miercuri, 21 octombrie 2020

Salin - Vindecătoarea Sare.

  Jurnalul Familiei Sâbî

Luni, 19 octombrie 2020

Tati -Remus

Vă invit să vă pregătiți un ceai, sau un pahar cu apă ca să fiți hidratați cât timp veți citi însemnările mele din jurnal! Mi-am zis că, dacă sarea în bucate e sfântă, cea din aparate vindecătoare, voi presăra puțină și printre cuvintele așternute aici, cu măsură, pentru gust bun și efect curativ!

Râdem și glumim, dar nu a fost mereu așa. În copilărie, în familia mea, era un fel de „valea plângerii” cu Remus - adică eu - în rolul principal. Când era vorba de bifat afecțiuni respiratorii, nimeni nu mă întrecea. Și nu doar în sezonul rece. Ba o laringită, ba o bronșită.... Cum întâlneam un firicel de praf sau de polen, se manifesta imediat o rinită. Și tot așa. Au încercat părinții mei să îmi crească imunitatea cu tot felul de tratamente cu precădere naturiste. Mă duceau la mare în fiecare an - și ce bine era! Cum venea frigul - cum recidivam.

Pe vremea aceea locuiam la bloc, în centrul unui oraș destul de aglomerat, fără prea multe spații verzi și mai ales foarte poluat. Aveam cam toate motivele să dezvolt tot soiul de alergii. Nici cu alimentația nu stăteam strălucit. Se găseau lucruri de calitate destul de rar și greu. Poate de aceea unul dintre visurile mele, pe care l-am și transformat în realitate a fost să ne mutam la casă, într-o zonă cât mai puțin poluată și să încercăm, pe cât posibil, să ne gospodărim singuri, la capitolul grădină.

Astăzi însă, este vorba despre celălalt vis...Așa că ne reîntoarcem în copilărie, de fapt în preadolescență. După o răceală foarte urâtă, părinții mei au decis, după ce au discutat cu medicul, să mergem la Salina de la Slănic Prahova. Pe măsură ce ne apropiam de „obiectivul” călătoriei noastre, peisajul devenea tot mai frumos. Mi-au rămas în amintire copacii cu frunze colorate care parcă sporeau și mai mult entuziasmul provocat de „expediție”. 

În salină am coborât cu un lift. Impropriu spus lift - era ca un fel de cușcă și practic vedeai peretele de sare în timp ce coborai. Până să ajungem la destinație am zărit încă două niveluri: unul în care încă se mai extrăgea sare (sau cel puțin așa mi s-a spus) și altul nu am înțeles exact pentru ce, dar am reținut ceva legat de parapantă. 

Ajunși la destinție am fost pur și simplu uimit de măreția acelei lumi cu tavan, pereți și podea din sare. Am admirat statui, ne-am plimbat, am alergat și m-am simțit mai bine ca oricând. Înainte să plecăm mi-au atras însă atenția două culoare care semănau foarte bine cu cele de unde se luau ”lifturile”. Ghidul m-a privit cum le examinam întrebător și mi-a spus că fuseseră folosite tot pentru lifturi, dar au fost abandonate... și la întrebarea mea de ce, a răspuns așa, mai în doi peri, că „s-au surpat”. 

Zis și făcut - mai rămânea acum să ajungem „la suprafață”, și terminam ziua perfect. Dar, pe când ajunsesem aproape sus, liftul s-a blocat. Nu știu cât a durat până s-a reparat defecțiunea, dar mie mi s-a părut o veșnicie. Vedeam prin acei 15 cm din partea de sus a liftului. podeaua pe care se mișcau „salvatorii nostri” și tot ce îmi doream era să pot ieși de acolo. Desigur, degeaba mă asigurase ghidul că se mai întâmplă și că nu am de ce să nu îmi fac griji,  eu numai la cele două puțuri de lift abandonate mă gândeam.

Ei dragilor, după acea peripeție, toată noaptea m-am perpelit, visând la o salină proprie, în care să nu fiu nevoit să cobor cu liftul și, dacă se poate, să o țin eu, pe ea, într-o cutie, bucurându--mă de toate beneficiile.

Anii au trecut, am mai fost și la mare și la salină și problemele mele s-au ameliorat. Devenit adult, nu renunțasem însă să sper că, la un moment dat, cineva va inventa  un mod la îndemână pentru o terapie salină acasă, în tihnă și fără emoții. Și știți care e partea frumoasă? Visul acesta chiar a devenit realitate!


În 2005 un prieten m-a întrebat dacă am auzit de Salin. El cumpărase purificatorul de aer pentru bunica lui, care avea mari probleme de sănătate, în urma unei gripe. Aparatul o ajutase foarte mult să se refacă și, după multe nopți chinuite, în care nu se putuse odihni neputând respira normal, se bucura, în sfârșit, de un somn liniștit. Purificatorul funcționa cu un filtru pe bază de sare (neiodată) care provenea tocmai din Salina de la Slănic, atât de dragă mie. În sfârșit puteam să am o mini salină la mine acasă!

De la primul aparat cumpărat și până astăzi s-au schimbat și îmbunătățit multe! Atât în ceea ce privește designul, sau oferta de produse, de pe urma cărora ne putem bucura de efectele terapeutice ale sării, în tihna casei noastre, până la modul de acces în salină. După o absență destul de mare, am fost uimit să descopăr că, liftul acela buclucaș a ieșit la pensie și, acum, există o altă cale de a ajunge în „cetatea de sare”: cu microbuzul.
 
Între timp am înlocuit vechiul aparat cu SalinS2,  pe care îl folosim pentru dormitoare. Pentru a beneficia din plin de acest remediu natural, este indicat ca aparatul să funcționeze cel puțin opt ore pe zi. Noi preferăm să îl pornim noaptea și să ne bucurăm de aer curat și de un somn fără sforăit
 
Avem și în sufragerie un Salin Plus  - varianta potrivită pentru spații mai mari, de până la aproximativ 50 de metri pătrați. Versiunea aceasta dispune și de un potențiometru prin care se poate regla debitul de aer după preferințele utilizatorului. Vedeți voi, ideea este că această cutiuță cu sare gemă prin care aerul este trecut și îmbunătățit, nu implică doar mărirea rezistenței la răceli și alte afecțiuni respiratorii. Efectele benefice  de care avem parte sunt mult mai multe și aparatele nu sunt destinate doar celor suferinzi. 
 
Pe lângă efectele medicale demonstrate și cele terapeutice, mai există și cele igienice!  Nu este prezentat ca filtru de aer, degeaba! Iată ce face:
  1. reține praful (și cât praf este mai ales în orașe)
  2. elimină fumul atât de neplăcut de țigară și reprezintă un ajutor natural în procesul de renunțare la fumat (iată un cadou folositor pentru prietenii voștri care se confruntă cu această problemă)
  3. elimină mirosurile neplăcute (și acesta mi se pare un mare plus pentru că face acest lucru în mod natural, folosind doar sare)
  4. îmbunătățește calitatea aerului împrospatându-l (uneori este chiar mai curat aerul ca la munte, unde mulți se străduiesc să-l polueze).

