Uniforma de scolarita a lui Risu.

 Se termina vara si incepe?..... Toamna. Nu. nu scoala. Scoala incepe, pentru mine, mereu pe 15. Asta e :).

In tot cu ideea de nou inceput de an scolar... si imi amintesc cu drag mai ales de clasele primare si.. hai si de generala (ok, poate si liceu... oricum a fost mai ok decat ce a urmat, pana si la liceu) sa va arat cateva imagini cu uniforma creata pentru Risu:

Aceasta uniforma am facut-o anul acesta, pentru a recupera o tema mai veche si am avut inspiratia sa o documentez. Ma bucur sa pot imparti cu voi bucuria acestei calatorii crosetistice, ca sa zic asa :).

Dupa cum vedeti (scrise la final Rux prin septembrie). Aici nu aveam de facut decat incheierea :)). Aveam pana si text, nu prea bogat dar.. mergea. Acum nu mai stiu ce a intervenit de nu am reusit sa finalizez.... dar gata e timpul sa apara la locul lui.

O Mihaela bronzata si ceva mai inalta.

O punte intre luni. Aveam pregatite pozele inca de la inceputul  lui august, a trebuit sa fac doar poza zilei. Textul mai lipsea... asa ca, il voi adauga, cu zgarcenie (lol) in septembrie. Economie de timp - glumesc.

Candva prin primavara (cred) m-a apucat dorinta de a face o Mihaela mai bronzata si mai maricica (am lucrat cu alta croseta). Si totul mergea bine... pana cand am observat ca pe unul dintre picioare era... un ochi „ciudat” (habar nu am ce am facut):

Initial ma gandeam sa o fac sa calatoreasca, dar -ea a vrut sa ramana la mine. Cred ca e posibil sa fi fost chiar prin primele doua luni de iarna, nu mai stiu). 

Si iat-o si gata, alaturi de prototipul papusii Mihaela, care a ramas la mine adjudecat fiind de Buni. Cam asa arata una langa cealalta:

Interesanta diferenta de inaltime datorata doar de crosete diferite, firele sunt la fel. Iar poza zilei, de august:

Mi-e dor sa crosetez - sper sa pot face acest lucru curand. Am scris acum in septembrie, dar si in august gandeam fix la fel.

Sclipiri de rosii. (Reflexii in Oglinda 79)

Calatorie in trecut din septembrie catre august... ultima pentru a recupera un articol RIO. Si iata cam ce am facut eu in august. Pare mult. dar e o aparenta. Fasole uscata ioc, teci nu am vazut, au fost vreo doi dovlecei, dar nu am mancat eu. Sa nu pomenim ceva pretentios cum ar fi conopida (nici macar varza). Poate .. poate s-o gasi vreo sfecla. Daca...

Asa ca sticlutele acestea cu suc de rosii sunt baza - practic pana la anul cam asa sta treaba. Raftul doi in stanga nu e pentru mine (si nici facut de mine) si in dreapta ceva gemulete (dar iar nu sunt pentru mine - sunt baza buna pentru cremele pe care i le prepar lui Buni).

Am adaugat o gramada de sticle de lapte noi (de la Artesana) la colectie dar... ce sa vezi, iata si preferatele mele, cu ani buni la bord, trainice si de nadejde:

Si inca niste reflexii rosiatice.... de care Risu s-a bucurat foarte mult. In concluzie, am cam 40 de sticle si sticlute de suc ( multe ore de sauna, dat prin strecuratoare, manual si... bucurie mare pentru ca am gasit, pana la urma rosiute crescute cu iubire si responsabilitate).

Voi lasa mai jos si linkul catre articolul care corespunde acestei perioade, chiar daca nu mai functioneaza acum tabelul :)

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!   

Miercurea fara cuvinte - Calugarita.

Episodul 357 de la Miercurea fara cuvinte - care, dupa o plimbare prin blogosfera pe la prieteni dragi, s-a intors acasa, inapoi, la  Carmen.

🌞

Tema: Calugarita din 2023

📷 1 poza zilei alaturi de Risu 

📷 2-5 din 18.08.2023

🌞🌞🌞🌞🌞

-📷 mai multe episoade 📷-   

Un rasarit deasupra norilor. (Reflexii in Oglinda 78)

Pe unul dintre folderele din calculator era scris pentru RIO si fix numarul acesta - asa ca am profitat sa fac poza zilei la monitor - atat mai reuseam sa fac.

