miercuri, 17 aprilie 2019

Miercurea fara cuvinte "... a mea ... "

Episodul 215 de la Miercurea fara cuvinte. Joc de imagini, initiat si gazduit de Carmen. Devenit si "tematic" in timpul celor doi ani cand Calin i-a purtat de grija.
🌸🌸🌸

Tema:  Notre Dame
📷  since 1997


 🌷🌷🌷
-📷 mai multe episoade 📷-



marți, 16 aprilie 2019

Tup Tup!

Buna 😊!
Acum cateva zile a venit si Iepurasul in vizita! Ideea principala este sa: pun culoare in viata, sa imi reiau studiul la japoneza si sa nu mai aman partea creativa la nesfarsit (nu de alta dar, tot ma pun in asteptare mai toti, sa ma mai pun si eu, e culmea).
Pentru ca eram "baby sitter" pe whatsapp, am creat rapid si o casuta pentru prietenii mei cu roti (avantajul de a avea nepoti baieti - am si eu cateva masinute aici, pentru cand vin si ne jucam: Fulger Lego, Francesco "Bululi" rosu, Bucsa Lego, Nino Alb (care, ca si F. B. nu e Lego.. sa nu avem cumva neintelegeri la acest capitol, hahaha), Seriful si Doc (aia mai mici din dreapta).


Si da... da... mi-e dor sa invat la japoneza. Si caietele primite sunt atat de dragute si in ton !!! 🎎
In plus voiam sa va arat ce brelocuri si insigna personalizate am primiiiiit!! Ma gandeam cu Oana, intr-un timp, sa facem astfel de lucrusoare pentru Provocarile Verzi: breloc, insigna, caiete, calendare.... si chiar traistute din material. Din materiale reciclabile (si hartie reciclata).


Pana una alta, ma bucur de aceste lucrusoare dragute si folositoare. Multumesc mult, Iepurasului pentru dar :).
Si voua va doresc numai bine!! :)
Ja ne! Pe curand!


luni, 15 aprilie 2019

Cornuri cu... drag.


M-am gandit sa semnez in condica de retete... 😊.
Am cateva retete pe care in anii trecuti le faceam des si le-am tot amanat pana le-am uitat, ratacit, pierdut 😅.
Asadar, cat e proaspata si de mare actualitate, iata o reteta super simpla de cornuri, ce s-au nascut pornind de la minunatii mucenici impletiti. Tot creditul merge spre Buni - ei i-a venit ideea. Eu doar experimentez si o adaptez. (Azi am uitat sa pun sare.... hahaha - mie personal mi se pare ca, fara sare, seamana foarte mult la gust cu japonezele si batoanele adavarate, adica cele dinainte '89. Fara suparare, dar ce am incercat in ultima perioada nu sufera comparatie - ori au stricat retetele, ori materia prima e de vina).

Cu un minim de efort, iata cum putem sa ne bucuram de cornuri proaspete si delicioase!
[ voi trece cantitatile pentru 2 oua / si pentru 4 - in primul caz mie imi ies 9 cornulete, in al doilea 18 - atentie, la faina, lapte, drojdie, unt, sare cantitatile sunt aproximative, pentru ca eu pun.. din ochi, ca sa zic asa ]

🍴 Ingrediente:
👀2 oua / 4 oua (eu folosesc oua de tara; cand fac cu cele Bio de la stat se simte diferenta si deobicei le cam evit ca nu imi priesc)
👀1/4 lingurita sare de himalaya /  1/2 lingurita sare de himalaya (am facut si fara si sunt foarte bune)
👀25 gr unt peste 80% / 50 gr unt peste 80% (eu folosesc unt de la Bradet, cel mai gras)
👀6 linguri cu varf cu faina (ca baza) + 2 / 12 linguri cu varf cu faina (ca baza) +4 *
👀aprox. 7-8 gr / 12.5-15 grame de drojdie proaspata (ca sa fiu sincera nu am cantarit exact, dar pun din ochi o suvita / doua suvite taiata/e dintr-un cub de 50 de grame si daca impart cubul cam atat vine)
👀laptic de vaca (de la tara) 2 si 1/2 polonice / 5 polonice (am un polonic din inox obisnuit ca dimensiune -cum se gaseste in comert deobicei )

🍴 Maia:
Se pune laptele la incalzit (sa fie cald, nu fierbinte, dar nici calai). Se sfarama intr-un bol drojdia si se adauga cam o lingura / doua  de faina din cantitatea de baza cernuta in prealabil in vasul de framantat. Se amesteca si adaugand treptat lapte se obtine o maia de consistenta smantanii (sau, pentru ca am vazut smantana foarte teapana sau foarte lichida, cum aratau piureul si ciulamaua..). Nu se va folosi, desigur tot laptele, ci doar cat este nevoie. 
Se lasa sa creaca putin (cat pregatiti ouale, untul.. si ce mai trebuie pentru framantat, ca sa se activeze, cum s-ar zice).