 Cu alte cuvinte, „sarea în cutie”, cum îmi place să îi spun, îmbunățeste condițiile de trai, starea de sănătate și ne crește confort psihic, atât de important pentru a avea o viață echilibrată.

Acum voi lua o scurtă „pauză de ceai” - e bine să fim hidratați pentru a ne putea bucura optim de beneficiile sării vindecătoare, de aceea vă și sugeram, la început, să vă luați alături un pahar de apă, sau ceai. 

Recitind ce am scris, cred că mă apropii de finalul acestei file din jurnalul online al familiei. Vreau să vă mai povestesc doar despre două lucruri: despre InSalin. și despre rezerve.

InSalin este varianta la purtător a purificatorului. Seamană cu un aparat de suflat - mie imi aminteste puțin de ocarină - și îmi este foarte folositor, atunci când călătoresc. Poluarea, fumul, locurile aglomerate mă pun la grea încercare și atunci, el mă salvează. 

Uite, numai luna trecută! Am fost într-o localitate din sudul țării, în vizită la un coleg. Mă invitase să-mi arate cum a renovat casa părintească. Toate bune și frumoase! Dar, cum s-a lăsat puțin seara, am avut parte de o experiență deloc plăcută: vecinul lor ardea haine vechi pe post de lemne, pentru a-și încălzi locuința și fumul rezultat era îngrozitor. Nu vă grăbiți să îl compătimiți - omul avea bani de lemne, doar că așa credea el că face economie - poluând aerul. Norocul meu este că am avut aparatul la mine și am putut depăși mai ușor momentul. De atunci suntem nedespărțiți.

Acum, am ajuns și la ultimul lucru despre care vreau să mai scriu. Dar mai întâi, vreau să vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți până la capăt, ce am avut de povestit despre sarea vindecătoare - sper să vă fie de folos! 

Așadar... Rezervele. Trebuie schimbate și ele periodic, cam la 4-6 luni, depinde de cât de des folosiți aparatul. Eu le-am păstrat pe cele folosite într-o cutie și mă gândesc la ce aș putea să le refolosesc, nu de alta dar am o pasiune: reciclatul. Voi folosiți produsele Salin? Cu rezervele cum ați procedat? Ce idei aveți de refolosire?

Vă doresc multă sănătate și să respirați aer curat și proaspăt!



luni, 19 octombrie 2020

Lista lui Tudor. 8 produse preferate la un preț și mai mic.

 Jurnalul Familiei Sâbî

Luni, 19 octombrie 2020

Bunu - Tudor

Ieri m-a sunat George, fratele meu. Ne-am pus la curent cu noutățile și, apoi, a trecut la subiect:

- Tudor, am înțeles că țineți un jurnal online.
 
- Așa este, i-am răspuns.

- Și tu, când ai de gând să scrii? a cotinuat.

- Cât de curând. Mi-am făcut o ciornă deja....
 
- Știu - a pomenit Tanța acum câteva zile despre faptul că ai găsit un subiect interesant. Mă întrebam dacă nu cumva ai uitat, sau poate că toamna te-a prins pe nepregătite de data aceasta? Ești obosit, ți-ai ieșit din formă?
 
- Nici pomeneală. Mă simt perfect! Am fost doar foarte ocupat cu ultimele pregătiri în grădină. De fapt, chiar despre ce mă ajută să mă mențin voi scrie!
 
- Eram sigur! Hai ... atunci la treabă! Abia aștept să citesc.
 
 
Așadar, iată: ideea mi-a venit pe când urmăream clipul de mai jos. M-am gândit, cum ar fi dacă prețul mic, ar fi într-o zi și mai mic.  Cum ar fi de Black Friday la Farmacia la Pret Mic ?

După care mi-am propus să fac o listă cu opt produse preferate, despre care să vă povestesc și vouă.  De ce le folosesc și cum mă ajută pe mine

Ei bine, cu ce mă ajută e simplu - reiese din conversația avută cu George: să mă mențin sănătos și în formă . Eu sunt o persoană activă - cum spun foștii colegi de liceu, timpul nu și-a pus amprenta asupra mea. Asta și pentru că am un stil de viață echilibrat din toate punctele de vedere. Sunt sănătos și energic. Dar omiteți un amanunt esențial: Sănătatea se întreține!

În cele ce urmează vă voi povesti despre cei opt prieteni care mă ajută în perioadele de trecere dintre anotimpuri, să mă acomodez cu schimbările și să nu simt niciun fel de disconfort, durere, oboseală sau să fiu luat pe nepregătite. Iată lista mea de opt produse pe care le comand deobicei de la  farmacia  online.

A venit toamna? Primul lucru care se așează pe poliță și intră în rutina mea zilnică este Naturalis Vitamina D3 2000 UI. Ne-am împrietenit de la bun început și în fiecare zi, după masa principală avem întâlnire. Am început să fac aceste cure de vitamina D după ce acum câțiva ani am avut pentru prima dată disconfort musclar și osos - mi-a „intrat frigul în oase” cum spun bătrânii. Lucru de neacceptat. Valoarea calciului era și ea mai scăzută și, atunci, am zis hai să încerc. Ceea ce am și făcut. Calciul se fixează excelent. Nu am dureri de muschi sau de oase și la capitolul dinți, tremură merele când mă aud că intru în cămară după porția de sănătate.

Despre Coenzima Q10 auzisem multe lucruri bune încă - era să zic din tinerețe, de parcă acum aș fi foarte bătrân- de acum multă vreme. Am două produse preferate pe care le folosesc alternativ: o zi Coenzima Q10 de 120mg, următoarea zi Ginkana Ginkgo Q10). Am sesizat, în timp, după ce le-am încercat pe amândouă, că astfel obțin rezultatul dorit.

Primul produs are o concentrația ideală pentru a-mi încărca bateriile - energetic vorbind. Iar metabolismul îmi funcționează ca un ceas elvețian. Cel de-al doilea vine la pachet și cu B-urile atât de necesare și mai ales cu extractul de Ginkgo biloba. Asta pentru că tot mă întreabă cunoscuții, mai ales în perioada aceasta din an, cum de nu uit ceea ce am de făcut și am timp să rezolv atâtea lucruri care implica efort intelectual susținut, fără să obosesc. Ei bine, acesta este unul dintre secrete. Se ia dimineata si la prânz cu apă, pe stomacul gol, în timp ce privesc pe geamul camerei spre cei doi Ginkgo plantați în curte.

O descoperire mai recentă a fost L-Carnitin Complex de la Hofigal. Căutam ceva care să îmi protejeze ficatul, cu rol de detoxifiere. Oricât de atenți suntem noi cu alimentația încercând să producem cât putem de mult în grădina proprie, trăim într-o perioadă în care mediul înconjurător a devenit tot mai toxic și câte o cură de detoxifiere a laboratorului intern - ficatul, este binevenită. Formula aceasta cu extract de catină și extract de zmeur mi-a mers mie cel mai bine, așa că nu putea lipsi de pe lista celor opt.


Pentru a-mi întări imunitatea și a combate stresul, am optat pentru suplimentul natural din plante 100% certificate organic Immunity. A devenit o tradiție ca, începând cu luna noiembrie, să urmez o cură de cel puțin trei luni cu acest imunomodulator natural. De când fac acest lucru nici răcelile simple nu mă mai săcâie.

