Provocarea Crăciunească a familiei Sâbî

 Jurnalul Familiei Sâbî

Duminică, 29 noiembrie 2020

Dragi prieteni, 

Iarna bate, la popriu, la ușă! Pentru o perioadă, noi vom intra, într-o „minivacanță” de jurnal online. Pentru că ne veți lipsi, ne-am gândit să pregătim o pagină specială, în ton cu sărbătorile, care se apropie cu pași repezi. Am decis să contribuim cu toții la realizarea ei și vă invităm și pe voi, să participați la jocul nostru. Pentru că.... ne vom juca și vom visa, dar serios, așa cum fac doar copiii!

Iată despre ce este vorba! În fiecare an, noi avem o tradiție: devenim un fel de ajutor al Moșului. Moșul Crăciun, desigur. Fiecare dintre noi, trebuie sa pregătească un cadou, pentru unul dintre membrii familiei. Deobicei, acesta conține: ceva cumpărat și ceva confecționat. Cadoul este împachetat și așezat sub brad, alături de o cutiuță, sau o punguță cu ceva dulce, pregătit tot de noi, urmând să fie deschis în dimineața primei zile de Crăciun. Vă vom lăsa la final instrucțiunile, pentru a vă putea juca și voi!

Anul acesta, am adaptat puțin provocarea, pentru a se putea potrivi cu jurnalul. Astfel, am hotărât să încercăm să ascundem cadoul „de cumpărat” într-o ținută. Și a fost foarte amuzant! Iată ce a ieșit:

Provocarea Mariei  -  Bunul Tudor. De la sport, la elegant.

Bunicului meu îi place să se îmbrace lejer, sport. Cromatic, preferă culori neutre. Îmi place, pentru că facem echipă bună la joacă, sau în drumeții.

În același timp, mai ales în ultima vreme de când este puțin mai grizonat, mă duce cu gândul la un personaj din filme de genul 007, sau Misiune Imposibilă. Așa că, m-am gândit să încerc să-i creez o ținută lejeră și elegantă, demnă de un agent secret:

Am ales maro-ul ca numitor comun. Cred că un pulover pentru bărbați tip helancă i s-ar potrivi foarte bine. Nu-i așa? Mi-a plăcut mult modelul acesta cu mâneca în raglan (adică pornește de la guler - și eu am mai adăugat un termen nou, în caietul vocabular)! M-am gândit să îl combin cu un palton - unul drept, clasic, care parcă te anunță că în scenă și-a făcut apariția un agent secret.

Pantalonii i-am vrut să fie un model cât mai drept, clasic. Dar se pare că un pic conici, tot sunt. Așa se poartă acum! În colajul de mai sus, nu se vede foarte bine, dar materialul din care sunt confecționați pantalonii are un model discret, în cruciulițe, dispuse cumva pe verticală. Foarte frumos! M-a impresionat. Cred că așa se evită cu succes monotonia ținutei.

Ca accesorii, am ales o pereche de mănuși care au și o porțiune textilă. Am și eu o pereche asemănătoare, primite chiar de la Bunu, anul trecut. Îmi țin cald la încheietura mâinii. Cred că și lui i-ar plăcea să aibă unele. În plus, se potrivesc cu restul costumației.

Nu puteam să omit ceasul! Pentru o asemenea ținută este absolut necesar. Mi-a atras atenția unul fabulos. Rezistent la apă, la lovituri și ...are până și cronometru! În plus este foarte elegant. 

În cele din urmă, am hotărât că voi mai alege un singur obiect pentru a completa ținuta: un portofel cu protecție împotriva furtului de date electronice (adică RFID Protect). Demn de noul său statut! Îmi place că nu este foarte micuț, dar nici mare. Mi-l și imaginez pe Bunu scoțând cardul, să plătească la casă cumpărăturile. Hihihi! Ah.... ar fi trebuit să îi caut și o pereche de ochelari de soare. 

Dar nu mai am timp. Trebuie să completeze și ceilalți cu alegerile lor!

Înainte să îi predau ștafeta Danei (care se tot plimbă prin jurul meu și îmi arată cât este ceasul) vreau să vă urez Sărbători Fericite alături de cei dragi! 

Cu drag,
Maria

ps: Ce părere aveți de alegerile pe care le-am făcut? Și care credeți că va fi cadoul pentru Bunu?

 

Provocarea Danei  -  Un nou look pentru sora mea mai mică.

Nu-mi vine să cred că este ultima noastră întâlnire pentru ceva vreme! Vă mai amintiți cum a început totul? Cu... Toamna în șapte piese... vestimentare! 

Acum, iată, deja ne pregătim de Crăciun! Peisajul în culori vibrante, pictat de toamnă, a fost spălat de ultimele ploi. Tonuri de gri și pâmântiu înghețat, cât vezi cu ochii. Și totuși, inspirația poate apărea și acum, dis-de-dimineață, când bruma sclipitoare, pune stăpânire peste tot, parcă anticipând vizita mult așteptată, a surorii ei mai mari, zăpada.

Strălucirea de gheață ce poposise pe o frunză de pe pervazul camerei noastre, mi-a oferit punctul de plecare pentru a-i putea crea Mariei, un look nou:

Am prins într-un colaj ideea, repede să nu cumva să se dezghețe și să-și piardă din famec. Și acum este momentul să o și explic, un pic. 

 

Atunci când sora ta, care crește într-un an, suficient de mult, cât să te depășească în înâlțime, iată că ajungi să-i cauți bocanci la raionul cu încălțăminte de damă. Și găsești, pentru că numerele pornesc de la 36 și ea poartă 37 deja. Parcă pictați de brumă, bocancii pe care i-am ales au o grămadă de atuuri:

• au talpă joasă, cu model anti-derapant
• au întărituri la călcâi și-n vărf - ceea ce îi face rezistenți
• au șireturi - deci, funcție de „reglare”
  
• au fermoar - pentru încălțare rapidă
  

Pentru încă un strop de brumă argintie, am ales un rucsac din piele ecologică. Practic și foarte strălucitor. Cred că Mariei i-ar plăcea - până acum, am păstrat destul de mult linia vestimentară pe care o urmează ea și am schimbat doar cromatica.

Mă gândisem inițial să o provoc cu o rochiță, dar cred că, mai bine, i s-ar potrivi o salopetă. Ei îi place să creeze tot felul de combinații din diferite materiale și, cu siguranță o va găsi interesantă. Purtată cu o geacă de blug și o pereche de colanți, cred că întreaga ținută o transformă într-o domnișoară, fără a o scoate prea tare din zona ei de confort, copilăresc. Un ultim accesoriu: o bentiță!
 

Ce părere aveți? Ce vă place cel mai mult din ceea ce am ales?

Urmează să-i predau ștafeta mamei și, la cum m-a măsurat din priviri în ultimele zile, presimt că eu voi fi subiectul poveștii ei. Vom afla, în curând.

Să vă fie peisajele din această iarnă așa cum vă doriți!

 

Dana

Provocarea Ioanei  -  Dana, filă de poveste.

Dana este fiica mea cea mare. Îi place culoarea violet, să țeasă povești din cuvinte și, cea mai mare dorință a ei, este să-i facă și să-i știe pe toți ai casei..... fericiți. Este ca un fel de domniță, foarte, foarte sensibilă și-mi lasă uneori impresia, că a greșit timpul, sau că vremurile de demult, i s-ar fi potrivit ceva mai bine. Cel puțin ca stil vestimentar.

 

Pentru că glumește, în ultimul timp, că „a intrat la apă” (sora ei a crescut, depășind-o în înălțime), m-am gândit să-i caut niște cizme de damă cu toc. Dar violetul metalizat al bocancilor din piele, cu talpă comodă, m-a hipnotizat și.... cred că și ei i-ar plăcea mai mult, chiar dacă nu-i vor adăuga câțiva centimetri în plus.

Rochia mi-a atras atenția, încă de la început, datorită imprimeului - ce amintește de cusătura pentru goblen. Dana a descoperit de curând lucrătura aceasta migăloasă și colecționează mici tablouri cu flori. Cred că ar fi o surpriză plăcută. În plus, modelul în trapez, cu guler tip helancă, este foarte potrivit pentru a fi purtat cu ghete.

Îmi mai trebuia un singur element de .. legătură. Și m-am oprit la un set format din două perechi de cercei - una cu fluturași, cealaltă cu cristale roz, pe care eu le-am văzut cumva purtate combinat: adică un cercel cu fluture și unul cu cristale.

