duminică, 15 octombrie 2017

La multi ani dulci ca tine, Micul N!!

Micul meu N, la multi ani dulci si scumpi si frumosi ca tine. Sa fii sanatos si iubit mereu! Tutuc te iubeste mult si abia asteapta sa vii la ea sa iti faca iepurasi sa mancam impreuna.
Pupici cu drag si dooooor,
Ucucu tau.

joi, 12 octombrie 2017

Capitolul 7. Care face diferența.


Cursuri de limbi străine pentru firme.

Una dintre rubricile din CV care cântărește mult atunci când vrei să te angajezi este cea în care menționezi care sunt limbile străine pe care le stăpânești. Doar că angajatorul pierde din vedere un aspect important. Chiar și un absolvent al unei facultăți de limbă și literatură străină nu poate acoperi un segment atât de vast - cel al artei conversație și al utilizării limbajului de specialitate specific unui anumit domeniu de activitate. Da, așa este și vorbesc din proprie experiență
Pe când studiam limbi și literati străine, am învățat poate cea mai importantă lecție asistând la o discuție pe coridorul facultății. Una dintre persoanele implicate în discuție era indignată de refuzul unei profesoare venită în schimb de experiență din Franța, care nu a vrut să le traducă un text pentru că nu ținea de domeniul ei - literatura engleză dintr-o anumită perioadă, foarte strict determinată. Cu alte cuvinte nu dorea să își asume răspunderea pentru ceva în care nu avea pregătire.


Cealaltă persoană implicată în discuție avea însă în ochi un fel de admirație pentru profesoara respectivă. Mai mult, și-ar fi dorit să poată avea și ea curajul să spună nu atunci când ceva depășea atribuțiile și competențele sale.
În timp, m-am mai lovit de astfel de situații. Probabil că vi s-a întâmplat și vouă să vă treziți pe masă cu un teanc de hârtii, sau mai nou cu un document destul de generos trimis pe mail, în orice caz ceva de tradus - că doar știți limba respectivă, așa scrie în CV. Am refuzat odată să traduc în limba germană niște date despre o piesă de mașină. Da, am studiat germana în liceu, da aș fi putut sta o noapte întreagă să fac acea traducere, dar asta nu ar fi deschis decât un drum anevoios al compromisurilor și nu ar fi fost folositor nimănui.
Pe vremea aceea însă nu exista agenția de traduceri Swiss Solutions care vine cu soluții pentru a depăși astfel de situații neprevăzute - cum ar fi comunicarea între firme de același profil, într-o limbă străină de circulație intrenațională. Și nu mă refer doar la traduceri specializate  ci la cursuri de limbi străine special concepute pentru firme. Cursuri care să mențină treaz interesul pentru materia predată - și trebuie să recunoaștem că în anumite domenii de activitate și în limba maternă îți trebuie dicționar sau interpret ca să nu te simți pierdut printre cuvinte. Cursuri care să spargă barierele ce țin doar de vocabular și câteva expresii generic folosite și să îmbine arta conversației cu utilul, cu elemente din cultura țării în a cărei limbă urmează să te perfecționezi. Cursuri care să fie interesante, interactive și nu în ultimul rând inovatoare.

Atunci când în orice ramura a afacerilor există în echipă oameni care își perfecționează cunoștințele de limbi străine în domeniul său de activitate este ca și când ar avea o telecomandă magică cu ajutorul căreia va avea numai de câștigat ... în afaceri. Ca în filmul Click cu Adam Sandler. Diferența este însă esențială. Telecomanda sunt chiar cunoștințele de care dispui.



https://blog.super-blog.eu/proba-7-it-takes-two-to-tango-the-words-are-on-us/

Capitolul 6. Omul, cățelul și calul... de zăpadă.


Ninge... E deja întuneric și ninge. Motorul mașinii toarce ritmic și cu fiecare clipă ce trece am tot mai mult impresia că redevin copil, de parcă ar fi nu doar drumul spre destinația de vacanță, ci și o călătorie în timp.
- Mai e mult? Am ajuns? întreabă sora mea, așezată în spatele șoferului - tata, în timp ce, în dreapta, aflat în scăunelul special, nepoțelul meu plutește fericit în lumea viselor.
- Imediat o luăm pe drumul spre Poiană, se aude vocea mamei. Apoi, în timp ce vocile lor continuă o conversație familiară, închid ochii și revăd scena repetată de atâtea ori, în copilărie: sora mea mai mică, nerădătoare să ajungă la destinație, niciodată foarte atentă la drum, picotind în cele din urmă. Acum parcă s-a dedublat, iar eu sunt la mijloc, înconjurată de bucurie.