🍴 Aluat:
In vasul de framantat, peste faina cernuta se pun ouale, untul si sarea si se amesteca incet cu o lingura de lemn. Adaugand treptat si din lapte...  Nu tot, ci cat sa va ajute sa se topeasca untul mai usor. Se adauga si maiaua si se amesteca.. Daca e vartos aluatul se mai pune lapte. Uneori, in functie de faina, mi-l ia pe tot, alteori mai ramane (si Kouki e tare fericit)..
Deobicei imi mai trebuie 2/4 linguri de faina (2 pentru cantitatea mai mica / 4 pentru cea dubla). Cern una in vas, ca sa pot scoate aluatul mai usor si una pe masa (dublam cantitatea pentru 4 oua). Cam asa..

Framantatul nu dureaza mult (nu ca la cozonaci clasici, colaci, sau chiar si paine). Cam in 5 minute totul e gata - trebuie ca aluatul sa fie elastic, sa nu se lipeasca de maini .. sa nu fie rigid (daca se lipeste se mai adauga putina faina, daca e prea rigid, se mai pune putin lapte ). 
Apoi se lasa la crescut in vasul in care am framantat, acoperit, cam 20 de minute(sau pana isi dubleaza volumul) - depinde cat e de cald  in bucatarie. Dupa care, pentru varianta cu doua oua impart aluatul in noua, fac 8-uri (daca nu prindem bine capetele se transforma in iepurasi 🐰) si las la crescut in tava presarata cu faina cam 15-20 de minute, sa creasca. Cand am varianta cu patru oua, impart aluatul in doua, pentru jumatate urmez pasii descrisi mai sus, cealalta parte o las in vas acoperita pana cand bag primul rand de cornuri la cuptor. Atunci, repet si in cazul celeilalte jumatati pasii de mai sus, si las cornurile la crescut pe masa pana cand scot din cuptor primult rand de cornuri.
La cuptor (preincalzit cam la 150-180 de grade -- la mine e treapta 4) stau cam 20-30 de minute (in functie de cum merge gazul, haha). Dupa 15-20 de minute puteti incepe sa verificati cum se comporta.

Si asta e tot. Se scot din tava, se lasa sa se racoreasca... Pot fi mancati simpli, cu miere, cu mancare (nu folosesc deloc zahar si sunt perfecti asa). 
Sper sa va placa si voua!!



___________________
* Faina am inceput sa o combin: inainte foloseam doar alba cand faceam aceste cornuri, acum o folosesc si pe cea cea intermediara - faina este cumparata de la Moara cu pietre, sau, cand nu mai am si nu reusesc sa imi refac stocul la timp, mai folosesc de la 7 spice, cea fara adaugari in ea (desi se gaseste rar, si am avut surpriza neplacuta sa iau de la supermarket si sa miroasa si sa aiba gust de detergent si mai este una al carei nume nu mi-l amintesc pe moment, de la Lidl, tot fara adaosuri in ea.
Pun de ex. 2 linguri de faina intermediara si 4 de faina alba. Desigur se poate jongla la cantitati, sau se poate folosi doar intermediara, dar trebuie tinut cont de faptul ca aluatul va inghiti mai multa sau mai putina faina si in functie de cum este aceasta.


PS: NU ingrasa :).
Pe testate!
[ cel putin nu cand folosesc ingredientele astea... ]

Ja ne! Pe curand!

duminică, 14 aprilie 2019

Simfonia lui Joy Miyuki


Buna sa va fie ziua!! 🌷

Simfonia Lalelelor de anul acesta este pe sfarsite. Nu am vazut-o nici la tv, daramite pe viu. Ieri a plouat, iar azi e probabil destul de aglomerat, motiv suficient sa zic pas. Desi, din cate se vede, anul acesta s-a renuntat la nebunia aceea din anii trecuti si se pare ca a fost dragut (daca ajung ai mei si fac poze, promit sa le impart cu voi 😊).

Acum o saptamana am primit cateva crengute inflorite de gutui japonez... Si eu il iubesc de cand eram mica pe japonez. Gutui. Ori de cate ori vedeam floricele ma apropiam sa le miros si admir. Uneori chiar le mangaiam cu atentie si grija.... sa nu fie vreun spion prin preajma sa imi tina morala fara motiv (= generatia care a inteles ca nu se rup flori cum ti se nazare).  Ma bufneste rasul amintindu-mi cum stateam cu mainile la spate si le admiram in gardul viu de langa blocul copilariei mele (care nu e asta de acum 😉).

