Buna!
Astazi a fost o noua zi de canicula. Cel mai greu de suportat a fost insa ca am stat cu toate geamurile inchise - habar nu am daca ieri s-a stropit pana la urma (a mai fost si o mica furtuna - mai mult fulgere decat ploaie pe la 2 noaptea), dar de fiecare data cand dau stimabilii cu tunul, prefer ca a doua zi sa tin inchis. Un motiv (logic) ar fi pentru ca nu vreau insecte muribunde, ametite si asa mai departe, in casa... si din experienta, se intampla si nu e placut.
Cum mi-am propus ca azi sa nu fac caldura ... am sfarsit prin a face branza. Hahahaha. Dar sa va spun cum a stat de fapt treaba. Ieri si azi am ramas pe branza de rezerva (cea facuta din laptele pe care il luam dinspre munte). Problema e ca din ianuarie am cam avut ceva meciuri cu acel lapte (ba vacutele trebuiau sa fete, ba venea dupa o perioada dupa, ba am schimbat vacuta - sunt vreo trei.. in fine, ideea e ca am gasit inca un loc de unde iau si prefer acum sa mananc branza facuta din acel lapte, pentru ca imi merge mai bine) si aveam deci nevoie sa fac branzica pentru zilele urmatoare, sa am la pizza. Asa ca mi-am facut urmatorul plan: am pus iaurtul meu in oala pentru branza pe aragaz si am profitat de momentul de 20 de minute necesar pentru pizza (5 pana se incalzeste cuptorul si 15 pana e gata pizza) ca sa se mai incalzeasca iaurtul ce fusese in frigider.
Cum asteptam, am verificat si laptele de la munte, pe care l-am pus ieri la prins si era gata. Si atunci mi-a venit ideea sa va povestesc procedeul si sa fac poze. Pozele sunt facute cronologic - am facut mai multe lucruri si de aceea vor fi intercalate. Sa incepem cu o poza in care puteti vedea cum arata laptele prins - la suprafata se vede smantana!
Mai jos, vedeti iaurtul care deja se separase de zer, pe care l-am scos din frigider si l-am pus pe aragaz sa se incalzeasca de la cuptor - asa era necesar sa tin mai putin deschis apoi aragazul. La final veti vedea cata branza a iesit din cantitatea aceasta de iaurt.
Sa revenim insa la laptele de la munte, care astepta sa fie smantanit. Folosesc o lingura mai subtire decat cele obisnuite si o lingurita care ma ajuta sa o curat pe cea mare de fiecare data dupa ce strang smantana:
Ar fi mers si la reflexii unele poze:). Iata mai jos si cum strang smantana - am avut noroc ca s-a prins tare frumos. Uneori mi se separa zerul intre smantana si iaurt - atunci se strange greu. Prefer deobicei sa pun un pic vasul in frigider, atunci smantana se intareste si strange si mai usor. Ca idee.
Se poate observa destul de bine limita intre smantana si iaurt - daca va uitati cu atentie la diferenta de culoare. Se vad si niste bulinute - acelea s-au format cand am turnat laptele si de aceea se vad asa. Mai jos, sunt cateva poze si cu celalalt vas cu lapte prins (am avut doua de la munte pentru ca fac branza si pentru ai mei).
Dupa ce am strans smantana de pe acest vas (in care intre cam 3 litri de lapte), am pus cu polonicul in borcan iaurt pentru parinti. Cel din partea de sus are si o portiune cu smantana in el. E fascinant sa vezi cum se separa laptele prins.
Am terminat prima oala de smantanit si pus iaurt la borcan fix la timp ca sa scot pizza din cuptor. Nu m-am putut abtine sa nu fac o poza, doua.. trei 😅😂:
Mai sus se vede si un usturoi din topping. V-am lasat deja reteta de pizza. Azi mi-a iesit mai pufoasa. Maine vreau sa fac un blat mai subtire... Mai ales pe caldurile astea, mananc mai usor.
