joi, 14 noiembrie 2024

Plimbare de noiembrie. (Reflexii in Oglinda 90)


Astazi va invit la o plimbare de noirmbrie, calatorind in timp pana anul trecut, in 12, cand Tati mi-a trimis niste poze superbe, din Strand de la noi. Sper sa va placa si voua - la acel moment am ratat momentul sa vi le arat si astept de un an sa ne bucuram impreuna de ele :D.






















Ultima poza i-a placut enorm lui Lottie (care oricum jubileaza - deja stiti ca e mare fana poza zilei cu poze pe fundal, v-am mai spus).. o cred, pentru ca arata tentant. Dar.. ia ziceti-mi, ati vazut muntii cu zapada ? :D (pe 12 anul acesta am vazut si eu primii fulgi de nea :D)

Pitestiul este un oras cu mare potential. Era de vis in copilarie, chiar asa in „constructie” cum se cam prezentau toate orasele prin anii 80. Dar daca atunci se plangeau oamenii ca se strica fata orasului, de fapt marea distrugere a venit abia dupa 90. Si s-a mutilat kitchios si prost. Si mult... Totusi... cand vad astfel de peisaje, cand ma uit pe geamul de la sufragerie si vad muntii... si cand deschid geamul si e usor ger si aer curat (asa o zi pe an, doua... poate o saptamana daca am noroc) ... oh, atunci e de vis. :)

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:
” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”


Ja ne!   


PS: am sarit chiar peste marti, 12 ... asa ca va las mai jos recuperarea. Si, imi cer scuze daca voi raspunde mai greu la comentarii si voi ajunge mai lent in vizita. Nu am intrat in hibernare, desi parca asa ma simt :))). 

🌂„Umbreluța cea bogată” (TC 42/44)


miercuri, 13 noiembrie 2024

Miercurea fara cuvinte - Icoana copaita, Martisor.







Episodul 367 de la Miercurea fara cuvinte care, dupa o plimbare prin blogosfera pe la prieteni dragi, s-a intors acasa, inapoi, la  Carmen.


Tema: Icoana pe lemn, copaita - Martisor.
📷 1 poza zilei alaturi de Lottie
📷 2-5  Icoana pictata intr-o copaita cioplita din lemn - Martisor primit de la parinti la sfarsitul anilor 90, din Brasov, Piata Sfatului.



-📷 mai multe episoade 📷-   

marți, 12 noiembrie 2024

„Umbreluța cea bogată” (TC 42/44)


Buna!

Pentru transformările creative de Noiembrie  gazduite de Mihaela (MNiko), tema a doua, cea cu indigo-ul, m-am gandit cumva chiar de la inceput, ca as vrea o umbreluta origami. Una functionala, daca se poate, dar numai buna pentru pus in ea de-ale toamnei  - adica sa aduca un pic a cosulet.


Aveam eu si ceva hartie violet, pentru origami (chiar apare pe fundal, in poze).... dar culoarea am inteles ca era optionala si, vazand acest tutorial (pe repede inainte de nu stiam unde sa pun stop si sa descurc ideea - de fapt nu sunt foarte sigura ca am inteles exact care e mecanismul la un moment dat, asa ca habar nu am daca am facut bine, sau am improvizat fericit.. haha), mi-am amintit ca am niste hartiute micute, care ... probabil ca as fi ceva mai potrivite pentru ce voiam eu (sau nu... haha).


Asa ca am purces la indoit si rasucit.... alegand dupa cum veti observa, ceva gri, un pic de alb si... un strop de roz ca sa fie totusi si culoare oe acolo.


Am luat trei castane pe care le-am cules probabil prin 2019, dar si una micuta, inca in invelis, primita de la Tati, anul acesta (ceea ce imi aminteste ca sigur am pe undeva mini castane... una sau doua, tot capatate de la ai mei.. intrebarea e ... unde? 😅)
Odata umbrela gata (manerul l-am atasat cu banda dublu adeziva), am purces sa facem sedinta foto - initial alegand foarte neinspirat, pentru fundal, un model care se cam bate cap in cap cu cel al manerului umbrelei...



Cand m-am prins eu care era motivul pentru care umbrela mea nu iesea cum trebuie in poza (vezi mai sus), am schimbat fundalul cu unul mov mai clar:


Acum sper ca se vede bine umbrela (cu trei laturi :D) si ca se poate observa si manerul... Sunt sigura ca „ale toamnei” castane sunt destul de vizibile.. hahaha.


In ultima poza incepuse sa ninga pe paturica lui Buni.. si am zis sa aduc un pic in peisaj umbrela (pe care tocmai o admirase).  Ninsoarea e probabil tot opera mea.. am sters ceva cu guma cand incercam sa imi fac ordine in ceea ce am de facut pentru bloguri (🤓😵🙄😱🤯).