Tot de la același producător folosesc și Tărâțele integrale de Psyllium. Astfel țin sub control micile problemele legate de colon, care mai apar cu timpul, și ofer organismului cantitatea de fibre necesară.


Desigur, nu putea să absenteze Vitamina C. De-a lungul timpului am încercat tot felul de variante, până am descoperit-o pe aceasta. Are o concentrație ideală (pentru mine) și pe lângă acidul ascorbic natural, conține și co-factori: bioflavonoide, resveratrol. Există și o variantă cu citrice, dar eu am optat pentru cea cu rodie care conține o cantitate foarte mare de antioxidanți și vitamina C. Îmi cresc astfel imunitatea și mă pot bucura de o sănătate nealterată în acest sezon în care bântuie tot felul de afecțiuni respiratorii. Ca bonus, am scăpat cu totul și de o formă foarte ușoară, ce e drept, de alergie sezonieră, care începuse să îmi facă necazuri. Și asta, se pare, datorită rodiei.


Dacă în timpul săptămânii mă fortific cu Vitamina C de 1000mg, în week-end mă „răsfăț” cu Ascolecitin. Cine poate rezista gustului plăcut de ciocolată, mai ales atunci când vine la pachet cu ajutor pentru memorie: lecitina. Este un fel de tradiție în familia noastră și, chiar funcționează: avem niște „memorii brici”.

Acum, ca să nu stric tradiția familiei, poate-mi spuneți ce s-ar afla pe lista voastră de produse preferate pe care le-ați dori (și mai) accesibile ca preț de Black Friday?

 


 

vineri, 16 octombrie 2020

Atelierul de vis(uri).

Jurnalul Familiei Sâbî

Vineri, 16 octombrie 2020

Buni - Tanța

Bine vă regăsesc!

Cred că ideea de a ține un jurnal de familie online, ne-a captivat pe toți. Astfel, nu este de mirare că, aseară, după o scurtă discuție despre cine ”urmează să scrie în jurnal”, am decis în unanimitate, că vom scrie în ce ordine vrem și oricând ne dorim.

Pe când mă îndreptam spre atelierul meu de lucru, am zărit laptopul lăsat deschis, pe măsuța din verandă. Se pare că Tudor avea de gând să compună ceva (am tras fără să vreau cu ochiul pe schița lui - sigur o să găsiți interesant subiectul ), dar a fost întrerupt de nepoate - au de strâns și depozitat nucile, iar Bunicul este cel mai priceput îndrumător la treburile acestea. 

Cum operațiunea ”nuci” mai avea să dureze ceva vreme, m-am gândit că aș putea să scriu și eu ceva între timp, nu de alta dar, mi-a făcut plăcere să vă povestesc despre amintirile cu ac și ață și chiar vreau să vă mulțumesc pentru gândurile bune pe care mi le-ați scris. Aș vrea să împart cu voi o mică bucurie: vă voi povesti despre atelierul meu de vis(uri).

Deunăzi, Maria, nepoata mea cea mică, a făcut o remarcă, în timp ce pregăteam împreună fila de jurnal. Mi-a zis:

-Buni, ce frumos strălucești!

M-am gândit atunci că se referea la faptul că soarele, în drumul lui spre apus, se reflecta prin geam, și cădea exact pe locul unde mă aflam. Dar, mai târziu, când soarele deja apusese, Maria a făcut aceeași remarcă. Și a adăugat:

- ... Pentru că ești fericită. Cred că acesta este ”colțișorul tău preferat”! Am și eu unul: la mansardă, în hamacul montat de Tati lângă fereastră.

Și așa am realizat, că are dreptate! Chiar am un ”colțisor preferat” - în toată casa, când vreau să mă retrag undeva unde să mă simt bine, comod, în siguranță... urc în atelier. Cumva situat pe diagonală față de poziția geamului generos, exact în colțul opus al camerei, se află un loc pe care mi l-am amenajat pe gustul și după sufletul meu. De acolo pot vedea întregul atelier: masa de lucru cu mașina de cusut, polițele pe care stau așezate ordonat accesoriile de croitorie, geamul mai înalt de o statură de om, prin care lumina intră din belșug, rafturile cu materiale, colțul cu flori.... și, mai nou, cele șapte piese hexagonale, din plută pe care le-am montat cu Maria ieri!

- Buni, avem nevoie de un avizier! Să prindem frumos fotografii cu proiectele noastre, bilețele cu idei, mici decorațiuni! mi-a zis acum câteva zile, când m-a chemat să îmi arate ce găsise pe FAVI.ro . Dintre toate modelele de aviziere, acesta ne-a plăcut cel mai mult. Este generos ca spațiu, realizat din plută, un material prietenos și îl putem monta în orice combinație ne dorim. Scriu la plural, pentru că Maria este aproape nelipsită din atelier. Iar avizierul este.. al nostru.

 

Colțul... colțul este însă doar al meu.

Inițial, pe când încă eram la capitolul ”mobilăm casa”, căutam să îmi cumpăr un  fotoliu în care să mă refugiez ca să mă odihnesc, ori să citesc ceva, să ascult muzică, sau pur și simplu să visez. Este minunat și revigorant să îți oferi, cât mai des cu putință, mici momente doar pentru tine! 

În perioada aceea, fetele au descoperit, pe internet, un motor de căutare special creat pentru a reuni, organizate pe categorii, piese de mobilier și decorațiuni. Inițial am crezut că îl alintă ele așa, de la favorit, dar nu! Se numește chiar FAVI.ro. 

Pe atunci, petreceam mult timp împreună, noi trei, în căutare de ”comori”. Așa mi-am găsit balansoarul de lemn, vopsit în alb. Văzându-l în fotografia de pe site, mi-am adus aminte de minunatul mobilier din casa bunicilor mei, distrus din păcate in timpul războiului. Eu nu îl știam decât din puținele fotografii care supraviețuiseră în timp, dar, copil fiind, m-a impresionat măiestria cu care fusese făcut. Întâmplător, bunicii aveau si ei un balansoar. Și semana izbitor cu acesta, găsit de noi. Deși nu părea la fel de comod ca fotoliile în care pur și simplu te afunzi, fără niciun fel de ezitare sau urmă de regret, mi l-am și comandat. Dana a rezolvat rapid și ”problema confortului” surprinzându-mă cu un set de perne colorate, despre care spusesem că îmi plac, pe când ne uitam la categoria textile.

Și, cum să nu visez, înconjurată de perne în culorile curcubeului, în timp ce balansoarul se leagănă ușor, veioza aprinsă îmi dă senzația că pot atinge întreg universul cu palmele, iar șiragurile luminoase, montate langă masa de lucru, par a fi o mare de steluțe ce luminează feeric? Noțiunea de timp dispare - la fel și vârsta. Iar eu sunt doar Tanța, în colțisorul meu drag, cu visuri, amintiri, proiecte și trăiri.....

*********

*cioc- cioc*

- Buni, ai văzut cumva laptopul? Îl caută Bunu - spune că l-a lăsat pe măsuță, în verandă și....

- Da, Maria, i-l aduc acum. Este la mine, dar am terminat de scris.

