miercuri, 31 iulie 2019

Miercurea fara cuvinte " Intr-o ureche? :O "










Episodul 228 de la Miercurea fara cuvinte. Joc de imagini, initiat si gazduit de Carmen. Devenit si "tematic" in timpul celor doi ani cand Calin i-a purtat de grija. 
🌼🌼🌼

Tema: Cadoul de ziua lui Kouki - un catel de plus, pasager intr-o ureche.
📷  foto 1-3 din 16.07.19
📷  foto 4-5 din 21.07.19
📷  foto 6-8 din 27.07.19 

  🌻🌻🌻
-📷 mai multe episoade 📷-

marți, 30 iulie 2019

Cateluso-calendar 2019 (I)


Buna!
Pierdute prin dosare virtuale stau o gramada de poze. Azi am gasit acest calendar imprimat, realizat cu ajutorul unui cd cu grafica pe care il castigasem eu acum ceva timp. Am reusit sa ma prind cum il pot personaliza, asa ca am realizat cu drag doua - acesta este unul dintre ele.
A fost si premiu pentru concursul aniversar de acum un an (noroc ca mi-am notat in agenda :P).


Mie mi se pare tare dragalas.
Ja ne! Pe curand!

luni, 29 iulie 2019

Tratatii cu cartof dulce si "incercarea".


'Neata!!
In fine - acum s-ar putea sa dorm, am pregatit dupa 00:00 articolul si l-am programat. Ma trezesc pe la 5:45 ca sa vad, poate pacalesc masina cu apa puturoasa care trece sa curete strasa ( sau ce o face de fapt, lol).
Azi vreau sa impart cu voi o experienta culinara fericita: tratatii cu cartof dulce. Sunt niste "bete" (lol) cu foarte putine ingrediente, pe care le-am pregatit pentru Kouki (dar care au fost testate si de ceilalti membrii ai familiei si au trecut testul cu brio).
Ideea nu imi apartine - am citit la un moment dat pe net ca e recomandat cartoful dulce pentru caini si se pot face piscotele avandu-l ca baza. Ca tratatii.


Iata mai sus si prima tava  (suntem deja la a doua, lol - deci cele din prima poza si din colajul de mai jos sunt tura 2). Reteta pe care am facut-o eu este adaptabila. Am folosit ce am avut la indemana. Ralu cumpara cartof dulce pentru micul H. Si mi-a luat si mie doi pentru Kouki.

Dar sa las vorbaria si sa va spun ce am folosit:
1 ou
1 cartof dulce
putin ulei de floarea soarelui
faina intermediara si alba (de la Moara cu Pietre)

Cum am procedat:
Am spalat, curatat si taiat in cubulete cartoful. L-am pus intr-o olita mica, am acoperit cu apa si am lasat sa fiarba la  foc potrivit cam 25-30 de minute (sau pana cand e cartoful fiert - adica intra furculita in el usor). Apoi eu l-am lasat sa se raceasca.
Oul l-am pus intr-o farfurie adanca, am adaugat putin ulei (din ochi ... cam o lingurita nu mai mult) si am amestecat un pic cat sa se omogenizeze, dupa care am inceput sa adaug bucatelele de cartof pe care le pasam cu furculita. Cand am terminat acest pas, am inceput sa adaug faina - nu ma intrebati cata, nu stiu  :))). E pe principiul "cat cuprinde" = adica pana se face un aluat cam ca de paine. Eu am adaugat faina si am incorporat in pasta obtinuta din cartof, ou si ulei. Cand incepe sa se lege si sa arate a aluat pun pe masa faina si desert si incep sa framant.
Asta-i tot. Am pus putina faina si in tava (se tapeteaza lol) si in prima varianta am incercat sa intind cu mainile o foaie (am pus faina ca sa nu se lipeasca), din care am taiat piscotele mai lungi, iar in a doua varianta am avut ceva de facut asa ca am pus aluatul la rece si cand l-am scos am portionat si facut un fel de "betigase". La cuptor, la foc mediu - cam 30 de minute.


Daca se tin in hartie se fragezesc - am inteles ca deobicei se pun in borcane de sticla sa fie crocante - dar e suficient sa tin un bat din asta afara cateva minute si devine crocancios. Miros delicios si arata foarte bine (eu personal nu am mancat, dar sper sa am ocazia candva in viitor :P - oricum am sa mai fac cand mai cumpara ai mei cartof dulce).

Iata si un proverb care a aparut asa "la orizont" in timp ce pregateam articolul:


"Incercarea moarte n-are."