N-am mai reusit sa public marti, desi incepusem eu sa redactez si toate cele... De fapt voi lasa fix ora la care incepusem eu sa scriu... si ma voi indrepta sa adaug umbrela in Galeria de creatii participante.

Sper sa fie ok proiectul.. :).


 

luni, 11 noiembrie 2024

Impodobim Bradul XV - Doamna Craciun in Actiune.

Buna!!
Stiti voi ce zi este astazi? 11 noiembrie, desigur. Si ziua in care patrundem in lumea fantastica a pregatirilor de Craciun! Acum niste ani (buni) ... posibil prin 87, sau 88, a nins fix intr-o zi de 11 noiembrie.  :) Si a fost tare frumos si alb - pentru ca iernile copilariei erau albe, cand ningea. Cumva, oamenii iubeau zapada si nu se grabeau sa o murdareasca. Mai avea si partii, facute pe strazile in panta - daca va vine sa credeti. Acum avem masini :)))))))))).
Sa revenim insa la motivul de bucurie, al intalnirii de astazi!

🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄


🤶 Tema  concursului creativ Impodobim Bradul XIV - bradul anului 2024 este: 
🤶Doamna Craciun in Actiune🎅

Pe la inceputul anului, pe cand imi schitasem eu planul pentru activitatile pe Copilarim si Provocari Verzi, mi-am notat aceasta idee pentru editia de anul acesta a micului joc devenit traditie - nu imi vine sa cred ca suntem la 15-a intalnire de acest gen! :O Tot atunci, am notat asa ca idei urmatoarele:

🤶 decoratiuni dulci / turta dulce
🤶 satul de Craciun
Sunt ganduri orientative, primele venind de la un filmulet pe care l-am facut demult intr-un centru comercial de la mine din oras ( 21. Bucataria Doamnei Craciun ) si celelalte, parca dintr-o discutie pe bloguri (cred ca am vorbit cu Pompilia despre satul de Craciun).

🤶 Cerinte: 
Fiecare participant poate inscrie in concurs  o decoratiune / un ornament  sau un set pe tema data. 
Pentru galeria de creatii si intrarea in concurs puteti inscrie o fotografie realizata pe orice fundal vreti voi :).  
Pentru ca vrem sa impodobim bradul virtual impreuna, va rugam sa ne trimiteti (daca este posibil) si o fotografie realizata pe un fundal neutru (de preferinta alb) pe adresa de mail (copilarim[@]gmail[.]com - nu uitati sa renuntati la paranteze cand ne scrieti :P). 
❗Puteti trimite fotografia pentru Bradul virtual (deci cea pe fundal neutru) cel tarziu pana pe 20 decembrie (23:00). Multumim :)!!
🎅 Durata: 11 noiembrie - 11 decembrie (23:55)

🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄
🎅 Premii:
🎉Toti participantii primesc câte o felicitare digitala si diploma de participare pe adresa de mail.

in curand diploma

in curand felicitarea digitala


🎉Prin tragere la sorti: o surpriza dragalasa creata in stilul amigurumi, cu mult drag, insotita de o felicitare.

premiul in curand
Premiile vor fi publicate incepand cu 1 decembrie pe blog, asa ca va invit sa urmariti articolele din Calendarul Advent (pentru a le descoperi :), asa cum v-am obisnuit si in anii trecuti). Pe masura ce vor fi publicate voi actualiza si acest articol
Premiile fizice vor fi trimise cândva dupa 11 decembrie si cel tarziu pe 15 decembrie, pentru a putea sa ajunga la timp (impreuna cu celelalte premii pe care le mai am de trimis ✌🙏 prin serviciul de curierat  - asa ca va trebui o adresa din Romania)😅.


🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄

🎅 Inscriere:
Pana pe 11 decembrie 23:55 puteti sa va inscrieti creatiile in tabelul de mai jos (daca nu aveti blog, imi puteti trimite pe adresa de mail).



🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄

🎅 Galerie lucrari participante (din decembrie 2023): 

in curand

🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄

🎅 Bradutul impodobit, din 24 decembrie: 

in curand...

🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄

🎅 Castigator (Actualizare - din 12 decembrie 2022):

in curand


🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄🎄


Va asteptam cu drag sa mai adaugam un bradut in colectia noastra - al cincisprezecelea, in acest an, alaturi de Lottie.


duminică, 10 noiembrie 2024

Proiect - Ghiozdanul. (Amintiri din sertar, by Rha)


Hei.... am inteles ca a nins. La noi a plouat. Am auzit ploaia, mai mult - stau si ma gandesc daca m-am uitat azi pe geam, la modul constient... stiu ca evident, stand in bucatarie, m-am uitat  si spre geam, dar afara?