Și, aceasta este ținuta pe care am creat-o la provocarea crăciunească, pentru zâna și visătoarea mea, Dana.

Gânduri bune vă trimit!

Mami-Ioana

Provocarea lui Remus  -  Outfit pentru Buni șic.

Fiți îngăduitori. Mă străduiesc. Bine, recunosc, la început, am trișat puțin. Mi-am trimis iscoadele (adică fetele) să afle, cam ce și-ar mai dori bunica lor. Cu ce i-ar plăcea să-și înnoiască garderoba.

Mare lucru însă (sau karma) nu am aflat. Știam deja că mamei îi plac tricoturile! Sau libelulele... Și că-și dorește un ceas de damă nou.

Cu ceasul, mi-a fost, cel mai ușor. Am avut și noroc: am găsit unul cu o libelulă. Și are cadranul exact în culorile preferate ale mamei. Un ceas rezistent la apă, cu un design frumos. Până și cutia este deosebită.

Apoi ... am trecut la „tricoturi”:

• un cardigan lejer și practic, cu buznare; care (cel puțin mie, așa mi se pare) se potrivește de minune cu ceasul; 
• o fustă cochetă - cu o croială model creion și talie înaltă (clar nu îi va fi nici frig)
• un pulover tip helancă, dar cu gulerul doar până la jumătatea gatului, exact cum îi place lui Buni, să fie puțin lejer

Ultimul element ales pentru a completa ținuta: o pereche de ghete în același timp elegante, practice și comode. 

M-am descurcat binișor, până la urmă. Sper.

Predau ștafeta mai departe, chiar lui Buni-Tanța!

Să aveți o iarnă cu bine,

Tati-Tudor

Provocarea Tanței  - „Cine-i fata aceea?”

Așa se numea (doar că în engleză) piesa preferată a gemenelor mele, pe când erau la liceu. Acum au crescut, dar tot fetele mele rămân. Iar Ioanei, azi i-am pregătit o ținută, în care se ascunde, așa cum probabil ați aflat deja, de pe la începuturile acestei pagini, cadoul pentru Crăciun.

Ioana colecționează cămăși, în general. În acest caz, să fie o cămașă de damă, am zis. Ceva vesel, cu un imprimeu aparte, jucăuș, dar elegant. Și puțin șiret. Cu vulpițe! Și floricele... 

Hmmm, ce să asortăm oare la ele? Clar îmi trebuia ceva simplu - o pereche de pantaloni negri, cu talie înaltă, mulați, din imitație de piele. 

Încălțări? Ceva comod, dar cu toc - o noutate pentru Ioana mea. Un toc de 9 cm, dar gros. Ei, trebuie să recunosc, îmi plac și mie. Niște cizmulițe frumoase foc.

Apoi.... am văzut un poncho cu guler înalt și cu un model foarte interesant. Tricotat. Îmi plac foarte mult tricotajele, uneori cochetez și eu cu andrelele - dar doar modele simple, proiecte mici. Chiar mă întreb daca aș putea reuși să lucrez și ceva asemănător, pentru garderoba păpușilor Mariei! Până una alta, îi completez ținuta Ioanei mele, cu el.

Și gata, am terminat! Ba nu! Îi mai trebuie o căciuliță. Și cred că aceasta, din tricot gros, i se potrivește. 

Mi-a plăcut mult varianta aceasta a jocului nostru! Acum mai rămâne doar... să mă hotărasc ce obiect să aleg pentru Crăciun, dintre cele cinci. Mă ajutați?

Vă mulțumesc și vă doresc o iarnă magică, alături de cei dragi!

Buni-Tanța

Provocarea lui Tudor  - Remus, mereu la timp(ul potrivit).

Am revăzut recent, alături de Remus, Back to the Future (Înapoi în viitor), cu Michael J. Fox. Ce vremuri! Ce filme! Ne-am hotărât ca, în vara viitoare, să ne dăm cu skateboard-ul și să facem karaoke cu piese de prin anii 80.

Până atunci, am primit ca temă, pentru provocarea crăciunească, să-i creez o ținută. Și să ascund în ținută cadoul.

M-am gândit să încep cu un ceas de colecție pentru bărbați, rezistent la apă, cu mecanism tip quartz. Designul, mă duce puțin cu gândul la posibile călătorii în timp și.. spațiu. Remus este foarte punctual, îi plac ceasurile și să își programeze activitățile. 

Și, cum este tot timpul în mișcare, mai ales acum, că s-a răcit vremea, trebuie să fie echipat. Cu.... o geacă lejeră, neapărat izolată cu căptușeală și prevăzută cu glugă. Cromatic, asortată cu ideea de călătorie în timp. Deci, puțin argintiu, puțin negru. 

Pulover pe gât. Ușor atipic - avangardist, dacă mă gândesc la ideea fermoarului amplasat pe gulerul tip helancă. Da, cu siguranță se încadrează în tematică.

La pantaloni, am oscilat între clasicii și comozii blugi și ceva dintr-o sferă mai elegantă. Pentru că, de ce nu! Nu mă puneți să vă explic, la asta se pricep Tanța, Ioana si nepoatele. Mie pur și simplu îmi place cum arată combinația.

Și închei cu încălțările - niște teniși negri, cu vârf din gumă și o talpă foarte interesantă, amintind de cea a bocancilor. Mai lipsește skateboard-ul. Ceea ce îmi dă o idee, pe care mă grăbesc să și o pun în practică!

Să auzim de bine! Spor la pregătiri și să vă fie sărbătorile așa cum vă doriți!

Bunu-Tudor

 

Bonus: Cadoul de Bun Venit al lui Molly.

 

La această provocare am participat toți, cu mic, cu mare! O așteptăm pe Molly să ni se alăture cât de curând, pentru a putea petrece împreună sărbătorile. Va avea și ea, sub brad, un pachețel!

Iată care au fost cele trei alegeri principale, ale noastre:

• o bluziță cu imprimeu în ton cu sărbătorile, împodobită cu cornițe de ren și codiță pufoasă
• un hanorac roșu foarte haios, cu glugă și cu buzunar pe spate
  
• o geacă roz, din material rezistent la apă, cu închidere tip velcro și cataramă
  

Cred că aici, ne este cel mai greu de ales. Și, apoi, Molly, pe care am adoptat-o de la adăpost, are trei ani, poate ar trebui să le primească pe toate trei!

Nu ne-am uitat nici promisiunea! Iată mai jos regulile jocului, imediat după felicitarea virtuală pe care v-o dedicăm cu drag: Fie să crăciuniți sănătoși!!!

Provocarea Crăciunească

Regulile sunt simple: fiecare participant, va pregăti un cadou pentru sărbători, format din ceva cumpărat, ceva handmade și ceva dulce, pregătit chiar de el. Se poate opta pentru păstrarea secretului până de sărbători (un fel de Ajutor Secret Al lui Moș Crăciun), sau, dimpotrivă, putem fi transparenți, fiecare știind cine, pentru cine, pregătește un cadou surpriză.

Începem cu pregătirea: formarea echipelor.

1. Varianta clasică (surpriza totală).
   
   • ne scriem numele pe câte un bilețel, 
   • împăturim biletele, 
   • le punem într-o șapcă, sau într-un bol 
   • și, apoi, pe rând, fiecare își alege câte unul
   • se formează astfel echipe: fiecare dintre noi va trebui să pregătească un cadou pentru cel al cărui nume l-a ales.
     
2. Varianta simplificată (surpriza parțială) și eco-friendly, descoperită recent de fete, este:
   
   • să apelăm la un progrămel gratuit, găzduit pe vastul internet, care poate genera echipe,
   • ne scriem numele într-o coloană, unul sub altul într-o ordine prestabilită (a vârstei, de exemplu)
     
   • apoi apăsăm butonul „randomise” și primim o nouă ordine, care ne va indica cine, cui îi va pregăti cadoul surpriză.

După care, nu ne mai rămâne decât să trecem la treabă! Sperăm să încercați, să vă amuzați și să vă jucați și voi!

Provocare Crăciunească plăcută!

A fi, sau a nu fi. Influencer.

  Jurnalul Familiei Sâbî

Sâmbătă, 28 noiembrie 2020

Maria

Aceasta este întrebarea!

După cum bine știți, ne-am apucat relativ recent de blogging. Un experiment-provocare de familie: să scriem într-un jurnal online, pe teme diferite, fiecare în stilul său. Au trecut aproape două luni și am realizat că ne place mult ceea ce facem și că ne simțim bine comunicând în acest mod, cu restul lumii.