**********

Ei, dragilor, acum că m-a trezit Maria la realitate e timpul să-mi public fila de jurnal. Sper că bucuria mea a fost molipsitoare și că vă veți amenaja și voi un loc al vostru, unde să visați frumos. Sau poate aveți deja unul? Poate îmi povestiți despre el.

 


 

miercuri, 14 octombrie 2020

Căsuța noastră. Amintiri din... ”șantier”.

Jurnalul Familiei Sâbî

Miercuri, 14 octombrie 2020

Dana

Bună! Nu știu dacă voi mi-ați simțit lipsa, dar eu abia așteptam un motiv serios, ca să pot scrie în jurnalul online al familiei, înainte să fie rândul meu. Și motivul nu s-a lăsat mult așteptat. Cum Tati este implicat într-un proiect de maximă importanță (îi face o căsuță pentru păpuși Mariei, shhhh!!), m-am oferit voluntară să scriu în locul lui. 

Zis și făcut! Nu aveam vreun plan bine stabilit dinainte - pur și simplu voiam să mă așez în fața laptopului și să aștern cuvinte... gânduri, în jurnal. Ce urma să iasă... nici eu nu știu.  Însă acum, privind cum se derulează lucrările pe micul ”șantier” improvizat în mansardă, am și un subiect grozav: vă voi povesti câte ceva despre cum ne-am mutat noi (în sfârșit!!) din apartamentul de bloc, la casă.

Deși nu ne-am mutat de mult timp la casă, atunci când povestesc despre viață noastră la bloc, am senzația că totul s-a petrecut foarte demult, în alte timpuri. Parcă am fi și alte personaje. Sunt, de fapt suntem extrem de fericiți acum. Și când te gândești că a fost cât pe ce ca aceasta mutare să nu fie posibilă.

Tocmai de aceea, pe lângă cele câteva amintiri legate de renovarea casei de care depindea, evident, mutarea noastră, am să notez și câteva informații utile, de pe urma cărora sper sa puteți beneficia și voi.

Dar să încep cu... începutul. Nu știu cum a fost anul acesta pentru voi, dar întâmplarea cu lock-down-ul a fost pentru noi picătura care a umplut paharul. Singura parte bună din tot ce s-a întâmplat, a fost că i-a motivat pe părinți să nu mai amâne renovarea casei de la țară. Probabil vă întrebați de ce tot amânau. Sincer? Îi îngrozea alergătura după materiale. Și îi înțeleg perfect. Am fost și eu cu ei de câteva ori când se consultau cu echipa care urma să preia lucrarea. Le întocmiseră o lista lungă ” ca a lui Moș Crăciun” - cum glumea Maria. Și o ”anexă”, ca să o citez pe Buni, cu magazinele. Tot cam la fel de lungă.

Dar, dupa o lună și ceva de izolare într-un apartament de bloc și foarte mult dezifectant pe casa scării - de nici să vrei nu prea puteai ieși, și-au făcut curaj și au contactat echipa pentru a demara lucrările. Mai era nevoie de materiale.

Norocul lor, cu mine (ca deobicei! hehe). Într-una dintre conversațiile din grupul clasei mele, una dintre colege ne-a trimis un link către un filmuleț în care apărea tatăl ei. Era vorba despre un site (Vindem-Ieftin.ro) pe care se încărcau recenzii video, realizate de clienți, când primeau comanda. Și ghiciți care era profilul! Materiale de construcții!! Da, știu! Vorba aceea, m-a servit la fix.

Desigur, pentru început am privit recenzia realizată de tatăl colegei mele - foarte mulțumit de achizițiile făcute (în paranteză, domnul Popescu este un om foarte practic și serios - așa că deja jubilam, abia așteptam să le prezint părinților soluția salvatoare), apoi am studiat puțin site-ul și, în cele din urmă, i-am cerut colegei mele detalii în plus. 

Aveam deja lista cu o parte dintre materialele necesare (ca să-i ajut, mă oferisem să caut materiale de construcții online) așa că, până au revenit acasă de la serviciu, eu deja pregătisem un document ajutător ca să nu îi bombardez cu prea multe informații deodată.

Planul meu era următorul:

  • Pentru început facem o comandă țintită. Îmi doream mult pentru viitoarea mea cameră un fototapet zen și găsisem modelul perfect în oferta prezentată pe site.
  • După prima comandă, urma să fim eligibili pentru a beneficia de serviciile de  Grup VIP  , mai ales că urma să achiziționăm produse din mai mult de cinci categorii din portofoliul prezentat pe site, doar renovam o casă.

Simplu nu? Despre grupul privat VIP  aflasem de la colega mea. Părinții ei beneficiaseră de serviciile oferite de acesta  și erau foarte mulțumiți. Iată beneficiile la liniuță:

    • Consultanță de specialitate prioritară cu privire la lista de materiale 
    • Răspuns rapid adaptat nevoilor identificate
    • Centralizarea informațiilor într-un singur loc
    • Clientul economisește timp
    • Condiții speciale cu privire la pachetul de produse și livrare
    • Status Livrare în timp real

 


Zis și făcut. Acum, vă dați seama că, dacă vă scriu din camera mea cu tapet zen, lucrurile au mers bine. Dacă nu, vă zic eu: lucrurile au mers nu bine, ci foarte bine. Noi ca familie formăm o echipă unită, în care fiecare încearcă să ajute cu ce se pricepe mai bine - eu de exemplu mă pricep să fac liste și chiar îmi place să le întocmesc. Am avut parte de ajutorul și îndrumarea unei alte echipe, formate din profesioniști dedicați. Șansele de reușită au fost maxime. 

De fapt, Tati s-a inpirat mai ales din această experiență a noastră atunci când a început lucrul la căsuța pentru păpuși a Mariei. Ne-au mai rămas și suficiente materiale de la renovare pentru proiect, așa că am profitat și am recreat multe dintre întamplarile de atunci. Eu am jucat rolul unui consultant și i-am prezentat oferte avantajoase, în funcție de ce materiale avea nevoie pentru căsuță.

Iată ce aveam trecut pe lista cu materiale pentru care trebuia să pregătesc oferta:

  • țiglă ceramică - pentru acoperis
  • cărămidă aparentă - noi am folosit pentru zidurile exterioare (dinspre garaj) ale casei,   
  • fier beton   
  • tencuială decorativă - pentru veranda pe care am și închis-o.
  • ferestre de mansardă - cel mai mult ne-am bucurat că am mansardat podul - avem un loc grozav de fain acolo,  
  • faianță - am comandat modele diferite (pentru băi și bucătarie) și din ce a rămas am făcut cu răbdare un mozaic pe care l-am montat pe măsuță suport pentru casa de păpuși,
  • parchet - Buni s-a bucurat cel mai mult de modificările aduse în camere.
  • tapet - suntem fani tapet!
  • piatră decorativă  - pentru brâie, sau partea acea de jos de la casă.

