miercuri, 23 iunie 2021

mic test

 .....1 2 3.....

👀

..... in curand .....

luni, 8 martie 2021

- pauza de nevoie -

 🚧

buna. momentan laptopul meu este (sper eu, ca doar ) convalescent.... l-am stropit din graba. asa ca pe curand ... cand s-o putea.

 

 

🌷  La multi ani de 8 Martie !

luni, 1 martie 2021

In Martie, se poarta Provocari Verzi.

 http://www.provocariverzi.ro/2016/04/caietul-de-teme-anul-2014.html

Buna !!

Sper ca luna aceasta sa reusim sa ne vedem zilnic - cate un pic din mine, Martisor, catre voi :). Imi place tare mult sa pot petrece macar un strop pe zi alaturi de voi. :)

Luna aceasta, pe Provocari Verzi avem doar patru teme. Dar puteti trage cu ochiul si la cele din ianuarie si februarie, pentru ca poate va vine vreo idee si mai creati cate ceva dragut. Eu voi adauga retrospectiv toate creatiile si pentru fiecare lucrare inscrisa dupa finalizarea termenului, se vor primi cate 5 stelute.

A sosit timpul sa stergem praful de pe un an tare drag mie: Salvam Papusi // Save the Dolls #2014Reborn . 2014  a fost un an in care au plecat oameni dragi mie, bunici. Dar a fost si un a in care am putut sa "zbor" din nou. Nu pot uita... cum am inceput sa ies afara de parca toata lumea era a mea. Probabil ca ma indragostisem... :). Reinvatasem sa fiu fericita. Am impartit deja cu voi un pic din bucuria acelui an, cand v-am prezentat povestea lui Tarou.

Revenind la provocarile de luna aceasta, va puteti inscrie pana pe 30 martie la 23:55 in tabel (ulterior prin mail, la adresa provocarilor. Premiul va fi o jucarioara crosetata pentru papusica voastra preferata :D.

Va doresc o luna minunata, cum de altfel imi doresc si mie. Sa fim sanatosi si voiosi:).

Cu drag,

Rux

 

duminică, 28 februarie 2021

Carnetul de insemnari de primavara - SuperblogSpring 2021

 

Hei!

Vine, vine primavara! Ne mai despart cateva minute, nici 30. In sfarsit reusesc sa scriu si eu pe blog. Ma inscriu iar la SuperBlog. Ca sa stiti. Ca sa ne citim (ca deh, daca e cu deadline, cu prezenta, li s-or activa si celor din jur niste circuite si mai apuc sa scriu si eu.... :).

Mi-am pus insigna de participare. Daca vreti sa va exersati si voi tastatura, gasiti aici toate informatiile necesare participarii (regulament, intrebari si raspunsuri): Punem rotițele în mișcare în Spring SuperBlog 2021. Eu merg sa ma iscriu. Aici.

Habar nu am ce aventura ne asteapta in aceasta primavara. Oare sa aduc personaje mai vechi? Pe Sebi, sau cuplul simpatic Clara-Mihai? Sau poate intreaga familie din toamna trecuta? Sau.... inca nu stiu. Dar maine aflu prima proba si sper sa ma inspire. 

📖Cuprins:
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
📝  01. Titlu  🔎 ( puncte )
 
 Cuprinsul Ilustrat
 
- se va completa la finalul competitiei

  📜 Postfata:
📝   Titlu   🔎 [ puncte  locul  ]
-  
 

📦Povestile celorlalte editii la care am participat:
🏆- SuperBlog 2015- Articole 
🏆- Spring SuperBlog 2016 
🏆- SuperBlog 2016 
🏆- Spring SuperBlog 2017
🏆- SuperBlog 2017
 
📚 
 
Ei bine.... sper sa fie intr-un ceas bun si sa reusesc sa scriu povesti dragute, din care sa aflam lucruri utile :) . 
 
 
 

vineri, 12 februarie 2021

Arashi - Love so Sweet / Love so Sweet. Reborn

Buna!

Tocmai mi-a cazut laptopul pe jos. Cu ocazia asta sta si mai intr-o rana. Ca vorba aia... le bifasem pe toate. Doua bai momentan nefunctionale (traiasca chimicalele) cu implicatiile de rigoare. Si multe neintelegeri si nedreptati. Dar bine ca suntem. Nu?

Se intampla cumva lucruri ciudate in ale bloggeritului. Sa vedeti. Imi propusesem sa scriu despre aceasta piesa luna trecuta, pe cand faceam rezumatul de la Povestea Lui Yamada Tarou - ep.04 . Am facut "capturile de ecran" aseara, pe cand vizionam clipul. Voiam una cu Aaron - este putin mai jos. Apoi am zis sa mai fac inca doua. Pe prima, cea de sus, am facut-o pentru ca m-a amuzat catelusul. Este frumos in vitrina, nu? Pe ultima , o veti vedea ceva mai jos, inainte de primul clip.

sursa foto

Piesa Love so Sweet a aparut ca single de sine statator pe 21 februarie 2007 (azi suntem in 2 februarie, la distanta de 14 ani 7 plus 7 - amuzant, nu:P?) si face parte din al 7-lea album, denumit Time... Timpul...

Dar iata-l pe Aaron. De fapt pustiul blondut care il interpreteaza pe Aaron in serial. Clipul este filmat inainte de serial (se poate vedea din tunsoarea lui si din cea a lui Tarou - Nino).

 

Acest cantec a facut parte din coloana sonora a serialului Hana Yori Dango 2, in care a jucat Jun Matsumoto (cel aflat in mijloc, in vitrina). Si iata finalul... Este bine in vitrina, la adapost, intr-un cadru "perfect", dar..

 

Si acum va invit sa vizionati cele doua variante. Mai intai originalul piesei, care a aparut in 2007, dupa cum spuneam:


In mai 2020 a aparut o versiune noua a cantecului: Love so Sweet. Reborn. Aceasta are versurile majoritar in engleza. Le puteti vedea in clipul care a fost creat pentru piesa:

Versuri versiunea din 2007 ( credit):

Romaji:


Kagayaita no wa kagami demo taiyou demo nakute Kimi da to kidzuita toki kara
Ano namida gumu kumo no zutto ue ni wa hohoemu tsuki Love story Mata hitotsu

Kidzutsuita yume wa Kinou no kanata e
Sora ni hibike Ai no uta

Omoide zutto, zutto wasurenai sora Futari ga hanarete ittemo
Konna suki na hito ni Deau kisetsu nidoto nai
Hikatte motto saikou no Lady Kitto sotto omoi todoku
Shinjiru koto ga subete Love so sweet

Soko kara itsumo mieru you ni kono te wo sora ni muke hirogaru kimi to no omoide
Ano katakuna de ijippari na boku wo kaeta kimi no te Love story Arukidasu

Magari kunetteta futatsu no tabiji wa
Koko de hitotsu niji ni nare

Omoide zutto, zutto oikaketa yume Futari ga tooku e ittemo
Donna tsurai yoru mo Kujike sou na chikai demo
Waratte motto saigo no Lady Kitto sotto negai todoku
Akenai yoru wa nai yo Love so sweet

Tsutae kirenu itoshi sa wa
Hana ni natte Machi ni futte
Doko ni itemo kimi wo “koko" ni kanjiteru

Omoide zutto, zutto wasurenai sora Futari ga hanarete ittemo
Konna suki na hito ni deau kisetsu nidoto nai
Hikatte motto saikou no Lady Kitto sotto omoi todoku
Shinjiru koto ga subete
Akenai yoru wa nai yo
Shinjiru koto ga subete Love so sweet

💙💓💚💛💜

English:

What was shining wasn't a mirror or the sun Because I realized it was you
The smiling moon is always above those clouds that are moved to tears It's another love story

That damaged dream goes to the other side of yesterday
A love song that reverberates through the sky

Memories the sky will never, never forget Even if the two of us become separated
There will never be a season again where I'll meet someone I love this much
Shining, even more, the best lady Surely, my feelings will gently reach you
Believing is everything Love so sweet

So that you'll always be seen from there, reach this hand for the sky Memories with you spread out
That stubbornness of an obstinate person like me was changed by your hand Love Story We start to walk

Two journeys that turned and twisted
Became one rainbow here

Memories of a dream that I'll always, always chase after Even if the two of us go somewhere far away
No matter what kind of painful nights Even if the vow seems like it will be crushed
Laugh, even more, the last lady for me Surely, my wish will gently reach you
There aren't any nights that won't open to morning Love so sweet
The love that wasn't conveyed
Will become flowers that fall on the city
No matter where I go, I'll feel you "here"

Memories the sky will never, never forget Even if the two of us become separated
There will never be a season again where I'll meet someone I love this much
Shining, even more, the best lady Surely, my feelings will gently reach you
Believing is everything
There aren't any nights that won't open to morning
Believing is everything Love so sweet
 

Maine e sambata. Inca nu stiu daca voi povesti despre un film, sau poate continui "serialul" inceput ieri - daca reusesc sa pun la treaba ce mi-am luat, sau nu. Momentan ma lupt cu tristetea asta care m-a cuprins si toate beneficiile ei. 😅 Mai sunt si zile din astea. Cred ca o sa mai culeg niste ace de brad sa le pun in cutie. Am strans pana acum 5100... oare cate zile sunt de cand a plecat Dodo? 