[ Nu știu însă, cât de bine se simte laptopul nostru - pare că a cam obosit și a început să ne saboteze.
Notă: este necesar să investim în această direcție! ]

Dar, să revin la ideea inițială. Găsesc activitatea de blogger, ca fiind foarte interesantă. Acțiunea în sine, de a „crea conținut”, este una extrem de îmbucurătoare. Și, cel puțin pe mine, m-a ajutat foarte mult, să îmi îmbogățesc cunoștințele și... vocabularul (numai pentru această filă de jurnal, am completat câteva foi de caiet, cu termeni noi). 

Pe lângă acest aspect, foarte importantă este interacțiunea cu cei care ne citesc. Și cel mai plăcut, recunosc, este acel sentiment când realizezi că, în jurul proiectului tău, crește o comunitate. Iar tu, poți aspira, cu perseverență și dedicație (și alte câteva calități pe care le consider necesare, și pe care le voi menționa mai încolo) să devii .... Influencer.

 

O familie - rețea de influenceri câștigă tot mai multă popularitate online. Cel mai tânăr expert în influența online are doar 12 ani! 

Când am început să scriem, mai mult în joacă, nu aveam deloc în vedere această posibilitate. De fapt, doar după ce părinții mei au fost întrebați (în glumă, sau în serios, nu știu exact), dacă ne-am propus să devenim Opinion Makers, ne-am familiarizat cu terminologia (cred că ar trebui să folosesc pluralul) și cu ideea în sine. 

Dar ce înseamnă, până la urmă,  influencer ? Din câte am înțeles, este vorba despre:

Aceea persoană care creează un conținut pe care îl publică online. 

Dar nu oricum și nu doar o dată, ci în mod repetat și constant. Asta ca să fie clar.

Prin conținut înțelegem:

• text, 
• imagine (fotografii/grafică etc.), 
• video, 
• muzică
  
• combinații între ele (etc.). 

Se poate exprima în online pe:

• blog, 
• vlog,  
• diverse rețele sociale (gen Facebook), 
• aplicații de genul Instagram sau TikTok etc.. 

Poate utiliza unul sau mai multe canale de comunicare și crează în jurul său o comunitate. 

Din punctul meu de vedere, o astfel de persoană ar trebui să aibă anumite calități, în afara faptului că este creativ. Să fie:

• integru
• serios
• responsabil
• sincer
• empatic

Pe scurt ar trebui să fie o persoană pe care să știi că te poți baza, atunci când iți face o recomandare. Nu doar cineva care aleargă după  popularitate și câștiguri  rapide. 

 

 

Influența online, se manifestă ca o adevărată putere, uneori inovativă, alteori nu prea. Ca în toate domeniile. Cred că ar fi benefic pentru toți ca, înainte de a porni pe un astfel de drum, să ne informăm, pentru a putea înțelege exact despre ce este vorba. Să vedem dacă ni se potrivește și să fim foarte sinceri, atunci când alegem direcția în care vrem să mergem.

Să luăm de exemplu proiectul nostru - un jurnal online al unei familii formată din cinci membri: eu, sora mea mai mare Dana, părinții și bunicii. Suntem diferiți ca vârste, ca stil de a scrie și, uneori, ca preferințe, dar avem un numitor comun - suntem o familie. Nu scriem doar despre un anumit tip de subiecte. În general, conținutul pe care îl creăm, are însă o mai mică, sau mai mare legătură cu familia, cu noi ca un tot. Deci am putea spune ca aceasta ar fi direcția pe care am putea să mergem. Am fi „influencerii de lângă voi” (next door, dacă sunteți familiari cu expresia). Nu am fi celebrități (sora mea a râs și mi-a spus că există și ceva familii „celebre” care „fac show” - ca să fiu sinceră, nu urmăresc așa ceva și nu simt că ni s-ar potrivi) și nici specializați pe ceva anume.... nișați, am înțeles că se spune. 

 

Pentru a putea reuși, este nevoie, desigur, să înveți. Baza, să zicem că o avem, în cele scrise mai sus. Dar, ca în orice activitate, există niște reguli, sau, poate ar fi mai corect spus, niște principii, de care trebuie să ținem cont și după care, este bine să ne ghidăm, pentru a putea deveni influenceri. Și asta se învață, cumva, din mers, pentru că este ceva în continuă mișcare și schimbare - ca un „organism viu”. 

 

Probabil că seamănă puțin și cu trend-urile în modă, dacă ar fi să fac o comparație, raportându-mă la viteza de schimbare. Cred că, acest lucru, se datorează și faptului că există riscul ca, la un moment dat, să intervină monotonia, sau să fie vorba despre o plafonare și urmăritorii să iși piardă interesul.

 

Gândindu-mă la oamenii din online pe care i-am urmărit, de-a lungul timpului, realizez că, mulți dintre ei, la un moment dat, s-au reinventat. La unii a fost ceva revigorant, interesant, fericit. La alții, dimpotrivă. 

Pentru cineva care nu este expert în acest domeniu de activitate, ideal ar fi să apeleze la ajutorul unui specialist. O persoană care să te ajute și să te îndrume în construirea unei imagini care să te reprezinte, dar și în consolidarea reputației pozitive. Despre branding personal pe social media cred că ar trebui lăsați experții să ne povestească, să ne lămurească. Și în cazul în care ne hotărâm că ni se potrivește acest tip de activitate, atunci să ne ajute să creștem în direcția respectivă.

În spatele unui influencer autentic, se află multă muncă, multe ore petrecute pentru a putea realiza materiale interesante, care să te captiveze, să te deconecteze, să îți aducă informații noi și utile. În fața lui se află comunitatea. Cea care îl sprijină în activitatea lui, care îi dictează uneori direcția în care ar putea să meargă și care (se) așteaptă (la) recomandări făcute cu seriozitate și simțul răspunderii. Și, foarte important, cei care cresc comunitatea alături de tine, simt dacă ești fals! 

Cred că este un lucru bun și productiv să te implici în Influencer Marketing, atâta timp cât o faci asumat. Pentru că este un parteneriat între tine, cel care dorește să își facă produsele/serviciile cunoscute și întreaga comunitate care te urmărește. De aceea, cred că idea de bază ar fi următoarea:

• vorbește despre lucruri în care crezi cu adevărat, promovează lucruri care te reprezintă, recomandă produse, filme, cărți care chiar îți plac.

Așa, toată lumea are doar de câștigat și tu (un lucru foarte important pentru mine cel, puțin) te poți uita, apoi, fără remușcări, în oglindă.

Oricum, poți găsi inspirație, poți învăța și înțelege cum se fac aceste lucruri și cum te poți implica în cel mai firesc mod, autentic, posibil, descoperind Rețeaua de Influenceri. Ceva formidabil, aș spune. 

Eu sunt adepta lucrului în echipă. Cred că poți deveni competitiv, fără a căuta în mod vădit să distrugi concurența. Mi se pare mai productiv.

Fascinant subiect! Nu-i așa? Cam aici am ajuns, eu, cu documentarea. Aș mai vrea să ating două puncte, înainte să închei. Și anume:

1.  să dau două exemple de influenceri pe care îi urmăresc;
   
2.  să răspund la întrebarea pusă la început. 
   

Influenceri 

Odată ce am înțeles cum funcționează acest mecanism, am realizat că el poate avea un impact uriaș asupra vieții noastre în general. Să luăm, de exemplu, modul în care mi-am achiziționat o tabletă grafică.
Urmăream activitatea de pe blogul lui Nineland, responsabilă de grafica, ulterior și de povestea din spatele unor proiecte de tip joc-creativ-grafic / poveste-joc-grafică. Pe blogul personal, povestea despre diferite peripeții din viața ei de zi cu zi, despre preferințele ei culinare, în materie de filme, îmbrăcăminte, accesorii și chiar despre aparatura folosită. La un moment dat blogul a dispărut, dar, recent, și-a reluat activitatea pe Instagram și pe Facebook, unde cei care îi urmăresc activitatea pot afla noutăți. În comunitatea respectivă se crease așa un climat pașnic, bazat pe încredere, încât, atunci când am vrut să îmi cumpăr și eu o tabletă, nu am ezitat să îi urmez alegerea. Și bine am făcut.
Cred că a fost primul influencer pe care l-am urmărit, din câte îmi dau eu seama, și de accea am dorit să o menționez.