Ei bine, vă întrebați probabil unde sunt amintirile din ”șantier” despre care pomenesc în tiltlu. Ca să fiu sinceră, așa de frumos s-a rezolvat totul, pentru că la noi materialele erau singura problemă, încât nici nu am simțit că am fi fost pe șantier. Ne trezeam în fiecare zi de dimineață abia așteptând să vedem cum ne apropiem și mai mult de momentul mutării. Am locuit o perioadă chiar acolo, în curte, în rulotă. Și, atât cât s-a putut, ca să ajutăm și să nu încurcăm pe nimeni, ne-am implicat și noi în procesul de renovare: am mai cărat câte o pietricică, am mai măsurat câte o placă de faianță, am ajutat când s-a pus tapetul..  

Că veni vorba de tapet, oricât de mult mi-ar plăcea să stau la povești cu voi, va trebui să închei acum fila aceasta de jurnal, nu de alta, dar urmează să se pună tapet în căsuța păpușilor și... mă înțelegi, nu pot lipsi.

Pe curând!


 

 

 

marți, 13 octombrie 2020

2 ani de magie


La multi ani pui!!!

Pe 31 iulie am ratat sa il urez pe blog - in carnetul lui scrie ca atunci s-ar fi nascut (acum 3 ani, aproximativ).  Era cat pe ce sa nu reusesc sa pun doua vorbe acum, pe 13, cand se implinesc doi ani de cand iubitul acesta mic si simpatic a intrat in viata noastra.

Later edit: Cu schimbarile astea din blogger si pentru ca nu mai primesc pe mail cand se publica ceva ... am sesizat ca uitasem sa public articolul! 

Va pupam

 

 

luni, 12 octombrie 2020

O amintire și o provocare, cusute cu fir și ață.

 Jurnalul Familiei Sâbî

Luni, 12 octombrie 2020

Maria și Buni ( Tanța )

Bună! Eu sunt Maria, mezina familie. Astăzi este rândul meu să scriu în jurnalul online. Și, pentru că sunt cea mai mică (am împlinit 12 ani de curând), voi face echipă cu următorul membru al familiei care a fost tras la sorți: cu Buni. Nici că se putea mai nimerit!

În familia noastră, toți suntem ”fanii lucrului de mână” și fiecare are un domeniu preferat de activitate.  Eu am descoperit de curând că, cel mai mult, îmi place să lucrez cu acul și cu ața. Și, pentru că eu și Buni avem în comun pasiunea pentru croitorie, m-am gândit să scriem ceva în legătuă cu acest subiect: eu voi povesti despre o amintire dragă din copilărie, legată de lumea croitoriei și Buni, despre cea mai mare provocare, cu care s-a confruntat în cusut și brodat !

Inainte să începem, aș vrea să vă arăt cea mai nouă creație a noastră :

 

Ce părere aveți? Vă place? Eu sper că da! Așa ne-am imaginat noi o uniformă școlară pentru mini universul populat de păpuși. Cu acul și ața se pot scrie povești frumoase și nu am ales întâmplător aceasta fotografie! 

📌 Cea mai frumoasă amintire din copilăria mea. (Maria)

Vara era pe sfârșite. Tocmai mă întorsesem de la mare și, împreună cu sora mea mai mare, Dana, începusem să ne reamenajăm camera. Eram foarte entuziasmată - urma, în sfârșit, să devin școlăriță. Dar cel mai mult și cel mai mult, îmi doream să am și eu o rochiță din material pepit, cu șorțuleț albastru - întocmai ca uniforma pe care purtase mama mea, în copilărie.

Într-o dimineață, Buni m-a chemat în camera ei. Pe peretele de lângă geam se afla  masina de cusut. Deasupra ei, așezate frumos pe câteva polițe,  cutii însemnate:  accesorii croitorie. În mijlocul camerei, un scăunel. Îmi amintesc că mi-a zâmbit complice și mi-a făcut semn să mă urc pe el. Mă simțeam ca în filmele acelea vechi, alb-negru. De parcă eram o Shirley Temple, în salonul de probă al unui croitor celebru. Doar buclele îmi mai lipseau. 

 
Apoi, tot ce s-a întâmplat în acea zi, îmi amintesc ca prin vis. Cum cădeau razele soarelui pe mașina de cusut, cum Buni măsura, calcula, croia... zumzetul monoton al mașinii atunci când cosea.... Timpul parcă se oprise în loc și eu priveam cum din niște bucăți de material iau formă, rând pe rând, mâneci, rochia, gulerul, șorțul.
La un moment dat, când mai lipsea un singur detaliu de adăugat la șort - o danteluță albă, Buni m-a chemat alături de ea. Mi-a făcut loc să mă așez lângă ea și, cu mare grijă, încet, încet, am atașat împreună acel detaliu. A fost ceva magic.
 
Pe când soarele deja se pregătea să apună, priveam imaginea reflectă de oglindă: o fetiță zâmbind fericită, îmbrăcată în cea mai frumoasă rochiță cu guler alb și șorț albastru. Eu.
 
Ori de câte ori îmi amintesc acea zi mă emoționez. Se spune că emoțiile se trăiesc, nu se (de)scriu. Pentru că în încercarea de a le așterne pe hârtie, își pierd din farmec. Cred însă că emoțiile pot fi simțite la fel de intens, într-un lucru cusut cu dragoste. Mi se întâmplă ori de câte ori privesc uniforma creată de bunica mea, căreia îi predau acum ștafeta.


📌 Cea mai mare provocare legată de Cusut si Brodat (Buni - Tanța)

Bine v-am găsit!

Când Maria mi-a propus să scriu în acest jurnal online despre acest subiect, în fața ochilor mi-a apărut imaginea ei, îmbrăcată în școlăriță. Am fost uimită să constat că ne-am gândit la o amintire comună. Am citit cu mare bucurie ce a scris în rândurile de mai sus și am retrăit toate emoțiile acelei zile.

M-am gândit să vă povestesc despre o altă provocare, relativ recentă. Este vorba despre întâmplarea care a făcut-o pe nepoata mea să-și descopere pasiunea pentru croitorie și care mi-a deschis mie, drumul către alte orizonturi creative.  

Totul a început tot de la un șorț! Pasionată de cultura japoneză, dar și de desenele lor animate - anime-uri, mă corectează, Maria își dorea un șort cu două fețe. Am reușit în cele din urmă să întocmesc un tipar. I-am făcut și buzunare, cu detalii brodate, pentru ambele fețe ale șortului. Cel mai încântată a fost de faptul că șortul nu avea nevoie de niciun fel de sistem de încheiere. Iată-l:

 

Toate au mers cum nu se poate mai bine, până în momentul în care a venit rugămintea:

- Buni, nu facem noi un șorțuleț și pentru Minami?

Am privit-o mirată. În doi timp și-o mișcare a dispărut în camera ei, de unde a revenit cu o păpușică mititică, croșetată de sora ei. 

- Păpușa mea amigurumi! Te rog!!!!

Doar nu era să-i spun că nu am lucrat niciodată lucruri pentru păpuși. Cu atât mai mult cu cât, m-am temut mereu de lucrurile migăloase - mi se părea foarte greu să coși la mașina de cusut ceva așa... de mic. A fost cu adevărat o provocare și, deși am fost tentată de câteva ori să renunț, să mă dau bătută, am continuat până la final. 
Îmi amintesc cum, ceva nemaivăzut la mine, de câteva ori chiar mi-a sărit ața din ac - spre uimirea Mariei, care însă a apreciat faptul că așa a învățat lucruri noi: cum să pună din nou ața în ochiul acului mașinii de cusut. Și eu am învățat, așa, la vârsta mea, să nu mă tem de greșeli, de lucruri noi. Și am descoperit cât de mult îmi place să creez costumații în miniatură, alături de nepoata mea.