Am fost tare fericita sa descopar ca in apropiere de actualul meu camin se afla un pomisor absolut minunaaaaat (Ia stati ca... eu cred ca am poza cu el pe blog! Bingo: Miercurea fara cuvinte " Colturi de strada. ") . Problema e ca atunci cand s-a renovat ceva la Centrul de Proiectari in fata caruia era in spatiul verde... a fost scos si aruncat si in loc pusi niste arbori de tisa 😱 ( dupa cum arata). Ce pacat... ce pacat 😔 - ar fi putut sa il planteze putin mai incolo in spatiul verde de care  nu s-au atins (inca).
[ Apropo, am aflat ca tisa e otravitoare dintr-o carte de Agatha Christie.... numai la arborii aia si fructele lor ma gandesc de cate ori trec pe acolo...😂😅 ]

Am facut atunci o mica sesiune de fotografii in care Joy a fost inconjurata  de flori. Si carti... si biata mea agenda rosie crapata 😅, in care imi organizez activitatea pe bloguri (printre altele). Un fel de simfonie florala a lui Joy.

Imi place mult de Miyuki (nu stiu daca v-am zis si nici nu mai verific pentru ca timpul ma preseaza, dar ambele ei nume inseamna fericire, bucurie. Si asa s-a nimerit.... Intai m-am gandit la Joy si apoi, din senin, mi-a venit in minte si Miyuki (fara sa stiu ce inseamna).

Imi place de ea ca nu este trista. E mirata - pierduta asa pe ganduri, contempland tot ce o inconjoara. 😊 Cred ca seamana cu mine. Chiar am o poza cu mine mica, in care ma uit ca ea in ultima poza. 😌

Bluzita de pe ea este un cadou foarte dragut pe care l-am primit alaturi de una dintre cele mai mari surprize de anul trecut. Dar despre asta... probabil cand voi reincepe sa filmez. 😉

Ja ne!! Pe curand :)!

sâmbătă, 13 aprilie 2019

Kouki si sase luni de bucurie

La multi ani Kouki mic!!!  Wow, cum au trecut sase luni ca vantul si ca gandul. 😊 Sase luni de bucurie si speranta luminoasa, cu par matasos  usor ondulat.... Care nu mai e ca un fulgusor suflat de vant (a facut muschiuleti - nu-mi mai e teama ca "se rupe" cand il iau in brate).
Si e un cuminte si intelegator!!! 😍
In poza de mai sus il pusesem pe paturica lui ca sa se usuce bine dupa plimbarea de dimineata (mai corect spus dupa baia ... hmm nu e chiar baie, toaleta de dupa plimbare.. da, da).
Si acum se pregateste de o noua plimbare in ploaie... si eu ii pregatesc pleduletul ca sa se usuce apoi.
Fix intr-o zi de sambata a venit la noi 💖.

Pe 3 aprilie (adica acum 10 zile) i-am facut doua poze simpatice: intr-una abia i se zaresc ochisorii si in a doua i-am prins parul in codita. Daca il tund ... ii sta in ochi si de crescut, creste cam greu. Ah macar un cm sa mai creasca sa il pot prinde cumva. Apropo - nu stiu daca se vede dar in dreapta pozei (sau, daca vrei, deasupra ochiul stang), are doua fire negre... 😍.




Apoi pe 4, cum ma jucam pe instagram incercand sa prind o poza cu Kouki, mi-a cazut privirea pe o poza imprimata .... si iata o poza la poza... pentru ca, unii copii te mai privesc doar din poza. Si azi sunt 94 de saptamai (cred ca nu gresesc) de cand Dodo si-a mutat resedinta la mesteceni. Cu mingea portocalie ce se vede intr-un colt din dreapta al fotografiei cu tot.


Dupa care, prin invaluire, am reusit sa il surprind si pe Kouki mic in poza, in ceea ce voia sa fie un selfie ... :))). Iata ce a iesit (intre timp s-a intors de afara asa ca ma grabesc sa il spal :P):


Ieri am uitat cu totul ca am fost in 12. Pe 12 aprilie 2010 am publicat primul articol pe copilarim. Un articol cu niste... Lebede. La multi ani, Copilarim!! :)

Ja ne! Pe curand!!




vineri, 12 aprilie 2019

Miss Sarajevo Passengers | U2 and Brian Eno ft Luciano Pavarotti


Afara se pregateste sa ploua (dupa cate se pare). O drujba se aude in zare. Pe holul blocului s-a spalat cu ceva floralce  probabil se vrea a fi "lacramioare" - lacrimile iti dau cu siguranta si nu numai lacrimile ....