Asta pentru ca, in timp ce incercam eu prima data sa obtin aluatul... ma tot gandeam daca iese ceva sau nu :))). Dupa vreo 3 linguri de faina, nu arata prea promitator. De-aia zic, nu stiu exact cata a intrat pana la urma, depinde mult si de ou cat e de mare si de cartof cata zeama mai are in el :))). Si de faina..... Dar, daca incercati, nu va dati batuti! :)
 
Acest articol este inscris in tabelul gazduit de Zina pe minunatul blog cu Povestiri pe scurt, in Serialul ”Citate favorite”. 😊 

Ja ne! Pe curand!
 
 
 

duminică, 28 iulie 2019

Proba #09 (de recuperare) "The Glam Stripper"


Buna si bine v-am regasit!
Iata ca am ajuns si la ultima proba!! De fapt nu e chiar ultima, aia a fost cea prezentata ieri. Sa numit proba de recuperare - cea care sa dea ocazia celor care dintr-un motiv sau altul au pierdut o proba (un punct) si vor ssa aiba punctajul maxim (8 puncte) pentru a participa la tragerea la sorti si la desemnarea castigatorului.. Cu alte cuvinte, daca aveai punctajul maxim puteai foarte bine sa nu participi, pentru ca oricum nu ti s-ar fi contorizat punctul.

Dar pe bune acum.... credeti ca as fi putut rata inca o tema si una atat de, cum sa zic, care sa te puna la treaba, nu gluma? Ah si aici am de povestiiiiiit! Oho. O sa va zic cateva lucruri si azi, restul cand va arat poze din timpul lucrului (ar trebui sa am si de aici... lol).

Am participat cu poza de la inceptul articolului (care mai are doua variante pe care le veti putea vedea la finalul articolului) si am facut (cu mine insami) un compromis in ceea ce priveste decorul.



Dar sa incepem cu inceputul. Tema era sa realizezi un decor de striptease glam - adica fermecator, stralucitor... de la glamour. Si desigur piesa de rezistenta era vestimentatia. In tot concursul au existat cred ca doar doua probe in care a trebuit sa faci tu tinuta, musai, in restul se putea si folosi ce aveai in garderoba (indiferent daca era facut de tine sau nu). Asta ca idee. Era destul de cu dus si intors si pentru cei care aveau haine ce puteau alcatui o tinuta pentru ca daca le combinau defectuos puteau crea ceva nefericit. Deci nu poti spune ca a fost mai usor sau mai greu... A fost insa foarte, foarte interesant si promit sa va povestesc si despre parerea mea in legatura cu concursul - strict despre participari ! :)

Eu am avut un start prost la aceste doua teme. Nu am putut sa incep sa lucrez decat de joi (dupa ce au plecat cei mici) - doar ca joi eram atat de zob ca... abia ce am reusit sa imi schitez ideile, sa le adaptez schimbarilor (schimbarile de plan au fost in principal la aceasta proba pentru ca primele mele doua idei de decor fusesera deja folosite de doua colege de concurs care au fost mai rapide), sa caut materiale (aici e de ras, ca nu aveam ce sa caut.. de fapt sa caut solutii.. hahaha.
Bun... am gasit ideea - m-au inspirat doua videoclipuri despre care voi povesti in urmatoarele doua zile de vineri si atunci mai povestim pe tema asta :). Acum sa revin la poze. Cele doua de sus sunt variante ale aceleiasi pozitii - prima fara blitz, a doua cu. Acum ele nu erau rele - imi placea cum se vedeau si cristalele... dar au picat din cauza "burtii". Bine, nu e vorba despre burta ci despre corset. Nu am mai avut timp sa ii fac corsetul pentru tinuta si l-am imprumutat pe cel de la proba cu lookalike Shania. Partea de jos din fata are dublura si era impinsa de pantalonasul facut pentru proba asta.
Cam acelasi e motivul pentru care a picat si variata de mai sus, desi aici nu se vedea atat de rau. Am mers insa pe prima imagine din acest articol pentru ca se apropia cel mai mult de ideea mea cu scaunul care... nu s-a mai materializat. Aveam "materia prima".... dar efectiv nu mai puteam face nimic. Asa ca am improvizat, folosind chiar o parte din materia prima pe post de "fotoliu" ... Da, este chiar o banda izolatoare... Lol. Ar fi trebuit sa imbrac cu ea cadrul scaunului facut din carton, asa cum am procedat la microfonul lui Shania (vezi mai sus link catre acel articol). Cine stie, poate pana la urma voi face totusi scaunul si ... decorul la care ma gandisem.
Am improvizat la greu - dar imi place cum a iesit. Dar iata si variantele primei poze din articol, cea inscrisa in concurs:


Nu stiu daca ati observat pana acum cristalele... am fost foarte entuziasmata ca am reusit sa o fac sa tina un cristal in mana. Mai este unul si langa piciorul care are o jartiera. Si unul langa pantof.. sau cel de sus din "tavan" :))). Micul N a vazut si el pozele (i-am aratat toate creatiile si a fost atat de incantat, mai ales ca la cateva era si aici si chiar l-am incurajat sa ma "ajute"... ca la sirena :P). Si cand vorbeam cu el la telefon (ajunsese deja acasa) ma intreaba ... unde sunt luminitele ? :))))))

Ei .... cam atat ca m-am lungit. Dar e duminica :)).

