Paznicul padurii.. Lorax. (P.V. S.P/ S.t.D.#14) (S35/52)

Buna!

Cu chiu cu vai, am mai reusit sa bifez doua teme! Am combinat cea de-a treia tema de la transformări creative din aceasta luna (care era ambalaje tetra-pak, inclusiv cutii cu folie de alumniu la interior) cu tema de la Provocari Verzi : #14 Salvam Papusi // Save the Dolls: Paznicul Padurii, Lorax. 

De fapt, as putea adauga pe lista si cursul inceput acum un secol (cam asa se simte), de pe Domestika: Curs Domestika: Carla Mitrani - Sa crosetam marionete pentru degete. (U1-U2) si Curs Domestika: Carla Mitrani - Sa crosetam marionete pentru degete: Bucle aurii si cei 3 ursi. (U3). Nu de alta dar, dupa cum veti vedea, am facut practic si un proiect final pentru acesta, creandu-l pe Lorax, ca si marioneta.

Miercuri spre joi (in tura de noapte), am facut schita si am crosetat partea centrala a marioetei si mainile. Intentionam sa ii mai fac ceva dar atat s-a putut. M-au lasat si becurile.... si bateriile mele :)). Am folosit resturi de fire portocalii ramase de la proiecte si, desigur, m-am inspirat din curs, doar ca am adaptat un pic la croseta de 3 si firul mai gros. Imi pregatisem si materialele pentru transformarile creative gazduite de Mihaela (MNiko) - aveam un suport micut de la... se vede in imaginea de mai sus de la ce, care mergea perfect pe a treia tema propusa. 

In tura de zi, de dupa-amiaza, am profitat de toate momentele mai libere ca sa termin proiectul. Ideea mea era sa recreez cumva scena aparitiei lui Lorax. El apare din trunchiul, sau ciotul ramas de la copacul taiat. Asadar, am vrut sa realizez din ambalajul vizat o buturuga, ca sa zic asa... dar nu oricum! Ci una care sa aiba un mesaj de speranta - de aceea, pe cand imbracam in sfoara cutia (banda dublu adeziva am folosit), am prins si o crenguta (pe care o aveam de la castanele de anul trecut) - un simbol al reinvierii, ca sa zic asa. Am vrut ca din trunchiul retezat, sa apara o crenguta infrunzita:

Apoi a venit momentul sa il termin pe Lorax (sper ca nu.. definitiv, hahaha). Asa ca m-a chinuit terbil un talent ... de a impasli niste lana - noroc macar ca se potrivesc nuantele, ca rezultatul, este dupa cum puteti observa (sper ca nu ca in zicala cu Soarele...):

Am folosit un burete ca sa incerc sa ii mai dau o forma la mustata si sprancene... Si iata-l facandu-si aparitia!

Si el si Rukkusu mi-au atras atentia sa nu uit sa o aduc si pe Raza de Soare, ramasa prin sufragerie - nu stiam cine ma striga si de pe unde prin casa, haha.

Dar am rezolvat azi rapid problema si am facut si pozele cu Raza si cea a zilei - apropo... am ajuns la 364 - ceea ce inseamna ca, maine se incheie calatoria noastra de un an, alaturi de Rukkusu!!

Totusi... poate va intrebati ce comori are Lora la el in cutiuta? Ei bine.... daca tot am folosit o crenguta de castan, de ce nu... castane ? (oricum castane erau... hahahah, inainte de transformare!)

Are si Rukkusu o mini castana, la care tine foarte foarte mult - Lorax va avea grija de ea! Si, daca nu stiati, castanele au si scop terapeutic!

Citatele de astazi sunt „aproximative”, adica din ce imi mai amintesc. Filmul l-am vazut in engleza, acum ceva timp.

”Eu sunt Lorax, paznicul padurii. Vorbesc in numele copacilor, caci ei, nu au limba....”

In lumea aceea, nu mai sunt copaci, iar aerul  „proaspat” se vinde la doza. Copacii au nevoie de voci care sa se faca auzite si de oameni care sa inteleaga ce e cu adevarat important....

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”.  

Ja ne!!

Va multumesc 🙏