam în timp ce se luau la întrecere care să ajungă primul. El era în papuci, ea avea o pereche de colanți de casă „asortați” la o bluză numai bună de purtat la un cocktail. 
- Vezi, am ajuns la timp! dacă era după el... iar întârziam. Mi-a zis Amelia în timp ce intra dârdâind în casă.
- Nu este adevărat! Mi-a lipit toate încălțările și ăștia era singurii papuci ... asortați! răspunse el.
- Cu tine ce-i? am întrebat-o.
- Ah... nu-ți place? Eu le-am ales.... Singură.
- E bine că ai precizat! pufni Andrei în râs.
- Nu am avut ce face - îmi amestecase toate hainele și nu voiam să întârzii și să câștige el. Îmi șopti ea în drum spre sufragerie.
- Ar trebui să accepți că voi, femeile, întârziați mereu, se auzi din fața noastră.
- Poftim? 
- Nimic, nimic...

I-am privit ciondănindu-se amuzată. Sunt sigură că în câteva zile vor reuși să își facă ordine și în garderobă și vor reveni în forță. Până atunci mă amuz de fiecare dată când aplică regula celor 5 minute imaginându-mi cum își pregătesc unul altuia mici capcane. 
Important este că domnul și doamna Answear nu mai au secrete unul față de celălalt. Asta face echipa mult mai puternică.  

- Hei, ce părere ai, am dreptate, nu? mi s-au adresat amândoi deodată.
- Ei bine, în ceea ce mă privește... 5 minute sunt suficiente ca să fiu gata de plecare oricând ! am răspuns.
- Aici are dreptate, aprobă Andrei.
- Și nici nu e agent sub acoperire, așa-i? chicoti Amelia.

Am înclinat zâmbind din cap. Telefonul vibrează. Un mesaj luminează ecranul. Mă retrag spre bucătărie și citesc:
- Felicitări! Operațiunea Answear 5 minute încununată de succes. Ne vedem mâine, la Sediu.



miercuri, 22 noiembrie 2017

Miercurea fara cuvinte " Masina Timpului / Timpul Masinii "

Episodul 155 de la Miercurea fara cuvinte, gazduita de Calin Hera. Joc de imagini, initiat de Carmen.
Ea a fost Masina Timpului - cu VW si Dodo in 2005.
Apoi a venit si Timpul Masinii - Dodo si Seatzel in 29 iunie 2012

marți, 21 noiembrie 2017

- 15 LMA -

Acum cinsprezece ani o manuta de catelus ai intrat in viata mea. Si fiecare zi a avut sens de-atunci, chiar si de aproape cinci luni deja. M-am tot gandit, ca o egoista ce sunt... bun, bun si ce fac eu cu poza mea?
Si atunci mi-a venit ideea. Ma fotografiez frumos cu ultimul cadou lasat in dar: o cutie intreaga, doar a mea, cu zulufi creti din ultima tunsoare. Culmea... de pe 21 mai. 21... ce numar magic :P. Ziua ta... si nu numai. A dragutelor testoase, a lui Ra, a luiTati si a lui Buni.. 21.
Nu stiu unde-mi esti. Am cam inghetat azi cand am iesit afara. M-am intalnit cu Sasha si cand am strigat-o m-a privit putin si a plecat mai departe. Nu mai avea pe cine "vana"...
Am sa iti spun La multi ani! :) Sa ne fii mereu alaturi. 💖


Ps: In poze mai apar: doi canisi mici si pufosi de plus, doua fete de perna imprimate (super simpatice nu?) si un covoras in nuante de bleu. As fi vrut sa le vada si el - asa ca sunt prezente pe aici. Not handmade, but super cute.

Pe curand!!

ps2: Pagina este inca in lucru - nu am reusit sa o actualizez, lista cu articole este incompleta. Dar sper pana de Craciun sa reusesc sa o lansez :D

Actualizare - pozele noastre de la 10-11-12-13-14 ani, plus prima poza, din ziua cand ne-am cunoscut:



10 ani11 ani 12 ani 13 ani

luni, 20 noiembrie 2017

Capitolul 24. În care am acceptat provocarea Wu Xing - SHARE&PLAY

- Hei! Ia-ți bețișorul de pe urechea mea!!
Un tumult de râsete se așternu ca la comanda în cameră. Două perechi de bețisoare se duelează pe ultima ureche de lemn rămasă în cutie.
- Nici nu mă gândesc, eu am fost prima!!
O a treia pereche de bețisoare își face apariția în cadru, pe post de arbitru, încercând să despartă și calmeze părțile implicate în conflict.
- Dați-mi voie! 
Pentru o clipă bătălia încetează, ”inamicii” ocupând un loc în câte un colț al cutiei și așteptând soluționarea problemei.
- Propun să împărțiți frățește! veni verdictul din partea posesorului celei de-a patra perechi de bețișoare. Câte jumatate de ureche pentru fiecare dintre voi.
Se schimbă priviri, se cântărește problema și până la urmă, toata lumea votează pentru. Ultima dintre cele douăsprezece cutii nu demult pline cu delicioase preparate chinezești s-a golit.
- Iar Ana și Ioana sunt oficial... în câte jumatate de ureche fiecare ! Felicitări !!!