O pizza terminata mai tarziu 😂😅, am revenit la oala albastra in care fac branza. Deja iaurtul se mai incalzise si puteam incepe operatiunea branza. Mi-am pregatit oala pe care sprijin o strecuratoare de inox, in care pun tifonul.
Sa va arat cum se prezinta iaurtul cu zer cand l-am pus pe foc potrivit. Ca idee. Uneori poate fi mai „apos”, alteori arata mai inchegat, ca acum - depinde de lapte (si acesta de ce mananca vacuta, starea ei etc..).
Am amestecat de cateva ori si am lasat la foc potrivit, sa se incalzeasca incetisor. Atentie - nu trebuie sa fiarba. Doar sa fie cald iaurtul si sa inceapa se se separe... am sa va arat ceva mai jos, pentru ca am facut poza! Pana atunci, am atacat a doua oala in care pusesem la prins lapte de la munte (de data asta, 4 l):
Pana am smantanit eu oala aceasta, deja s-a incalzit iaurtul si zerul si se poate vedea cum se separa branza... eu prefer sa il pun in acest moment in tifon - daca se separa prea mult, sau se incalzeste prea tare, riscul e ca branza sa fie foarte uscata.. Daca il pun prea devreme si iaurtul cu zerul sunt reci, atunci nu prea se face branza, se face foaaaarte greu. Deci ideea e ca amestec din cand in cand si testez sa fie cald, nu fierbinte.
Si pun cu polonicul in tifon. Pun si iaurt si zer! Iata cum arata trei polonice - eu l-am pus plin, si apoi mi-am amintit ca am strans smantana de pe oala cealalta si trebuie sa o pun in spatiul rece - pentru ca dureaza sa faci branza si sa nu stea la cald.
Asa ca am facut repede poza cu oala 2 smantanita - aici am avut o cantitate mai mare de smantana ca la prima. Hihih:
Am pus smantana in spatiul rece si ... m-am intors la branza mea - am umplut pana la marginea strecuratorii:
Apoi, exista varianta sa o lasati asa sa se scurga. Daca aveti un saculet de tifon, sau un vas mai incapator in care sa sprijiniti, puteti pune toata cantitatea odata si sa o lasati asa sa se scurga. Eu fac insa altfel si, in timp, mi s-a parut cea mai faina varianta - iese o branza super faina, si, desi nu adaug nimic in plus, se poate taia frumos cu cutitul. Parol!
Strang deci capetele la tifon si ridic bocceluta obtinuta - vedeti cum curge zerul? Apoi incep si o legan usor si ii fac un pic de masaj (nu glumesc) usor, cu mana, ca sa ajut zerul sa se scurga putin mai repede:
Nu strang, nu fortez - ideea e sa se scurga doar zerul. Apropo, inainte nu faceam acest pas, formam branza si o puneam la scurs pe farfurie - si aia e o varianta, dar atunci aveam o singura strecuratoare si un singur tifon, asa ca trebuia sa ma descurc altfel. Acum, daca am de facut cantitate mai mare, am doua seturi :D.
Dupa ”masaj”, in tifon deja s-a format branzica... si in olita de sub strecuratoare, s-a strans ceva zer. Am inteles ca e foarte sanatos, ca s-ar folosi la acrit ciorbe (desi nu stiu daca acesta, sau ramas dupa branza obtinuta din lapte dulce, nu stiu daca e vreo diferenta - am facut si branza din aceea o singura data - asta imi place mult mai mult, nu e dulce ca si casul, are consistenta branzei cu cheag, desi nu are asa ceva...) dar si in alimentatia animalelor de curte, sau la gradina, ca ingrasamant. Din pacate... deocamdata ajunge pe canal ... poate cand voi reusi sa imi fac o sera mica.
