Jurnalul Familiei Sâbî
Sambata, 24 octombrie 2020
Mama, Ioana
Seară.
În semi-întunericul din cameră, abia se aud, înnăbușiți de moliciunea covorului, pași grăbiți. Sccââârțțțțț! - ușa din lemn natur, lăcuit, se deschide cu un ușor zgomot. Fără să ezite, o mână se strecoară în interior și, la scurt timp, reapare ținând cârligul unui umeraș, de care atârnă un suport de haine misterios.
Se aude apoi fermoarul și, cu un foșnet ușor, eliberată din închisoarea ei protectoare, rochia elegantă prinde a se răsuci în jurul meu ca într-un balet amețitor. Face piruete încântată de revedere, apoi o reverență, înainte de a se așeza pe pat, parcă istovită de atâta entuziasm amețitor.
Lumină.
Astăzi, într-o seară de sâmbătă, vă invit să (re)descoperim împreună câteva secrete și trucuri. Gazda dumneavoastră, direct din șifonier, m-a îmbracat într-o îmbrățișare diafană - iar eu voi da glas poveștilor pe care le are ea de spus. Pentru că știu, vă pare o foarte tânără rochiță, dar nu vă lăsați păcăliți de imaginea ei de proaspăt-cumpărată-din-magazin. Îmi este de multă vreme alături, ne leagă frumoase amintiri și este confidenta mea cea mai bună, când vine vorba de ... garderobă.
Știe cum, timpul, în lumea modei, este nemilos. Cât de repede trec anii peste haine și cât de norocoasă este ea, să se afle încă aici, la fel de frumoasă, ca în prima zi. Uneori sunt chiar puțin geloasă. N-are nici măcar un rid!
- Nici măcar un fir descusut, mai bine zis! vibrează aerul în jurul nostru, în timp ce executăm sincron o ultimă piruetă, înainte să mă așez pe taburetul preferat.
Ti-Tac. Tic-Tac.
Dar, despre ce să povestim mai întâi? În curând pendula va anunța miezul nopții și vraja se va rupe. Pe mine mă va îmbrățișa cămașa de noapte, pe ea culcușul sigur din bumbac, oferit de husa în care se va odihni.
Gata! Știu. Vom povesti, pentru început, despre încălțămintea pentru femei! Pentru pantofi, am desigur, un loc special amenajat, în debara. Totuși, câteva mici excepții, au rezervat un locul al lor jos, în șifonier. Într-un sertar situat la bază se află condurii magici oferiți de zâna cea bună.
Ca, de exemplu, pantofii cu toc stilettos din piele întoarsă, pe care i-am purtat prima dată într-o seară specială: seara în care l-am întânit pe prințul Remus, actualul meu soț. Și da - chiar era prinț, în piesa de teatru pe care o pusese liceul nostru în scenă, pornind de la clasica poveste a Cenușăresei.
Dar cum de arată atât de frumos după o nuntă și două fete minunate mai târziu? Ei bine... probabil că nu este chiar așa mare secretul: bunica m-a învățat că, dacă ții pantofii în ciorap fin de mătase, vor avea o viață mai lungă. Și, după cum se pare, a avut dreptate. Cred că nu este niciun secret că pantofii pentru ocazii speciale, se curăță cu grijă și adaptat materialului din care sunt realizați, după fiecare purtare! Bănuiesc că știți și voi, nu?
Așa că nu vă voi plictisi cu asemenea amănunte, ci voi trece mai departe la secretul numărul doi: periuța de dinți. Ei bine, da! Nu doar noi avem nevoie de așa ceva, ci și încălțămintea.
Uite, de pildă, frumoșii mei pantofi lejeri cu talpa albă. Este încă albă, pentru că o curăț de fiecare dată. Și folosesc periuța de dinți cu perii tari, special luată pentru așa ceva. Pe aceștia îi țin, atunci când nu este sezonul potrivit pentru a-i scoate la plimbare, chiar în cutia lor. Îmi place să păstrez ambalajul în care vine încălțămintea - acesta este un alt secret al debaralei, de această dată. Pe lângă cutie, păstrez și hârtia împăturită pe post de șanuri și, de fiecare dată când încălțămintea ia o pauză de bună purtare, nu ezit să o folosesc.
Desigur, poate că unii dintre voi vă întrebați ce sunt .. șanurile. Ei bine, sunt calapoduri realizate din lemn, ce permit păstrarea formei inițiale a încălțămintei, împiedicând deformarea acesteia. Vital! Pentru încălțăminte.
Am și eu o pereche realizată de tatăl meu, în micul său atelier. A învățat să facă așa ceva de la bunicul său. Și mi-a lucrat o pereche pentru bocancii de damă preferați. Asta pentru că sunt mai apropiați ca formă, de încălțămintea bărbătească.
Utilizate cum trebuie, își fac treaba foarte bine și șanurile improvizate din hârtie. Totul este să încercați să vă lăsați ghidați de forma încălțărilor și să nu le îndesați mai mult decât trebuie.
Pasul următor - ne întoarcem din debara, înapoi în dormitor.
Tot jos, în șifonier, am un spațiu creat special pentru genți de ocazie. Ca această poșetă de piele Furla. Pentru astfel de articole am confecționat niste huse din bumbac - ca un fel de mici fețe de pernă. Astfel, stau ca-n puf!
Din când în când, obișnuiesc să le scot afară și să le verific - mai ales dacă sunt realizate din piele. Mare secret nu am - doar că atât gențile, cât și încălțămintea, mai beneficiază din când în când de câte o „cremuire” ușoară. Pentru acele ședințe de spa, eu folosesc, la sfatul mamei mele, un ”lapte” cu nume de fată. Sau de cântec.