Calatoresc in timp, de doua ori- odata din septembrie in august si apoi, va aduc poze din 5 mai, facute si primite de la Ralu. Sunt din noaptea de Inviere, cand ea plecase de aici, spre casa. Si sunt fantastic de frumoase. Primele doua sunt facute din masina, in drum spre aeroport:

Urmatoarele doua, sunt facute deasupra norilor, in avion fiind. Si ma gandeam acum... daca imi va lipsi ceva din vara aceasta, va fi ziua lunga. Imi place mult lumina... si acum deja ajung sa nu mai vad apusul... inchisa in cutiuta din turnul de clestar :))).

Am vrut sa las mai jos si link catre articolul de care ar fi trebuit sa fie legat acesta , dar se pare ca pe 22 nu a fost editie. Nu e nimic, eu voi pastra ca atare articolul si ma reintorc la prezentul de inceput de septembrie.

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!   

Miercurea fara cuvinte - Castraveti matematici.

Episodul 356 de la Miercurea fara cuvinte - care, dupa o plimbare prin blogosfera pe la prieteni dragi, s-a intors acasa, inapoi, la  Carmen.

🌞

Tema: Caastravetii anului trecut. Matematici

📷 1 poza zilei alaturi de Risu 

📷 2-7 castraveti matematici din 19 august 2023

🌞🌞🌞🌞🌞

-📷 mai multe episoade 📷-   

Imi simt sufletul... Mugur de fluier.

Salutare din... viitor. Pentru ca, a fost nevoie sa ma teleportez din prezentul lui 2 septembrie, pana aici, si sa completez cateva ganduri, care sa insoteasca o piesa si o poza ce asteptau cuminti.

Asadar... se facea ca intr-o zi de sambata, 17 august, din senin, m-am trezit fredonand: ”Hei.. hei, verde e iarba, soarele-i sus pe cer... hei hei, dusa e iarna, cu dintii ei de fier”.  Cautam eu ceva care sa ma „binedispuna”, sa ridice vibratia coplesita de arsita si nu numai. La propriu si figurat, adica.... Si apare de niciunde fragmentelul (de fapt nu chiar de niciunde, ci dintr-un sertaras al mintii, pe care sufletul il acceseaza in.. momente).

Si da-i inainte cu hei hei. Imi termin eu ce treburi aveam in bucatarie (pai unde altundeva, pe canicula?) si pac ma izbeste alt fragment, fix cand ii relatam lui Mami ce cantare am eu atunci in meniu. Si ii zic mandra, stai ca a mai venit o piesa: „ Imi simt sufletul mugur de fluier”   si atat ca doar nu va imaginati ca stiam chiar toate versurile.. De fapt, in prima instanta, nici macar nu am facut legatura ca e una si aceeasi piesa :))). Dar, macar stiam ca sunt „inrudite”. Adica aceeasi formatie. Trecem peste moment 😅, desi exista o explicatie foarte simpla: Phoenix a fost mai mult decat putin promovata in tara - abia am auzit vag ceva in anii 90, si nu neaparat de bine si probabil de aceea nici nu imi amintesc, pentru ca nu imi plac barfele si rautatile, deci nu sunt atenta la ele si nu le retin. Astfel, abia prin 2002 cred ca am facut eu rost de ceva piese, dupa ce am dansat pe pofta inimii la nunta Ancutei, fiica nasilor mei. 

Pana atunci, cam toate piesele pe care le stiam si chiar si una ce nu stiam ca le apartine (Hei Tranvai, dar si aici e o explicatie pentru ca, am aflat recent, se numeau Sfintii pe atunci) le stiam mai mult din lalalielile noastre. Cu alte cuvinte din ce ne cantasera parintii prin diverse ocazii cand isi aminteau piese din tinerete, saaaaau, din versiuni - vezi Andrii Popa de la Pasarea Colibri, de exemplu. 

Dar... revenind la ziua de sambata, am pus in cele din urma mana pe telefon si am cautat piesa pe youtube. Sa-mi fi vazut reactia aia de „aha” cand am realizat ca e una si aceeasi piesa :)))))).  Dar si  cea cand am descoperit clipul de mai jos, mai ales ca are si imagini absolut fantastice din anii 70. 

Piesa face parte de pe albumul cu acelasi nume, Mugur de fluier, aparut in 1974. Si se intampla sa ador albumul acesta. L-am descoperit in 2002 si nu stiu cum s-a facut de, la un moment dat, l-am ratacit - uite o chestie faina si cu 2020 - multe albume sunt acum disponibile de ascultat online. (la cat de nemediatizat, interzis si asa mai departe a fost.. oare e vreo sansa sa gasesc vreun vinil ? sau poate macar vreun album reeditat, la Mugur de Fluier ma refer).

Habar nu am cum de mi-am amintit piesa fix in ziua de 17, cert este canu are legatura cu evenimentul trist, nu ascultasem piese de gen in ultima perioada, chiar deloc. 