Dar timpul trece, nu îl poți opri în loc, cum nu poți opri nici zăpada cernută de bunici, și alti dragi de-ai noștri plecați de aici. Cred că bunicii se bucură să vadă cum păstrăm tradiția vacanței de iarnă când, în preajma Sărbătorilor, le treceam pragul, în orașul de la poalele Tâmpei. Apoi, a doua zi, încă de cum se lumina de ziuă, ne pregăteam voinicește să cucerim Poiana Brasov. Cu sania la purtător, cu apreschiuri și patine, cu fular, căciulă călduroasă și mănuși lucrate cu drag de Buni, ne pregăteam să ne bucurăm din plin de roșu în obraji, zăpadă albă și pufoasă cât cuprinzi cu ochii, brazi măreți, pârtii generoase, priveliști amețitoare cum numai din telecabină poți admira și... patinoarul - locul acela în care noi cei mici ne testam curajul și ne lăsam fascinați de magia dansului gheții.

Dar iată-ne ajunși la destinație: Poiana Doamnei, numărul 4. Aici ne vom petrece următoarele trei zile și patru noțti, la înălțime, printre brazi la Hotelul Royal din Poiana Brașov.


Prima mea amintire din seara aceasta nu este însă vreo panoramă plină de sclipiciul nămeților, căci ninge viscolit și noi ne grăbim spre căldură, la adăpost pentru că mâine avem ”treabă”. Așa că urcăm voinicește scările ce duc spre intrarea în hotel încărcați cu bagaje, sau nepot (în cazul meu) și ne îndreptăm spre Recepție, cu un pas mai aproape de camerele ce ne vor fi cămin în zilele ce vin.


Atunci când am căutat cazare în Poiana Brașov, ne-am dorit foarte mult să ne simțim ca acasă. Să avem camere spațioase, cu parchet pe jos, cu mobilă din lemn, în stilul clasic care unora li se pare demodată, mie însă (și nu doar mie) îmi dă așa o stare de bine, de acasă, de căldură și familiar. Am căutat un loc potrivit pentru a te relaxa când ești însoțit și de un copilaș, liniștit și prietenos atât cu noi și cât și cu mediu înconjurător perfect pentru nefumători și nu chiar rupt total de restul lumii - pentru că o conexiune wi-fi ne aduce mai aproape de cei dragi, iar unii dintre noi simt nevoia să se relaxeze puțin și privind la televizor.




Seara am coborât puțin să ne bucurăm de ceva bun și cald - fiecare după preferințe și.. potrivit vârstei. Si, zărind vechiul  fier de călcat așezat pe șemineu mi-am amintit de povestea omului de zăpadă, pe care o ascultam în serile copilăriei mele. Moș Ene pe la gene ne-a îmbiat pe fiecare și ne-am retras la căldură, prinși în lumea visului de ... munte.


Dimineața ne-a surprins cu o pictură de vis, spre lacul Miorița! Doar că nu era tablou, ci realitate. Brusc, de la înălțimea etajului unde se aflau camerele noastre, nu ne mai aflam într-un hotel din Poiana Brașov ci acasă, gata să atacam peisajul de un alb imaculat cu saniuțe, mini schiuri scoase din cutia cu amintiri, răsete cristaline și mâini înghețate în timp ce Omul de zăpadă se înalță maiestuos, chiar în fața hotelului, puțin mai jos de locul de joacă, acum (momentan) adormit.


Timpul se scurge, e noapte iar și a doua zi o luăm de la început. Un cățeluș de zăpadă se alătură omului, ca în povestea pe care i-o citesc nepoțelului meu, seara, înainte de culcare.
A fost zi de telecabină și patinoar, cu relaxare seara, pentru cei mari, după pofta inimii - unii la saună, alții la biliard. Eu? Am inventat o poveste! Iar în cea de-a treia zi, de dimineață, lângă omul de zăpadă și cățeluș, s-a ivit și un cal - sub ochii plini de steluțe ai unui mic iubitor de vacanță montană.

Pe curând poiană frumoasă! Ne revedem, curând!


https://blog.super-blog.eu/proba-6-vacanta-in-stil-royal/

miercuri, 11 octombrie 2017

marți, 10 octombrie 2017

Noaptea Albă a Creatorilor & Designerilor de Produs - editia VI - Inscrieri

Buna!
Am o veste foarte buna pentru cei care isi doresc sa participe la Noaptea Alba a Creatorilor si Designerilor de Produs! Editia a sasea va avea loc in noiembrie si au inceput deja inscrierile - cititi mai multe informatii aici: Înscrie-te la Noaptea Albă a Creatorilor & Designerilor de Produs 2017, ediția VI.

Evenimentul va avea loc in Bucuresti, intre orele 19:00 si 02:30. Este un proiect cultural finantat de Ministerul Culturii si Identitatii Nationale. Participarea este gratuita. Pe durata expozitiei vor avea loc concerte live, ca in fiecare an.


Sper ca si in acest an sa se bucure cat mai multa lume de acest eveniment inedit, atat creatori si vizitatori cat si organizatorii. Eu abia astept sa vad fotografiile (si poate va fi si o filmare, cine stie), pentru ca, din pacate, iar nu voi putea ajunge la Bucuresti in perioada aceea😔.
Voi reveni cu noi amanunte!




luni, 9 octombrie 2017

Capitolul 5. Când Fericirea e un cântec.