Am aflat:

1331... interesant. Nu de alta dar in ultima vreme ma uit mere la ceas cand sunt combinatii de gen: 22:55, 12:34, 12:21 .. si asa mai departe :). Ce ciudat ca am cautat cate zile au trecut tocmai azi. Cert este ca m-a amuzat combinatia - asa ca o iau ca pe un mesaj de la Cret, un mesaj menit sa ma binedispuna. Multumesc :).

Pe curand!

ps: acum am observat cat este ceasul: 21:12 .... ce va spuneam ? :))


 

joi, 11 februarie 2021

Renovari si schimbari. Episodul 01. Pe urmele pieselor de mobilier. Sufrageria.

 

Stanga.... sau dreapta? Sau amandoua? Greu de ales.... Imi plac amandoua :))). Pacat ca nu vin si cu extra spatiu la pachet 😅. Ok, le-am adaugat in wishlist.

Buna!!
Va sunt cunoscute joculetele acelea de pe telefon in care iti poti "renova si utila apartamentul"? Ai doar cateva optiuni la dispozitie, dar pentru o scurta perioada de timp, sunt oarecum simpatice. Eu am gasit insa ceva mult mai bun. Util si practic. Foarte practic chiar.

Inca din toamna, de cand am aflat despre Favi, mi-am facut un obicei din a accesa site-ul periodic si a cauta piesele de mobilier de care am nevoie, pentru a imi reorganiza eficient spatiul din casa. Momentan ma gandesc tot mai mult la o casa pe pamant, in care cu siguranta si-ar gasi locul si utilitatea mult mai usor cele doua obiecte din pozele de mai sus, pe care le-am descoperit curand si care m-au cucerit.

Planul de actiune. Stabilirea prioritatilor.

Desi este amuzant sa hoinaresc asa, pur si simplu, si sa ma uit la ce mai este nou, care sunt tendintele, sa observ la un loc, unele langa altele, piese de mobilier din aceeasi categorie, atunci cand vreau sa si fac o schimbare, este nevoie sa imi stabilesc si niste prioritati

 


In principiu, ca sa nu fiu distrasa de o multime de alte lucruri interesante si uneori chiar necesare (vezi mai sus), pana la urma, mi-am propus sa ma axez la inceput pe sufragerie. Iar odata ce am stabilit care este destinatarul schimbarilor, mi-am ales care ar fi si principalele elemente de mobilier de care am nevoie:

  • vitrina sau biblioteca
  • un fotoliu / scaun  

Pare simplu, nu ? Ei bine... este si nu prea. Pentru ca aici intervin cerintele pe care obiectele de mobilier trebuie sa le intruneasca, astfel incat sa se integreze in aranjamentul deja existent.
Din fericire nu sunt foarte presata de timp si, uitandu-ma periodic in ofertele prezentate in motorul de cautare, am toate sansele sa gasesc la un moment dat, exact ceea ce imi trebuie. In plus, in timp ce ma uit pe oferta existanta, imi vin si alte idei referitoare la aranjamentul pe care as vrea sa il fac.

Dar sa revin la primul element:

Vitrina sau Biblioteca ?

Ei bine, nu stiu inca ce va fi. Eu am deja pe un perete doua vitrine micute, din lemn. Deci ceea ce ar trebui sa cumpar trebuie sa fie in ton cu acestea, sa se potriveasca cromatic si sa nu faca o nota prea discordanta cu stilul acestora.
Mi-ar trebui ceva care sa fie un fel de biblioteca-vitrina. De aceea caut in ambele categorii. Vreau neaparat sa aiba geam sau plexiglas - pentru a proteja obiectele expuse de praf.


 Ah, dar cred ca era bine sa notez mai intai ce as vrea sa expun:

  • carti
  • colectia mea de papusi 
  • suveniruri din calatorii
  • fotografii

Cautarile mele de pana acum au avut in vedere urmatoarele carateristici:

  • mi-ar trebui in principiu doua corpuri, pentru ca as vrea sa le asez simetric, de o parte si de alta a unui tablou :D
  • dimensiuni ideale:
    • inaltime aproximativ 2 metri
    • latime aproximativ 1 metru
    • adancime aproximativ 50 cm
    • posibilitatea de a regla politele in functie de ce urmeaza sa fie asezat in raftul respectiv, deci pe inaltime (in principiu cred ca 6 polite ar fi suficiente)
  • materialul de baza, preferabil lemn si cat mai putin tratat
  • as prefera plexiglas pentru protectie (sau ceva asemanator) si ar putea fi pe principiul japonez: glisant



 Fotoliul / Scaun

Urmatorul element de care as avea nevoie in sufragerie este un fotoliu micut, sau un scaun comod. Vreau sa ma uit la televizor alaturi de Buni si distanta dintre canapea si suportul pe care este montat acesta este cam mare pentru ea. De fapt, de la un fotoliu foarte colorat si simpatic mi se trage acest obicei de a consulta periodic vitrina virtuala cu mobilier. Din pacate, l-am ratat in iarna si nu mai face parte din oferta, dar era un fel de combinatie intre acestea :

Cu alte cuvinte, era colorat ca cel din dreapta, dar ca forma seamana mai degraba cu cel din stanga, cu mentiunea ca nu era "atat de fotoliu". Hmmm... Ahhh, stiam eu ca am salvat atunci poza . Iata-l pe simpatic:


"Vitrina" aceasta virtuala, este destul de dinamica si imi aminteste putin de un film pe care l-am vazut la un moment dat, asta apropo de televizor. Se numea Manechinul si era, de fiecare data cand il vedeam, o placere sa urmaresc cum amenajau vitrinele. Sunt sigura ca la un moment dat va aparea si fotoliul-scaun potrivit.

Dar sa revin la cautarile mele si sa va arat ....

Alte piese de moblier utile si interesante pentru "anexele sufrageriei".

Yup. Va spuneam ca, pe langa cautarile tintite, imi mai fug ochii si prin alte categorii. De exemplu, am gasit la rafturi si sisteme de rafturi, un suport foarte interesant pentru flori. Cred ca s-ar potrivi de minune in balconul de la sufragerie, alaturi de un balansoar colorat:

As crea un mic coltisor vesel, numai bun pentru un moment de liniste, cu priveliste spre munti - asta cu conditia sa fie senin :). 


Si pentru ca tot am inceput articolul cu doua obiecte de mobilier care mi-ar spori atat confortul vizual cat si pe cel fizic, ca sa nu mai vorbim de faptul ca mi-ar fi si utile, m-am gandit sa inchei acest prim episod, cu o descoperire draguta foc:

Mi-ar fi placut pe vremea cand aveam computerul in sufragerie, (intre timp l-am mutat intr-un intrand, in hol si, de cand lucrez pe laptop mai mult, someaza) sa fi avut un asemenea scaun. Daca este sa consider si holul un fel de prelungire a sufrageriei (presupunand ca ignor usa care le desparte, hehe), atunci as putea incadra si acest scaun tot la cautarile "secundare" ce tin de schimbarile din sufragerie.
 
Sunt foarte curioasa, pana la sfarsitul anului, in ce directie si sub ce forma se vor concretiza transformarile pe care intentionez sa le fac in casa. Cel mai probabil, pe parcurs, voi reveni si cu alte articole inspirationale, cred ca va fi interesant. 
 
Pana atunci insa, in urmatorul episod, va voi povesti ce schimbari concrete am facut in sectorul electrocasnice de curand. Abia astept! :D

Pe curand!

miercuri, 10 februarie 2021

Miercurea fara cuvinte " O inima "

 

Episodul 260 de la Miercurea fara cuvinte. Joc de imagini, initiat  de Carmen si gazduit din 08.04.2020 pe blogul Zinei.

🌲🌲🌲🌲


Tema: Cele trei Janay de la Integrity Toys, din colectia mea.
📷  poza- 08.02.2021
 
⛄⛄⛄⛄


-📷 mai multe episoade 📷-
 
 
 
 

 

marți, 9 februarie 2021

MARTISOARE - Colectia 2018

 

Buna!

In timp ce meditez ce martisoare sa pregatesc pentru provocarile verzi din aceasta luna, m-am gandit sa sterg un pic praful pe blog si sa mai organizez putin prin categorii. Macar pe blog, daca in casa nu pot sa fac schimbarile organizatorice pe care mi le tot propun.