[ Ma gandesc tot mai serios sa ii cumpar lui Kouki pentru astfel de situatii un covoras. Nu radeti, un vecin a cumparat pentru catelusa lor pe care nu prea o mai scot pe-afara pentru ca nu au timp, chef... unde etc.].

Mdaaaa.. E Simfonia Lalelelor si este o aglomeratie de zile mari (totusi pare ceva mai dragut ca in anii trecuti; cel putin cat se vede de la geam - deocamdata lipsesc coloanele de fum de la tarabele cu mici,mari sau ce se mai prajea).

Observand situatia am zis ca mai bine pregatesc articolul de astazi pana nu uit cumva de el :)), coplesita emotional fiind (acesta este un articol plin de umor, ca sa fim intelesi - nu de alta dar umorul meu uneori are nevoie de un panou care sa il anunte!! Stati ca vine umorul).

Fotorafia "Insta Cap de Afis al Articolului" am ales-o pentru ca mi se pare ca se potriveste putin cu titlul piesei (sau cu o parte din el). Este o Barbie de "joaca" chiar noua (de anul trecut, 2018), realizata in Indonesia  (foarte bine as spune). Mi-a placut foarte mult mulajul fetei - eu zic ca e ceva Hawaiana ... inca nu -am pus nume (nici nu stiu daca o voi face sau nu, lol). As putea foarte bine sa ii spun simplu... Maui. E cadou de Mos Craciun (sau Nicolae, nu mai stiu exact) si are o sora geamana irlandeza (sau englezoaica, Micaela stie :P).

Acum ... despre piesa. Am vrut sa va povestesc despre ea inca din ianuarie, dar am racit (racit e termenul generic, pentru ca a fost o combinatie ciudata si iesita din tipar - la fel cum am iesit si eu ca urmare a acestei combinatii, din peisajul blogosferic, mai bine de o luna... chiar doua). Probabil ca o cunoasteti:



Cantecul face parte dintr-un documentar filmat in 1993 si produs de Bono de la U2 (nu va plictisesc cu amanunte, daca sunteti curiosi aici se afla mai multe informatii). Ce mi se pare remarcabil este faptul ca realizarea acestui material a avut un impact puternic, contribuind prin presiunea exercitata(lol) de opinia publica, la urgentarea incetarii conflictului.
Pavarotti a fost invitat sa partcipe la proiect si partea cantata de el este absolut superba ...

Versuri (via):
Is there a time for keeping your distance
A time to turn your eyes away.
Is there a time for keeping your head down
For getting on with your day.

Is there a time for kohl and lipstick
Is there time for cutting hair
Is there a time for high street shopping
To find the right dress to wear.

Here she comes, heads turn around
Here she comes, to take her crown.

Is there a time to run for cover
A time for kiss and tell.
A time for different colours
Different names you find hard to spell.

Is there a time for first communion
A time for East 17
Is there time to turn to Mecca
Is there time to be a beauty queen.

Here she comes, beauty plays the clown
Here she comes, surreal in her crown.

Dici che il fiume
Trova la via al mare
E come il fiume
Giungerai a me
Oltre i confini
E le terre assetate
Dici che come il fiume
Come il fiume...
L'amore giungerà
L'amore...
E non so più pregare
E nell'amore non so più sperare
E quell'amore non so più aspettare

Is there a time for tying ribbons
A time for Christmas trees.
Is there a time for laying tables
When the night is set to freeze.
Razboiul si conflictele nu ar mai trebui sa existe. Nu? [sau ar trebui ca cei cu chef de asa ceva sa fie exilati undeva pe ...undeva si sa se bata intre ei pana nu mai pot ]

Sa scriem deci despre pace... sa ne inconjuram de lucruri frumoase si sa incercam sa ii molipsim pe toti cu zambete si ganduri bune! Nu e chiar usor, dar e o alegere.... [si acum sa ma vad cum rezolv problema cu plimbarea de seara.... 😳 ].

Ja ne! Pe curand :) !!


🌈💙💗💚💛💜🌈

💕 Daca e vineri, celebram prietenia cu provocarea muzicala, alaturi de Carmen. 💕


joi, 11 aprilie 2019

Wish upon a star..


Parca era si un cantecel asa, nu?
Azi a inceput ploios. Mi-am scos crosetele si am gasit si andrelele (pentru un proiect dragut alaturi de Buni) doar ca, momentan, nu avem firele necesare.
Pentru ca o scosesem pe Maki Chan din cutie, la obisnuitul apel al micului N, am zis sa profit si sa ii fac o poza ca ... tare e draguta. Cam asa arata unul dintre micile mele visuri de bucurie indeplinit. Cine ar fi zis acum cativa ani ca o micuta minune din aceasta va ajunge tocmai din indepartata Japonie, via Germania.. la mine ? :)
Ja ne! Pe curand :)!

miercuri, 10 aprilie 2019

Miercurea fara cuvinte " Prietenii stiu de ce :)! "



Episodul 214 de la Miercurea fara cuvinte. Joc de imagini, initiat si gazduit de Carmen. Devenit si "tematic" in timpul celor doi ani cand Calin i-a purtat de grija.
🌸🌸🌸

Tema:  Prietenii stiu de ce :)!
📷  Multumim mult, Carmen si Leo 💕!!