Aplaudăm și râdem din toată inima. Așa se întâmplă de fiecare dată când facem o comandă în grup de mâncare chinezească. Ne este livrată la domiciliu cu veselie și mult chef de joacă, după principiul Share and Play. Nouă ne plac mini meniurile și luăm câte unul din fiecare - cu pui, mixt și veggie.



Cu astfel de mâncare nu ai cum să te plictisești - diversitatea oferită de preparatele Wu Xing ne asigură mereu o experiență culinară unică și de excepție. Iar cutiile în care vine mâncarea sunt atât de dragălașe, cu designul lor vesel, încât dau culoare până și celei mai mohorâte zile de toamnă care te ține prizonier în casă. Unde mai punem și faptul că nici nu mai este nevoie să speli o grămadă de vase la final, așa că proftăm să ne și jucăm un pic, să se facă digestia mai bine.

-  Ei... Și ce facem astăzi, că parcă nu aș tricota iar, deși e foarte amuzant! zice  Dana în timp ce inspectează cu atenție perechea sa de bețișoare care stă sprijinită în prima cutie din șir. E prea mohorâtă vremea azi și ne-ar trebui ceva mai antrenant!
- Am putea încerca să facem un puzzle 3D - pagoda de acum trei săptămâni a fost chiar reusită! răspunde Ioana în timp ce tot aranjează cutiile goale una lângă alta, formând un dreptunghi.
- Da, păcat că a trebuit să o aruncăm la sfârșit! adaugă Ana.
- Eu am o idee mai veche pe care aș vreau să o încercăm: o mini grădină verde. Un proiect 3R si 1O - Redu-Reciclează-Refolosește Original. Am și o temă: Anul Câinelui. Ce părere aveți? îmi încerc norocul.
- Oaaaa!! exclamă entuziasmată Dana. Gradinița cu plante aromatice! Ce idee genială - unde mai pui că, la ce mâncare delicioasă au purtat în ele, cred că și cutiilor le-ar surâde ideea!
- Stați puțin! ne taie Ioana avântul. Cum facem noi din 12 cutii un câine în care să plantăm ce vreți voi pe acolo?
- Uite-așa!

Scot un carton pe care este trasat conturul unui cap de cățel - planific de ceva timp acest joc, așa că am calculat din timp. Îl așez  pe masă și începem să construim:

- 2 cutii pentru ochii! 
- 1 cutie pentru nas....
- 3 pentru gură.
- Haha - hai că s-ar putea să meargă! încuviințează Ioana în timp ce așează două cutii ce delimitează partea de sus a capului cățelului nostru. Dar de ce nu îi spui simplu: Câinele Aromat?
- Sunt 12 cutii Ioana! răspunde Ana în timp ce așează două cutii pe post de o ureche. Atâtea cât lunile anului.
- Știu asta! Eu mă refeream la numele grădinii!
- Hmm, nu e o idee rea! Încuviințez. 
- .. și gata! Ultimele două cutii puse de Dana formează cealaltă ureche.
- Mai avem bețele - vă rog. Și de îndată ce le am pe toate încadrez urechile cu patru și botul cu celelalte patru. Gata!

Dana ia un marker și notează lunile anului pe cutii, eu desenez nasul, iar Ioana și Ana fiecare câte un ochi. Nici nu terminăm bine că se aude cineva strănutând.
- Sănătate ! zicem noi în cor.
- Vă mulțumesc fetelor! vine prompt răspunsul din apropiere. Ne uităm una la alta și apoi ne atrage atenția construcția formată din cutiile așezate cât mai aproape una de cealaltă.
- Câinele vorbește !! exclamăm uimite.
- Sunt eu Câinele Aromat și am să vă ofer un dar: un pământ special în care să plantați seminințele! Astfel, tot anul viitor grădina voastră va da rod. Și acum, la treabă!! Ham - ham.



Apoi, ca prin farmec, grădina noastră cu chip de cățel se ridică de pe masă, și se așează pe peretele din balcon. Fiecare cutie este plină cu pământ și noi adăugăm semințele:
Punem întâi busuioc 
- ca să fie cu noroc!
Ceapă verde și-usturoi,
să ne apere de răceală.. și strigoi!
Mărar dar și pătrunjel
- coriandru lângă el.
Dana pune pe furiș
semințele de măcriș.
Și tarhon și rosmarin,
În grădină să găsim.
Nu uităm de cimbrișor
și fenicul. Mai cu spor!
La final am încheiat,
leuștean când am plantat.


Și uite așa ne-am jucat noi de data aceasta. Nu ne antrenăm însă degeaba! Știm că odată ce veți afla că Share&Play de la WU XING este o campanie care pe lângă mâncare delicioasă recompensează și pofta de joacă creativă cu premii săptămânale, vă veți înscrie în competiție. Iar marele premiu un smartphone Huawei P10Lite este doar unul singur. Fie ca cel mai bun dintre noi să îl câștige. Noi vă dorim (și ne dorim) poftă bună, distracție plăcută și noroc !!

https://blog.super-blog.eu/proba-24-share-play/