Iata asadar despre ce povesteam acum 3 ani. In primul rand, constat ca inca de atunci stateam bine la capitolul "timp pentru mine / creatie", insa nici atunci nu duceam lipsa de umor (hahah). Primul martisor este cusut pe etamina: o inimioara.
Pentru mine inimioara asta pe etamina are asa, o semnificatie aparte. A facut la un moment dat, pe cand se pregatea Dodo sa isi ia zborul, doua bratari cu inimioare din acestea. Una e la mine, cealalta la el.
Cel de-al doilea martisor este realizat din fetru si beneficiaza de un tutorial. Il facusem acum cativa ani pe cand exista Clubul Designerilor de Bijuterii. Imi lipsesc zilele alea in care ma puteam retrage in "atelier" si sa creez in voie. In ultimul timp abia reusesc sa mai misc in front.
In cele din urma, mi-am amintit de martisoarele din pluta. Cu inimioare pictate pe ele. Vai ce proiect dragut!!! :)

Acum, vom vedea ce voi face anul acesta. Sigur am asigurate 2 martisoare: unul pentru o papusica si celelalt pentru posesorul ei. Dar inca nu stiu sigur ce materiale si tehnici voi folosi si... care va fi tema exact. :P

Articole publicate in 2018:

- Inimioare cusute
- Trifoi cu patru foi – Martisor
- Flori si culori " Carti - cu flori si / sau culori. "  

 

 

 

luni, 8 februarie 2021

#25 Craciunul e minunat - Jana Sramkova. Elefantul meu (CDL)

 

Buna!

Astazi vreau sa va povestesc despre ceva special. :) Poate va mai amintiti ca in toamna trecuta am scris povesti intr-un jurnal SuperBlog, al familiei Sâbî. Ei bine, povestea aceasta mi-a adus o mentiune si am putut sa imi fac cumparaturi de pe site-ul ElefantulMeu. Initial, cand am primit vestea, ma gandisem sa iau doua carticele. Cate una pentru fiecare mic. Apoi am vazut-o pe cea cu tema Craciunului si m-am indragostit pe loc de ilustratii. Atat de dragute! Nu m-am inselat, acum cand rasfoiesc cartea, ma bucur de culori si peisaje .... care sunt desenate cumva ca si cand te absorb de-a dreptul in poveste.

Si.. ca sa vezi! Chiar sunt in poveste!!! Nu ma credeti? Uitati-va in colajul de mai jo! Cu cine scrie ca este minunat Craciunul? Ia ghiciti cine e Tutuc. 😅😋

La aceasta carte personalizarile erau urmatoarele: Puteam alege numele personajului (si evident mentionam daca este fata sau baiat) si localitatea din care era de fel. Puteam alege o fotografie si puteam scrie o dedicatie. 

Dupa cum spuneam initial am vrut sa le fac la ambii mici cate o carte. Dar nu puteam introduce voucherul si plati apoi cu cardul diferenta, asa ca am ales cartea aceasta care se incadra in premiu, cu transport cu tot, pentru ca momentan nu prea este indicat sa umbli cu bani, stiti voi.

Si .. cum sa fac cu personalizarea? Nu puteam sa aleg sa fie doar unul dintre ei in carte... nu? Asa ca ... m-am sacrificat, 😂😂😅 Da, Tutuc sunt eu - asa ma alinta micul N, adica Noah si mai nou si fratiorul lui Hector (care uneori mai pune si cate un a la sfarsitul alintului, haha). Am ales si o poza de cand au fost ei aici si... vai cat au crescut de atunci. Nu cred ca ii mai pot ridica in brate 😱. Oare cand vom putea sa ne vedem iar.. cand? Slava Domnului ca ne vedem pe telefon. Macar atat. Sunt foarte recunoscatoare. Daaaar, sa revin. Am ales poza aceasta cu noi trei si am scris dedicatia.

Ei... si apoi am asteptat. Nu a trecut mult si m-a sunat un domn dragut de la Editura. Dorea sa verifice informatiile si parea putin nedumerit pentru ca dedicatia era pentru doi baietei, dar personajul era... o fetita. Si nah, teoretic si normal era ca personajul si fie si persoana careia ii este dedicata cartea. I-am explicat eu ce si cum si apoi a ramas sa trimita cartea la tipar. nu a trecut mult timp si am primit-o acasa prin curier. Si.... aici vine marea surpriza! Cand ma uitam prin ea, dupa ce am privit fotografia, titlul personalizat si dedicatia, mi se parea mie ceva ciudat. Si ma tot gandeam... e ceva ce e in plus acolo. Ah, poza este maaare si ... si niste virgule de care nu imi aminteam sa le fi pus eu pe acolo. Ahhhh! 😮 Titlul. 

Titlul trebuia sa fie: Tutuc, Craciunul e minunat! Doar ca, se pare ca s-a facut o mica exceptie, pentru care multumesc mult si titlul a devenit: Noah, Hector, Craciunul este minunat, cu Tutuc! Un gest aparent simplu, dar care face diferenta si care a adus un plus de bucurie. 😍


Cartea este minunat realizata. Copertele sunt cumva moi la atingere si par satinate - atat de placut! Ai impresia ca desenele sunt cumva iesite in relief, de parca ar fi tridimensionale. Culorile sunt vii si calitatea tiparului impecabila, la fel si tusurile folosite. Am apreciat mult faptul ca nu are miros 😍.

Povestea este foarte draguta. O mica aventura in mijlocul padurii, in prag de Craciun. Chiar mi-a placut sa ma strecor in carte, imbracata cu o hainuta rosie si inarmata cu un rucsac plin de bunatati pentru animalute. Si mi-a placut mult de tot ideea de ecocentru aflat la marginea padurii! Ah si sa nu uit de coliba (mie imi semana a cabana mai degraba) plina cu provizii delicioase pentru animalute. Imi amintesc ca atunci cand eram mica am avut prin cartea de limba romana (daca nu chiar abecedarul, nu mai stiu) o poveste in care aratau cum se faceau mici adaposturi unde se punea mancare in padure pentru animale. Or mai fi acum? (adaposturi... mancare .... animale?) In carte sunt si este tare frumos. La fel de frumos este si bradutul impodobit alaturi de animalute. Si Craciunul! Si darul pe care noii prieteni teoretic necuvantatori (doar teoretic) il fac la final.

Povestea se intinde pe 33 de pagini (plus paginile cu dedicatia si fotografia 35) si ma bucur foarte mult ca am ales-o. 

Cred ca este unul dintre cele mai frumoase premii pe care le-am primit si a devenit un cadou de suflet pe care il voi oferi (alaturi de Buni, Mami si Tati) nepoteilor mei.

📚 
Cartea a aparut la editura Elefantul Meu. Poate fi personalizata si apoi comandata de aici .
Pe pagina Repertoar puteti gasi cele mai recente (din decursul ultimiilor 5 ani) lecturi ale mele [ despre cateva am scris deja ]. Daca v-ati dori sa povestesc despre ceva anume din acea lista, dati-mi de stire si ii voi acorda prioritate ✅.
Pana la urmatoarea  noastra intalnire de la acesta rubrica  va doresc lectura plactura. Daca veti scrie si voi despre carticica voi crea cu drag si un tabel pentru a reuni impresii pe marginea ei.

📚📚

Pe maine!

 

 

duminică, 7 februarie 2021

Povestea Lui Yamada Tarou - ep.10

Buna!

Buna dimineata. E aproape 5. Am zis ca trebuie sa fac ceva - nu pot sa dorm, nu ca nu as vrea. Asa ca redactez ultimul episod. L-am vazut acum cateva ore. M-a amuzat ca prima data. :)

Ah... ce enervant. Mai ca m--as apuca sa fac ceva de mancare (nu de alta dar as rontai ceva). Problema este ca... am ramas fara faina. Mai am fix doi pumni de faina alba si un pic mai mult de intermediara (cred ca pret de o pizza cu un blat foarte subtire). Ma simt un pic ca Tarou, dar din cu totul altfel de motive.. haha.

Nu de foame nu pot sa dorm ci din cauza ca m-a piscat ceva si imi vine sa ma sui pe pereti. Mi-e sa nu ma apuc sa ma scarpin in somn. Da suna cam aiurea. Nu nu pot sa ma dau cu nimic. Trebuie sa suport.

Asa ca, mai bine sa trec la treaba. Iata-ne ajunsi la ultimul episod. :) Episodul zece pare a fi un fel de oglinda a primului episod din unele puncte de vedere - este ca si cum un ciclu se incheie si incepe un altul. intr-un fel e si normal sa fie asa, actiunea s-a intamplat pe perioada unui an scolar.

Personajul care ne priveste din imaginea de mai sus este cel de-al treilea membru al formatiei Arashi care apare in film. A fost invitat in episodul zece si nu este prima data cand ei au procedat asa (si in uneme dintre serialele in care a jucat el apar unul sau chiar mai multi dintre colegii sai).