Înainte să mă nasc, am primit prima poreclă - Bee Gee! Părinții ascultau pe vremea aceea The Bee Gees, Abba, Baccara, Boney M, Jimmy Hendrix  și se pare că, la rândul meu, și eu iubeam mult muzica! Probabil și dansul. Hmm .. oare de la ce mi se trage porecla.. de la ”Stayin' Alive” ? Probabil.

De când mă știu, viața mea are ... coloană sonoră. De exemplu acum, când scriu aceste rânduri, îmi răsună în gând refrenul unei melodii vesele din animația produsă de Studio-ul Ghibli - Vecinul meu Totoro.

video via youtube

În ultima perioadă ascult foarte multă muzică de pe continentul asiatic. Pe lângă creațiile lui Joe Hisaishi (care este și autorul piesei de mai sus) și alte câteva generice de la filme sau anime-uri pe care le-am urmărit în ultima perioadă, am o formație preferată de descoperirea căreia mă leagă un moment ... să-i spunem ”sensibil” din viață. 

În mai s-au împlinit 3 ani de atunci - de când a plecat Taia. Și muzica s-a oprit, liniștea întreruptă de un fel de zgomote i-a luat locul, totul se mișca parcă greoi... era ca și cum aș fi fost într-un tren care a deraiat și pe care nu îl puteam pune înapoi pe șine.  Și atunci s-a întâmplat ! Îmi amintesc și acum, de parcă ar fi fost ieri. Totul a pornit de la un serial despre un tânăr (Tarou Yamada) care reușește să vadă mereu parte frumoasă în toate lucrurile - pentru mine acel serial a fost ca un fel de click. Am redescoperit cum este atunci când ești ... fericit! Practic exact ceea ce căutam în acel moment.

La final, din curiozitate (deși recunosc că aveam ceva dubii în ceea ce privește genul muzical J-Pop) am căutat să ascult piesa care era genericul respectivului serial. Nu mare mi-a fost mirarea să descopăr că se numea.... chiar FERICIRE (Happiness). Acela a fost momentul când muzica a reintrat în forță în viața mea. De fiecare dată când descopeream o nouă piesă a formației Arashi (numele lor înseamnă ”furtună”) îmi doream să o pot asculta cu ajutorul unei instalații de sunet pe măsură. Ceva care să poată reda pasiunea ce se afla dincolo de cuvinte, note și interpretare... Ceva care să te facă să te simți ca la un concert live, de care te bucuri acasă, chiar la tine în sufragerie. Să te ridici de pe canapea, să cânți, să dansezi, să simți, să trăiești.

Mi-aș fi dorit să pot folosi boxele vechi, de la stație dar... din păcate sunt depășite de situație (sau mai bine zis, lăsate în urmă de progresele făcute pe partea tehnică). Nu au multiple intrări, iar dacă le pomenesc de conectivitate 4.0 Bluetooth pentru playback mi-e să nu înceapă să se dezmembreze singure.. 

Le privesc tăcute, de sub carcasa lor de lemn, un fel de stră-străbunici, rude foarte îndepărtate a boxelor Edifier , de al căror design m-am îndrăgostit. Mă imaginez butonând cu eleganță  telecomanda în timp ce mă bucur de muzica mea preferată, petrecând momente de calitate alături de cei dragi. Pentru că, am învățat din experiență că, atunci când descoperi ceva minunat, bucuria se multiplică dacă o împarți cu ceilalți... Sau, mai bine zis, abia atunci descoperi fericirea adevărată. Și acest lucru mi l-am reamintit acum trei ani când, în momente de prea adâncă și tristă liniște, mi-a răsunat în urechi refrenul:

”Hashiridase Hashiridase Asu wo mukae ni yukou
Kimi dake no oto wo kikasete yo Zenbu kanjiteru yo
Tomenaide Tomenaide Ima wo ugokasu kimochi
Donna ni chiisana tsubomi demo Hitotsu dake no happiness

via downvids
Start running, start running, let's welcome tomorrow
Let me hear the noise only you can make Experiencing everything
Don't stop, don't stop These feelings that move the present
Even the smallest of flower buds is only one piece of happiness”


https://blog.super-blog.eu/proba-5-edifier-sunetul-din-viata-ta/

duminică, 8 octombrie 2017

Provocarea cu ... Buzunare!

Buna! :)
Luna aceasta am primit o noua provocare! Zana Verde Fluturas si Steluta au descoperit buzunarele si le-au indragit tare mult (mai ales pentru cat sunt de utile, dar nu doar pentru acest lucru). S-au gandit sa le folosim pe sortulete sau traistute. Sau.. cum ar fi un organizator, de exemplu. Ca sa nu mai spunem ca am puta refolosi buzunare mai vechi si sa cream.... ei bine, aici doar imaginatia fiecaruia este limita.
Puteti afla mai multe amanunte aici: Tema #58 " Buzunare - Sorturi, Organizatoare, Traistute , unde va puteti si inscrie lucrarea participanta pana pe 25 octombrie (23:55). Daca aveti mai multe idei le puteti inscrie incepand cu 26 octombrie la Ati pierdut o provocare?

http://www.provocariverzi.ro/2017/10/tema-58-buzunare-sorturi-organizatoare.html

Spor la creat :)!!

vineri, 6 octombrie 2017

LMA Buni - inimioara din castane


Cand vine octombrie e luna lui Buni. Si mai e luna castanelor - pe care le ador. Si de cativa ani, de cand l-am descoperit pe cel din spatele blocului, pitit strategic (cine stie daca aflam mai din vreme de el pe ce munte de castane ma aflam acum... haha) ii aduc in dar lui Buni, de ziua ei, castane. De fapt ii aduceam, eu si Dodo. Anul acesta m-am aventurat singura pe deal... si am adunat 18 castane, intre drumurile facute pana la izvor (pentru testoase 🐢🐢).