 🌷🌷🌷
-📷 mai multe episoade 📷-

marți, 9 aprilie 2019

Kouki si Calu'


Buna!:)
V-am povestit despre Calu'? Chiar nu mai stiu :).

Calu'... era in anul cand l-am pierdut pe Dodo. Mami l-a vazut si ne gandeam sa i-l luam micului N. Doar ca, din fericire (vezi mai jos motiv), nu a manifestat dorinta de a-l avea ca si prieten si a primit varianta mai mica alb cu bleu.

De ce din fericire? Pentru ca, atunci cand l-am luat in brate, din raft, pentru prima data de cand plecase Dodo, aveam senzatia ca intr-un fel il regasisem. Daca inchideam ochii si-l tineam in brate, totul era mai suportabil.. ba inca parca adormeam un pic mai usor noaptea si scapase Buni de mine de pe capul meu. Era Calu' acolo...

Si Kouki il iubeste. Pernuta cu stele care se vede putin doar e a lui Kouki ;). Sunt prieteni buni! O singura data se gandise Kouki sa il ia la intrebari dar a inteles rapid cum stau lucrurile.
Si-am incalecat pe-o sa... si v-am spus povestea sa!

Ja ne! Pe curand :)!

luni, 8 aprilie 2019

Cat pe ce....


... sa ratez articolul de azi. Si vai ce poza draguta pregatisem :).
Uite asa ma mai joc eu cu Micul N pe whatsapp... sau la ce e buna tehnologia - sa fim aproape si cand suntem departe. Eu trebuie sa aduc suita, uneori sunt chemate la apel si cele cateva masinute... si mai avem si carticele de care ne bucuram.

Totul incepe astfel: Tutuc... camera!! Apoi: Papusa... papusa... papusa... 
Toate sunt papusa, la apel. Dar cand se aduna au si nume!
De exemplu cea in bleu din dreapta sus e ... Mickey (lol). Langa ea, spre stanga sunt Miki si Maki (fericite ca si-au pastrat numele lor). Cea in violet e Tutuc (adica Rux, adica eu) cu Dodo la picioare si Kouki mic ceva mai jos. Pe Shizuka (papusa Shibajuku mini) nu o rateaza la apel dar, deocamdata, ii zice simplu papusa. Langa ea e LOL-ul primit de ziua mea, pe numele ei Goodie, rebotezata Pluto (hahahaha!).
Blythe cu bluzita cu pisici, adica Joy Miyuki e Papusa principala. Cu ea incepe apelul. Apoi se mai vede si Licca (cea de carea partine catelusul Kouki) si un picior din "Mama" care e o Lelia, de fapt.
Jos de-o parte si de alta a ecranului se afla cele doua Lolite Kurhn, o Barbie pe care o banuiesc ca ar fi insulara (poate hawaiana :P) si o alta Licca, in kimono. Ea are corp prototip si imi place tare mult.
Si mai sunt si doi strumfi ;)) care au si casuta (de fapt e casuta celui sportiv.. nu-i stiu numele).

De partea cealalta a ecranului sunt ceva masini... Fulger, Bucsa si tot (era sa zic tacamul) alaiul lor. Sau ma rog, aproape tot... haha!

Si... ziceti ca azi a fost luni. Azi nu ne-am jucat :(. Doar ce am aruncat o privire intr-o carticica.  Poate maine.

Si gata pauza mea cea mica.... de ganduri si scris in jurnal :).
Sper ca apreciati ca am facut prezentarile in poza :))). Glumesc!

Ja ne! Pe curand!! :)

duminică, 7 aprilie 2019

Hello, Goofy!