Un alt exemplu de influencer, este al vloggeriței Eea, autoarea proiectului Eea_Ikeda, pe care am descoperit-o foarte recent, în căutările mele despre Japonia. Conținutul pe care îl realizează m-a atras pentru că pare a „curge firesc” (nimic nu pare forțat, sau regizat). Deși, mai mult ca sigur, în spatele fiecărei filmări este foarte multă muncă (am realizat acest lucru, mai ales după încercările Danei de a face un vlog).
M-a convins să revin pe canalul ei de fiecare dată cu plăcere și curiozitate și să urmăresc, atunci când timpul îmi permite, diferitele filmări informative, realizate în Țara Soarelui Răsare și nu numai.

Cum rămâne cu noi?

Cred că putem fi de acord că, cel puțin până acum, nu ne putem considera influenceri - nu după un proiect de doar 24 (25 cu cel de mâine) pagini de jurnal online. Totuși, datorită interacțiunilor generate de subiectele abordate de noi, am putut să ne facem o părere despre ... cum ar putea fi. 

• Este plăcut să fii înconjurat de oameni care au preferințe comune cu ale tale. 
• Este interesant și atunci când există diferențe de opinii, sau gusturi, pentru că îți permite să cunoști și alte puncte de vedere.
  
• Este minunat atunci:
  
  • când poți aduce cuiva o bucurie prin ceea ce scrii! 
  • când cineva poate a găsit o informație pe care o căuta de mult și pe care ai prezentat-o într-un mod inedit.
  • când datorită unei recenzii, o persoană și-a putut face o părere mai clară despre un produs pe care dorea să îl achiziționeze.
    
• Este înălțător atunci când poți ajuta alte proiecte (în care crezi și care simți că te reprezintă) să devină și mai cunoscute și să crească, promovându-le.

Cred că, atâta timp cât putem face diferența și putem fi o influență pozitivă în viețile celor din jur, balanța se înclină favorabil pentru a fi influencer. Dar acest lucru, va fi dovedit, doar de testul timpului.

Până atunci, îmi iau rămas bun de la voi, până data viitoare (care va fi mâine, într-o pagină de jurnal surpriză).

PS: Mi-ar plăcea să aflu și părerile voastre despre acest subiect! :)

Proiect: Pe urmele Celulelor Stem.

 Jurnalul Familiei Sâbî

Miercuri, 25 noiembrie 2020

 Dana

Îmi place să realizez, periodic, câte un proiect tip referat, pe o temă pe care o consider importantă pentru mine, ca om. Consider că este bine să ne îmbogățim cunoștințele cu informații noi, alegând subiecte interesante, din diferite domenii de activitate. Faptul că nu îmi este impus nimic (ca în temele școlare), aduce, de la sine, și o (mai) mare bucurie! Am deja două bibliorafturi aproape pline cu astfel de proiecte și răsfoiesc cu plăcere, periodic, lucrările realizate, adăugând uneori și notițe, în funcție de noutățile apărute.

 

De data aceasta, atenția mi-a fost atrasă de fila de jurnal publicată de mama, luna trecută: Provocare: ”Cinci pentru Bebe”. M-am gândit, mânată de curiozitate, să pornesc într-o scurtă și edificatoare călătorie, pe urmele celulelor stem. Habar nu aveam în ce mă băgam, desigur! Un teanc de materiale (fie imprimate, fie virtuale, de studiat pe laptop) mai târziu, mi-am reconfirmat faptul că ceea ce pare simplu, este de cele mai multe ori, complicat. Tot atunci am realizat că, ideea mea de a redacta întregul material aici, pe fila de jurnal, era sortită eșecului, din start. M-am hotărât să încerc, totuși, să fac un fel de rezumat, o prezentare pe scurt, în care să adun câteva idei principale și amănunte interesante ( în fine, aici va fi destul de dificil de ales, pentru că subiectul este per total interesant), pentru a ne bucura împreună de aceste informații.

 

Dar să încep cu .... începutul. Ce sunt... celulele stem? Ei bine, din a treia ediție a cărții Ghidul Sănătății Familiei Tale scrisă de Dr. Scott C. Litin, Clinia Mayo, am reținut următoarea definiție:

„Celulele stem sunt celule nediferențiate, primitive, care au capacitatea de a se autoreplica și de a produce un număr mare de celule specializate.”

Tot din aceeași carte, mi-am notat un alt aspect interesant și important, având legătură cu direcția în care îmi doream să merg. Și, pe care, voiam să o investighez în mod deosebit, fiindu-mi inspirată de articolul mamei mele:

„În anul 1998, cercetătorii au făcut un pas înainte prin izolarea celulelor stem embrionare și creșterea lor în laborator.”

În decursul a zece ani, de la acea descoperire și până la apariția cărții menționate mai sus, s-au derulat, desigur, mai multe studii - acest subiect constituind, în continuare, un domeniu nou și, cum să spun... fertil, care deschide multe oportunități în domeniul de cercetare și tratare a unor boli grave sau traumatisme. Și nu numai.

🔰 Fapt interesant: inițial se numeau celule sușă, din franceză - souche 🔰

Celulele stem pot fi clasificate în mai multe feluri, în funcție de vârsta lor (sau mai corect spus, de perioada din decursul existenței unei ființe umane, la care ne raportăm) putând fi, de exemplu, tinere sau adulte. 

O altă clasificare, le împarte în:

• hematopoietice
  
  •  responsabile cu formarea de celule din sânge
    Ca să „fixez” denumirea m-am gândit la faptul că, unii au poEzia în sânge și mai trebuie doar să pună punctul pe I.
  • au vechime (anii șaizeci) și valoare terapeutică dovedită
  • se pot recolta din:
    
    1. măduva osoasă
    2. sânge perferic
    3. sânge placentar
    4. sânge recoltat din cordonul ombilical ( la naștere - cea mai valoroasă sursă)
       
                         
  
• mezenchimale
  
  • responsabile cu formarea altor tipuri de celule
  • sunt identificate recent, pe la începutul anilor 2000 (notă: identificate în gelatina Wharton a cordonului ombilical, în 2004) și constituie subiectul cercetărilor, având un potențial terapeutic, regenerativ, crescut.
    
  • se pot recolta din:
    
    1. placentă
    2. țesut de cordon obilicar
       

Mai rezistați la o clasificare? Este un alt aspect interesant și important pe care l-am reținut! Are legătură cu acea caracteristică esențială (pentru posibilii beneficiari ai tratamentului) pe care o au aceste celule. Și anume, valoarea terapeutică. Ei bine, putem diferenția:

• autotransplantul, sau transplantul autolog ( atunci când donatorul, sau sursa celulelor, este chiar persoana care urmează a beneficia de tratament)
  
• transplantul alogen (sursa este diferită de beneficiar, dar există compatiblitate HLA), care la rândul său poate fi:
  
  • înrudit 
  • neînrudit
    

Acum, că am stabilit un punct de pornire, am ales să mă documentez mai cu seamă în direcția care prezintă cele mai multe oportunități: și anume, sursa primară de diferite celule stem, provenite din sângele de cordon ombilical, țesutul de cordon ombilical sau țesutul placentar recoltate la naștere și stocate în condiții de siguranță, pentru a putea fi utilizate atunci când va fi nevoie.

Din călătoria amețitoare printre termeni medicali, informații mai ușor sau mai complicat de înțeles, dat fiind limbajul de specialitate, presărat ici și colo cu mituri, sau înșelătoarele „fake news” și, nu în ultimul rând, un strop de studii și marketing, am ieșit puțin cam șifonată, ce este drept. DAR! Voi încerca, în cele ce urmează, să completez un plan format din șapte puncte (rezonabil, câte unul pentru fiecare zi a săptămânii) pe care mă voi strădui să le prezint într-un limbaj cât mai prietenos (atât cât mă pricep și eu) pentru a avea o imagine cât mai clară și, la final, să ne putem bucura împreună, că am mai aflat câteva lucruri interesante.

Și, dacă tot am pomenit de mituri, iată care sunt două dintre cele mai cunoscute:

Pe primul - „celulele stem provin doar din embrion”, l-am demontat deja, dacă ați citit introducerea de mai sus. În realitate deci, vorbim și despre celule stem adulte, prezente în țesuturi și organe. Al doilea mit, se referă la un fapt intens speculat (și aici voi ataca subiectul puțin mai jos) și anume - „ celulele stem pot vindeca toate bolile”. Momentan, există doar anumite afecțiuni în care s-a dovedit științific rolul curativ al terapiilor cu celule stem.