La multi ani Buni!!! Te iubim, sa ne fii sanatoasa si la anul ne vedem iar cu..... o colectie de castane. Hihih!!

joi, 5 octombrie 2017

Capitolul 4. Cu steluțe la purtător și alte improvizații de moment.

- ... și ochește coșul.... GOOOOOOL!! L-am golit pe loc! Cu doar degetele astea două!
- Nu te cred!! Hahaha!!!

Toată camera s-a umplut de râsete tinerești. Și eu stau pe scaun în sufragerie. Cu ... adulții. Pffff! Culmea este că subiectele de conversație sunt cam aceleași, în mare. Doar felul în care se petrec lucrurile este diferit. Aici se bea ”tărie”, dincolo sucuri și apă minerală. Mie mi s-a oferit ”apă plată cu lămâie” - cică-ar face bine la ten. Și apoi doamnele au început să povestească despre cum și ce fac ca să își păstreze pielea frumoasă.

- Nuuuu! Serios? Cred că arăta ca un crater!! se auzi iar de alături.


Mi-am mutat scaunul cât mai spre ușă, de fapt intenția mea este să ”evadez” la ”ăia mici” în cameră. Nu că ar fi între noi o diferență prea mare de vârstă ... cred. Dar oricum, mă înțeleg mai bine cu visătorii aceștia plini de entuziasm. Și mai sunt și foarte curioasă cum este generația ... ”selfie”, o fi cool generoasă, sau selfish fițoasă?

- .... și trebuie să recunosc că sunt produse eficiente, create de specialiști cu ingrediente de ultimă generație!!! I-am luat fiică-mii un kit de tratament cosmetic dar îl folosesc și eu. Știi vorba aceea?
Eficacitate demonstrată!! Ar trebui să îl încerci și tu!


Deodată îmi dau seama că toți adulții mă ațintesc cu privirea. Era cât pe ce să reușesc să scap și... Iată -mă încolțită. Zâmbesc - ce altceva să fac - și aștept să văd ce mi-au mai pregătit acum. Data trecută au fost povești despre tunsori nefericite (și ce ”ne-am mai distrat”). Sper doar să nu dureze mult și imediat ce termină mă mut cu scaun cu tot alături - de data asta nu mai ratez momentul serii supranumit ”gata de selfie?”! Am înțeles că cei mici au un app (bun, bun, o aplicație pe telefoanele lor mobile foarte performante) care te face să arăți ca personajele din anime-uri. Abia aștept!

- Uite-te la ea ce zâmbet larg afișează! chicoteli și ghionturi. Mai țineți minte când se transformase în Pistruiatu' ? Atunci înainte de Balul Bobocilor.
- Nuuu, nu! Era ca în Tom și Jerry - atunci când se pictaseră pe față. Hahahah! 


Ah... bun, au început! În meniul din seara aceasta - despre acnee și puncte negre. Ca să vă scutesc de chinul de a nu vă plictisi îngrozitor de ”hahaha- hihihi- două vorbe - mai știi cum -  și hai să înflorim o întâmplare cu un coș din adolescență” și pentru că oricum prefer să-mi amintesc lucrurile exact cum s-au întâmplat, iată care este, pe scurt, povestea cu pistrui:
Se făcea că eram  în prag de Balul Bobocilor - eveniment important când se cerea cu atât mai mult să te prezinți cu o piele sănătoasă și un ten luminos, radiind ... În fine, știți voi.
Cum necum, o fi fost stresul, emoția pregătirilor, vreo mână murdară (ca să citez părinții din dotare)... a apărut un puncticel fix pe obraz.
Ei și ce te faci? Că pe atunci nu erau
benzile de curățare pentru puncte negre (despre care am aflat că fac minuni, când trăgeam cu urechea mai devreme la ce vorbeau adolescenții de alături). Cum eram fire întreprinzătoare (și practică) mi-am făcut... pistrui. Probabil că, fiind încântată de idee și de cum arătau vreo câțiva pistrui pe obraz am... exagerat. Și așa m-am ales cu porecla de Pistruiat.
- ..... da - da! Zici că era Regina Pistruilor în persoană. Hahahaha!