Buna sa va fie ziua 😊!!!
Azi e innorat (soarele a tot incercat sa isi faca simtita prezenta, dar nu a prea reusit). De dimineata am "efectuat" o scurta plimbare  sub norisori ce se scuturau asa, discret. Am "suferit" putin ca nu aveam cu ce fotografia florile frumoase pe care le-am vazut. Speram totusi sa iesim si mai tarziu (dupa amiaza) si sa avem mai mult noroc (adica sa iesim cu Mami eventual, ca sa pot fotografia). Ei... deocamdata nu a fost sa fie, asa ca profit sa va scriu doua trei cuvinte.
M-am gandit ca ar trebui sa va fac cunostinta cu ... Goofy. De ce Goofy? Intrebati-l pe micul N. El i-a daruit numele (hahahaha). Si va ramane si Goofy (in cazul in care ii voi spune si eu cumva).
Goofy (lol) este o papusica pe care mi-am luat-o anul trecut si a ajuns la mine abia acum, de ziua mea. O Kurhn. Imi plac aceste papusele si mai ales imi place sa gasesc fete pictate diferit (si are ochii altfel decat celelalte papusele din colectie). Hainutele pe care le poarta sunt tot Kurhn - seria Minnie Mouse. Are corpul articulat (Kurhn au trei tipuri de corp: clasic, articulat si un corp nou, ceva mai articulat decat al lui Goofy, de care nu am).
Sper ca v-a adus si voua un zambet (si putin soare in cazul in care si la voi e innorat).
Ja ne!! Pe curand :)

PS: Pe Provocari Verzi sunt trei teme de aprilie care va asteapta! :) Sper sa va placa si sa ne vedem si acolo cu creatii simpatice si verzi :D.

http://www.provocariverzi.ro/2019/04/provocarile-primaverii-aprilie-2019.html


sâmbătă, 6 aprilie 2019

Un .. Elefant.


Stiti cantecelul? I-l tot cantam si micului N cand era bebelus. Asa mi-a venit ideea titlului pentru acest articol. Si apoi am gasit si imaginea potrivita.
De ziua mea am primit cadou transport gratuit la orice comanda facuta pe elefant.ro. Zis si facut. Aveam mai multe lucruri in wishlist, dar m-am oprit la doua: un set cu doi copilasi - pentru ca am mai cumparat un set din seria Evi (unul cu om de zapada botezat de N Olaf) si mi-a placut foarte mult cum este realizat. Acesta este si cu un baietel, pe care l-a si botezat micul N .... cum altfel decat Noah. :))
Ne-am si jucat putin cu setul (prin telefon) asa ca s-a dovedit un succes. [ sa-i zic deci cadou pentru ziua mea, pentru noi doi.. haha].
Apoi mi-am mai comandat o carte, continuarea celei pe care deja am citit-o: se numeste Metoda Ikigai. Sper sa o citesc cat mai curand (nu de alta dar tocmai am terminat, cu greu, una dintre cele mai "nasoale" carti pe care am citit-o in ultimii ani ... si mai lipsesc si 17 pagini din ea - ah si ultimele 2 sau 3 capitole le-am citit pe verticala, sarite si cum vreti sa ii mai spuneti.. bine ca s-a terminat!) si daca sunteti curiosi va voi spune si impresii. Prima mi-a placut foarte mult, aceasta se pare ca este axata mai mult pe practica.

Si... ajungem si la item number 3: cardul dragalas cu mesaj. Este prima data cand primesc - nu stiu daca datorita mesajului pe care l-am lasat la randul meu cand am "plasat" (parca asa se zice?) comanda, sau pur si simplu, dar mi-a facut ziua mai frumoasa :).
Asa ca sa impartim zambete! Este la indemana si gratis si daca mai e si "contagios" cu atat mai bine!

Ja ne!! Pe curand!

PS: Ma gandesc serios sa fac un "episod" despre "SuperTransformare" - adica, despre cum atunci cand tusesti, sau stranuti, sa pui "mana" la gura ca sa nu imparti cu darnicie virusii cu ceilalti (am observat ca romanii sunt foarte darnici la capitolul acesta hahahaha).

vineri, 5 aprilie 2019

Taxi aniversar (de 20 ) -- Ca ei


Buna!
Am ales pentru azi o fotografie care surprinde o pagina dintr-una din cele doua carti de colorat zen prin care, din cand in cand, mai las creioanele colorate sa alunece. Ar trebuie poate mai des... nu? Sa coloram in frumos lumea.. lumea pe care o vedem in jur, lumea in care traim.
Am ales imaginea asta si pentru ca piesa pe care as vrea sa vo arat astazi (in cazul in care inca nu ati aflat de ea) este dintr-o lume mult prea gri care are nevoie macar de un strop de culoare, de un gand bun, de energie pozitiva. E un pas micut... un pas mic, dar e un pas. 
Daca cei de la Taxi... cu ironiile lor fine, cu piesele lor in ritm vesel au atins asa un prag al neputintei, suferintei si durerii incat sa se exprime pur si simplu direct! Va dati seama? :) Probabil ca va dati. Sunt sigura de fapt. Toti cei care ne citim...
Nu fac politica - asta ca sa fie clar. Nu vreau dezbateri si ma tin departe de tot ce inseamna tensiuni si certuri. Pur si simplu nu imi fac bine. Fizic vorbind. Totusi acest clip trebuie sa circule. pentru ca adevar incomod. Pentru ca daca ne facem ca nu vedem si nu stim suntem si noi vinovati. Pentru ca, facand cate un pas mic fiecare, facem diferenta.