Kouki e facut covrigel, langa mine... caldut si dragut... numai bun de luat in brate. Ceea ce voi si face de indata ce voi termina de scris. 

M-am miscat azi in reluare :)). Plus ca am inceput ceva si m-am trezit facand cu totul altceva si uitand cu desavarsire sa termin ce incepusa, convinsa fiind ferm, ca finalizasem. Hahahaha. Ma refer la Provocari Verzi - mai aveam de adaugat poza, am facut-o si... apoi m-am apucat sa fac poze la poze si am uitat sa o si adaug in articol.. noroc ca nu mai stiu ce s-a intamplat si am descoperit isprava la timp.

Pentru azi calatorim iar prin sertarul amintirilor si.. poposim candva pe 10 decembrie anul trecut (nu e pre demult, totusi), cand primeam de la Ralu cateva poze cu ceea ce ii ocupase ei ceva timp in ziua aceea: doua ghiozdanele. Cu ochi dati peste cap (ca deh... se pare ca ideea le fusese insuflata micilor N si H de Tutuc - adica de mine...lol), iata cei doi plusati, cu noile lor accesorii:


Si moment rarisim, trei poze din timpul lucrului la unul dintre ghiozdanele - asta probabil ca sa nu uit ce a fost nevoita sa faca :))). Glumesc. Lui Ralu ii place sa croiasca si sa creeze... :D.




Cat despre mine... v-am povestit. Azi am facut cateva poze la poze. Am ajuns la cateva albume din „copilarie” (lol) si am facut cateva poze rapid cu telefonul. Intentionam sa si lucrez ceva dar nu a fost chip.... poate saptamana care vine (si care sper sa fie una cat mai buna) voi avea mai mult spor - oricum, ceva ceva tot va trebui sa misc ca.. timpul trece parca zboara :D.





sâmbătă, 9 noiembrie 2024

Cizmulite din fetru prototip.


Buna!
Azi a fost innorat. Vine iarna.... foarte bine, asa e si normal sa fie. Azi trebuia sa scriu despre bebelusa floare dar nu i-am terminat capisonul... poate maine. Momentan ma intrab de ce nu pot intra d epe laptop pe wi-fi-ul de la router. Noroc ca am hotspot-ul. Mi-a facut figuri laptopul. Trebuie sa il mai golesc....
Lotiie vrea hainute de iarna. Habar nu am cum o voi impaca si cand. Dar am zis ca tot ramasesem eu datoare cu povestea ghetutelor/cizmulitelor din fetru de aul trecut. Incepusem parca anul acesta sa povestesc de rochite si ... a venit vara :)). Asadar azi reluam si va arat de unde a pornit povestea, prototipul, mai precis:



In teortie trebuia situaia sa se prezinte un pic altfel, in practica, asta a iesit. Dar tinand cont ca au fist facute pentru papusile care stau pe poante, ma declar multumita.. Poate data viitoare vom avea alte rezultate.


Modelul care s-a oferit sa ma ajute este o Barbie Teresa. Este una dintre primele doua papusi de gen salvate de mine (cealalta este o Midge, poate v-o amintiti: Midge si rochita papadie.). De fapt cele doua papusi mi-au si dat ideea sa incerc sa salvez si eu papusi de pe ebay, in 2020.. mi se pare o alta viata... nici pana acum nu am reusit sa ma bucur de ele. 



Pozele acestea sunt facute anul trecut, in decembrie. Deci au aproape un an... Si mai sunt cateva cu ghetutele lucrate pentru voi - probabil le voi aborda si pe acelea curand, intr-un articol.





vineri, 8 noiembrie 2024

Mad World.


Azi mi-am reamintit de piesa de mai jos. Descrie tare bine starea de .. spirit si de ce mai vreti voi. Am sa las ambele versiuni... si versurile.

Lottie a fost dezamagita ca nu am reusit sa facem mai nimic - Veve incearca sa il pacaleasca pe Kouki sa se bage la o joaca. El insa zburda prin lumea viselor, unde e frumos si bine :D.


Si versiunea originala, din 1982, cantata de Tears for Fears. E aceeasi piesa, acelasi mesaj... alta interpretare. 