Bun! Și acum, iată și planul celor șapte magnifici:

 

1. Terminologie și rol. Celule Stem versus Sânge Ombilical

Dacă despre celulele stem am scris mai sus câteva date generale, acum a venit momentul să aflăm ce este sângele ombilical, sau, în engleză, cord blood. Așa cum sugerează și numele, acest sânge provine din cordonul ombilical și poate fi recoltat la naștere, în condiții de siguranță și fără disconfort, pentru mamă și copilaș. Ulterior este înghețat, putând fi păstrat într-o unitate dotată cu aparatură specială, pentru a putea oferi condițiile necesare și de siguranță, pentru o perioadă care se întinde pe o distanță de mai mulți ani.

Acest tip de sânge este aprobat (sursa informației, în caz că vreți să citiți integral) doar pentru folosirea în transplantul de celule stem hematopoieticede care beneficiază persoane suferinde de boli de sânge. Nu reprezintă un tratament minune, dar poate juca un rol important, uneori chiar decisiv, în procesul de regenerare și vindecare. 

Mai mult decât atât, sângele celular implică mai mult decât doar celule stem, având o compoziție complexă. Există în acest sens studii (unele în desfășurare) prin care cercetătorii urmăresc eficacitatea și siguranța pe care o prezintă terapia celulară și transplantul în îmbunătățirea stării de sănătate a copiilor care suferă, de exemplu, de ASD (adică tulburări din spectrul autist, vezi studiu).

În concluzie, sângele ombilical este practic sursa din care se extrag celule stem și este, în consecință, un produs mult mai complex, oferind mai multe perspective.

2. De la recoltare, la tratament - povești cu final fericit.

Am tot menționat despre utilizarea acestui produs biologic oferit de chiar natura noastră, umană. Cred că ar fi interesant, înainte de a trece la următorul punct, să încercăm să vedem și cum funcționează acest proces curativ, care implică folosirea terapeutică a sângelui recoltat din cordonul ombilical, la naștere. 

🔰Fapt important (în contextul efectuării de transplant reușit cu grefă provenind dintr-o unitate stocată timp de 11 ani): Wang Ruifeng, cercetător la universitatea din Sichuan, spune că „Atât timp cât unitatea de sânge cordonal nu intră într-un proces repetitiv de criogenare  și decriogenare, termenul său de valabilitate este nelimitat.”
“Teoretic, dupa sute de ani de stocare, încă poate fi activată și folosită” 🔰

Pentru că nu știu cât de etic și corect ar fi să redau aici povestea integrală, aș vrea să vă invit pe voi să o descoperiți, accesând acest link: șansa lui M la o viață mai bună (prin integrarea în studiul clinic pentru paralizie cerebrală, prin aplicarea protocolului terapeutic). Acest tratament este, deocamdată, experimental și, l-am menționat tocmai pentru că, citind despre M, îmi doresc ca, în timp, să se dovedească a fi eficient și sigur, pentru a putea oferi celor care suferinzi o alternativă viabilă.

3. Produse „minune” cu celule stem. Sau nu chiar.

Despre mituri am povestit deja. Am amintit și despre știrile false, sau amăgitoare. Fenomenul este destul de răspândit și este probabil favorizat atât de faptul că, totuși, acest domeniu de cercetare este încă într-o fază de pionierat, dar și de lipsa de informare.

De aceea, a luat amploare un fenomen prin care diferite produse (de la suplimente, la produse de îngrijire, de înfrumusețare) promit să facă minuni, cu.... celule stem. Din câte am înțeles, citind diferite articole despre acest subiect, există într-adevar anumite produse cosmetice, de exemplu, care au în compoziția lor extract din celule stem de proveniență vegetală (plante, fructe). Acestea pot avea anumite beneficii asupra pielii, dar cu siguranță nu au acel rol regenerativ, strict celular, pe care îl au celulele stem hematopoietice.

 

 4.Trend - Placentophagia

Dacă vă imaginați că informațiile despre cosmetice sau suplimente sunt ceva ciudat (celule stem de la plante în produse care promit să facă minuni), trebuie să vă povestesc despre ceva ușor controversat. Dar, până la urmă, interesant, din anumite puncte de vedere - sunt chiar curioasă dacă voi știați despre acest lucru. 

 

Voi începe prin a spune că, în lumea animalelor, după ce se nasc puii, mamele consumă placenta - se pare, pentru că are și o valoare nutritivă bogată. 

 

Placentophagia, implică un consum de placentă (phagia vine din greacă și înseamnă a manca). Mai precis, unele persoane consumă o porțiune de placentă cu miere, pentru a ține sub control o eventuală hemoragie post-partum. Nu există însă studii serioase care să demonstreze științific acest lucru.
 

Mai mult, în China există chiar versiunea uscată a placentei, cunoscută sub numele de Ziheche, folosită la prepararea anumitor medicamente - totuși, acestea nu sunt documentate și prezintă riscuri ridicate.

 

 

5. O resursă prețioasă care poate salva vieți.

Dincolo de promisiuni mincinoase, sau de obiceiuri mai mult sau mai puțin controversate, un lucru este cert. Recoltarea la naștere a produselor biologice disponibile, reprezintă o sursă importantă de sănătate.

 

Prin produse biologice disponibile înțelegem:

• sânge de cordon ombilical, 
• țesut de cordon ombilical, 
• sânge din placentă și întreg țesutul placentar (toată placenta)

Prin procesarea acestora se obțin până la 25 de unități stocate în condiții de criogenie.Acestea constituie sursa pentru diferitele tipuri de celule stem, și anume:

1. Celule stem hematopoietice din sângele ombilical,
2. Celule stem mezenchimale din țesutul de cordon ombilical și țesutul placentar,
3. Celule stem hematopoietice din sângele din placentă, respectiv țesutul placentar,
4. Celule stem endoteliale din placentă.
   

Procesul de recoltare se desfășoară în condiții de siguranță atât pentru mamă cât și pentru copilaș. Și astfel, toate aceste resurse nu se risipesc, putând fi de folos, la nevoie.

6. Tipurile de celule din țesutul placentar și HLA

HLA, înseamnă antigen leucocitar uman. 

 

Practic de acest lucru depinde foarte mult rezultatul pozitiv în cazul unui transplant alogen ( ce implică donator și beneficiar diferiți). 

 

Faptul că diferitele tipuri de celule provenind din țesutul placentar au un nivel scăzut al HLA, scade șansele de respingere a transplantului și le crește pe cele de acceptare.

7. Un exemplu numeric care vorbește de la sine

M--am gândit, la  punctul final, să menționez un fapt interesant, referitor la numărul de probe utilizate în România, folosite cu succes pentru a trata diferite boli grave, în unele dintre cele mai mari centre de specialitate din lume: 78.

Poate părea puțin, dar este de fapt un număr foarte mare, dacă ne gândim că nu vorbim de ceva abstract, ci de vieți omenești salvate. Nu?

Probabil că numărul ar putea fi și mai mare, dacă lucrurile ar fi mai.... cunoscute. Dar, informația este putere. Să zicem că, prin această structură-rezumat, care a stat la baza referatului la care lucrez, am pus o bază. Și că, putem clădi, împreună, informându-ne, o fundație serioasă, pe care să ne putem baza. Și pe care putem construi.

 

 

 

Sper că ați aflat lucruri interesante. Sunt chiar curioasă să vă aflu părerile. Până atunci eu mă întorc la referatul meu. Cred că voi avea nevoie de un biblioraft întreg, doar pentru el. Hehe!!

Atenție, aterizează mătușa!

 Jurnalul Familiei Sâbî

Marti, 24 noiembrie 2020

,Mama, Ioana

Mama, le-a găsit paturi suprapuse fetelor. Și tapet. Și, în timp ce îmi prezenta descoperirile, a deschis puțin și capacul de la cufărul cu amintiri. Și-apoi, poate din neatenție, din prea mult entuziasm, ori poate chiar intenționat, l-a lăsat întredeschis. Ispititor.

În timp ce vocea ei mă legăna molcolm, ademenindu-mă la fel ca în copilărie, un fascicul minuscul de lumină pulsa ușor, proiectând umbre și stele, pe-un perete. Prinzând curaj, o amintire s-a strecurat prin deschiderea strâmtă și-a început a se derula în fața ochilor, aidoma filmelor vechi, alb-negru.

Treptat, pelicula tremurândă, își îmbunătățea calitatea. Filtre moderne îi redau claritatea, o mulțime de pixeli în tonuri de gri pierdeau teren în fața imaginii netede, în culori vii, vibrante. Cât despre sonor, dintr-un continuu hârâit estompat, după o cascadă de sunete ce semânau cu o gargară cu apă și sare, m-a înconjurat cristalin, de parcă ar fi ieșit din cel mai performant sistem dolbi.