Asadar Taxi implinesc 20 de ani de activitate (la cat mai multi!) si dincolo de exprimari subtile, alaturi de un mare actor al nostru, Victor Rebenciuc, dau glas unor dureri ale realitatii noastre. Doar trei dintre aceste dureri:

Versuri (credit):
Când zic două sute de mii
Voi vă gândiţi la un tun
Pe care l-aţi dat sau urmează să-l daţi.
Eu mă gândesc la două sute de mii de copii
Care se culcă-n fiecare seară nemâncaţi
Şi-a doua zi se duc la şcoală,
Asta dacă se duc,
Pentru că mulţi muncesc pentru mâncare sau câţiva bani.
Şi d-aia-mbătrânesc înainte de vreme,
Şi d-aia au riduri, d-aia au riduri,
Riduri la paişpe ani...

Refren:
Bă, nenorociţilor,
Nu vă doresc să vă crape nici capu' nici inima-n trei!
Bă, nenorociţilor,
Nu vă doresc să muriţi!
Vă doresc să trăiţi!
Vă doresc să trăiţi ca ei!

Când zic zece mii
Voi vă gândiţi la o şpagă mică.
Absolut firesc, normal.
Eu mă gândesc la zece mii de copii născuţi prematur
Care mor anual.
Şi mii de femei nu sunt mame,
Şi mii de bărbaţi nu sunt taţi,
Şi vieţile lor sunt cărţi cu albe file,
Din ziua-n care-au privit neputincioşi
Cum copilul lor, copilul lor,
A murit cu zile.

Refren:
Bă, nenorociţilor,
Nu vă doresc să vă crape nici capu' nici inima-n trei!
Bă, nenorociţilor,
Nu vă doresc să muriţi, nu!
Vă doresc să trăiţi!
Vă doresc să trăiţi ca ei!
Ca ei!

Când zic trei euro
Voi nu-nţelegeţi ce zic,
Şi d-aia nu vă gândiţi la nimic.
Eu mă gândesc la un milion şi vreo cinci sute de mii
Care trăiesc cu trei euro pe zi,
Şi la sute de mii de bătrâni uitaţi
Care nu se gândesc niciodată la nicun "mâine",
Pentru că-n fiecare "azi" au de luat o decizie vitală,
Să-şi ia medicamente, să-şi ia medicamente,
Medicamente sau pâine.

Refren:
Bă, nenorociţilor,
Nu vă doresc să vă crape nici capu' nici inima-n trei!
Bă, nenorociţilor,
Nu vă doresc să muriţi!
Vă doresc să trăiţi!
Vă doresc să trăiţi ca ei!
Si .... ascultand versurile, mi-am dat seama ca in momentele de disperare, simtindu-ma strivita de sistem si de oamenii care nu vad, nu aud si nu inteleg ceea ce nu traiesc direct pe propria piele, m-am trezit strigand si eu ca le doresc sa traiasca asa ca mine... ca sa stie cum e. Poate asa inteleg, poate asa se schimba ceva.
Poate.... Pentru ca daca as putea sa traiesc, as putea la randul meu ajuta si mai mult.... :).
Ei... pana atunci mai colorez cateodata si ...
Ja ne! Pe curand :) !!

🌈💙💗💚💛💜🌈


💕 Daca e vineri, celebram prietenia cu provocarea muzicala, alaturi de Carmen. 💕

joi, 4 aprilie 2019

Cele doua "Lolite" Kurhn


Buna :) !
Cinci minute am la dispozitie sa va salut ;). Noroc ca pozele le am deja facute! Yuhuu traiasca instagramul (care uneori mai si functioneaza!).
Despre zane va spun doar ca sunt produse de Kurhn (cei care fac si Barbie.. de fapt ele sunt Barbie de China, doar ca mie mi se par mult mai dragalase). Cred ca sunt Lolite.. (de la Lolita). Nu au inca nume - imi plac tare mult hainutele lor si cum le sunt pictati ochii (fata de ochii clasici pe care ii are Minnie Kay, de exemplu). Pe papusica de mai jos deja o cunoasteti poate de aici: Lolita cu ursulet, cea de mai sus insa abia a ajuns la mine (mi-a adus-o Ralu cand a fost acasa de ziua mea). E un fel de cadou pentru iepuras (ca tot are iepuras :D, desi mi-am luat-o anul trecut. Hehe).
Cea cu ursulet are un corp clasic, cea cu iepuras are un corp articulat. Cea de mai sus a venit cu pantofiori, cea d emai jos cu papuci (pe careii poarta ursul ... haha).