Sper sa va fi placut serialul. Poate il veti mai urmari si cu alta ocazie, poate veti descoperi lucruri noi, poate veti avea la un moment dat o revelatie (eu stiu, un amanunt care v-a scapat, sau pe care nu l-ati observat alta data). Mie imi plac subtilitatile din felul in care ei privesc, sau comunica prin mimica fetei, priviri. Poate ca acestea spun uneori mai mult decat 100 de cuvinte.

Dar ce este cu fotografia de mai sus? Oare?.... Pai, hai sa aflam:


Rezumat:

Yamada afla de la Nagahara ca primise o invitatie de la universitatea din State, unde ar fi urmat sa fie asistentul acestuia. Directorul il intreaba daca nu crede ca este o foarte buna oportunitate, pentru el.
Tarou raspunde ca familia lui nu area bani. Nagahara ii spune sa nu isi faca griji, toate cheltuielile presupuse de cei patru ani studii, fiind suportate de catre institutia de invatamant.
Tarou se pregateste sa spuna ca familia lui va avea nevoie de sustinere, dar directorul il intrerupe, stiind ca va pune aceasta problema. Nagahara il asigura ca, beneficiind de un salariu, isi va putea sustine familia, cae va avea suficienti bani pentru mancare.
Tarou este uimit de vestile primite. Directorul ii spune ca nu crede ca exista vreo oportunitate mai buna decat aceasta. Iar Nagahara ii lanseaza din nou invitatia de a merge impreuna in State.
Directorul presupune ca vor primi un raspuns dupa ce Tarou se va sfatui cu familia sa, ceea ce acesta intentioneaza sa si faca.

Kazuo este impresionat de veste. Si descrie America: grozava, lata, uriasa .... si mare. :)))))))) (ma scuzati, dar e foarte amuzant). Ii spune fiului sau ca, atata timp cat este tanar, e bine  sa mearga si sa viziteze lumea. Tarou nu pare foarte entuziasmat. Mama sa ii aduce un teanc de hartii. Un caiet vechi pe care scria vise si in care Tarou isi notase:
"Yamada Tarou - Visul meu
Visul meu este sa produc legume mari in America.
Deasemenea, voi manca si hamburgeri mari."
El se amuza citind ce scrisese, iar mama lui se gandeste ca e uimitor ca un astfel de vis din copilarie sa devina realitate.
Cei mici vor sa vada caietul si incep sa puna intrebari despre cat de mari sunt hamburgerii - la care tatal raspunde ca fireste, sunt pe masura Americanilor. :)) Si incepe sa isi dea cu parerea privitor la marime. Cei mici sunt impresionati si ii spun lui Tarou ca neaparat trebuie sa manance asa ceva. El spune ca isi doreste sa manance, insa nu pare extrem de entuziasmat, iar surioarele sale par un pic triste.


A doua zi, Takako afla de la Mimura ca Tarou pleaca in America. Intra pe modulul panica si vrea sa stie amanunte: cand, unde... Mimura ii spune sa se linisteasca. Ea spune ca nu se panicase si atunci el ii spune ca poate ar trebui sa se grabeasca pentru ca i se pare ca Tariu a zis ca va pleca la 5 dupa amiaza in acea zi. Uitandu-se la ceas, Takako o zbugheste la fuga, inspre iesire, in timp ce Mimura mustaceste.
Il ajunge pe Tarou exact cand iesea pe poarta. Il intreaba: Pleci deja? Iar el ii raspunde: Nu voi reusi, daca nu ajung pana la 5 acolo. Ea ii spune ca e prea curand, nici macar nu si-au luat ramas bun. Bietul Tarou nu intelege nimic. Si ii spune simplu: pa. In timp ce ea plange lipita de un perete, Tarou ii spune: ... merg doar la un serviciu cu jumatate de norma. Tocmai atunci apare si Mimura care se amuza.
Ea il intreaba daca a pacalit-o. Tarou vrea sa stie ce se intampla si Takako ii spune ca Mimura i-a zis ca urmeaza sa plece in America chiar atunci.
Tarou raspunde ca nu are cum sa plece atunci. Exact cand Takako se gandea ca totul fusese o minciuna, Mimura intervine, spunand ca partea cu america este  totusi adevarata. Tarou spune ca inca nu a fost decis daca va merge sau nu.

Profesoara Torii deseneaza pe o hartie, la biroul sau, cand o intrerupe profesorul de sport si o intreaba ce fel de bucatarie i-ar placea sa incerce daca ar lua pranzul cu el: japoneza, sau chinezeasca sau poate italiana? Ea ii raspunde usor absenta: americana.
El realizeaza ce a raspuns ea si o intreaba Americana? Torii se gandeste ce departe este America, iar profesorul de sport se intreaba care sunt felurile de mancare americane. Apoi, se gandeste ca probabil este vorba despre hamburgeri si hot dogs. Torii nu stie insa ce sa faca....

Tarou lucreaza si in timp ce vede un avion, se gandeste la America.
Seara, inarmata cu casti, Takako studiaza limba engleza, repetand cu voce tare lectia 1.Pe hol, taral ei se dezbraca de costum, mama ajutandu-l. Oare ce mai pune la cale fiica lor? Tatal se intreaba daca nu cumva s-a indragostit de vreun american, asa ca parintii se apuca sa invete si ei :))). Unbelievable .... :))

Tarou se indreapta spre casa, cand simte un miros care ii atrage atentia. Un personaj imbracat intr-un halat albastru se aude pe fundal, in timp ce face reclama la ceva. Pe fereastra unui magazin se afla o reclama la Hamburgerul Jumbo american.
El isi spune... "cu siguranta, exact asa cum ma gandeam". Vrea sa isi continue drumul cand personjaul in albastru ii taie calea.
(trecand peste o aluzie care clar face referire la o gluma de-a lor, din Arashi, iata-l pe "capitanul" formatiei, invitandu-l pe Tarou la festivalul ce urmeaza sa aiba loc in curand).
Tarou ii raspunde entuziasmat, fermecandu-l instant (cei doi actori si colegi de trupa au avut multe scheciuri amuzante impreuna si asta am aflat ulterior, dupa ce am vazut initial serialul - stiind acest lucru ma amuza si mai tare "intalnirea" dintre ei din acest episod, unde Ohno a fost invitat sa apara). Tarou ia pliantul si pleaca spre casa.

In biroul directorului, a doua zi, pliantul se afla pe masa din fata acestuia si a lui Nagahara. Tarou le spune ca inca din copilarie, visul sau era sa mearga in America si sa manance un hamburger mare. In acest moment, visul sau este sa ia un hamburger mare pe care sa il imparta cu toata familia.
Directorul se uita spre Nagahara, care il intreaba pe Tarou ce vrea sa spuna cu acest lucru.... Tarou ii spune ca ar vrea sa refuze excursia in America. Apoi adauga faptul ca, chiar daca ar manca un hamburger mare doar el, acesta nu ar fi gustos.
Directorul rade. Si ii spune ca il felicita, pentru ca victoria ii apartine. Nu conteaza cate tentatii i-ar pune in fata, el prefera sa manace acel jumbo burger, prezent pe pliant. El confirma. Directorul spune: " Probabil ar fi bine pentru noi sa simtim cu adevarat cum este sa iti fie foame....". Nagahara il priveste si directorul continua spunand: "Cand devenim cu adevar flamanzi, pentru prima data, am putea incepe sa intelegem ce ne-am dori sa nancam, cel mai mult. Lucrul pe care trebuie sa il pretuim cel mai mult, lucrul care este cel mai important, lucrul pe care il vrem cel mai mult... tu l-ai gasit." I se adreseaza el lui Tarou. Apoi ii spune ca el, profesorul, a invatat de la elev. Si ii multumeste.
Dupa ce Tarou pleaca, directorul ii spune lui Nagahara ca vor trebui sa ii ofere un premiu castigatorului. Apoi se uita pe afis si dintr-o data devine serios.

In clasa, Mimura afla de la Tarou care este urmatoarea provocare: Jumbo Humburgerul american. Acesta putea fi castigat in urma unui concurs de Chitara in Aer (:D). Tarou vrea sa castige concursul pentru a castiga, evident premiul premium :)). Se gandeste ca va fi delicios, daca il va imparti cu toti cei dragi.
Mimura il intreaba daca se inscrie la concurs. Tarou ii spune ca da, alaturi de Mimura. Acesta refuza. Tarou il roaga sa i se alature, de dragul familiei lui si il intreaba foarte senin ce este Chitara in aer :))). Tarou habar nu avea ce insemna acel lucru, dar era hotarat sa castige ( nota: actorul stie sa cante la chitara foarte bine :P).
Vazandu-i determinarea, Mimura se lasa antrenat in provocare si ii spune ca vor trebui sa mai gaseasca pe cineva pentru proiect. Privesc spre partea opusa a clasei, unde Sugiura se agita ca un rocker adevarat, in preajma lui Masami si Takako. Acesta priveste spre cei doi baieti, dar ei ii fac semn ca nu se uitau la el. Persoana vizata era Takako, care este pusa la curent cu ce urma sa se intample. Si se reitereaza intamplarea din primul episod: Tarou viseaza la hamburger, Takako este vrajita de ochii lui si se gandeste ca este gata sa mearga pana in America daca este nevoie. Asa ca ii spune ca li se alatura si apoi va merge si in America. :))) El ii spune ca nu mai pleaca, pentru ca pana la urma, evenimentul la care urmeaza sa participe este mult mai important .. pentru el. Takako se gandeste: Unbelievable :)).