Sperăm că v-a placut fila de jurnal scrisă de noi. Ne-ar plăcea să ne povestiți și voi dacă aveți amintiri memorabile legate de croitorie.

Cu drag,

Maria si Buni




sâmbătă, 10 octombrie 2020

Sprijin pentru Arad


 Bună!

Zilele trecute am primit un mail frumos. De la oameni frumosi.. cu intamplari frumoase. Impart cu voi prin acest articol despre ce este vorba. Si poate asa, prin puterea exemplului, prin solidaritate, uniti, vom face ca astfel de lucruri sa devina firesti si parte constanta din viata noastra. Pentru ca intr-o lume in care unii se straduiesc si poate chiar se amuza sa ne imparta in tabere sustinand extremismul (ori asa, ori asa), mai exista si oameni care au inteles ca exista o cale de mijloc. Cea a lui impreuna, cea a lucrului in echipa, cea a sprijinului, a bunatatii.

Ii multumesc Ancai pentru mail!
Felicitari si va doresc sa continuati sa faceti lumea mai frumoasa!

Sprijin pentru Arad – peste 120 000 de lei investiți în produse de protecție sanitară și hrană de bază
pentru Arad


Bucuresti, 06.10.2020
Timp de 3 luni în perioada pandemiei Covid-19, proiectul “Sprijin pentru Arad” a ajutat cu hrană și produse de igienă primară copii și adulți vulnerabili din Arad, și cu materiale de protecție sanitară medici și personalul auxiliar. În cadrul proiectului sunt alocați peste 120 000 de lei cu o intervenție către peste 1200 de beneficiari direcți.

În ultimele luni Asociația Sprijin pentru Comunitate și Asistență Umanitară și Asociația Cetatea Voluntarilor Arad au venit în sprijinul comunității arădene cu hrană de bază, produse de igienă primară și materiale de protecție sanitară. Intervenția a fost gândită în jurul categoriilor vulnerabile în contextul pandemiei Covid-19,  care au nevoie de suport în această perioadă.

Cu ajutorul voluntarilor sunt împărțite pachete de hrană și produse de igienă pentru peste 360 de copii și bebeluși internați în Spitalul Județean Arad și aparținătorii lor, precum și către 150 de persoane vulnerabile (refugiați) care se află în tranzit prin țara noastră. Sunt de asemenea achiziționate și livrate peste 300 de pachete consistente cu hrană de bază către persoane fără venituri, sau cu venituri reduse, sau persoane în vârstă fără aparținători, precum și materiale de protecție sanitară și dezinfectanți către Spitalul Județean Arad.

Pentru cadrele medicale și personalul auxiliar Arad sunt donate în această perioada:
3000 de măști în 3 straturi
1000 de măști FFP2
3600 de mănuși examinare din latex
400 de perechi de acoperitori pentru încălțăminte
100 de perechi de botoși înalți cu protecție antichimică
120 de combinezoane profesionale cu protecție antichimică
140 de perechi de mănuși lungi cu protecție antichimică
125 de litri dezinfectant de suprafețe
125 de litri dezinfectant de tegumente

„Ne-am dorit să oferim un pic de bucurie și speranță celor mai fragili în această perioadă – copiilor și persoanelor vulnerabile care au fost și vor continua să fie profund afectate de această pandemie. Dincolo de investiția materială generoasă, oferită cu sprijinul Kaufland România si FDSC, intenția noastră a fost să îi facem pe beneficiarii proiectului – copii, părinți, persoane refugiate, persoane vulnerabile și medici și asistenți – să nu uite că nu sunt singuri.” – Anca Năstase, Președinte Asociația Sprijin pentru Comunitate și Asistență
Umanitară.

“Nu putem face lucruri mari pe acest Pământ. Putem face numai lucruri mici, cu multă dragoste.” – Anamaria Popa, Presedinte Asociatia Cetatea Voluntarilor Arad.

Proiect derulat de Asociația Sprijin pentru Comunitate și Asistență Umanitară în parteneriat cu Asociația Cetatea Voluntarilor Arad și finanțat prin programul „În stare de bine”, susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.


Nota:

Despre Asociația Sprijin pentru Comunitate și Asistență Umanitară
O organizație înființată în 2019 ce dezvoltă și implementează proiecte educaționale, sociale și de asistență umanitară în comunitățile vulnerabile. Asociația are 2 programe în derulare: “Sprijin pentru Comunitate și Asistență Umanitară” și „Școlile Satelor Noastre”.

Despre Asociația Cetatea Voluntarilor Arad
Asociația Cetatea Voluntarilor este un ONG din Arad înființat la începutul anului 2014, nou sub forma aceasta, dar ai cărui membri se cunosc și lucrează împreună de mult timp. Echipa lor s-a format în cursul ultimilor 2-3 ani, perioadă în care au activat ca voluntari și coordonatori de voluntariat în cadrul diferitelor asociații non-guvernamentale sau instituții de stat. Implicarea lor în comunitatea arădeană se concentrează în principal pe domeniul social – organizarea de campanii umanitare, terapie ocupațională cu copii aflați în risc social, tineri și adulți cu dizabilități fizice sau mentale, campanii de informare despre emergențe sociale precum violența domestică, bolile rare, consumul de droguri, discriminare și multe altele.

Despre Programul În stare de bine
Programul În stare de bine este un program de finanțare ce oferă anual granturi nerambursabile în valoare totală de 1 milion de euro organizațiilor neguvernamentale din România. Programul este susținut de Kaufland România și implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Obiectivul programului este creșterea calității vieții locuitorilor din comunitățile rurale și urbane, prin sprijinirea inițiativelor care au un impact pozitiv în domeniile cultură, sport sau viaţă sănătoasă şi care se adresează cu prioritate grupurilor vulnerabile. Pentru mai informații, accesați www.instaredebine.ro .

Despre Kaufland România
Kaufland se numără printre cele mai mari companii de retail din Europa, cu peste 1.270 de magazine în 7 țări și o rețea de 126 de magazine în România. Asumarea responsabilității ecologice și sociale este un aspect esențial al politicii corporative Kaufland. Crezul companiei constă în ideea că lumea poate fi un loc mai bun prin implicarea fiecăruia, de aceea, în 2018, Kaufland a dezvoltat platforma „Implicarea face diferența”, sub umbrela căreia sunt comunicate toate acțiunile de responsabilitate socială. Cea mai mare parte a proiectelor CSR ale companiei sunt desfășurate în parteneriat cu asociații nonguvernamentale regionale sau naționale și urmăresc implementarea de programe sociale complexe ce se adresează unor grupuri mari de beneficiari. Pentru mai multe informații, vizitați www.kaufland.ro .