Cele 5 minute sau scurs, asa ca v-am pupat!
Ja ne ! Pe curand! :)

miercuri, 3 aprilie 2019

Miercurea fara cuvinte " Insta Kouki de Martie "





Episodul 213 de la Miercurea fara cuvinte. Joc de imagini, initiat si gazduit de Carmen. Devenit si "tematic" in timpul celor doi ani cand Calin i-a purtat de grija.
🌸🌸🌸

Tema: Martisorul de Kouki in trei poze Instagram.
📷  01       👉 25.03.2019
📷  02, 03 👉 26.03.19 

 🌷🌷🌷

-📷 mai multe episoade 📷-

marți, 2 aprilie 2019

2 aprilie: Sunny Day!


De dimineata nu era chiar ceea ce am putea numi o zi cu potential insorit... 😏. Dar aparentele inseala si, sub masca celei de-a doua zi de aprilie, se afla un soare sugubat.
Si pentru aceasta zi am ales o fotografie din folderul de Instagram (tot din martie, mai precis 25, ca si ieri). Kouki este un catelus foarte foarte destept si a receptat imediat mesajul "papusile lui Rux nu sunt jucariile lui Kouki" 😂 - are acces la ele, dar nu atenteaza la ele. Asa facea si dragul de Dodo.

Imi place mult de Joy Miyuki. Are o fata "noua" foarte reusita si expresiva. Sa va explic: papusile Blythe originale au aparut prin anii 70... (am aflat ca au aparut atunci si in Japonia unele si sunt foarte rare "Mahou no Hitomi Ai Ai Chan" - Micaela, ma intreb daca cele pe care le-am vazut noi sunt atat de scumpe, astea cat or fi? hahah).
Prin anii 2000 au fost readuse la viata de catre japonezi (Takara Tomy). Evident ca prietenii nostri chinezi nu au stat degeaba. Au creat (in fine acolo se fac mai toate papusile de ce sa o luam pe ocolite) versiunea de fabrica si aceasta are multe variante: diferite culori ale pielii, fata lucrioasa, mata, translucida si mai nou, fete semi-custom, etc.

Care e faza cu ... "semi-custom"? Ei bine multi iubitori de papusi si artizani modifica fata originala a papusii, sculptand faceplate-ul. Yup. Si sunt unele papusi extrem de reusite (si extrem de scumpe). O varianta mai accesibila (daca se poate spune asa 😅) este cea de fabrica: au lucrat mai multe versiuni de fata, au creat mold-uri si asta-i rezultatul. Unul foarte fain, zic eu.

Ce alta diferente mai este intre original si aceasta papusa? Corpul - corpul acesta articulat. Papusile originale au corpul ca Hotaru. Deasemenea nu stiu daca originalul are si fata mata ... (are, Micaela?).
Ei si cam atat ca deja am scris prea mult :)))). Glumesc.

Ja ne!! Pe curand!


luni, 1 aprilie 2019

De 1 aprilie, gand de bucurie!


Buna sa va fie luna aprilie - cu sanatate si vitalitate si bucurii multe!
Acum cateva zile am resuscitat contul de Instagram. Azi am zis sa dau doua palme si blogului ca ... s-a pus praful si ca sa nu se aleaga praful... Daca in februarie nu am reusit sa sarbatorim impreuna cei 15 ani (?!?) de cand ideea unui site (care e inca idee) prindea contur si ducea in 2009 (5 ani mai tarziu) la crearea proiectului Copilarim.... (nu ati adormit nu? inca.), atunci poate ca in aprilie am putea sarbatori impreuna ... In 2010 publicam primul articol (pe 12 parca :P).
Cu energia inca pe avarie (o sa va povestesc cu umorul din dotare ce s-a mai intamplat de cand nu neam vazut, dar nu acum pentru ca 1. branza de vaci de casa si 2. cornuri ca sa nu lesin de foame), va pot asigura de buna mea intentie de a imparti cu voi mici momente surprinse de telefonul (capatat de la Ralu) care uneori merge alteori nu prea (si cum someaza de la filmulete - sper ca pana in mai sa rezolv aceasta problema, i-am instalat instagramul ). Mai mult nu prea... :)).  Ca asa vrea el. Dar e de treaba, ce sa zic.
Ei... dupa cum spuneam duty calls.
Ja ne!!! Pe curand :).

PS: Dansa e Joy (bucurie) Miyuki (fericire) ... eu i-am dat numele si habar nu aveam ce inseamna al doilea nume inainte sa il aleg. Ca sa vezi...