Mimura ii spune ca, asa cum se gandise, lucrul asta i se potriveste mai bine prietenului sau. Si acesta confirma.

Torii il vede pe Nagahara si se hotaraste sa ii vorbeasca. pentru prima data isi face curaj si il striga, coborand vesela pe scari si ii spune ca va merge cu el in America. La care acesta ii spune ca nu mai merge. :)) si o intreaba cum ramane cu cererea in casatorie. Apoi estimeaza masura inelului si pleaca.

Tatal lui Tarou il intreaba daca este sigur ca asta vrea si Tarou ii raspunde afirmativ. Parintii il sustin si cei mici se bucura foarte mult. El le spune ca nu a renuntat la hamburgerul urias. Si le arata afisul. Toata lumea este incantata. Tatal observa insa o schimbare in comportamentul lui Jirou si Saburou. Si, in timp ce statea pe prispa casei, alaturi de sotia sa, observa ca  plantele celor mici au crescut. 

Saburo si Jirou se gandesc ca probabil este din vina lor faptul ca Tarou nu vrea sa plece in America. Pentru ca banii sunt necesari pentru ei. Fetele si cei micuti nu vor ca el sa plece, insa cei doi baieti mai mari se gandesc ca desi fratele lor vrea sa mearga in America nu o va face.
Intre timp, Tarou era la un serviciu part-time.
Pana la urma si fetele se gandesc ca ar vrea sa il lase sa mearga in America. Se gandesc ca daca ar avea bani, l-ar putea ajuta. Se hotarasc sa isi sparga pusculitele. Cei mari se uita la maruntis, in timp ce cei mai mici "suplimenteaza" suma cu niste piese de la un joc. Jirou, ca un frate mai mare ii priveste, se ridica zambind si le multumeste, mangaindu-i pe par. Saburo observa ceva pe afis si toti copiii sunt entuiasmati.

Dupa ce termina de facut curat in holul cladirii in care se afla, lui Tarou ii vine o idee, inspirat de un mop si incepe sa exerseze. A doua zi la scoala, le impartaseste si prietenilor sai ideea si incep sa exerseze impreuna. Fiecare dintre ei continua sa exerseze:
Tarou la munca, ajutandu-se de mop,
Takako la ea in camera cu ajutorul unui ursulet de plus, in timp ce asculta muzica in casti, sub privirile uimite ale parintilor sai,
Takuya in camera sa, in apropierea aranjamentelui floral, acompaniat din umbra de simpaticul Isogai.
Si desigur la scoala, unde par sa se distreze de minune.
In seara dinaintea concursului, Tarou ii priveste pe cei mici dormind si le promite ca va  face tot posibilul a doua zi. Parintii, care dormeau separat il aud, si zambesc.

Cel de-al 38lea festival al districtului comercial Cer Instelat (Hoshizora) isi deschide portile. La programul de stiri (real) se transmite in direct de la fata locului, corespondenta, Mino,  fiind chiar cea care prezinta vremea, la acea televiziune. Aceasta prezinta evenimentul care urmeaza sa aiba loc in acel an - si anume concursul de Chitara in Aer.
Din studio, i se cere sa ii intrebe pe perticipanti ce parere au. In timp ce Mino se indrepta spre multime ii atrage atentia grupul format din trei elevi care se indrepta spre eveniment. Prezentatorul ii intreaba pe cei trei ce au de gand sa faca in respectiva zi. Tarou ii raspunde ca au venit sa se inscrie la campionatul de Chitara in aer. Prezentatorul ii intreaba daca cred ca vor invinge. Tarou ii raspunde ca daca vor castiga vor primi hamburgerul si il vor putea imparti . Prezentatorul il intreaba daca il vor imparti ei trei, dar Tarou spune ca familia sa este compusa din 9 membrii, asa ca se vor bucura cu totii. Prezentatorul este impresionat de acel sentiment de unitate al familiei si le ureaza celor trei sa dea ce e mai bun. Dupa ce multumesc, acestia merg sa se inscrie.
Pe scena evenimentului, concurentii deja isi prezinta numerele. Tarou este impresionat. Alaturandu-se celorlalti doi in culise, recunoaste ca nu se astepta sa aiba atata concurenta. Takako incearca sa isi invinga emotiile si le spune celor doi baieti sa faca asa cum repetasera. Mimura se uita in jur si la un moment dat ii arata lui Tarou pe cineva. Echipat ca la carte, isi face aparitia directorul. Acesta are o costumatie haioasa si este chiar si vopsit asortat cu geaca. Cei trei vor sa stie ce sa intampla si acesta le spune ca s-a inscris si el. Pe masa din fata lor, se afla o cutie, iar directorul o deschide, in timp ce le spune elevilor ca a fost chitaristul unei formatii de rock, numita Red Vegetable. Scoate din cutie o chitara invizibila si ii uimeste pe cei trei cu maiestria sa.
In sala, mama lui Takako a pastrat locuri pentru familia Yamada. Nu lipsesc nici colegii lor, Sugiura avand un aparat foto cu un obiectiv puternic, pentru a putea fotografia de la distanta. Cand se uita mai bine, Masami si Sugiura il recunosc chiar pe directtorul lor, in persoana concurentului cu numarul 3. Familiile  Yamada si Ikegami ii aplauda prestatia demna de admirat. Trupa celor trei T este fascinata de interpretarea directorului. Dintr-o data, ceva ii distrage atentia lui Tarou. Prin culise, se plimba nimeni altul decat ravnitul hamburger jumbo. Tarou inspira cu nesat.
Pe scena este prezentat premiul... Toata lumea este incantata iar cei mici se duc langa scena, incantati. Tarou si colegii lui sunt decisi sa castige. Parintii lui Takakai sunt incantati. Iar tatal si mama lui Tarou spun ca vor castiga cu siguranta, pentru ca fiul lor nu si-ar dezamagii fratii.  Cand directorul se apropie de elevi, Tarou ii spune ca acesta este visul sau acum si cu siguranta nu va pierde. 

In timp ce isi asteapta randul, Tarou si Mimura stau de vorba pe acoperisul cladirii, unde sunt amenajate niste bani. Tarou ii multumeste lui Mimura ca l-a insotit in aceasta aventura. Si acesta ii multumeste, la randul sau. Pentru prima data a lucrat din rasputeri. 

Sa iti dai silinta pentru lucruri neinsemnate, sa razi din toata fiinta, sa plangi in voie - intr-un fel lucrurile acestea nu i se parusera foarte cool pana atunci. Dar privindu-l pe Tariu, se gandeste ca poate, sa faci aceste lucruri intr-un mod placut, este posibil. Isi doreste sa fie si el asa, datorita lui Tarou. Si ii spune ca se bucura ca l-a intalnit. Takako li se alatura si le spune ca este timpul sa intre pe scena. Cei trei isi propun sa isi prezinte numarul asa  cum au repetat, sa se amuze si sa tinteasca hamburgerul.
Si, ultimii inscrisi, cu numarul 16, isi fac aparitia: cei trei elevi urca pe scena. Sunt incurajati de familie si prieteni in timp ce isi prezinta numarul pe scena. Piesa pe care o interpreteaza este chiar Happiness - pe care o puteti asculta in articolul sursa - linkul la sfarsit. In timp ce ei se afla pe scena, ne reamintim de intamplarile trecute. Zambetele celor trei lumineaza scena si ii fac pe toti cei prezenti sa se ridice in picioare, aplaudandu-i.
In mod miraculos, apare cate o chitara pentru fiecare, chiar si asa desenata cu puterea imaginatiei.
Toti aplauda si ii felicita, chiar si ceilalti concurenti. Profitand de moment, fratii lui Tarou se strecoara pe usa.
Urmeaza sa se afle cine a castigat. Mama lui Tarou observa ca cei mici lipsesc. Toti concurentii sunt pe scena, asteptand rezultatul.  Castigatorii sunt cei cei trei elevi, insa in tot acest timp, ceva se intampla si familia lui Tarou, cu care acesta abia astepta sa imparta premiul, a  disparut.
Pe strazile intesate de oameni, incepe o cursa pe urmele celor mici. Toti ii cauta:: Tarou, Mimura si Takako, parintii.. fara succes. Lui Tarou i se pare ca este strigat si priveste inspre strada.