Această ultimă transformare m-a propulsat direct în mijlocul acțiunii. Am simțit așezându-mi-se pe umeri, un fel de pelerină. M-a acoperit ușor și, privind în oglinda din fața mea, așezată acolo strategic, am sesizat cum încep să dispar, acoperită de ceea ce părea a fi deghizarea ideală: Ioana Invizibilă.

Când o amintirie iese din cufăr, nu i te poți împotrivi. Ea face regulile și, spectator-actor, activ-pasiv, după cum îți permite, îi faci jocul. Am tras aer adând în piept și...

Atenție! Motor! Acțiune! Filmăm!

Plouă. Noiembrie. Toamna. Sâmbătă seara. Alexandra și Ioana, șase ani - exersează în fața oglinzii, sincron, bucata pe care trebuie să o interpreteze la serbare. Mama, Tanța, a început lucrul la costume. Privind mișcările mâinilor ce taie grațios aerul din jur, se gândește că lebedele ei, învață să zboare. Și dacă își vor lua zborul prea curând? De aceea le fac costumele!.

Mă întreb dacă acelea erau gândurile mamei, sau sunt ale mele. Încerc să ridic o paietă rătacită pe covor și, drept pedeapsă pentru nesăbuința de a tulbura cursul amintirii, mă trezesc propulsată cu putere, până în ziua serbării, de parcă cineva ar fi apăsat intenționat pe butonul de derulare rapidă. Încerc să alung acea senzație de amețeală care m-a cuprins și îmi așez fața în palmele deschise. Mi se agață de față. Dar funcționează. Amețeala s-a oprit. Toamna, mi-a lăsat, cu dărnicie și cu cerneală de ger ars-uscată, autografe întipărite în relief. Câtă generozitate din partea ei - acum, va trebui să îmi repar și fața, nu doar mâinile.

Atenție, aterizează mătușa!

Nora deschide ușa camerei și spulberă orice fir de emoție. Micile lebede își arcuiesc spatele și ridicându-se pe poante par a se desprinde într-un zbor lin. Aripile lor se transformă în coliere în jurul gâtului ei.

Ce mici eram! Și noi, și Nora. Întrerup o scenă perfectă din filmul amintirii. Mă dau un pas în spate, sperând că poate voi fi iertată, voi trece neobservată. Lumina se stinge.

Se aprinde - clipesc pentru a mă putea obișnui, treptat, cu becurile ce înconjoară oglinda. Din oglindă, mă privește Audrey Hepburn. Sau nu! E varianta ei autohtonă, Nora. Cu ochi mari și privire pătrunzătoare, cu părul ușor ondulat, prins în coadă, tresărindu-i la fiecare mișcare. Cu un machiaj discret, puțin rimel, ruj și o piele fină, radioasă. Nora - idealul de feminitate și frumusețe.

Încerc să localizez unde m-a teleportat, în filmul ei, amintirea. Ce s-a întâmplat cu spectacolul de balet? În ce culise mă aflu? Și, mai ales, oare mi-am pierdut acoperirea? Ioana vizibilă?

Nora îmi zâmbește amuzată. Fără cuvinte, îmi întinde mâna, catifelată și delicată, așa cum mi-o amintesc. Ce mă fac? Cu bietele mele „rășchitoare”, va fi, cu siguranță, dezamăgită!

Ioana, iar nu ai purtat pielii de grijă?

Îmi ia mâinile între ale ei. Constat cu uimire, că ale mele arată de parcă acum aș fi venit din sera cu răsaduri. Dar ea râde, ca atunci când eram mici și ne luam la trântă cu gerul. Mă spală ușor pe mâini și, cât sunt încă umede, aplică un strop de smântână albă, dintr-o cutie aflată pe măsuță, lângă oglindă. Le masează ușor...... și simt cum mă ia somnul. 

Este cremă regenerantă pentru mâini, Ioana, nu smântână! Râde. Ești incorigibilă.

Are dreptate. Asta este - dar seamănă. Ce vină am eu? Vreau să argumentez, ceva, orice. Dar mă trezesc față în față cu un scenariu. Cuvintele se împletesc, dansează și, de parcă ar vrea să îmi vină în ajutor, ilustrează. Nora de acum, mă privește zâmbind, din spatele Norei, de atunci. Aceeași Nora. Purtându-și pielea cu demnitate, grijă și naturalețe. Și puțină cremă hidratantă - 35+, 45+, 55+? Doar ea știe. Ea și Ana Aslan. Inovatoarea doamnă, care ne-a lăsat moștenire un  produs 100% românesc, menit să sfideze timpul și timpurile și să acționeze cu eficiență, chiar și pe pielea atât de pretențioasă a amintirilor, îmblânzindu-le cu formule nu atât magice, cât științifice, cu parfum suav de premiu Nobel, chiar.

 

Îmbunătățește fermitatea pielii ! Acționează ca un fel de hipnoză, amintirea aspirând, din viitor, cu o lăcomie mascată (rezumându-se doar la câte un produs din fiecare, pentru a salva aparențele), întreaga gama reinventată Gerovital H3 Classic.

Nora de atunci tresare! Cea de acum chicotește. Eu încerc să descifrez scenariul, care mai nou seamănă cu un papirus populat de hieroglife animate. Dintre acestea, trei poartă, pe post de coroană, traducerea numelor lor și o scurtă descriere a rolului pe care îl joacă în elementul-grupare, ce stă la baza reinventării. Și anume, complexul anti-age: 

• Acidul hialuronic, lider autoproclamat și cel mai mare specialist în hidratarea profundă 
• Vitamina E, responsabilă cu disciplinarea radicalilor liberi și înlăturarea stresului oxidativ, dar și protectoare a liderului autoproclamat, a fibrelor de colagen și a elastinei, având sloganul „trăiască elasticitatea„
  
• Juvinity, doctorand în întârzierea îmbătrânirii metabolice şi a nucleului celulelor și în revigorarea replicării celulare. Supranumit „Rezervorul de tinereţe îndelungată a pielii”,  are un rol cheie în echipă, având în grija sa telomerii, de a căror lungime, depinde chiar lungimea vieții celulelor.
  

Brusc amintirea dispare. Râmâne prezentul. Ioana visează.

 

Călătorie prin vârstele copilăriei.

  Jurnalul Familiei Sâbî

Luni, 23 noiembrie 2020

Buni - Tanța

Pe vremea când fetele mele, Ioana și Alexandra, au împlinit cinsprezece ani, am hotărât, împreună cu tatăl lor, după ce le-am întrebat și pe ele, desigur, să le cumpărăm paturi suprapuse. Ne-am dus la un magazin de mobilă și i-am rugat pe cei de acolo, să ne îndrume către raionul cu paturi pentru copii. În timp ce ne însoțeau către locul respectiv, le-am spus și ce ne-ar interesa și, imediat, a venit întrebarea: „Dar câți ani au copilașii, doamnă?!” „Cincisprezece!” le-am răspuns. Cei doi s-au oprit din mers, au schimbat direcția și ne-au condus la raionul pentru adulți, „unde se găsesc lucruri mai potrivite cu vârsta”. Nu am găsit ce căutam și, până la urmă, am luat un recamier, doar pentru că era necesară schimbarea.

De ce mi-am adus acum, aminte, de acel episod? Trecând peste fapul că, pentru un părinte, copilul rămâne copil, toată viața lui, în acel moment mi-am dorit foarte mult, ca în viitor, atunci când voi mai avea nevoie să fac astfel de cumpărături, să găsesc magazine specializate, create, eventual, chiar de părinți, pentru părinți și copii lor, indiferent de vârstă. Să găsesc bunăvoință, informațiile necesare și produse de calitate, pentru toate categoriile de vârstă, ale copiilor.

Timpul a trecut și iată-mă și bunică. După cum bine știți, dacă ați răsfoit filele acestui jurnal online de familie, am două nepoate: pe Dana și pe Maria. De curând ne-am mutat de la oraș, la casă, într-o localitate frumoasă, de la poalele muntelui. Am hotărât să facem pentru început doar modificările absolut urgente - renovarea în principal și, în timp, să ne ocupăm de restul amenajărilor. Și, cum se apropie și sărbătorile de iarnă, iată momentul oportun, pentru a ne ocupa de camera fetelor!

