sâmbătă, 30 septembrie 2023

#12 Septembrie 2023 in imagini - 365 de zile cu Rukkusu.

A venit timpul sa incheiam calatoria noastra alaturi de Rukkusu. Am predat stafeta si ne bucuram pentru ca am reusit sa ducem proiectul la bun-sfarsit! Au fost clipe cand credeam ca nu vom reusi... sincer.

Va multumesc din nou pentru gandurile bune si sustinere!! Inseamna enorm :). Si Rukkusu va multumeste pentru ca i-ati fost alaturi si.. nu, nu pleaca nicaieri. Se va strecura cum va putea ea mai bine prin poze si va aparea cand ne vom astepta mai putin (probabil), ca sa ne binedispuna cu fetisoara ei senina.


🍃Septembrie 2023

Predam stafeta! Rukkusu si Risu (Veverita) (S35/52)


Cum, necum, iata-ne ajunsi la sfarsit de septembrie. Am reusit, si va multumesc mult pentru intelegere, incurajari si gandurile bune, sa incheiam, eu si Rukkusu, anul acesta de aventura impreuna, aici pe blog!

Am pastrat aceasta fila pentru... ultima tema de la transformările creative de septembrie, gazduita de Mihaela (MNiko), dar si pentru predarea stafetei - povestea merge mai departe! Pentru transformarile creative, la care tema principala a fost ambalaje, in aceasta luna, am avut multe idei ... dar timpul meu este si mai limitat (stati sa va zic ceva „amuzant„ - vorbeam cu Mami ca toata vara ba am avut tantari, ba am avut muzica la mezanin, stiti voi, ba inundatie si miros pestinential de pe coloana de la baie; ei de vreo luna si ceva, dinainte sa cada Buni, ca si asta a fost o cauza, nu scapam de mizeria aia din baie... aseara, tantari tot ne bazaie, dar aseara le-am avut pe toate trei in program... hahaha, efectiv nu mai am forta sa nimic). 

Inca de acum o luna, sau chiar doua, pusesem ochii pe o cutie de la plasturii lui Buni.  Cutia este incapatoare, imi placea sistemul de inchidere si abia asteptam sa se mai termine o a doua ca sa pun in practica ideea care imi venise.


Cand am vazut suportul realizat de Suzana (Pufosenii in cutie! ) chiar m-am entuziasmat, pentru ca si eu voiam sa le prind pe cele doua mici in mod asemanator, dar recunosc ca acum caut 2 cutii inalte, ce se pot transforma in casuta-suport.

Dar sa revin la cutiute. Am avut in mare doua idei - una era sa le las individuale, transformandu-le in cufere. A doua, cea care de fapt imi placea cel mai mult (si pentru care am si asteptat sa fie gata o a doua cutie, nu ca mi-as dori sa aiba Buni nevoie de asa ceva, sa nu ma intelegeti gresit) era sa le prind spate in spate si sa le transform intr-o piesa de mobilier versatila, pentru casuta papusilor (versatila, pentru ca poate sa fie folosita in mai multe feluri si poate fi pusa pe toate partile). Este si un loc de stocare al amintirilor celor doua papusele - Rukkusu si Risu.

Si acum ajungem la ... Risu (care inseamna Veverita, in japoneza). Ei ii va preda stafeta Rukkusu (era oarecum predestinat - nici nu mai sti exact daca nu cu ea am vrut eu sa incep proiectul si nu a fost la indemana sau care a fost motivul, dar cert este ca ele doua erau pe lista mea inca de anul trecut). Acum cateva nopti (ca am pierdut sirul...) s-au intalnit si au pus tara la cale (in sensul ca au profitat sa se pozeze cu cele doua cutiute.

Astazi am reusit si eu sa lucrez, printre picaturi. Am folosit banda dublu-adeziva, cutiile si foi origami, pe care le am de cel putin 11 ani :)))). Am lipit cele doua cutii spate in spate si am ales sa pastrez partea portocalie, fara scris, acoperind doar partea cu scris. Rukkusu si-a schimbat si ea toaleta, pentru ca s-a facut cam frig, mai ales noaptea si... am facut cateva poze! Cum eram in pregatiri pentru luna ce vine, cateva dintre poze au imaginea pentru octombrie pe fundal :)))):



Ma gandesc ca niste mini puzzle-uri sau tablouri cu poze imprimate de peste an, ar fi interesant de depozitat in cutie, pentru altele. Vreau sa mai fac cel putin inca un astfel de cubulet-cufar-piesa de moilier/depozitare. Mi se pare adorabil.