In sectiunea unde avea loc loteria, o coada lunga de oameni se formase. Cei mici isi propusesera sa castige, dar cineva care se ocupase de organizare, le spune ca fara bilete, nu pot participa la tragerea la sorti. premiul cel mare era de 100 000 de yeni, iar cei mici sperau sa reuseasca sa il castige. le trebuiau 5 tichete, ca sa poata sa isi incerce norocul macad o data. Cei mici nu stiu ce sa faca. Daca nu aveau bani, fratele lor nu isi putea continua studiile. Itsuko zareste un bilet pe jos - atunci le vine ideea sa caute bilete: in cosurile de cumparaturi, in cosul de gunoi, de la persoane care faceau cumparaturi...
Cei mici isi dau silinta, pentru a-l ajuta pe fratele lor, in timp ce acesta ii cauta, la randul lui.
la loterie isi fac aparitia parintii lui Takako - doamna Ikegami strangand o multime de bilete, pentru acest eveniment. Cand se aseaza la rand, doamna Ikegami le observa pe Itsuko si pe Yoshiko, in timp ce intrebau pe cei care stateau la coada daca nu au cumva un bilet in plus. Se indreapta spre ele, intrebandu-le ce s-a intamplat. Fetele vor sa stie daca au cumva bilete in plus. Doamna le intreaba daca vor sa participe si ele la ruleta si sa invarta roata. Fetele ii raspund ca isi doresc ca fratele lor sa isi continue studiile si sa mearga la colegiu. Doamna vrea sa afle amanunte iar Itsuko ii spune ca au nevoie de bani pentru a-l sustine. Tatal lui Takako le spune ca intelege, dar cu doar 100 000 de yeni nu se poate sa... Dar sotia sa il opreste (foarte dragut.. lol). Le spune ca intelege si ca pot folosi tichetele stranse de ea iar fetele sunt foarte fericite. Doamna se straduise sa stranga multe bilete, pentru ca si ei sperau ca anul acesta sa castige. Desi la inceput vrea sa imparta tichetele, pana la urma le da pe toate celor doua fetite, care ii multumesc mult si fug spre celalti copii, nu inainte ca cea mai mare sa le spuna ca este un secret si ca ii roaga sa nu ii spuna fratelui lor mai mare. Doamna Ikegami le promite si fetele se reunesc cu ceilalti bucuroase.


Cand cei mici se pregatesc sa isi incerce norocul, doamna isi cere scuze, spunand ca este cam bagacioasa si nu poate sa taca si o suna pe Takako, chemand-o la loterie. In timp ce se uita la copii de la distanta, parintii lui Takako  il vad pe Tarou si pe ceilalti venind in fuga. Doamna Ikegami ii spune ca promisese sa tina secretul, dar cei mici vor sa castige banii ca el sa poata merge la colegiu. Cei doi sunt impresionati si printre lacrimi spun ca isi doresc ca cei mici sa castige. Tarou vrea sa mearga spre ei dar este oprit de tatal sau, care ii spune sa stea acolo, in liniste si sa ii priveasca pana la sfarsit. La fel ii spune si mama sa. Astfel parintii, si cei trei colegi se uita din departare la cei mici. Aveau 30 de bilete - fix 6 incercari, cate una de fiecare. Primul este Saburou. Invarte maneta si primeste un servetel, ca premiu de consolare. Urmeaza Yoshiko - dar nici ea nu are mai mult noroc. La fel si Itsuko. Nici micutii nu sunt mai norocosi. Mai ramane o sansa - Jirou este ultimul. Toti isi pun speranta in el. Invarte maneta si.... o noua bila alba cade in tavita. Cei mici se uita la premiile de consolare, in timp ce Tarou vibe spre ei si le vorbeste. Cei mici plang si isi cer iertare. Ei ii spun ca e vina lor ca el nu isi poate continua studiile. El le multumeste si le spune ca este fericit, pentru ca toti au muncit din rasputeri sa faca ceva pentru el. Dar le spune ca nu el nu mergea in America pentru ca isi dorea sa fie cu toti al lui. Nu renuntase la nimic din cauza lor. copii il intreaba daca este adevarat si el le raspunde ca da. Nu va pleca si va fi mereu cu ei. 


Banuiesc ca pentru unii poate parea intr-un anumit fel deznodamandul. Dar, oare nu este o varianta foarte fericita? Va... asteptati?


Tarou le spune sa nu mai planga si sa mearga acasa, sa manance hamburger. Toata lumea se strange laolalta, si iata-ne in casuta familiei Yamada, in jurul unui hamburger urias, de care se bucura cu totii, impreuna.

11 noiembrie, la liceu, directorul, insotit de Nagahara, il cheama pe Tarou in biroul sau pentru a-l rasplati pentru faptul ca a castigat jocul. Premiul este o bursa de student la universitatea Jounan. Tarou este uimit. Urmeaza sa fie scutit de taxele scolare, dar... va trebui sa isi ia in continuare mici slujbe part time, pentru a acoperi cheltuielile celelate. Cand directorul il intreaba daca ii convine aceasta oferta, Tarou ii multumeste din suflet.

Apoi ii povesteste colegului sau Takuya ce urmeaza sa faca in viitor, intrebandu-l ce planuri are el. Acesta ii raspunde usor evaziv ... Cine stie? Si apoi adauga: Oare ce ar trebui sa fac?
Takako se inarmeaza cu multa vointa si studiaza din greu, in timp ce parintii sau o sustin de pe margini.


Torii primeste inelul de la Nagahara, Sugiura nu vrea sa ii arate lui Masami fotografiile facute si din greseala le sterge pe toate, profesorul de sport care tocmai venise sa o invite pe Torii duminica primeste o fotografie de la nunta acesteia :)).

In gradina scolii, Tarou si Takako lucreaza la gradinile lor. Directorul constata ca in acel an, au inflorit niste flori mari, devenind fructe splendide. Si se intreaba oare in anul viitor, ce flori vor imboboci. Dupa care le face celor doi "dovlecei" care il privesc zambind o fotografie.

In gradina de legume a familiei Yamada au mai aparut doua plantute - apartinand celor mai mici. Imbracat intr-un costum negru, Tarou le uda cu stropitoarea. Ne aflam in aprilie, cand incep scolile si cei mici se pregatesc de cursuri, in timp ce parintii ii petrec din prag, urandu-le o zi buna. Si iata-i pe cei 9 frati Yamada, pornind spre scoala.


Intrarea in Universitatea Jounan este impunatoare. Tarou se pregateste sa paseasca pe poarta. Isogai ii doreste lui Mimura o zi buna. Acesta ii multumeste si, imbracat intr-un costum elegant, iese din masina. Ceva mai in spate, Tarou mergea linistit. Cand il zareste pe prietenul sau, vine spre acesta razand. Cei doi pornesc impreuna intr-o noua aventura. Efectul pe care il au asupra celor din jur insa, nu s-a schimbat, cei prezenti facandu-le loc sa treaca, uimiti de aura lor de aristocrat ieuropeni, ce-i facea sa para... bogati. De undeva din spate, o tanara cu parul lung alearga spre ei si le se alatura. Este chiar Takako. Si iata-i pe cei trei mergand increzatori si zambind catre... viitor? :) sau poate vreo competitie de chitara in aer.

:)

 

________

Nota: 

Veti putea gasi toarte episoadele stranse la un loc, in articolul sursa.

 

 

sâmbătă, 6 februarie 2021

Povestea Lui Yamada Tarou - ep.09

Buna!

Iata-ne ajunsi la penultimul episod. In noapte.... mi-am recapatat zambetul. Zilele astea au fost cam pline de chestiuni perturbatoare. Dar, desi am furat iar timp din noapte, am revazsut episodul si am facut povestirea. 

Cum vi se pare? Sunt poate chestiuni banale, dar este vorba despre felul in care ni se reamintesc. "... de finete", cum mi-a zis cineva, candva.

In fine. Maine este ultimul episod. In el va aparea si Riida, adica Satoshi Ohno, colegul de trupa al lui Nino si Sho (Tarou si Takuya).  De fiecare data imi doresc sa mai.. continue serialul. Cum ar fi fost? :)

Va las sa vizionati episodul :D.



Rezumat:

In vila in care locuia mai nou familia lui Tarou se aude zgomot. Un vas este spart si cei mici plang, intrebandu-se ce e de facut. El ii linisteste spunand ca vor trebui sa isi ceara scuze asa cum trebuie.
Sefa personalului ii spune ca acela era un vas foarte pretios. El isi cere iertare si ea ii spune ca, chiar daca ii va lua sa faca asta intreaga lui viata, va trebui sa plateasca pentru vaza.
Tocmai atunci apare Mimura si ii spune ca probabil vaza costa in jur de 6 sute de milioane. Imediat, Tarou se gandeste cate crochete ar intra in respectiva suma.
Isi fac aparitia si parintii, extrem, de suparati. Tatal intreaba cine e de vina si cei mici dau vina pe el. Exact cand nimic rau nu parea sa se mai poata intampla, isi face aparitia Takakao si mai sparge o serie de vase.

vineri, 5 februarie 2021

Arashi - Face Down: Reborn

 

Buna!