Uite așa, dragii mei, împreună cu bunul Tudor, am pornit să căutăm, ceea ce nu am reușit să cumpărărm, cu ani în urmă: paturi. Și, de data aceasta, chiar am găsit: un pat dublu clasic pentru juniori, produs de Mesterel. Și este exact așa cum ne doream: din lemn masiv, lăcuit cu un produs pe bază de apă, incolor, ecologic. În plus, ce mi-a plăcut foarte mult, este potrivit copiilor începând de la vârsta de un an. Pot fi montate ca paturi suprapuse, sau ca pat dublu ori două paturi independente, în funcție de cum își vor dori nepoatele noastre, în timp, să îți amenajeze camera.

Pentru că bunul s-a dus să le povestească Danei și Mariei despre paturi și să le ceară părerea (care este una pro, după cum îi aud răzând, din camera de alături), eu m-am gândit să profit de răgaz și să vă scriu câteva gânduri, în jurnal, despre cum stă treaba, la noi, cu aceste cumpărături pentru copii, mai mici, sau mai mari. Și, cred că voi avea ceva timp la dispoziție, pentru că, după tropăiturile și boncănelile pe care le aud, probabil s-au apucat să facă și măsurători.

 

Spuneam ceva mai sus, ceva despre o dorință a mea, referitoare la cum mi-ar plăcea să fie un magazin, cu articole pentru copii. Ei bine, dacă am găsit paturile pe care le căutam, un merit îl are tocmai un astfel de magazin. Creat de părinți, pentru părinți și copii, mai mari și mai mici. Probabil că, tocmai pentru că a fost creat de către părinți, funcționează și ca un ghid, cu o structură alcătuită prin gruparea produselor pe categorii și pe subcategorii, ținând cont, desigur, de vârsta copilului. Și cu informații.

Astfel, pe lângă lista cu paturi pentru copii mai mari, sau tineret, cum mai este denumită pe site-ul BeKid, am răsfoit cu plăcere și alte liste pe care le-am găsit în meniul de navigare al magazinului, chiar dacă, în cazul unora dintre ele, noi nu ne mai încadrăm, deja de ceva vreme, în categoria de vârstă. Mi-am amintit și de vremurile când urma să le nasc pe gemenele noastre. Mi-ar fi plăcut să fi avut și atunci atâtea opțiuni, din care să pot alege, ceea ce era potrivit pentru noi.

Constat însă că, și atunci, și acum, pentru noi, rămân câteva constante în ceea ce privește alegerile: 

• pentru dormit un pat trainic, din lemn natur, cât mai sigur și prietenos pentru noul membru al familiei și, pe cât posibil, un model cât mai versatil, de care să ne putem bucura mult timp;
• o cameră cât mai aerisită, cu spații de depozitare pentru haine, cărți și jucării - un mobilier simplu, dar personalizabil, realizat din materiale sigure și care să poată „crește”, alături de copii;
• nou introdus pe listă se află scaunul de mașină, cu care am făcut cunoștință, alături de Maria, mezina familiei,
• la capitolul joacă în casă, Dana și Maria au putut descoperi, deopotrivă, jucăriile mamei și mătușii lor și unele noi - a fost chiar interesant să vedem împreună cum au evoluat și s-au schimbat, de-a lungul timpului, aceste „mici ustensile” alături de care cresc copiii, prin joc;
  
• tricicleta, bicicleta, patinele cu rotile, sau coarda - erau prieteni de nădejde ale fetelor mele, apoi ale nepoatelor - cu siguranță nu ar lipsi, mai ales acum, de pe lista de cumpărături pentru cei mici!
  

 

În principiu, cam aceasta ar fi lista noastră principală, care unește toate vârstele copilăriei. Între timp mi s-a alăturat și Ioana și mi-a spus că ar trebui să adaug și o sanie pe listă, pentru că cea veche, este neîncăpătoare. Atunci când alegem lucrurile ne place să fie:

• calitative, 
• sigure,
• durabile,
• cu un design plăcut și practic.
  

De aceea și apreciem foarte mult prezența informațiilor detaliate care să însoțească imaginile de prezentare ale produselor.

Și, pentru că tot am povestit mai sus despre camera copiilor, am navigat însoțită de Ioana prin categoria destinată tapetului realizat din hârtie, potrivit pentru camera copiilor.  Îl prefer vopselelor lavabile pentru că, permite pereților să „respire” și izolează, în același timp. În plus, ne face plăcere să îl montăm împreună. Este o activitate de echipă, de al cărui rezultat final, ne bucurăm de fiecare dată!

Fotoapetul pentru camera copiilor produs de BeKid  pe care am pus ochii este fabulos și cele trei modele alese, pot fi potrivite, pentru orice vârstă. O să vă spun un secret - unul dintre ele aș vrea să îl montez în atelierul meu de lucru. Oare, veți ghici care anume?

Oh, uitasem cât este de plăcut să plănuiești și să faci cumpărături pentru copii! Călătorind prin amintirile legate de fetele mele, dar și de nepoate, am încercat să găsesc punctele comune. Sper să vă fie și vouă de folos - așa, ca un punct de pornire, de sprijin, sau, doar inspirațional. Mă voi retrage și eu, să mă alatur celorlalți, pentru a plănui împreună cum decorăm pereții cu fototapet, unde montăm paturile, ce sanie alegem!

Nu îmi voi lua însă rămas bun de la voi, și nu voi încheia fila de jurnal, înainte de a vizita „raionul” cu jucăriile din categoria artă și îndemânare! Pur și simplu, nu aș fi eu. Cred ca nu a trecut un an fără să ne imbogățim colecția, cu măcar un articol, din această categorie. Și... unii dintre voi cred că și-au dat seama, din ce povestea acum câteva zile Remus, ginerele meu, ne vom mări, în curând, familia, cu un nou membru. Așa că iată - am găsit un proiect potrivit și pentru noi (copii mai mari și mai mici) și pentru el: un set creativ cu ajutorul căruia, putem realiza accesorii pentru cățeluș. Cum toți avem vârste peste opt ani, ne încadrăm perfect! Îmi place foarte mult ideea - îi încurajează pe cei mici să fie creativi, să își dezvolte afecțiunea față de animalele de companie, aduce un strop de bucurie iubitorilor de animale și nu numai.

Acum vă las, cu bine! Vă mulțumesc că m-ați însoțit și de această dată, preț de-o filă de jurnal, într-o călătorie printre amintiri, dar și la cumpărături pentru copii mai mici, sau mai mari.

 

18 ani

 

 Buna sa va fie inima!!!

Astazi este ziua lui Dodo. Acum 18 ani, intr-o seara de joi, cam friguroasa, eram in vizita la niste prieteni de familie, cu parintii. Suna interfonul si gazda spune ca era cineva ... Raluca. Ce coincidenta - asa o cheama si pe sora mea. Dar, nu putea fi ea. Era la facultate, la Bucuresti. Cine stie.

Apoi suna la usa... Hmm... Si apare chiar Ralu. Cu un pui de catel alb si cret in brate. Parintii au ramas masca .. vorba aceea. Imi amintesc cum m-am ridicat si m-am dus direct la ea, dar ma miscam de parca ma vedeam cumva din afara. Si am intrebat ... cu speranta sa spuna da, cu teama sa nu cumva sa spuna nu:

E al tau?

Da.

Apoi l-am luat in brate. Si de atunci.... a fost baietelul meu cu par cret si ochii verzi. Un copil. Un copil de catel. Dar un copil.. Bun, iubitor... Si caruia ii simt lipsa in fiecare clipa si cu fiecare celula. Daca se poate spune asa.... Pentru ca, timp de aproape 15 ani, am fost ca o singura persoana. Daca il tineam in brate si inchideam ochii, nu mai simteam unde ma termin si unde incepe.

Am reusit in seara asta sa fac niste saleuri. Mancam si cu el, in gand, in suflet. 18 ani - majoratul! Sa fii bine unde esti acum. Vegheaza asupra noastra iubire de baietel!

Astazi am avut o zi mai grea. Am cam zacut .... ca sa zic asa, direct. Oboseala multa, chimicale de prin vecini la greu.... stres. Kouki a stat lipit de mine pana cand am reusit sa ma urnesc. Acum sunt mai bine, Slava Domnului! M-am grabit sa scriu doua vorbe, sa va salut... sa va arat un pufos care mananca bunatati. Si el este tot baietelul meu - fratele mai mic. Cand inchid ochii tot asa simt.... dar stiti cum este! Nu e o inlocuire. El este el si Dodo va ramane mereu Dodo.

Uneori, asa mi-as dori sa se poata face minuni! As vrea sa vina Dodo inapoi - ce s-ar mai juca nebunii.. hahahaha. Sa vina bunicii.... cei care au plecat si de care ne este dor. Ciudata e si lumea asta. Cu toate cele.