Ce v-am spus! Invidioși. Și chiar dacă am exagerat un pic atunci, îmi stătea bine. Ceea ce, între noi fie vorba, să nu audă cumva și ei, nu a fost cazul întâmplării din Ajunul Anului Nou (acum vreo câteva ierni în urmă) când, crezând că un coșulet minuscul se va vedea pe poza făcută de la vreo zece pași depărtare (cu aparat din acela clasic, cu film), mi-am lipit o steluță albastră pe ”vinovat”. Și ca să nu fie singură, am pus una și în frunte - de sărbătoare. Mi-ar fi putut spune Steluța Albastră, dacă filmul nu ar fi fost alb-negru și stelele nu ar fi părut niște coșuri chinuite rău de tot....




- Știi, îmi șopti Ana, una dintre puștoaice, care se strecurase într-un moment de mare veselie la noi în sufragerie și ascultase poveștile celorlati (despre Pistruiatul de mine, bineînțeles), dacă nu ar fi descoperit Gerovital Stop Acnee, azi n-ar mai fi fost atât de siguri pe ei. Tata era cât pe ce să nu apară la întâlnirea din seara aceasta. Ieri după-amiază îi apăruse un punct negru pe nas.... de toată frumusețea.
- Nu zău! M-am amuzat eu imaginându-mi-l cu nas de Pinocchio - și chiar i s-ar potrivi porecla la câte înflorituri am auzit în seara aceasta. 
- Și când te gândești că ar trebui să îți mulțumească ție! continuă. Doar tu ne-ai povestit despre această marcă de încredere și așa am descoperit cum putem evita să devenim ”Pistruiați de nevoie” sau să nu eșuăm în rolul ”Zânelor Steluțe”!

Și așa am pornit spre tărâmul adolescenței, râzând alături de prietenii mei care știu cele două aventuri ale mele și am făcut o grămadă de poze (cu pistrui adăugați virtual) și steluțe albastre - pentru că, la selfie, steluțele ies steluțe, nu puncte negre sau coșuri chinuite :D.

.....

- Hei, unde ai dispărut!!? Ce? O poză pe grupul nostru de whatsapp!! Ohhh, dar... uitați-vă puțin!! Un grup de pistruiați!!.. Hahahah... 
- Și uite! Și cu steluțe albastre! Asta ce-o mai fi?
- Și un mesaj:
De acnee am scăpat și virtual ne-am pistruiat.
Cu steluțe ne stă bine! La selfie, haide cu mine!!

Au venit și ei.. ce credeați!? La finalul serii, toți redevenim puțin.... adolescenți.

https://blog.super-blog.eu/proba-4-gata-de-selfie-cu-gerovital-stop-acnee/

miercuri, 4 octombrie 2017

Miercurea fara cuvinte " Animale de companie "




Episodul 148 de la Miercurea fara cuvinte, gazduita de Calin Hera. Joc de imagini, initiat de Carmen.
Nota: prietenii mei Dodo si testoasele Ralu si Peta (niciodata animale de companie 🐩🐢🐢) acum mai bine de 10 ani, cand erau mici, mici.💖

marți, 3 octombrie 2017

Capitolul 3. O căsuță pe un deal și lumea magică de sub scară.

- Norul acela.... parcă ar fi un cățel care aleargă spre mine. Parcă ar fi chiar el, nu vi se pare!?

Mă ridic ușor de pe pătura pe care o așezasem sub nucul bătrân și-i caut cu privirea pe părinți. Să le arăt. Apoi îmi amintesc că au rămas jos, în Valea cu Soare, pe prispa căsuței lui Moș Vasile, cum s-a prezentat chiar el, să mai vorbească una-alta despre acest colț de lume, unde viața are un mers lin și timpul pare că se oprește în loc.

De fiecare dată când trecem pe drumul acesta ce șerpuiește pe sub munte, îmi promit să facem un popas și să urc pe dealul acesta pitit printre munți, pe-a cărui pantă soarele și norii proiectează povești curgătoare. Un semn prins de un băț înfipt pe marginea drumului, ne-a făcut acum să oprim:” De vânzare - pentru informații Moș Vasile, Valea cu Soare ”.

Moș Vasile, muntean hâtru, cu zâmbet larg și drag de oaspeți, ne-a primit bucuros. Terenul de vânzare cuprinde tot dealul pe care îl privesc mereu, imaginându-mi sus, pe platou, lângă nucul bătrân, că mă întorc acasă. La început visam că vom sta la cort vreo câteva zile, ne vom bea ceaiul și vom citi o carte sub pomii din mica livadă dinspre pădure și voi privi cerul din hamac. Apoi, cu timpul, a început să încolțească timid dorința de a realiza un proiect de casă . Și casa aceea tot creștea, se transforma, prindea din ce în ce mai bine contur și se încadra atât de bine în peisaj încât... aproape o zăream, aievea, ori de câte ori drumul nostru ne purta pe acolo.


- No, locul ăsta e în familia noastră din tată în fiu! ne zise el ușor trist. Dar ce pot face - doar să vie oameni buni, cumsecade, cu drag de pământ și respect pentru natura.
Am aflat că partea de pământ scoasă la vânzare era a unui văr plecat ”peste mări și țări”. Moș Vasile se îngrijise în toți acești ani de teren: plantase câțiva pomi în livadă, toți de ”soi românesc, să nu li se piardă urma”, lucrase o alta unde avea grădină cu legume și zarzavat, ba chiar avea și trei parcele pe care punea grâu, porumb și cartofi. Om gospodar, îngrijise cu dragoste acest loc și singura lui dorință era să nu fie distrus.