Initial voiam sa raspund la alte doua provocari, de data asta muzicale. Credeam ca am gasit o piesa potrivita, dar am realizat apoi ca nu se incadra, asa ca am respectat "programarea" de pe agenda. Pentru astazi imi notasem sa scriu despre o piesa a carei versiune originala o puteti gasi aici: Arashi - Face Down.

In 2020, cei de la Arashi au avut, printre mai multe proiecte, si unul denumit Reborn. Practic au ales cateva din piesele lor si le-au modificat, atat sound-ul, cat si versurile, folosind cat mai multe in engleza.

Unele s-au pastrat destul de mult aproape de original, altele s-au transformat destul de tare. Nu stiu cum de s-a nimerit, dar piesa aceasta se potriveste foarte mult cu starea mea din ultimul timp. 


Versurile noi (in engleza) apar in clip, iar pe cele vechi, in japoneza, le puteti gasi in articolul cu piesa originala, traduse. Asa ca nu le mai adaug aici.

Maine ne revedem cu episodul noua din serial. Duminica il vedem pe ultimul.... Cum trece timpulde repede, nu?

Sunt curioasa ce parere va aveti si daca va place mai mult una dintre variante. :)

Pe maine!

 

joi, 4 februarie 2021

O leapsa care s-a cam lasat asteptata.

Buna :) .

Dupa cum stiti (unii dintre voi), anul trecut am cam absentat de pe net. Mi-am salvat o gramada de articole de pe blogurile pe care le citeam cu drag, in speranta ca voi ajunge sa le citesc, in timp. O parte... s-au pierdut. Din fericire, nu toate. Printre ele, vreo trei (dintre care doua comune) au ca subiect, leapsa. 

Pentru ca laptopul meu a luat viteza ( a se citi a facut Rux, in sfarsit, back-up si a sters cat s-a putut, momentan), mi-am permis sa il tratez si pe dl. mobil cu o "curatare". Nu de alta, dar nu se mai deschidea de plin ce era. Hahaha 😅. M-am inarmat cu trei planse colorate de la HappyColor, ca sa fie si ceva simpatic in articol (pentru restul nu garantez, ca e noapte si nah) si.. sa pornim la treaba.

Leapsa am preluat-o de la Stef de pe blog, de aici: Primiti cu leapsa mea????

 💭

1. Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănâci altceva), care ar fi acela ?

.......... complicat. Un fel de mancare. Adica ceva preparat, o mancare gatita, ma gandesc. Mi s-a intamplat sa mananc aproape un singur fel de mancare, adica de exemplu sa mananc mereu pancakes dimineata, sau pizza facuta in casa la pranz, sau saratele cu branza si smantana, sau mancare de fasole verde, sau mancare de mazare.. in fine, in functie de sezon.
Ideea e ca in functie de ce pot eu manca si ce se gaseste intr-o anumita perioada din an, pot sa ma trezesc ca intr-o luna consum un anumit fel de mancare, aproape tot timpul. Dar asa o conditionare "draconica"... Habar nu am. Problema este ca la un moment dat este posibil sa nu mai poti consuma acele alimente :)).

Ah... cred ca stiu. Mi s-a facut pofta brusc de sarmalute in frunze de stevie :)))).  Cu paine de casa / sau "bete" cu branza si smantana.

Nu radeti.... Macar m-am straduit sa dau un raspuns. :))))

 

2. Pleci într-o vacanţă de două săptămâni pe o insulă exotică şi aproape pustie şi poţi lua cu tine un actor, blogger/vlogger sau un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei ?

Pe Kouki. Nu stiti voi, dar el este celebru. Si actor si blogger/vlogger si antreprenor. Si se mai uita si la mine banuitor, pe dupa umar, asa ca! 

In plus nu face mofturi la mancare, imi tine de cald, ma pazeste, are grija sa fac miscare zilnic, ma iubeste asa cum sunt.... Gata, am decis. Si el a si adormit. Fericit.


3. Ştim cu toţii că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie şi s-a îndeplinit şi unul care nu s-a îndeplinit.

Eu visez si acum mult.... in fine. 😅

Incep cu neimplinitul.

Visam sa devin balerina. Am fost la cursuri (pe la vreo 4 ani, asa) si cu o seara inainte de spectacol am facut 40. A fost si singura data cand am aiurat. Culmea e ca eram constienta de treaba asta. Era oarecum comic (daca nu ar fi fost destul de nasol). Probabil ca mi s-a tras de la geamul deschis din vestiar... sau poate de la multa invidie de care am avut parte si pe care nici acum nu am putut sa o inteleg :)))).

Ah... invidia venea de la faptul ca aveam un costum albastru. Cu dungi albe. Toata lumea avea alb - cu dungi rosii. De parca eu aveam vreo vina ca acela a fost singurul care imi venea (fiind cea mai mica). Tot de la Spotul il luasem, nu de pe Marte. Dar na, sportul national, invidia, isi are radacini infipte adanc :))).

Un vis care mi s-a indeplinit.

Ah, simplu: am devenit sora mai mare. Cred ca a fost cel mai pretios vis. La 2 ani si un pic, pe cand am mers sa fac nu mai stiu ce vaccin, am intalnit acolo o fetita draguta care se numea Raluca. Si uite asa mi-am dorit eu o surioara pe care sa o cheme Raluca. La 3 ani si 10 luni, visul mi s-a indeplinit. 💗


4. Primeşti un cadou foarte urât de la prietena cea mai bună / prietenul cel mai bun. Îi spui că este oribil sau te prefaci că îţi place ?

Hahahaha.... intamplator am primit un cadou nu foarte urat, dar nici foarte potrivit, printr-a opta, de la fostul meu coleg de banca. A fost oarecum amuzant.... si cu sentimente amestecate. Na, cum sa te simti cand primesti o camasa in dungi, mare si o crema de ras :))))))))))))))))))))) .  Am avut un mic soc, nu o sa mint. Bine ca am avut inspiratia sa ma uit la cadouri dupa ce au plecat invitatii. Hahahaha.

Explicatia este simpla: a-a zis mamei sale ca urma sa mearga la ziua de nastere a colegului a carui zi urma dupa a mea. Drept sa zic, eu visam la un inel (pentru ca asta primisera celelalte colege , pana atunci  -  mama lui pregatea cadourile, hahaha, de unde si tarasenia) dar am pastrat mult timp cadourile. E posibil sa mai am camasa.

Cadourile in sine... nu sunt urate sau frumoase. Pentru mine oricum conteaza enorm gestul. Nu as avea de ce sa ma prefac... 


5. Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o *urmă* a umanităţii ?

O carte de colorat. Si creioane.

 

6. Dacă ai putea călători în trecut şi să discuţi cu tine cea de 18 ani, ce sfaturi ţi-ai da, (maxim 3)

Oh... 

  • sa nu ma mai consum pentru lucrurile asupra carora nu am nicio putere
  • sa nu ma las manipulata nici macar de cei dragi (lol) mai ales cand vine vorba despre lucruri care stiu ca mi-ar putea face rau mie sau altcuiva drag
  • sa ..... stati putin, as putea calatori in trecut? 😱 ah da... pai atunci m-as sfatui sa fac bine sa vad cum reusesc sa pot calatori in timp si spatiu dupa pofta inimii si sa ma asigur ca atat eu cat si cei dragi mie beneficiem de o sanatate perfecta si de o viata fara sfarsit. Vorba aia, cand oi vedea ca vin din viitor.....  :)))), de ce ar mai parea restul lucrurilor imposibile?!

Ma rog, acum ar fi necesar un singur sfat: Rux, deja esti pe jumatate adormita. Grabeste-te sa raspunzi si.... la somn.


7. Ţi se oferă şansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată; pe cine ai interpreta şi de ce ?

Ah, mi-ar placea sa interpretez foarte multe roluri. Imi plac multe carti. Si mi-ar placea sa joc in multe filme. Mi-am dorit tare mult sa fiu actrita, unul dintre motive fiind faptul ca asa, as putea sa am o multime de profesii, fara a fi nevoita sa aleg una singura. 

 

8. Ce te motivează să scrii pe blog ?

Sunt o fire prietenoasa. Imi place sa socializez si blogul imi ofera o alternativa la indemana. In plus pot imparti un strop de "bucurie" cu cei care ma citesc - imi place mult sa fac lucrul acesta. :)

 

9. Primeşti un premiu (în bani) pe care eşti convins/ă că nu îl meriţi, cum reacţionezi ?

Multumesc. Si ii investesc in proiectele Copilarim si Provocari Verzi, ca am nevoie :). Vreau sa fac multe lucruri dragute pentru prietenii mei :). Ma bucur cand primesc dar ma bucur si mai mult cand pot sa fac cadouri :))))). 