Despre Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) este o organizație neguvernamentală, independentă, înființată în anul 1994, la inițiativa Comisiei Europene. FDSC promovează o societate civilă puternică și sustenabilă, care contribuie la apărarea valorilor democratice, prin sprijinirea actorilor societății civile, mobilizarea de resurse, încurajarea unui mediu favorabil și întărirea cooperării cu celelalte sectoare. Pentru mai multe informații, accesați www.fdsc.ro


Pe curand!

vineri, 9 octombrie 2020

Provocare: ”Cinci pentru Bebe”.

 Jurnalul Familiei Sâbî

Vineri, 9 octombrie 2020

Mama, Ioana

 

După ce Dana a scris prima filă din jurnalul online al familiei noastre, ne-am aflat într-un impas: cine să preia ștafeta. Care mai de care mai curajoși, am căutat și găsit o salvare în .... tragerea la sorți a ordinii în care vom scrie. De-ar fi atât de simplu de rezolvat totul în viață!

Eu am tras ”paiul cel mic” - în fine, o fideluță. Mă voi strădui în cele ce urmează să îmi ordonez gândurile pe coala virtuală. Vă rog să-mi iertați stângăcia, se pare că mi-am cam pierdut antrenamentul de a compune, dobândit pe băncile școlii. Știți voi, așa se întâmpla deobicei, când intervine... viața.

Și pentru că tocmai am pomenit-o, pe ea, pe viață, ea va fi subiectul în jurul căruia vor orbita gândurile mele azi.

 
 
Ideea mi-au dat-o fiicele mele, Dana si Maria. Văzându-mă cum mă perpeleam de mama focului încerând să mă hotărăsc despre ce să scriu, mi-au zis în glumă: Cum, când ai cel mai bun subiect posibil, eziti? Scrie despre noi, desigur!
 
Despre copii aș putea scrie un roman... Așa că, privind o fotografie făcută pe vremea când ne pregăteam să o întâmpinăm pe Maria în viața noastră, m-a încercat nostalgia perioadei de ”bebelușenie” - cum ne place nouă să îi spunem. M-am trezit gândindu-mă cum ar fi dacă. Chiar, cum ar fi dacă familia noastră ar crește cu încă un membru? Cum ar fi dacă, Dana și Maria s-ar trezi cu un frățior? Sau cu o surioară.

Le-am întrebat. La început au crezut că glumesc, dar apoi și-au dat seama că eram cât se poate de serioasă. Am stat și am vorbit. Am povestit și chiar ne-am trezit fâcând planuri. Și uite așa m-am ales cu o provocare: Cinci pentru Bebe. Cu alte cuvinte, voi încerca să aleg cinci lucruri care i-ar face viața mai bună, mai sigură bebelușului mult dorit.

Dacă vă închipuiți că am experiență și totul a mers șnur, vă înșelați. Lucrurile se schimbă cu viteza luminii și, în primă fază, m-am trezit înconjurată de o mulțime de informații despre produse și servicii la care, la momentul când le-am adus pe lume pe fetele noastre, nu am avut acces. Unele nici măcar nu existau. În cele din urmă am reușit să aleg ce mi s-a părut mie, cel puțin, mai important, bun și folositor. 

  • Pentru început, m-a bucurat să găsesc produse pentru îngrijirea celor mici realizate din materiale naturale, sigure pentru cei mici. Cu siguranță acestea se vor afla pe lista noastră, pentru că uneori este nevoie și de scutece de unică folosință, nu te poți baza doar pe cele refolosibile.
    (Da, le-am crescut pe fetele mele folosind scutece din bumbac, așa cum m-a crescut și pe mine, mama.)
  • Un sistem de purtare ne va ajuta mult. Rămâne să ne decidem care este mai sigur și mai potrivit pentru noi.
    (Tocmai a trecut Dana prin spatele meu și, privind ceea ce scriu, m-a întrebat dacă am să le dau vreo veste. Recitind ce am scris, realizez că gândul de a aduce pe lume un bebeluș îmi aduce foarte multă bucurie... cine știe?)
  • Fiindcă am amintit de siguranță, vom avea nevoie de un scaun special, pentru deplasările pe care le vom face cu mașina. Am înțeles că cele mai bune sunt cele cu Isofix. Pe vremea când erau fetele mici nu aveam mașină și nici nu se cunoșteau prea multe despre subiect.
  • Un sistem de monitorizare audio-video mi se pare foarte util. Este tot o noutate pentru mine - cred ca pe vremuri mi-ar fi prins bine așa ceva.
    (Maria este de părere că seamănă a spionaj... ei bine, abia aștept să spionez somnul liniștit al unui ”burunduc”.)
  • Am lăsat la final ceva foarte important. Un dar pe care îl primim la naștere: recoltarea de celule stem din sângele de cordon ombilical, țesutul ombilical și placentă. Mi s-a părut foarte interesantă și utilă informația despre stocarea țesutului de cordon ombilical ca sursă de celule stem.
Când s-au născut Dana și Maria se știau foarte puține lucruri despre acest subiect, sau cel puțin noi nu prea aveam acces la informații, ca acum. Văzându-le curioase, m-am gândit să le arăt filmulețul de mai jos, despre recoltarea și rolul celulelor stem tinere. Sper să îl urmăriți și voi, cei care citiți aceste rânduri - veți afla din el informații prețioase. 
 

Atunci când ne gândim la viitor, încercăm să ni-l imaginăm cât mai frumos posibil. Nu ne dorim să proiectăm asupra lui umbra bolii, a suferinței. Dar nu este bine să fim nici ca struțul. Să băgăm capul în nisip și să ne facem că plouă, că nouă nu ni se poate întâmpla. Este bine să fii prevăzător, mai ales când ai posibilitatea să faci ceva în acest sens. Se știe că celulele stem hematopoietice pot trata boli grave. S-a demonstrat. Și atunci, de ce să nu profităm și de acest dar pe care ni-l oferă chiar corpul nostru, la naștere? Am aflat că specialiștii de la Cord Blood Center oferă și recoltarea placentei și stocarea ei ca sursă de celule stem.

Fetele m-au întrebat de ce celulele din sângele ombilical, de ce celule stem din placentă ? Am încercat să le explic atât cât m-am priceput și eu. Nu într-un mod științific, m-am bazat mai mult pe logică și, desigur, pe ce am mai citit când m-am documentat despre acest subiect. 

Vedeți voi, celule acestea stem tinere, sunt cele care în viața intrauterină au avut rolul să ne formeze, sa ne.. ”crească”. Practic ele dețin codul nostru, nealterat și nemodificat de mediul în care trăim și de experiențele de viață prin care trecem, în timp. De aceea ne vor ajuta să ne regenerăm și refacem după o afecțiune agresivă, pentru că ele au rolul de a ne da o nouă șansă. Ca un fel de restart.

De un restart aș avea și eu nevoie..... pentru că s-a făcut târziu. Am scris aceste rânduri cu bucurie.. nu știu dacă îmi vor fi de folos. Ar fi frumos!

Acum mă retrag, nu înainte de a vă întreba și pe voi care ar fi cele cinci lucruri, sau servicii pe care le-ați alege pentru noul membru al familie - sau, pur și simplu, cu gândul la un bebeluș?


 


 

miercuri, 7 octombrie 2020

Toamna în șapte piese... vestimentare.