Apoi ne-a condus să vedem priveliștea de sus, de pe platou - acolo unde, sub bătrânul nuc, am văzut mai devreme spectacolul norilor... și-ntr-unul dintre ei, un cățeluș creț ce-mi amintea de vremuri nu foarte îndepărtate, cu multe planuri de mutat din oraș undeva în mijlocul naturii, vremuri în care îl luam lângă mine să ne uităm pe ” proiecte case ”  și îi povesteam cum vom alerga împreună pe dealul nostru însorit.


Alung cu mâna ceața de pe ochi... e umedă și mi se pare că întrezăresc iar căsuța pe care visăm să o construim aici. Un leagăn se mișcă încet, agățat de o creangă groasă a unui gutui, de parcă acum ar fi sărit cineva din el, îndreptându-se spre casă. Intrarea din spate se face pe o prispă largă, neîmprejmuită.  Mi-a rămas gândul la o astfel de prispă de când am văzut o frumoasă casă japoneză, tradițională.
Așadar, dincolo de geamurile mari, ce glisează ușor, se află o sufragerie luminoasă, plină de căldura glasurilor celor adunați în jurul ghemotocului de cățel creț ce se află pe covor. Plin de veselie îi face pe toți să râdă și îi molipsește la joc - copiii de toate vârstele iar el, nemuritor.


Privirea mi se limpezește ușor, ușor. Îmi reamintesc că totuși trăim într-o lume în care trebuie să plătești impozite și dări și că, odată ce vom porni în această eventură minunată, de a ne îndeplini visul și a ne muta la casa noastră trebuie să avem alături și un evaluator ANEVAR - căci neprețuitul nostru colț de rai trebuie analizat și doar un cunoscător poate stabili atât valoarea locului cât și cea a casei ce se ridică pe el. Așa că deschid preț de câteva clipe baza de date și îmi salvez o adresă de contact și două-trei idei în ciornă, pentru ca acasă să definitivez și trimit mailul.

Aia e casa noastră! așa-i zic norului. Și el parcă mă aprobă, dând din coadă fericit. Și sub scară, știi, acolo-i lumea magică - acolo vom privi pe geam munți și păduri, apusuri și răsărituri... Vom privi iarna sub cojoc de zăpadă și primăvara de verde crud. Vara vom citi cărți la adăpost de arșița din toiul zilei, iar toamna vom admira picturi cu frunze ce schimbă culori.



Și mi se pare că adorm, sau poate că soarele îmi bate prea tare în ochi de se strâng așa... Apoi se aud voci, zgomote puternice,... Deschid ochii și sunt în camera mea. Camera mea cu norișori ce privesc din tapetul de pe pereți către mine. Zgomotul orașului mă înconjoară pe măsură ce mă trezesc, treptat, treptat.
Oh... nu! Vreau înapoi, la căsuța de pe deal... În lumea magică de sub scară. Vreau să stau lungită în iarbă, așezată pe o păturică, sub nucul bătrân. Să te văd printre nori și să respir aer curat. Oare există acest loc cu izvor de munte sau... doar l-am visat?



https://blog.super-blog.eu/proba-3-case-frumoase-pentru-oameni-fericiti/

luni, 2 octombrie 2017

Capitolul 2. Cu sănătate la pahar

- Știi de ce nu au așa mare succes campaniile pentru schimbarea stilului haotic de viață cu unul sănătos? m-a întrebat fata din fața mea, căzând pe gânduri. Vreau să spun ... comparativ cu reclamele care promovează junk-food-ul și alte minuni ”naturale” pline de aditivi și alte chestii nocive.
- Bănuiesc, i-am răspuns în timp ce priveam ceața care se lăsa încetișor peste oraș... Sau poate smogul - toamna se deschide și sezonul la ”ars gunoaie” fără să se țină cont de poluarea rezultată, sau de pericolul acestor focuri uneori lăsate nesupravegheate.

- Aș bea un suc. Îmi întrerupse ea șirul gândurilor. Dar unul adevărat, știi, din acela ”viu”, plin de vitamine, minerale și nutrienți... Apoi făcu o pauză, strângând ușor din ochi, parcă încercând să își amintească ceva important.
- Si enzime! am completat eu, intuind întrucâtva ce dorea să spună.
- Exact! mă aprobă bătând ușor din palme, asemeni unui copil bucuros de o descoperire făcută recent. Apoi își sprijini bărbia în mâini și, privind melancolic, adăugă:
- Și gustos, extraordinat de gustos și sănătos. Știu! exclamă ridicând degetul arătător și sprânceana dreaptă în timp ce mă privea ca și cum ceea ce urma să îmi spună era extrem de important. Sănătate la pahar ! Așa îl vom numi.
- Poftim? am întrebat mirată. La ce te referi?
- Ahhhhh, oftă ea lung în timp ce își întinse mâinile în față, pe măsuță și își rezemă capul pe ele. La suc... știu că și tu visezi de ceva vreme la el. Storcătorul acela... cu sistem de presare... hmm, cum era? se opri și își trecu o șuviță de păr ce-i căzuse pe frunte pe după ureche.. ah da! La rece. Cel de pe lista ta de dorințe! accentuă ea ultimele cuvinte, în timp ce se ridică privindu-mă cu o mină serioasă.