Ja ne! Pe curand!

ps: Cel mai tare m-am bucurat cand am primit punct si la proba aceasta (chiar daca nu s-a contorizat). Mi-ar fi parut rau sa nu stiu daca a fost sau nu asa cum trebuie interpretarea mea. Atata tot. 😊

sâmbătă, 27 iulie 2019

Proba #08 "Recream imagini faimoase - Pretty Woman"



Buna!!
Luni va aratam poza pe care am inscris-o in concurs la proba cu numarul opt ( Who's Pretty? ). Ieri ne-am bucurat impreuna (cel putin asa mi-a fost intentia si sper ca am reusit) de un cantec frumos ce se afla pe coloana sonora a filmului din care a trebuit sa recreez imaginea celebra..
As fi putut desigur sa fac un articol mare si sa nu il impart pe bucati, dar m-am gandit ca asa ar fi mai interesant si nu ar fi nici text mult, v-ati putea  uita si la imagini... Pe aceasta ocazie va pregatesc pentru anuntul ca prin august candva voi veni si cu articole cu imagini din timpul lucrului. Hahaha!
Cred ca s-ar putea sa gasiti cateva lucruri utile pe care sa le puteti folosi apoi - nu e vorba ca am inventat eu vreo roata, desigur, dar cam tot ce am facut in acest concurs a fost "in premiera".
La ultimele doua probe (aceasta si cea de recuperare despre care va voi povesti maine, lol), am facut poze cu .... oly. Oly e camera mea profi (hahaha). I-am incarcat in sfarsit bateria. Bun, nu asta era problema principala (lenea mea de a incarca o baterie, adica) ci alta: Oly al meu are nevoie de stabilitate. Adica trepied. Altfel, la interior, cu lumina proasta de care dispun, nu ies pozele "neam" (vorba aceea) - sau ies, dar tremurate.

Astea patru poze (cea de luni plus cele de azi) au fost fericitele castigatoare ale unui calup maricel. As mai fi facut eu cateva dar... Unu' la mana eram atat de obosita ca daca puneam capul pe perna adormeam instant si doi la mana... se cam lasa parul. Promit sa va povestesc si despre par :))). Intre timp a revenit la normal - avem din nou breton si plete lungi.
Poza de mai sus este de fapt prima pe care am facut-o. Era la egalitate cu cea inscrisa in concurs. A pierdut din cauza firelor rebele de pe fata. In ea se vede si gentuta :D.
Desigur ar fi putut arata si mai bine, dar nefolosind absolut niciun produs pentru par.. cred ca e ok. Imi pare rau ca nu am mai avut putere sa fac si o diorama - adica sa transform cumva imaginea din spatele ei astfel incat sa fie pe mai multe nivele si din mai multe elemente formate. Ma gandeam sa fac si fotoliul initial - apoi hotarasem ca unele elemente sa le printez de mai multe ori si sa lipesc sa ias acumva in relief ca sa creeze iluzia de spatiu.. cred ca ati prins ideea. Plus ca voiam sa o decupez pe Julia din poza si sa refac cumva partea aceea. Dar in doua zile si cateva ore de somn, cu doua proiecte, a trebuit sa renunt. Din fericire a iesit bine si asa - nu am imprimat decat de doua ori imaginea (prima data a fost prea mare a doua oara la fix, din ochi... Ce noroc pe mine :))).

Cam atat pentru azi! Va pup si va multumesc pentru ca sunteti alaturi de mine (si de celelalte zane ale Provocarilor Verzi) - sper sa vreti la toamna sa ne jucam impreuna intr-o provocare speciala, din care avem numai de castigat  :) !

Ja ne! Pe curand!

vineri, 26 iulie 2019

Roxette - It Must Have Been Love


Hei, hei, hei!