Nume de cod - Doina.
Cred că cel mai des, m-am lovit de pierderi, suferite la capitolul războiul moliilor. Să nu care cumva să faceți iluzii, că n-au atentat și la articolele de îmbrăcăminte realizate din fire, care nu erau din lână sută la sută. Acum, nici sinteticul nu mai este scutit. Nope.
Excluzând din start naftalina, mă bazez, în general, pe cei trei mușchetari, care s-au dovedit în timp, a fi de nădejde:
- levănțica din grădina bunicii,
- frunzele de tutun uscate
- și, mai nou (preferatul nostru): frunzele de tufănele și crizanteme.
De fapt, în ultima perioadă, am folosit doar cea de-a treia variantă:
miroase mult mai plăcut, este mai eficientă decât primele două și avem
curtea plină de asemenea flori, încă de pe la sfârșitul verii.
În perioada în care nu purtăm obiecte vestimentare realizate din materiale ce încântă fluturașii distrugători, obișnuiesc să le depozitez în saci speciali, care se închid etanș, prin vidare. Nu doar că ocupă puțin spațiu, dar hainele și accesoriile sunt și protejate de inamici.
La fel procedez si cu gecile cu puf - când le trimit în vacanța de vreme bună. În schimb, geaca mea preferată din piele, stă mereu pe umeraș, protejată de o husă din bumbac. Prefer să folosesc astfel de huse pentru majoritatea hainelor depozitate în șifonier, la care, împăturirea nu reprezintă o opțiune, desigur. Cum ar fi: un palton de stofă, un costum, o rochiță diafană...
Un alt amănunt important, de care țin mereu cont, pentru a prelugi viața articolelor vestimentare: urmez cu atenție indicațiile de pe etichetele fiecărui produs! Și, pentru că am ajuns și aici, aș mai avea o constatare de făcut: hainelor le merge mult mai bine, atunci când sunt spălate cu produse, cât mai aproape de natură.
8 comments :
Extra fain ai impletit prezentarea obiectelor cu sfaturi pentru intretinerea lor. Despre pantofii din piele intoarsa tinuti in ciorapi de matase nu am stiut - multumesc!
Otetul l-am "descoperit" cam de cand am inceput sa avem caini: punand otet alb in masina de spalat asternuturile cateilor au iesit impecabil!
Inca o data: super fila de jurnal!
Pupici cu drag! ❤️
@Diana ma bucur enorm ca iti place. Ce bine ca am scris atunci de pantofi! Ma gandeam ca e ceva destul de cunoscut. :))
Multe lucruri de pastreaza foarte ine in huse in saculeti (caciulile sau manusile de blana / piele). Iar la pantofi chiar conteaza trucul acesta.
Otetul este genial!! Cand l-am pus prima data in masina nu stiam la ce sa ma astept dar eram efectiv disperata. Foloseam cel mai bland detergent lichid pentru copii - dar na din cel cu parfum ca pe atunci inca nu se gaseau astea fara. Mai si cand apalam blugii, desi ii puneam la doua clatiri suplimentare, tot ramaneau asa un pic alunecosi. Asta in conditiile in care eu puneam la detergent cat sa zic cam jumatate de cm din cutiuta aia si restul completam cu apa.. deci diluat la greu (oricum se spala la fel de bine ca si at cand pui cat iti indica ei pe cutiuta, ba chiar mai bine ca nu se imbacsesc cu detergent - doar ca nu mirosea asa tare). Si cand am pus otetul a fost stii ceva de genul Aleluiaaa :)))))))))).
Apoi am gasit si detergent natural si acum spal cu cea mai mare placere, din nou. Am avut o perioada in care a trebuit sa spal tot ce era al meu la mana, cu sapun de casa, pentru ca nu puteam folosi masina de spalat. Era groaznic mai ales cand venea vorba de asternuturi... in lighean.. spatiu mic.. brrr.
Pup cu drag :)
Cam scumpă viața de femeie, ha, ha, ha ! 😅 Când am intrat la "raionul" cu getuțe, m-am speriat și nu mai gaseam ieșirea😅
Mă am găsit paradisul cadourilor, așa că dacă voi avea nevoie de ceva frumos de oferit unei Dame, știu unde să caut..
Mi s-au părut interesante și ponturile pentru scoaterea petelor din hainele afectate de uleiuri sau alți solvenți așa ziși "parfumați"..
Mulțumim de recomandări !
@Stef Rof pai tocmai de aceea e si bine sa stim cateva trucuri :P.
Ma bucur ca a fost de folos :D!!
Cu drag :)
ps: dar de poseta preferata a Ioanei ce zici? :D
Nu mă băga în boală ! Știi că portocaliul este culoarea mea preferată la obiecte și accesorii..?
Lasă-mă, nu-mi amărâ viața !
🤣🤣🤣
Baftă mai departe în concurs; ținem pumnii să fie bine ! 🤞👍🙏
@Stef Rof nu prea stiu la ce ai putea obiecta... ca toate obiectele alese de Ioana sunt frumoase ;))).
Multumim!! :D
De asta femeile is moarte dupa shopingggg.Pentru unii barbati e greu :)). O seara frumoasa sa ai.
@Ciprian Enciu data viitoare, o sa las cuvantul unui domn :))). Sa vedem, cum se descurca, trece testul? :D
Merci mult, la fel !!
Trimiteți un comentariu