- Hurom se numește, i-am răspuns. Ce e cu el?
- Cât timp mai ai de gând să îl ții pe lista de așteptare? mă pironi cu privirea. Știi, când este vorba de sănătate, ar trebui să ne grăbim puțin cu alegerile bune, continuă. Și aici probabil că greșesc campaniile pro-sănătate și pierd teren în fața reclamelor gălăgioase, încărcate de promisiuni și chiar agresive ce oferă mai mult ceva... pretinzând ca ne va fi mai bine. 
- Hei... liniștește-te! i-am zis, întrerupând vulcanul de revoltă ce urma să se reverse în cameră. Ai dreptate. Campaniile pro-sănătate pierd teren în fața agresivității reclamelor la produse nu tocmai sănătoase din cauza atitudinii. Nimănui nu îi place să îi fie interzis să facă ceva anume, sau să mănânce mai puțin dintr-un aliment pe care îl îndrăgește. Oamenii sunt mai atrași de cantitate decât de calitate și uneori nu mai reusesc să facă diferența când mai mult înseamnă mai bine, și când înseamnă mai puțin bine.
- De ce nu spui clar... mai rău! mă întrerupse încă vizibil revoltată.
- Uite, am continuat, cu până la 6 ori mai multe vitamine, minerale și enzime înseamnă mai bine! Mai bine pentru noi. Și mai am o veste bună pentru tine : cel mai nou storcător prin presare la rece, Hurom se află oficial pe prima poziție în lista de dorințe!
 



- Serios? mă privi cu ochii mari și un zâmbet larg.
- Da! Mai ales după ce am citit cartea despre Enzima Miracol a urcat fulgerător. În plus, nu știu dacă ai aflat dar, de când am aflat noi despre acest aparat minunat, ofertele la storcătoare prin presare la rece Hurom s-au înmulțit - storcătorul de cea mai nouă generație, Hurom HZ Alpha, fiind echipat complet, inclusiv cu sita specială pentru înghețate, șerbeturi și smoothies (și stiu că primele sunt preferatele tale) și cu dispozitivul de stors citrice.


- Vai, de când visez la un suc delicios din vlăstari de grâu!  mă întrerupse din nou oftând visător. Și la un suc de morcovi... E o mașinărie absolut minunată - poate presa la rece fructe, legume și frunze fără probleme. Iar viteza ultra-lentă de rotație prin care se storc preparatele delicioase, permite sănătății să ne îmbie din pahar!
- Și știi care este partea cea mai frumoasă?
- Că are și un design frumos? mă privi entuziasmată.
- Și asta ... Dar de fapt mă refeream la faptul că are cea mai bună campanie de promovare pentru un trai sănătos! Te invită să testezi singur beneficiile unui astfel de aparat! Și dacă esti mulțumit, primești apoi acasă un aparat nou-nouț de care să te bucuri tu și întreaga familie. 

Am zâmbit amandouă. Afară noaptea trăgea ușor cortina. Eu am tras perdeaua la geam și m-am întors spre caietul cu lista de dorințe, să fac planuri cu sănătate la pahar. Pentru că, uneori, putem să ne bucurăm cu adevărat de gust de fructe, în preparate proaspăt pregătite de un aparat proiectat să extragă ce este mai bun din fructe, frunze și legume și să ni le ofere.. pe tavă, într-un pahar plin de savoare.



https://blog.super-blog.eu/proba-2-hurom-hz-alpha-mai-mult-decat-un-storcator-un-stil-de-viata-sanatos/

duminică, 1 octombrie 2017

Capitolul 1. Când am fost stilistaToamnei Anotimp


În familia Anotimp, toate cele patru surori au un simț artistic aparte. Primăvara este delicată, iubește pastelurile, dantela si floricelele. Vara preferă culori calde si vii, strălucitoare și materialele vaporoase. Iarna albului imaculat reușește de fiecare dată să ne farmece cu ale ei mici cristale înghețate, mișcându-se cu eleganță în veșmintele-i pufoase. Dar Toamna.... Toamna este de fiecare dată doar joc și culoare, surprinzătoare, imprevizibilă, copilăroasă, misterioasă, elegantă și foarte vioaie.

Zilele trecute, în parc, căldura soarelui îmi amintea încă de Vară și un vânticel jucăuș îmi purta gândurile și privirea către dealul din apropiere. Ca în fiecare an, am întâlnire cu Toamna. Mă îmbracă în ținute care mai de care mai sofisticate, realizate cu stil și migală din cele mai frumoase frunze arămii, aurii și maro-gri pe care le culege chiar ea de pe crengile tremurânde de emoție ale copacilor. Mă întreb dacă anul acesta voi primi în dar iar castane și ghinde, sau dacă florile sale preferate mă vor ameți cu parfumul lor catifelat, când vom povesti despre culori, picturi și țesături inedite.