De cand nu am mai salutat asa! Era o vreme prin 2002 cand numai asa ne salutam ;). Anyway... va intrebam luni Who's Pretty? asa ca bannuiesc ca va asteptati la ceva de genul. Ma refer la piesa...
Si daca nu va asteptati  pam-pam. Mi-e drag cantecul acesta. L-am ascultat cam la vremea cand s-a lansat - pe o caseta cu selectii. Da, da, 88 sa fi fost? Cam asa. Si a fost primul lucru mai complex pe care l-am citit singura in engleza. Da, probabil pentru generatia actuala e ceva banal, dar noi mergeam la scoala la 7 ani, chestii trestii. Si nu regret deloc.
Buuuun. 
Tema opt din concurs a fost despre cum sa refacem noi o fotografie (in cazul meu, pentru ca au fost si tablouri) celebra. Cand am ajuns sa imi aleg, deja se cam luase tot - pusesem ochii pe Audrey Hepburn in camasa alba. Ce conta ca nu aveam alb, Anlily are breton asa ca.... Dar era luata. Cum ma uitam asa luuuuuung (vai de mine... ce ma fac), ultima din sir ma priveste agale, cu zambet larg si bucle rebele. NOOOOOO WAAAAY!! Cineva ma iubeste. Pai.... Era chiar Frumusica! Ce conta ca papusa mea avea breton... si par drept. :)

Despre peripetiile noastre (ale mele si ale lui Anlily) va voi povesti insa in alt articol! Mai am cateva fotografii realizate pentru concurs si care sunt variantele celei publicate luni pe blog, dar si pe acelea alta data. Azi este vorba despre cantec. Si am ales clipul acesta:



Filmul in sine e usurel asa. Dar imi plac atat de mult protagnistii (nu doar R. Gere si J. Roberts) incat ma uit cu placere la el. Este pe lista mea de filme dragi.

Si desigur imi plac si Roxette - ce mai concertam cu Ralu cand eram mici - avem o coarda (inca o mai am) pe care o foloseam pe post de microfoane (atunci cand nu saream, desigur, haha) si mai ales dupa ce am facut rost de un album al formatiei cantam cu patos la.... peretele din camera lui Ra, ca deh, el era spectatorul principal din fata scenei - desigur noi vedeam publicul, dar trecem peste. :)))))

Versuri (via):
It Must Have Been Love..... But its over now....
Lay a whisper on my pillow
Leave the winter on the ground
I wake up lonely, there's air of silence
In the bedroom and all around
Touch me now, I close my eyes and dream away

1st Chorus:
It must have been love, but it's over now
It must have been good, but I lost it somehow
It must have been love, but it's over now
From the moment we touched till the time had run out
Make believing, we're together
That I'm sheltered by your heart
But in and outside I've turned to water
Like a teardrop in your palm
And it's a hard winter's day, I dream away

2nd Chorus:
It must have been love, but it's over now
It was all that I wanted, now I'm living without
It must have been love but it's over now
It's where the water flows, it's where the wind blows

3rd. Chorus:
It must have been love but it's over now
It must have been good, but I lost it somehow
It must have been love, but its over now
From the moment we touched till the time had run out
Yeah.. It must have been love, but it's over now
It was all that I wanted, now I'm living without
It must have been love but it's over now
Its where the water flows, its where the wind blows..


🌈💙💗💚💛💜🌈 




💕 Daca e vineri, celebram prietenia cu provocarea muzicala, alaturi de Carmen. 💕



Ja ne!  Pe curand!



joi, 25 iulie 2019

Cum functioneaza Legea Atractiei?


Buna!
Prin mai, cand m-am inscris la concurs ( Echipa Erenei), inainte sa realizez poza de prezentare a echipei (pe care o gasiti in link-ul din paranteza cealalta, lol) am facut aceste trei fotografii: cele patru papusi si, pe fundal, se vede ecranul de la laptop cu poza care anunta inceputul concursului si reprezinta... podiumul.

Este foarte interesant fenomentul. Am facut pozele asa, pur si simplu. Le-am si vazut pe podium. Desigur, nu le-am inscris cu aceste poze, cred ca le stie doar Micaela, nu cred sa le mai fi aratat cuiva pana la finalul concursului (si aici ma refer inclusiv la familie). Ideea este ca am facut aceste fotografii, apoi am pornit la drum. Si la final, au ajuns fix pe podium. Si nu oricum. Cea care sta suspendata in aer, blonda, Natalia, a tralucit pentru trei probe (cele mai multe, pentru ca ea a participat si la proba de "recuperare"). Anlily care tot se misca spre ecran a avut, dupa parerea mea, cele mai spectaculoase transformari la nivel de expresie a fetei (prin schimbarea pieptanaturii in principal) si costumatii. Erena, cea mai scunda dintre ele, nu si-a pierdut deloc candoarea si a reusit sa tina piept celorlalte concurente. In plus, ea a fost curajoasa care a deschis practic concursul in echipa. Iar Maui, cea atat de putin mobila, a reusit a dovedit ca o papusa de tip playline poate ascunde un potential nebanuit, transformandu-se intr-un personaj la care acum te astepti sa incepe sa respire, vorbeasca, danseze etc. Da, papusa in roz cu Minnie pe ea este chiar hippiota.