Ehh... ganduri. Imi trece! :)

Ne revedem cu o noua fila de jurnal al familiei Sâbî in curand. In decembrie sper sa pot face calendarul si Împodobim Bradul. Ma intristeaza tare mult faptul ca nu pot face tot ce mi-as dori si ca acumulat atatea restante. Mi-as dori sa le pot face pe toate, dar am cam obosit. :))))))

Ca tot ma intreba lumea cum le pot face pe toate! Nah...

La multi ani Dodo!!! Te iubim.

mama Rux te  💖

Educație. Siguranță. Prevenție. Normalitate.

  Jurnalul Familiei Sâbî

Vineri, 20 noiembrie 2020

Bunu - Tudor

 

„Cunoașterea este putere. Informația înseamnă eliberare. Educaţia este premiza progresului în fiecare societate, în fiecare familie.” (Kofi Annan)

... și dacă nu sunt condiții - haide să schimbăm ceva!

Și așa am și făcut. În loc să ne alăturăm spectatorilor pasivi, adoptând sloganul „asta e, n-ai ce-i face”, „să facă alții, ce suntem noi, mai proști?”, am ales să acționăm. Și astăzi, la nici un an de când ne-am mutat în această localitate de munte, s-a inaugurat noua clinică medicală, din regiune. Pentru că se poate.

Totul începe de la educație - din familie, apoi la școală. Oamenii, au nevoie să înțeleagă de ce este nevoie să facă un lucru. De ce este nevoie să previi, atunci când poți, în orice domeniu de activitate și în viață, la modul general. Dacă nu pot înțelege motivul, atunci opun rezistență. Nu? Sau, se tratează cu ... indiferență (la propriu și figurat). 

Un om educat, care are acces la informații pertinente, va înțelege nevoia de siguranță, mai bine ca oricine. Atunci când te simți în siguranță, scapi de cel mai incomod și creator de probleme inamic: stresul. Și partea cea mai frumoasă este că, tu chiar îți poți crea, atât ție, cât și celor din jur, un climat sigur. Poți preveni, fâcând alegeri potrivite și la îndemână, situații neplăcute, care pot pune în pericol viața. Și mai poți, dacă alegi să te implici cu adevărat, atât în domeniul tău de activitate, cât și în comunitatea din care faci parte, să transformi ceea ce poate că acum intră la capitolul raritate, în ... normalitate.

În timp ce pregătesc lista de consumabile medicale necesare, vă voi povesti câte ceva despre clinică. Acum câteva luni, nu mai funcționa nici cabinetul medical - clădirea se degradase și nu se găseau fonduri. Trebuia să mergi până în localitatea alăturată. Îmi veți spune că da, e de vină ăla și ăla și ăla. Noi am zis, bine - ce e de făcut? Ce putem face noi?

Noi, împreună, putem face multe! Primul lucru este, să nu ne mai îndemnăm copiii să urmeze căi, pentru care nu au chemare, doar pentru a ocupa apoi funcții, în care nu pot opera eficient și în interesul societății. Trebuie să înțelegem (și putem învăța din natură, de la furnici, de exemplu, care locuiesc în colonii) că puterea noastră stă în colaborare, în empatie. Faptul că, atunci când faci pentru toți, faci în primul rând pentru tine și... nu invers.

,

Primul pas a fost să vorbim cu ceilalți oameni din comunitatea în care ne-am mutat. Să îî întrebăm ce își doresc - ce lipsește, să vedem dacă înțeleg necesitatea acestei schimbări, dacă și-o doresc. Cine nu își dorește să îi fie bine? Să poată fi îngrijit în condiții decente, în siguranță, în apropiere de locul unde trăiește? A fost simplu - eram în aceeași barcă.

Al doilea pas, a fost să căutăm și să găsim specialiști, care să ne consilieze și să ne ajute să obținem legal, fondurile necesare pentru crearea unei clinici moderne. Un loc care să adăpostească atât cabinete medicale, cât și un centru de recuperare. Și iată că, datorită implicării unor oameni care și-au ales meseria asumat și o practică dezinteresat și cu dăruire, ceea ce părea a fi imposibil de realizat în viitorul apropiat, din varii motive, s-a transformat într-o realitate foarte palpabilă. Se poate.

Dacă despre lucrurile legale, sau despre construcția în sine, nu pot să vă dau foarte multe amănunte, există o activitate, care implică toate atributele despre care am amintit până acum (și anume: educație, siguranță, prevenție și normalitate) în care sunt și eu implicat, activ. Spuneam mai devreme că mă ocup de o listă. O listă pe care tocmai completez necesarul de echipamente de protectie. Pentru ca o astfel de unitate să funcționeze corect și sigur, este necesar să fie respectați anumiți parametri. Este nevoie de anumite consumabile medicale, care să permită, atât celor care își desfășoară activitatea în incinta respectivă, cât și celor care beneficiază de serviciile oferite, să fie în siguranță.

Desigur. Acest lucru ar trebui să fie de la sine înțeles, să țină de normalitate - și totuși, chiar este? Pentru că, poate fi! Și până se va produce „minunea” și se va reforma sistemul (care are o mulțime de neajunsuri, asta ca să fiu elegant), putem și noi să ne implicăm, ajutând acolo unde se poate și încurajându-i și pe ceilalți, prin puterea exemplului, să fie parte activă, să lase indiferența la o parte și să susținem drumul acesta spre normalitate, împreună.

Instituția aceasta nouă, tânără, are și un manager - este cam de vârsta nepoatei mele cele mari, proaspăt ieșit de pe băncile școlii. Nu are experiență, dar îi place meseria pe care și-a ales să o facă, și își dă silința să învețe cât mai repede și bine, ce are de făcut. A plecat de aici, din sat, și s-a întors, exact la timp, pentru a lua parte la această schimbare de mentalitate - în bine.  

Eu îl ajut. Ne ocupăm împreună de întocmirea listei necesare pentru a putea asigura funcționarea clinicii. În condițiile actuale, cu pandemia, este nevoie și de mai multă grijă - pentru că este important să facem ce putem, pentru a putea preveni, ceea ce se poate. De exemplu putem comanda, ca persoană juridică, materialele necesare de la Medicale Shop. Astfel se limitează deplasările și se păstrează distanțarea socială. Vom avea timp să sărbătorim împreună, după ce vom trece peste acest hop. Și pentru că vrem să sărbătorim împreună, respectăm regulile, chiar dinainte să fie impuse, de pe vreme când erau doar sugerate.

Practic, și înainte era nevoie de dezinfectant în cadrul unităților spitalicești, și nu numai. Acum, avem nevoie pentru personalul care lucrează, de botosei, masti; în anumite cazuri în care implică o apropiere îndelungată de viziera. Desigur, cel puțin aici, pe plan local, covorasele antibacteriene au constituit o noutate absolută. Dar ar trebui să fie, la fel ca și botoșeii, ceva firesc pentru un astfel de loc - dacă nu te poți descălța la intrare, așa cum faci când mergi acasă, atunci trebuie să păstrezi într-un fel locul acela cât mai curat - iar pe încălțări, poți aduce musafiri nepoftiți, fără să vrei, desigur.

Am adăugat pe lista de necsesar și role de cearceaf și pijamale de unica folosinta. Tot o noutate, de care localnicii au fost foarte entuziasmați. Dar sunt, de fapt, doar lucruri care ar trebui să fie nelipsite dintr-o astfel de instuție. Adică, până la urmă, voi nu v-ați simți în siguranță atunci când pe patul pe care urmează să fiți consultați ar fi un așternut nou, sigur și totul ar străluci de curățenie?

Să previi este mai bine. Pentru că, atunci când ceva (sau cineva) se strică, foarte rar și foarte greu mai ajunge să fie la fel. Uneori.. se strică de tot. 

Sunt optimist (și, din fericire, nici ultimul și nici singurul). Încă puțin și termin lista - apoi o voi verifica împreună cu tânărul manager, de la distanță sigură și ne vom asigura să nu lipsească nimic. Și ce sentiment plăcut și satisfăcător (de ce nu?) ai atunci, când poți fi o rotiță din sistem! Că poți pune umărul, și participa, la schimbare. Că poți schimba mentalități, și susține, și încuraja pe aceia care își doresc o schimbare în bine.

Cândva, această filă de jurnal va fi doar o mică parte din normalitate. Ceva obișnuit! Nimic extraordinar. Dar acum, cum este? Utopic? O poveste? Ceva de dorit?

Lista consumabilelor însă există - un necesar care face diferența între siguranță și altceva. De nedorit.