Mi-am luat caietul de desen cu mine, un creion și-o gumă... Schițez un contur ce va deveni ușor-ușor o siluetă, apoi un personaj...

- Ce-ar fi dacă, mi se adresă Toamna, privind ușor aplecată peste umărul meu stâng ce desenez, ce-ar fi dacă anul acesta m-ai desena pe mine?
- Pe tine Toamnă? i-am răspuns ușor mirată.
- Da, chiar așa, pe mine. Îmi răspunse zambind în timp ce ocolea băncuța pentru a veni să se așeze lângă mine. Anul acesta aș vrea nu doar să mă desenezi, ci să îmi fii și stilist, continuă. Să inversăm puțin rolurile, ce părere ai?

Nu știu exact ce se petrecea atunci în mintea mea - să fii stilist Toamnei este ca și cum ai fi profesor de pictură lui Tonitza, de exemplu... Dar am zis da. Așa că iată-mă, bâjbâind pur și simplu în încercarea de a-i crea Toamnei o ținută care să o reprezinte. Ceva .... simplu, dar jucăuș. Ceva lejer, dar călduros. O combinație de culori cu miros de toamnă, de tufănele și crizanteme crețe, mari și parfumate. Și musai încălțări comode, dar cochete - căci Toamnei îi place mult să alerge, să se cațere copilărește prin copaci, după fructe și alte mici comori de împodobit căminul.

- Toamnă dragă, ce-ai spune pentru început de un pulovăr călduros, dar nicidecum gros - crem ca si crizantemele tale preferate? i-am zis arătându-i un model tricotat din acril și bumbac, la baza gâtului.


credit photo Answear.ro

- Ar merge de minune combinat cu poncho-ul acesta cu guler înalt, pe gât! am continuat entuziasmată, gândindu-mă cu voce tare: Ahhh sunt numai bune de purtat când te odihnești și te bucuri de soare pe un pat de frunze viu colorate!

credit photo Answear.ro

Toamna le privi ca un copil în dimineața de Crăciun, imaginându-și probabil un vals printre castanii și nucii de pe alee.

- Are și ciucurași și, în caz că e o zi mai ploioasă și friguroasă, cred ca ți se potriveste de minune paltonul acesta călduros și pufos!! mi-am luat eu o măsură de siguranță, căci vremea în cele trei luni ale Toamnei, este imprevizibilă.

credit photo Answear.ro

- Și apoi, am continuat precipitat, fără a-i mai da ocazia să răspundă, uite pantalonii aceștia în același timp comozi și eleganți, de culoarea mahonului - îmi amintesc puțin de crizantemele țepoase pe care le purtai în păr anul trecut. În plus, reflectă atât de frumos lumina soarelui....

credit photo Answear.ro

Toamna îi privi încântată. Gata, mi-am zis, mai rămâne să o văd încălțată cu ceva practic și comod - o pereche de ghete de piele, și misiunea mea este ca și încheiată.

credit photo Answear.ro

 - Și, am continuat, în final, iată ghetele acestea practice, ce oferă o pată de culoare ținutei tale. Toamnă, i-am mai spus, pentru mine, parcă ai fi un buchet de flori printre frunze colorate, și roade înmiresmate.

- Așa mă vezi tu? Îmi răspunse cu ochii mari, admirând rând pe rând propunerile mele entuziasmat prezentate. Dar sunt minunate, îți mulțumesc! Zâmbi Toamna încântată (în timp ce eu răsuflam ușurată, ca după un examen greu, trecut cu brio) și pluti pe o pală de vânt spre dealul din apropiere, unde pare-mi-se are atelier de pictură.

Ne-am revăzut peste câteva zile într-o seară ploioasă - țopăia veselă la adăpostul paltonului de damă (de iarnă) gros și călduros. Și ieri, pe-o bancă în parc, cu soarele printre plete jucându-se cu  ciucurașii de la poncho în timp ce fredona o melodie, acompaniată de foșnet de frunze așternute sub tălpile ghetelor de piele, ce se mișcau în ritmul melodiei. În păr își prinsese trei flori: o tufănică vișinie, o crizantemă creață-creață și una țepoasă, bordo. Am făcut planuri pentru perioada imediat următoare și-am povestit mai ales despre paltoane - cred că a vrut să îmi sugereze indirect că frigul bate la ușă și ar trebui să mă pregătesc să îl întâmpin cum se cuvine, să nu cumva fiu luată prin surprindere. Apoi ne-am despărțit, eu purtând pe braț în coșuleț castane, în drum spre casă,  Toamna, cu desenul pe care i l-am făcut cadou, țopăind spre pădurea din apropiere, să îl înrămeze, la bătrânul Meșter Nuc.



https://blog.super-blog.eu/proba-1-daca-toamna-ar-fi-o-persoana-si-tu-ai-fi-stilistul-ei-cum-ai-imbraca-o/