Si versurile (credit)

All around me are familiar faces
Worn out places, worn out faces
Bright and early for their daily races
Going nowhere, going nowhere

Their tears are filling up their glasses
No expression, no expression
Hide my head, I wanna drown my sorrow
No tomorrow, no tomorrow

And I find it kinda funny
I find it kinda sad
The dreams in which I'm dying
Are the best I've ever had
I find it hard to tell you
I find it hard to take
When people run in circles
It's a very, very mad world, mad world

Children waiting for the day they feel good
Happy Birthday, Happy Birthday
And I feel the way that every child should
Sit and listen, sit and listen

Went to school and I was very nervous
No one knew me, no one knew me
Hello teacher tell me what's my lesson
Look right through me, look right through me

And I find it kinda funny
I find it kinda sad
The dreams in which I'm dying
Are the best I've ever had
I find it hard to tell you
I find it hard to take
When people run in circles
It's a very, very mad world, mad world

Enlarging your world
Mad world


📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”

Pe curand !

joi, 7 noiembrie 2024

Tablouri printre norisori. (Reflexii in Oglinda 89)

        

Lottie se crede vara, pe iarba verde - o inteleg, costumatia ei este cam de „mariner” (lol). porbabil va trebui sa fac ceva in aceasta privinta. Dar...pana atunci, s-a gandit ea sa cotrobaie iar prin sertarele cu amintiri si a.. a picat intr-un din Toshi (=primul meu laptop)... unde am gasit trei poze de pe vremurile in care camera mea era inca ... ce trebuia sa fie. Si mi s-a facut un doooooor, incat am zis ca macar sa ne uitam impreuna la poze, mai ales ca sunt ceva reflexii interesante prin ele.


Tabloul de la capul patului este o acuarela realizata de pictorul A. Stoenica. Un peisaj - Mestecenii de la Reci. Este cadoul primit de mine cu ocazia majoratului. Eu mi l-am ales. Cred ca v-am mai povestit. Poate... de ziua mea, pe 22 martie, in acel an a nins. A nins la Brasov (nu si in Pitesti). Am fost cu parintii si cu Ralu acolo, ne-am bucurat de zapada si seara am iesit in plimbare spre gara. Era feeric. Si am intrat sa ne incalzim putin intr-o galerie de pictura - a fost o descoperire de moment. Acolo erau cateva acuarele cu peisaje, cateva cu biserici. nu stiu daca mai era si altceva, dar de acestea imi amintesc foarte bine. Eu m-am lipit de tabloul acesta. Se pare ca si el de mine. Nu mi-a venit sa cred cand parintii au zis ca mi-l cumpara (si am rasuflat usurata pentru ca nu a fost scump - desi, intre noi fie vorba, e nepretuit). Pe spate am dedicatie de la autor :). Iubesc tabloul acesta - pintre altele, Reci se afla in drum spre Covasna, unde a lucrat Tati intr-o vreme... Si apoi, in tablou sunt mesteceni.. iar Dodo doarme sub mesteceni. Si ca veni vorba despre mesteceni.. realizez cat de veche e poza. :O.Cred ca este de acum 20 de ani. Da, din 20 mai 2004. Initial am zis ca nu se poate, dar eu am camera foto din 2004... iar pe pereti inca nu aparusera celelalte tablouri. De exemplu sub acesta mai sunt trei: un acrilic cu mesteceni si de o parte si alta acestuia (care e micut) doua goblenuri micute la randul lor.


Acest tablou cu Notre Dame a fost primul pe care l-am primit, in 97, din cate imi amintesc. E amuzant ca... l-am luat via cabinetul de stoma. :))))) Macar daca am stat cu gura cascata am avut ce admira - mi s-a parut ca merge perfect cu a mea camera. Pe vremea aceea nu aveam tapet... :). Aveam postere.. haha.

Oh da... pozele astea chiar sunt din 2004 :))))). Cele doua tablouri de mai sus se afla de multa vreme deja de-o parte si de alta a tabloului cu Notre Dame. Cred ca le avem cam din 99. Cu siguranta de fapt - sunt copii dupa Miro. Cel albastru e al meu, celalalt era al Ralucai (dar cum nu a manifestat dorinta de a il pastra l-am adoptat cu prima ocazie (nu de alta dar imi placea). De fapt de aia are alta culoare de rama :))).
Intre timp, in locul lor, am pus doua icoane. In prima faza insa nu am realizat ca pozele sunt asa de vechi.. Ceva insa mi se parea curios - la prima poza.. era prea... mult spatiu gol. Abia cand am inceput sa scriu textul, mi-am dat seama ca lipsesc celelalte tablouri.. si apoi, uitandu-ma iar, cu atentie, mi-am dat seama ca vorbim de alte vremuri.... cumva, mai luminoase, cu toate ca erau si ele, la randul lor, zbuciumate.

Colivia mea  cu norisori pufosi  :). Imi lipseste... 

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:
” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”


Ja ne!