Jurnalul Familiei Sâbî

Miercuri, 7octombrie 2020

Dana

În toamna aceasta, să ținem un jurnal online! au zis.
Dana, tu scrii prima, au decis.

Scriu, cum să nu scriu! Îmi face plăcere. Dar despre ce? Să vedem... Despre ce cărți am mai citit? Ce filme am mai văzut? Ce am gătit azi? 

Hmmm... numai puțin. Doar cât să îmi pun un fular pe umeri pentru că, acum, de îndată ce se lasă seara, se face și frig. Iar eu ador să scriu pe verandă, în balansoar.

Ah! Uite! Ce idee bună! Am să scriu despre provocarea vestimentară a acestei toamne!

Se făcea că era pe la mijlocul lui septembrie și, ca în fiecare an, urma să ne aranjăm în șifonier, la loc de cinste, hainele de toamnă. Acum, nu știu dacă și la voi este chiar la fel dar, în zona aceasta de deal unde locuiesc alături de familia mea, toamna se întâmplă cam așa: în septembrie avem parte de o vară târzie, abia în octombrie toamna își intră în drepturi, iar în noiembrie iarna timpurie îi și ia locul. Pe scurt, doar o luna avem de toamnă în adevaratul sens al cuvântului. Hainele noastre sunt confortabile și destul de ”anonime”. Privind de la geamul camerei dealul împădurit, cu arbori încă verzi, am realizat că peste puțin timp, ne vom bucura iar de spectacolul în culori vibrante, pe care copacii ni-l vor oferi. Și atunci mi-a venit ideea. Ce ar fi dacă, în acest an, aș sărbatori toamna și mi-aș ”înnoi”, cum se spune, cu șapte articole vestimentare absolut fantastice. Așa, de nelipsit din garderobă!

Zis și făcut. După ore de meditații... Glumesc! Mi-a luat fix șapte minute să mă decid care vor fi cele șapte piese vestimentare vedetă din toamna lui 2020. Cel puțin pentru mine:

❤ un fular,
❤ o geacă,
❤ o pereche de ghete,
❤ un pulover,
❤ o pereche de blugi,
❤ o umbrelă,
❤ o beretă.

Ei bine, am făcut lista repede. Acum mai rămânea să le găsesc fix pe acelea, de nelipsit. Noroc că, atunci când îți pui întrebări despre articole vestimentare, poți găsi răspunsul - vorba englezului the Answear” cu ușurință la un click distanță, online. Și cu vremurile de acum, să faci cumpărăturile de acasă, este nu doar foarte util și rapid, ci și foarte sigur.

Dar să revin la listă. Am început cu fularul. Și cu imaginea pădurii de toamnă în minte, l-am ales colorat - dar în nuanțe blânde, mângâietoare. Când mi-l asez lejer pe umeri, sau mai strâns, in jurul gâtului, să simt îmbrațișarea frunzelor foșnitoare și mângâierea razelor soarelui, ce ne privește galeș de după vreun nor. Culorile se se întrepătrundă subtil, creând în jocul țesăturii o poveste pentru fecare ocazie când îl voi purta. Ca acum, când scriu în jurnal. Se pare că l-am ales bine, pentru că m-a inspirat și m-a încălzit.

Până nu mă și adoarme alintându-mă, e cazul să trec la următoarea alegere: geaca. De data aceasta am vrut ceva vibrant, în contrast cu aparenta cumințenie a fularului. Ceva foarte viu! Și, atât culoarea -cupru, cât și croiul de tip biker, au făcut din geaca Haily's, candidatul ideal. Deși este confecționată dintr-un material neted, am senzația că port o geacă din piele întoarsă. Îi ador buzunarele atât de practice și sigure, care se închid cu fermoar. Dar cel mai mult îmi place faptul că este foarte versatilă - fie că mă îmbrac casual, sport sau elegant, mi se va potrivi ca o mănușă.

Puloverul l-am ales în culoarea cafelei - pentru un plus de energie! Eu nu beau licoarea magică, cel puțin pentru unii, așa că aveam nevoie de un aliat de nădejde mai ales în acele zilele de toamnă când, te tentează mai mult ca oricând, un pui zdravăn de somn, exact atunci când ai mai multă nevoie să fii cât mai treaz și activ posibil. L-am ales să fie pe gât, dar în același timp, un model lejer și cu o grosime medie. În zilele mai friguroase va face cu siguranță o echipă perfectă cu geaca! Îmi place mult materialul din care este lucrat si care are în compoziție bumbac și acril, în părți egale. Îi dă acea textură care nici nu atârnă greu, fiind prea rigidă și nici nu se lasă, fiind prea elastică.

Apoi am ales bereta. Una șic, din lână, cu model și în trei culori. Culoarea de bază e un fel de galben muștar - mie îmi amintește de frunzele de Ginkgo biloba. Când privesc această beretă călătoresc cromatic până în Japonia. Iar mie îmi place tare mult să călătoresc. Așadar, pe lângă faptul că este șic, îmi ține de cald și îmi întregește ținutele tomnatice, mai are și rol de teleportare. Glumesc... glumesc! Sau, nu chiar?

Următoarele două piese sunt, deasemenea, de nelipsit toamna! Blugi Mango i-am ales să fie din denim ceruit. Ai impresia ca sunt din piele! Merg perfect cu geaca și, ce tot spun eu aici, dacă veți citi fila de jurnal până la capăt, cred ca putem cădea de acord că se potrivesc cu absolut toate celelalte piese alese. De-aia i-am și ales să fie negri... ok, și pentru că uneori îmi place să sar prin bălți, mai ales când mă imaginez personaj în Cântând în ploaie. Am vrut să fie foarte comozi - skinny și cu o talie nici prea sus, nici foarte joasă. Perfecți pentru sărit în bălți și dansat în ploaie, după cum spuneam.

Și pentru că am pomenit de ploaie, iată că mi-am luat și o umbrelă generoasă ca mărime, deși atunci când se strânge nu ocupă foarte mult spațiu. Este portocalie ca o ciupercuță curioasă. Nu are însă buline ci pătrățele albe pe ea. Și un mâner foarte... confortabil, dacă pot să spun așa.

Ei... iată că ne apropiem de sfârșit. S-a lăsat noaptea de-a binelea și eu tot scriu în jurnal. Nu voi încheia însă înainte să vă povestesc despre încălțările pe care mi le-am ales: o pereche de ghete Dr.Martens. Ok, nu orice pereche. Ci perechea ideala: din piele naturală, trainice, vorba aceea să nu intre nici frigul, nici apa, comode, negre..... dar nu negre ca noaptea. Ci negre cu un câmp de flori colorate. Da, bine, nu sunt chiar flori de toamnă, ce e drept, dar le-ați văzut? Și acum sunt încălțată cu ele! Dacă aș îndrepta laptopul spre picioare le-ați zări cum aproape ating podeaua în timp ce mă legăn ușor în balansoar.

Și cu asta am terminat ce am avut să vă povestesc despre toamna mea în șapte piese vestimentare. Cum m-am descurcat cu prima mea filă de jurnal online? Dar cu provocarea vestimentară? Chiar... voi ce ați alege dacă ați fi în locul meu? Mi-ar plăcea să aflu!

Pe curând!