In tifon continua operatiunea branza. Completez cu materie prima din oala, pana iar ajung la baza, iar „masez”, scurg zerul, fac loc pentru alta materie prima... Mi-e drag cand incepe sa se formeze branzica:
Cand am terminat-o am strans bocceluta si am lasat sa se scurga ultimul zer. Sa zicem ca mi-a luat cam 30 de minute, pana cand a fost gata de scos si pus in vasul in care o tin la frigider. N-am stat insa degeaba. Dupa ce am smantanit cele doua vase cu iaurt... (am luat iaurt si pus la borcane si din al doilea - de acolo am pus chiar 2 borcane ... plus inca ceva - dar am lasat pozele acelea la reflexii ca aici deja erau prea multe si o sa le vedeti joia viitoare :D), m-am apucat de branza 2 si 3, repetand pasii. La a treia am purces dupa ce a fost gata prima, ca sa am unde sa o fac, desigur (am doar doua seturi :D, dupa cum spuneam).
Am vrut insa sa va arat cum se ridica zerul - vasul de jos e primul vas pozat (cel cu rosu de 3l).. ia uitati cum s-au umplut „craterele” de unde am luat iaurt pentru pus la borcan:
Am mutat ce vedeti mai sus in oala albastra de branza (plan indepartat in poza de mai jos), pentru ca o avusesem la frigider cat m-am ocupat de celelalte si... m-am apucat intai de cea in oala de 4l (in care mai fac direct branza).
Pe vedeta de azi, a carei poveste am spus-o si ilustrata (ma refer la branza, desigur), iat-o in vasul in care sta acum si doarme la frigider:
Vasul are si capac, de plastic - foarte convenabil. Nu sunt vase de gatit / incalzit fiind fooooarte slabute. Dar perfecte la depozitat si transportat mancare (sau aproape perfecte - asta mica a avut un accident in deplasare si are capacul crapat si o mica lovitura - din fericire, doar pe dinafara 😂😅 - se mai intampla, ce sa fac - si eu am spart azi o farfurie... mi-a zburat efectiv din mana ca un frizbee 🤦♀️).
Si, cam aceasta este povestea branzei. :) Intre timp s-au facut si celelalte doua (din laptele de la munte) - una a plecat la parinti cu iaurtul si una a fost testata de Buni :D.
Ja ne!!
8 comments :
Interesant procedeul. La noi, brânză de vaci/brânza proaspătă se face din lapte dulce: se incalzeste laptele și se adaugă în el un un pahar de lapte batut/iaurt și aproape imediat se separa zerul.
Din zer se poate face urda, dar nu știu exact cum. O s-o întreb pe mama dacă din acest zer sa din cel de la brânza cu cheag
Eu nu am facut niciodata branza de vaci. Doar mama facea. Insa era alt tip de lapte. Acum nici nu stiu din ce as face-o. Mi-aduc aminte ca se prindea de pe o zi pe alta. Laptele era destul de gras si avea termen de garantie vreo trei zile...
Sa iti fie de bine ceea ce ai facut, Rux!
Pupici! ❤️😘
@MNiko cand eram mici (la copii in general) se facea branza de vaci din lapte dulce si se punea in ea putin calciu lactic - niciodata nu mi-a placut chestia aia. :)))
Mai merge facut din lapte dulce cu putin otet / zeama de lamaie. Cred ca e aceiasi treaba si cu lapte batut / iaurt, de care spui tu :D. Ca la fel se procedeaza. Am facut si branza (cas si urda) din lapte dulce tinut la frigider vreo 2 zile in vas de iena. se strange smantana - din care se poate face frisca / unt. Apoi am pus vasul pe foc am incalzit si pana la urma a inceput sa se separe (nu am pus nici otet, nici zeama de lamaie nici altceva..). La final am strans branza si a ramas zerul. Din acela pus iar pe foc s-a facut urda (foarte putina, dar s-a facut - na la cantitatea aceea.. de gust). Ar merge daca ai veci / oi si mai bine.. dar asa.. nu prea (am scris aici.)
Laptele batut noi il faceam in sticla pe vremuri (chiar de cand nu am mai facut... desi uneosi mi se prinde mai greu laptele ramane mai lichid iaurtul acela si seamana cu laptele batut :D).
Mie cel mai simplu mi se pare sa fac asa - si iese foarte untoasa si gustoasa (de parca ar avea chag, desi nu are - ceea ce pentru mine e un avantaj. Merge sa o folosesti si la pasca si la placinta sarata si ca atare... Pracic cand pun asa la prins, in 1-2 zile (in functie de cat e de cald si cum are chef laptele, uneori, haha) am smantana, iaurt si fac si branza. Dureaza, dar merita.