Stafeta a fost predata - Rukkusu nu va pleca insa in vacanta, ci isi va baga nasul in ciorba lui Risu, sau a lui Raza de soare... sau la amandoua :)))). Cum altfel? :)

Am mereu senzatia ca tot uit cate ceva... deh e toamna, plus oboseala acumulata. Azi am profitat din plin ca sa fac acest articol (si sa mananc.. haha), cu deja obisnuitele intreruperi. Maine incepe luna lui Buni (cu trei sarbatoriri declarate pe 1, 6 si 8 - adica ziua ei conform spusele Bunicii Carolina, ziua ei declarata si ziua in care a fost declarata... 😅; pana cum ceva timp sarbatoream doar sasele, dar deja a devenit traditie sa extindem sarbatoarea si.. cred ca Tati a fost cel care a venit cu ideea :)). Bine... e si luna Micului N, care numai mic nu mai este - ca implineste deja 8 ani si... purtam acelasi numar la pantof deja... 

Si acum as mai vrea sa incerc macar sa imi fac niste schite la articolele viitoare (adica sa fac ciorna, cu numele zilei... nu va imaginati altceva - asta ma ajuta sa nu pierd sirul si sa am un fel de ghid orientativ)...si sa pregatesc provocarea verde.

Ja ne!!

vineri, 29 septembrie 2023

Paznicul padurii.. Lorax. (P.V. S.P/ S.t.D.#14) (S35/52)


Buna!

Cu chiu cu vai, am mai reusit sa bifez doua teme! Am combinat cea de-a treia tema de la transformări creative din aceasta luna (care era ambalaje tetra-pak, inclusiv cutii cu folie de alumniu la interior) cu tema de la Provocari Verzi : #14 Salvam Papusi // Save the Dolls: Paznicul Padurii, Lorax. 

De fapt, as putea adauga pe lista si cursul inceput acum un secol (cam asa se simte), de pe Domestika: Curs Domestika: Carla Mitrani - Sa crosetam marionete pentru degete. (U1-U2) si Curs Domestika: Carla Mitrani - Sa crosetam marionete pentru degete: Bucle aurii si cei 3 ursi. (U3). Nu de alta dar, dupa cum veti vedea, am facut practic si un proiect final pentru acesta, creandu-l pe Lorax, ca si marioneta.


Miercuri spre joi (in tura de noapte), am facut schita si am crosetat partea centrala a marioetei si mainile. Intentionam sa ii mai fac ceva dar atat s-a putut. M-au lasat si becurile.... si bateriile mele :)). Am folosit resturi de fire portocalii ramase de la proiecte si, desigur, m-am inspirat din curs, doar ca am adaptat un pic la croseta de 3 si firul mai gros. Imi pregatisem si materialele pentru transformarile creative gazduite de Mihaela (MNiko) - aveam un suport micut de la... se vede in imaginea de mai sus de la ce, care mergea perfect pe a treia tema propusa. 


In tura de zi, de dupa-amiaza, am profitat de toate momentele mai libere ca sa termin proiectul. Ideea mea era sa recreez cumva scena aparitiei lui Lorax. El apare din trunchiul, sau ciotul ramas de la copacul taiat. Asadar, am vrut sa realizez din ambalajul vizat o buturuga, ca sa zic asa... dar nu oricum! Ci una care sa aiba un mesaj de speranta - de aceea, pe cand imbracam in sfoara cutia (banda dublu adeziva am folosit), am prins si o crenguta (pe care o aveam de la castanele de anul trecut) - un simbol al reinvierii, ca sa zic asa. Am vrut ca din trunchiul retezat, sa apara o crenguta infrunzita:


Apoi a venit momentul sa il termin pe Lorax (sper ca nu.. definitiv, hahaha). Asa ca m-a chinuit terbil un talent ... de a impasli niste lana - noroc macar ca se potrivesc nuantele, ca rezultatul, este dupa cum puteti observa (sper ca nu ca in zicala cu Soarele...):


Am folosit un burete ca sa incerc sa ii mai dau o forma la mustata si sprancene... Si iata-l facandu-si aparitia!

Si el si Rukkusu mi-au atras atentia sa nu uit sa o aduc si pe Raza de Soare, ramasa prin sufragerie - nu stiam cine ma striga si de pe unde prin casa, haha.


Dar am rezolvat azi rapid problema si am facut si pozele cu Raza si cea a zilei - apropo... am ajuns la 364 - ceea ce inseamna ca, maine se incheie calatoria noastra de un an, alaturi de Rukkusu!!



Totusi... poate va intrebati ce comori are Lora la el in cutiuta? Ei bine.... daca tot am folosit o crenguta de castan, de ce nu... castane ? (oricum castane erau... hahahah, inainte de transformare!)


Are si Rukkusu o mini castana, la care tine foarte foarte mult - Lorax va avea grija de ea! Si, daca nu stiati, castanele au si scop terapeutic!



Citatele de astazi sunt „aproximative”, adica din ce imi mai amintesc. Filmul l-am vazut in engleza, acum ceva timp.

”Eu sunt Lorax, paznicul padurii. Vorbesc in numele copacilor, caci ei, nu au limba....”

In lumea aceea, nu mai sunt copaci, iar aerul  „proaspat” se vinde la doza. Copacii au nevoie de voci care sa se faca auzite si de oameni care sa inteleaga ce e cu adevarat important....

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite” 

Ja ne!!

Va multumesc 🙏