Oricum, daca e sa primesc un premiu ca si recompensa in urma unui concurs, trebuie sa il merit, pentru ca imi dau mereu silinta sa fac tot ce pot eu mai bun. Nu fac nimic de mantuiala si doar ca sa fie. 😅  Zic si eu...

 

10. Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum.

Ah.... Oare ce....?  Pai na... cand eram mica aveam strungareata. 😂😅

 

 

Si gata, daca va tenteaza sa raspundeti si voi la intrebari, sunteti invitatii mei (sa imi dati si mie de stire cand completati :D) ! 😉 Eu acum ma retrag ca e tarziu si deja oile dorm. Si Kouki. Toata lumea....*  zzzzzzzzz *.

Pe maine!


miercuri, 3 februarie 2021

Miercurea fara cuvinte " Janay x 3 "

 

 

Episodul 259 de la Miercurea fara cuvinte. Joc de imagini, initiat  de Carmen si gazduit din 08.04.2020 pe blogul Zinei.

🌲🌲🌲🌲


Tema: Cele trei Janay de la Integrity Toys, din colectia mea.
📷  colaj - 30.09.2020
 
⛄⛄⛄⛄


-📷 mai multe episoade 📷-

 

marți, 2 februarie 2021

Calatorim in timp, cu Provocari Verzi.

http://www.provocariverzi.ro/2016/02/caietul-de-teme-anul-2013.html

 

Buna :) !

Iata-ne in cea de-a doua luna de iarna (zic si eu, sa nu uit.. haha) a anului 2021. Ieri au tuns copaci prin zona: mai intai a tremurat ciresul. Nu stiu exact ce s-a intamplat, pentru ca vad doar putin din el, de la geamul de la bucatarie - totusi se zareste inca o creanga destul de bogata (ma gandesc ca au tuns doar partea care "se sprijinea" de bloc. Apoi au aranjat teiul. Nu arata nici el rau. Poate am noroc si anul acesta voi avea un mai-iunie placut. :D

Lasand toate acestea la o parte... Dupa ce am reusit ieri sa fac un backup sanatos (credeam ca nu mai termin), am dat startul unei noi portii de provocari verzi: Salvam Papusi // Save the Dolls #2013Reborn ! Si in cazul in care vreti sa aflati cam in ce consta diferenta, am incercat sa explic in ianuarie si puteti citi aici.

La premiu voi lucra in timpul acestei luni si va fi un set format dintr-un martisor pentru castigator/oare si unul pentru papusa acestuia/eia. Si, daca tot a venit vorba de premii, nu am apucat duminica sa fac articolul respectiv pe provocari (incepusem operatiunea "curatenie pe laptop"). Asa ca voi anunta cine a castigat duminica pe7 :P. 

Acum, sper sa mearga mult mai rapid laptopul si sa pot cat de curand sa imi testez din nou tableta. Yey... Dar, stati, nu va entuziasmati prea tare pentru ca, in caz ca nu stiati, sunt si baby sitter si nah... timpul meu, chiar daca laptopul (sa speram) va colabora mai rapid, tot limitat este :))).

Eh... abia astept sa vad ce creatii veti face :D. Hihih!

Pe maine!

luni, 1 februarie 2021

#24 Pusca de vanatoare - Yasushi Inoue (CDL)

 

Buna! 

In luna ianuarie am reusit sa citesc si recitesc cateva carti alaturi de Buni. La cea de-a doua "categorie" se incadreaza si nuvela despre care m-am gandit sa scriu astazidoua vorbe : Pusca de Vanatoare, de Yasushi Inoue.

Am citit prima data cartea acum cativa ani. Este micuta (are doar 88 de pagini) si se citeste usor si repede. Autorul ei a scris niste romane inspirate din istorie (atat a Japoniei cat si a Chinei) absolut superbe. Cel putin mie mi-au placut foarte mult. De fapt, daca sunteti curiosi ce am mai citit eu din operele sale, veti gasi pe pagina repertoar raspunsul.

Revenind la nuvela.... Cu cat e ceva mai simplu, cu atat parca imi este mai greu sa scriu despre lucrul acela foarte clar. :)))) Practic este vorba despre un poet care publica un poem intr-un numar din buletinul Prietenul Vanatorului, editat si publicat de Clubul Vanatorilor din Japonia. Autorul nu era vanator, dar fusese rugat de un prieten, care ii cunostea activitatea si nu il putuse refuza. Odata publicat poemul, se astepta la o reactie din partea vanatorilor... Dar acest lucru nu se intampla si exact, cand se astepta mai putin, primeste o scrisoare de la un domn care se semneaza Josuke Misugi. Acesta este impresionat de poem, mai ales ca el fusese, din cate se pare, sursa de inspiratie. La scurt timp dupa aceasta scrisoare, asa cum ii fusese mentionat de catre domnul Josuke Misugi, autorul mai primeste una, in care se afla trei scrisori. Acestea ii fusesera scrise si destinate domnului Misugi, de catre trei femei: sotia, amanta si fiica celei din urma. 

Prin intermediul celor trei scrisori, ni se contureaza atat imaginea destinatarului acestora, cat si "siluetele" la fel de singuratice (Sau insingurate) ale celorlalte personaje. Intr-un fel, m-a dus cu gandul la o oglinda cu trei laturi, In care se priveste cineva - poate va sunt cunoscute, masutele acelea de toaleta cu o oglinda mai mare in fata si doua mai mici laterale. Asa am perceput eu ideea. Se contureaza dinspre fiecare cate ceva din om... dar cumva incomplet.

Scrisorile sunt incarcate de o sinceritate dezarmanta, ca si cand cortinele au cazut si sufletele se descopera, intr-o eliberare mult asteptata. Citindu-le, autorul poemului poate descoperi ceea ce vedea personajul care i-a inspirat poemul, in timp ce se indrepta spre versantul imbracat in zapada, cu pusca pe umar. Dar iata chiar fragmentul din scrisoare lui Josuke Misugi, referitor la scrisori:

"(..) Chiar daca regret ca va tulbur linistea sufleteasca, imi iau libertatea sa vi le trimit intr-un plic separat,cu rugamintea sa le acordati putin ragaz, cand va va permite timpul. Nu-mi doresc decat sa le cititi ca sa vedeti cum arata asa-zisa 'albie pustie alba-alba' in care a privit canda un barbat ca mine.Mi se pare absurd sa iti doresti sa te inteleaga altii. Pana acum nu am trait un sentiment asemanator, dar, afland ca v-a preocupat in mod deosebit  persoana mea, mam hotarat imediat sa va ofer prilejul sa ma cunoasteti. (..)"

Cele trei autoare ale scrisorilor sunt: 

  • Shoko, nepoata lui Josuke Misuge, 
  • Midori, sotia acestuia si matusa lui Shoko;
  • Saiko, mama lui Shoko si verisoara lui Midori.

In cele din urma, nu am reusit sa mai fotografiez din carte, ca in alte dati, asa ca voi scrie tot de mana, iata si poemul de la care porneste totul:

"Molfaind pipa mare de marinar, cu setterii alergand inainte-i, barbatul isi croia incet drum prin desisurile Muntelui Amagi, la inceput de iarna, strivind turturii sub talpa cizmelor. Avea in banduliera douazeci si cinci de gloante, purta o haina de piele cafenie, iar pe umar o pusca Churchill cu doua tevi. De ce s-o fi inarmat, neprietenos, cu teava sclipitoare de-otel ce curma vieti? De ce m-a tulburat oare silueta inalta a vanatorului zarit intamplator?
Din ziua aceea, in garile marilor orase si-n localuri, noapte tarziu, imi vine, de multe ori, ah!, sa ma strecor asemeni vanatorului, incet, nepasator si rece. Atunci, in fata ochilor imi staruie fundalul pe care se proiectase spatele lui - nu peisajul rece al Muntelui Amagi la inceput de iarna, ci o albie pustie, alba-alba. Pusca lustruita pecetluise trupul si spiritul barbatului intre doua varste, apasandu-i greu cugetul si radiind o frumusete stranie, insangerata. Vietatea tintuita dusa era pe veci."

Este interesant de observat cum personajul care a inspirat poemul se contureaza din poezie, apoi din scrisoarea scrisa chiar de el, din observatiile autorului, dar si din cele trei scrisori scrise de cele trei personaje feminine.

📚 
Cartea a aparut la editura Humanitas, in Colectia "Raftul Denisei" (💖)  si eu am cumparat-o de aici .
Pe pagina Repertoar puteti gasi cele mai recente (din decursul ultimiilor 5 ani) lecturi ale mele [ despre cateva am scris deja ]. Daca v-ati dori sa povestesc despre ceva anume din acea lista, dati-mi de stire si ii voi acorda prioritate ✅.
Pana la urmatoarea  noastra intalnire de la acesta rubrica  va doresc lectura plactura. Daca veti scrie si voi despre carticica voi crea cu drag si un tabel pentru a reuni impresii pe marginea ei.

📚📚
Acest articol este inscris in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 😊
 
Pe maine!