Din 4 L ai: o branzica, 2 borcane de iaurt de 800, o cana de smantana.
Daca o intrebi poate ma lamureste si pe mine, cum e cu cheag-ul. Din ce se face, de unde se ia.. sunt curioasa ca pe net se scriu multe, dar e alta cand vorbesti cu cineva care chiar face.
Pupici cu drag :*
@Suzana eu nu fac cu lapte din comert. Nu am mai vazut lapte in comert cum trebuie de prin anii 2000. Pe la inceput, de fapt, cand mai erau fermele locale. Nu fusesera cumparate si aduceau laptele la punga (avea valabilitate mica si trebuia sa il fierbi). Acum e moda omogenizat si pasteurizat - numai a lapte nu are gust chestia aia :))).
E o bautura rapida. Asta intre noi fie vorba. Nu lapte.
Eu fac pentru ca nu mai pot avea incredere in branza de la tara. Din doua motive: sare si cheag. Sarea vrac tot iodata e. Omul nu se duce special la salina sa dea un car de bani pe pachetele de 500grame ca sa faca branza .. deci ia vrac iodata de la magazin. Doar a invatat lectia ca sarea iodata e buna.. :))
Si doi.. cheagul. Nu stiu care e treaba dar am inteles de la cineva ca si asta s-ar cumpara mai nou. Cine stie de unde si cum e facut. Adica... daca intestinele pentru carnati erau de acum ani buni importate din China, nu ca s-ar fi uitat cineva pe ambalaj, de ce sa ma mire ca cheagul ar veni de nu stiu unde :))).
Si pentru ca am avut surprize neplacute.. evit. Asta e.
Asa ca fac - ca altfel nu as avea ce manca.
Dar sincer, mi-e dor de branza aia buna de oaie. De telemea, de urda... inainte de 89 aveam la saramura telemea... se cumpara si aveai iarna :). Dupa..... a mai mers o vreme apoi au venit porcariile astea pline de chimicale cu ulei de palmier si aspect perfect...
In fine, noi sa fim sanatosi. :*
ps: sau cascaval de Dobrogea.. nici de ala nu am mai mancat dinainte.. dupa au stricat retetele. Dar sunt fericita ca am mancat atunci. Se gaseau rar - poate de aceea mi s-a intamparit gustul si mirosul... :) in amintire.
Nu stiu ce fel de cheag se gaseste acum, dar acum 15-20 de ani aveam o sursa foarte buna de lapte si exact asa faceam si eu smantana si branza, iar uneori faceam si branza cu cheag. Locuiam atunci intr-un oras mai mic, cu multe sate in jur, era un produs cautat. Il cumparam de la un magazin mic in centrul orasului unde gaseai tot ce vrei si ce nu vrei, a disparut si in locul lui este un supermarket. Era in pliculete, si pe el scria ca este din stomac de vitel. Din cate stiu eu, stomacul vitelului secreta o enzima care transforma laptele in branza, il incheaga, si asa este digerat de vitel, in aceasta forma.
Mie mi-ai povestit și în particular despre acest procedeu. Eu faceam cu calciu lactic. Poate o să încerc prin metoda ta! Pupici
@fiordaliso aaaah deci asa - despre asta e vorba! Iti multumesc mult :). Ma intreb daca se mai face si in Ro... sau e non ue :))))
Din fericire se incheaga bine si fara, dar chiar eram curioasa daca se poate face acasa sau se cumpara si sub ce forma.
Pupici :)
@Mihaela Toilăda, da - chiar am vrut sa caut pozele, de atunci :D.
Si Mami a facut cand eram mica dar nu imi placea deloc. Avea gust de medicament :)))). Dar na, asa se facea pentru copii...
Sper sa iti placa - oricum e diferita de branzica aceea (care se face din lapte dulce). Mie personal imi place mai mult.
pupici :*
Trimiteți un comentariu