Nu am alergat deloc dupa premii. Cine ma cunoaste foarte bine stie ca nu imi plac competitiile :)) . M-am bucurat tare mult sa ma joc creativ alaturi de prietena mea, dar si alaturi de ceilalti participanti. Am avut multe de invatat, nu m-am lasat doborata de faptul ca nu aveam materialele necesare (e incredibil ce poti face din nimic... hahaha) si am reusit sa termin cu bine.

Desigur, nu am sa mint si am sa zic, vai dar ce zen am fost tot timpul (Micaela stie - multumesc ca m-a suportat si sustinut mereu  😍). Au fost cateva probe la care efectiv am crezut ca nu voi reusi sa fac nimic (nu tu materiale, nu tu timp ... de-astea - frustrant lol). Si, deasemenea, atata timp cat miam facut tema onorabil, m-am bucurat ca mi se recunoaste munca prin punctele primite (ca la scoala, lol).

In mare, v-am aratat si voua si v-am mai povestit ce si cum. Si voi mai face lucrul acesta - mai am o proba de prezentat (a noua), plus sa va povestesc din culise (adica din timpul lucrului) - s-ar putea ca cineva sa fie curios cum am creat anumite tinute, de ce nu. Sau poate are ceva de invatat din experienta mea... Eu stiu?



La capatul celor 8 probe (9 cu cea de recuperare) fetele au reusit sa obtina 9 puncte (m-am bucurat mult pentru blonda la proba de recuperare ca a primit punct, desi nu a fost contorizat la total). Punctajul maxim admis a fost de 8 (am stiut asta cand am participat si la proba de recuperare ). Repet, nu e vorba de vreo lauda aici, ci de fenomenul acesta intereant. Despre cum ationeaza puterea gandului si proiectiile pe care le facem. Ce usor as fi sa gasim formula prin care sa aplicam eficient metoda in toate situatiile.

Pe scurt, in acest caz: am facut fotografiile, apoi doar m-am concetrat ca la fiecare proba sa fiu multumita de rezultat si am urmarit sa ating cerintele si ca produsul final (fotografia inscrisa) sa arate cat mai... firesc si cumva uman. Nu stiu cum sa explic dar... mie cea mai mare provocare mi se pare sa reusesti nu doar sa faci o tinuta, ci sa arate si bine, iar cu fotografiile... nu e chiar asa usor pe cat pare. Un unghi prost si obtii ceva absolut oribil. :(

Asta a fost.  Am luat si un premiu, da! Dar despre acest lucru am sa va povestesc cand va ajunge la mine. Acum va spun doar ca si aici e ceva interesant. Premiul meu vine din 1996 - exact anul cand am vrut sa ii iau surioarei mele o papusa si nu am putut. Hmm! :)

Ja ne! Pe curand!


ps: In mod normal nu m-as fi explicat atat, dar entuziasmul meu este in 90% din cazuri inteles prost. N-ar prea trebui sa imi pese, desigur, dar mai am mult de lucrat la acest capitol asa ca am incercat sa fiu cat mai clara ... :)))). Nu stiu daca am si reusit - inca mai am de recuperat si la capitolul somn. 😜

miercuri, 24 iulie 2019

Miercurea fara cuvinte " LMA Mami! "



Episodul 227 de la Miercurea fara cuvinte. Joc de imagini, initiat si gazduit de Carmen. Devenit si "tematic" in timpul celor doi ani cand Calin i-a purtat de grija. 
🌼🌼🌼

Tema: La multi ani, Mami.
📷 23.07.19

  🌻🌻🌻
-📷 mai multe episoade 📷-

marți, 23 iulie 2019

02. #MonthlyDollsChallenge - Luna Iunie 2019, tema "Jucariile Copilariei"



Mozaicul imaginilor de mai sus cuprinde toate fotografiile realizate pe tema data - Jucariile Copilariei, dar nu este reprezentativ ordinii in care acestea apar in articolele de mai jos, ci ordinii in care acestea au fost publicate, in functie de zilele lunii iunie. Asadar este un mozaic "cronologic".

Articole:
🎠  Nobuko
🎠  2 ani
🎠  9 luni
🎠  MiBebicu'

Ja ne! Pe curand! :)