Buna!
Azi a fost o zi pliiiiina. Si sincer, dupa o saptamana cu somn putin (nu ca in rest as dormi foarte mult si bine) ma resimt ca niciodata. Asa ca, pe scurt.... nu am reusit azi sa scriu in jurnalul cel nou - desi chiar as fi vrut, dar na.... lasam pe luna viitoare, ca nu mai e mult, haha.
Totusi, nu vreau sa ratez ziua - sa va povestesc despre ceva bun, rapid si savuros, usor de facut - o recenta „descoperire” cu care se delecteaza Buni, mare amatoare de mamaliguta. :))) Nu stiu cat de mult ar aprecia descrierea :)) - Buni, nu mamaliguta.
Dar, mai bine sa trecem la .. subiect, pana nu adorm in front, cu laptopul in brate... 😅.
Am descoperit de curand un malai foarte fain, Superior se numeste dortimentul, este bio si este de la Agranoland.(Sper ca nu scriu prostii, pentru ca nu stau sa verific acum). Se face mamaliguta in nici 15 minute -foarte frumos, gustos ... miroase divin si.. nah, mai ramane. Eu inca nu mananc (dar a mancat Kouki in premiera zilel acestea si e incantat - de cand am citit ca are voie vroiam sa incerc si am profitat ca in ultimele dati am facut mamaliga fara sare).
Asa si fac mamaliguta rapid: apa si malai, amestec cu lingura de lemn - in 10 minute e gata (odata m-am incapatanat sa stau si 15 dar deja stiu la mana cand e gata, ca atunci cand faci de mult timp, te obisnuiesti). Se simte - se ingroase .... Bun. Fac mamaliguta si ramane - o pun bol si apoi cand se raceste la frigi - si... ajungem la imaginea de mai sus. Imediat. Am incercat mai multe posibilitati de incalzire (clasic: mamaliga cu lapte, mamaliga rece cu diverse mancaruri, mamaliguta reincalzita cu putin lapte, sau cu ou, smantana si branza... etc). Ce-mi vine mie acum cateva zile sa incerc sa o incalzesc in smantana. Am pus putina smantana adunata de pe laptele pus la prins in tigaia mea de ceramica, am taiat felii de mamaliga (arata superb) si le-am pus in smantana, am intors din cand in cand. Mirosea a ... cum sa zic, mai stiti cascavalul de Dobrogea (cel original) facut pane? Ei a asta imi miroase mie cand fac asa ceva.
Intre timp ma ocup de salata: una bucata rosie de curte, una bucata castravete (salata pentru Buni - ca eu deocamdata nu am incercat castravetele, dar sunt optimista - fata de alti ani vad ca ii tolerez bine mirosul). Un fel de gaspacho fara condimente, iaurt si branza.. doar cele doua si atat. Ah cred ca am zis mai sus ca am gatit fara sare - in ultima perioada torida... cred ca doar de doua ori am pus la ceva pregatit pentru ai mei.. In rest pauza. culmea e ca.. nu s-a sitit nevoia :O. DAR! Am si folosit lucruri naturale, de calitate. Proaspete. Ma gandesc ca de aia.
Decojite rosiile si castravele, curata, pus in recipient, montat aparatul - jeang-jeang gata salata. Next!
Pe cand se facea mamaliga si in paralel cu salata (sunt multifinctionala ... hahahah) am spart un ou si pus in bol branza de vaci facuta in casa, smantana si ... am amestecat tot.. Am mai pus si putin lapte de vaca si.. cum am scos mamaliga, am rasturnat acest amestec in tigaie.
Am amestecat cu lingura de lemn pana cand a ajuns la consistenta de mai sus. E un preparat atat de cremos ... apoi am pus langa mamaliga, salata.. si am facut si un sirop de coacaze (sirop preparat de Tati, eu doar am pus in pahar, am adaugat apa de izvor si gata).
Rukkusu se pregatise sa povestim la jurnal.. dar, cum va spuneam, azi a fost o zi lunga (sa-mi ajunga)... Noroc ca ea este intelegatoare. Nu s-a suparat si a pozat frumos cu fila de calendar din aceasta luna - nu de alta, dar acum se termina si nu prea a pozat cu acest decor minunat - azi e si duminica, asa ca am profitat.
Azi dupa-amiaza, cand eram cu totii reuniti, m-am dus putin din sufragerie pana in bucatarie sa ... vad ceva. Si cum mi-am ridicat ochii spre geam, m-a intampinat urmatoarea priveliste (doar ca ceva mai intens cenusie):
Nu e chiar o imagine pe care sa te astepti sa o vezi, sau sa iti doresti sa o vezi (apropo, acum un an, dau doi, tot cam asa am patit - doar ca atunci fumul venea de pe centura - unde se aprinsesera niste mase plastice).
Pentru o secunda am ramas fara glas - apoi am facut cateva poze sa ii arat si lui Ralu .. este un loc pe care il stim, am mai trecut prin zona respectiva. In spatele norului de fum este un bloc destul de recent construt (ca si cel cu alb si gri din stanga sau cel galbui din spatele acestuia.. Eu insa am fost destul de sigura ca focul e in zona „La Butoaie” - un loc undeva candva demult, a fost „primul teatru” din Pitesti. Locul - si spre sincer sa nu fi fost chiar distrus de tot - a fost transformat mai nou intr-un local popular numic chiar La Butoaie. Nu am fost acolo niciodata, dar am tot auzit vorbindu-se si din ce stiam din poze, sau cand am trecut cu masina, mi s-a parut dragut. Din pacate am avut dreptate si chiar acolo a fost incendiu :(.
A fost destul de urat - in sensul ca s-a dat destul de greu stins (am vazut cu ocazia aceasta o „macara„ interesanta (se vede in dreptul copacilor, e alba) a masinii de pompieri. La un moment dat se parea ca e sub control si brusc am vazut flacari inaltandu-se.. Ma bucur ca nu s-a extins - locul e cam inghesuit totusi, pentru ca s-au construit multe in jur.
In imaginea de mai jos trecuse mult timp si deja aparuse o masina pozitionata in partea opusa dintre blocuri - se vede cum arunca apa.
Nu stiu ce mai e acum - sper sincer ca s-a stins totul.. ca nu e totusi prea grav (ce tot zic eu, optimism... dar cred ca pagubele sunt enorme). Singura consolare este ca nu s-a extins.. ca vedeti si voi de potential (mai ales lablocurile noi - care nu stiu daca nu sunt si anvelopate.. pfff).
Mda... de la fata locului, predau legatura.
Ja ne!