La momentul cand mi-am notat in agenda subiectul articolului (pentru cand voi reusi sa il scriu) nu aveam multe informatii adunate. Tot ce voiam eu sa scriu atunci se rezuma la cum a aparut de niciunde o piesa, despre care initial am crezut ca sunt doua (hahaha) si cum mi-a facut sufletul sa vibreze inalt. 

Las mai jos si versurile (credit):

Imi simt sufletul
Mugur de fluier,
Ce-a doinit
Cantec cu suier.
Pentru zilele
Ce-au fost trecute
Pentru noptile
Negre si slute.

Am pornit
Cu roua-n picioare
Ca sa cant
Un cantec de soare
Pentru zilele zilele..
Ce au sa vie..
Pentru noptile noptile..
Cu iasomie..

Freamatul apelor
Si fosnetul codrilor,

In el se intalnesc
Si sufletu-mi incalzesc.

Hei, hei, verde e iarba,
Soarele-i sus pe cer!
Soarele-i sus pe cer!
Hei, hei, dusa e iarna,
Cu dintii ei de fier!.

Hei, hei, verde e iarba,
Soarele-i sus pe cer!
Soarele-i sus pe cer!
Soarele-i sus pe cer!
Hei, hei, dusa e iarna,
Cu dintii ei de fier!

Si  acum e timpul sa ma reintorc in viitor, unde ma asteapta (culmea, sau nu chiar) tot bucataria, ca sa dovedesc niste pere, prune si mere si sa le asez apoi in borcane pentru iernat :)))).

Poate in viitor, voi povesti putin despre piesele de puzzle descoperite odata ce s-a deschis acest sertar.. poate.

Gentuta penene rosu (kit).

Si iar ma teleportez din septembrie - pentru ca aici imi lipseste doar textul asa ca voi incerca sa rezolv cat mai rapid acest lucru.

Setul creativ este de la D-Toys si nu mai stiu daca l-am luat de la ei de pe site, sau emag (dar oricum cam de acolo am luat in ultima vreme - uitati-va si voi daca va tenteaza unde e oferta mai buna, eventual).

Setul acesta mi-a placut mult - l-am „rezolvat” cu ceva vreme in urma, pe cand era inca racoare (primavara, probabil). Contine formele din fetru (mai grosut, dar si mai molicel) pretaiate si perforate, fir, ac din plastic si fermoar care este deja atasat.

Se lucreaza usor, instructiuni sunt tiparite si m-am gandit ca se potriveste perfect pentru vara. Doar ca eu asociam cu amintirile copilaresti cand mancam pepeni vara... ca acum. Amintiri.

Iata-l si alaturi de portofelas! ca sa va faceti o idee (nu am uitat Pompilia.. doar ca nu am ajuns la cutia unde e hartiuta 😅).

Gentuta, inca goala, m-a insotit vara aceasta - adica o am la indemana, ca arata asa dragut :D. Asa ca sa fac o poza zilei a fost chiar usor (mai mult mi-a luat sa o tot schimb pe Risu :))).

Si uite -asa am mai bifat inca o recuperare (apropo uneori aveam alte texte in minte - dar avand in vedere ca nici anul asta nu am avut pepeni sa mancam... ma abtin :D).

Fie ca la anul pepenii sa fie buni de mancat si nu numai ei. O minune acolo... in lumea asta plina de detoate oricand, incat s-a uitat si rost si tot. 

:)

Un marinar calator - amintiri din sertar.(Reflexii in Oglinda 77)

O alta calatorie de recuperare in trecut. Salutari din septembrie (macar e din acelasi an, haha) - de data aceasta am avut doar poza zilei facuta si notat in agenda despre ce as fi vrut sa scriu... Pe 6 august a fost ziua Micaelei si mi-am reamintit de micul marinar amigurumi pe care i l-am facut acum un timp (ani). Din fericire aveam pozele in folder deja organizate asa ca poza zilei am facut-o la monitor in ideea ca vor fi si ceva reflexii (sau macar umbre - ceva mai multe decat ce se vedea in pozele pe care le aveam.

Mai degraba bag seama ca am prins umbre, haha. Mai jos se vad si rochitele lucrate cu aceeasi ocazie, combinatie de crosetat si tricotat. si... o lingurita mica mica, ce spala cat de cat lipsa altor reflexii din poze, haha.

Mi-am reamintit de aventura crearii micului marinar - si a fost tare placut. Era un sugubat care facea si sfoara:

Ma bucur sa mai recuperez niste restante.... si chiar daca nu mai este valabil tabelul, articolul din care face parte e acolo asa ca il gasiti mai jos.

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!