duminică, 24 ianuarie 2021

Povestea Lui Yamada Tarou - ep.06

Buna!
Cred ca imi plac intalnirile noastre de weekend - ce bun pretext de evadare si ce poate fi mai indicata decat o portie buna de ras, autentic?

Am terminat ce aveam de facut (inclusiv de mancat pizza) ceva mai devreme, asa ca m-am asezat a revad episodul, ca sa scriu "rezumatul" (care numai rezumat nu este, haha, ca este o povestire a intregului episod, dar in fine). Si m-am asezat atat de bine, ca nu am scris nimic :)). M-am uitat si da-i cu hahaha si hihih si tot asa pana cand s-a terminat. Era sa trec la urmatorul. Hopa! Stai asa Ruxandra ca ai treaba. Acum urmeaza sa il read pe sarite ca sa fac compunerica.

Imi place episodul acesta. :) 

Cred ca am scris deja in articolul sursa ca in acest episod apare o tanara care a mai jucat cu ei si in alte filme. Cand am inceput sa urmaresc eu diferitele filme in care apar si ei, mi se parea foarte amuzant sa recunosc actori si sa identific pe unde i-am mai vazut. Ei bine, tipa aceasta (care joaca rolul regizoarei) a jucat in Pikanchi (2 si 2.5 daca nu ma inseala memoria) - era nevasta si apoi ex-nevasta personajului interpretat de Sho (adica Mimura). Pikanchi poate produce un adevarat soc, urmarit imediat dupa Yamada Tarou si in necunostinta de cauza (adica daca nu esti deloc pregatit privitor la japonezi, in general, haha).

Ah.. si era sa uit, spre final, tanara regizor ii spune ceva: atunci cand va avea succes si va lucra la Hollywood isi propune sa faca un film istoric, in care Tarou sa aiba rolul unui militar si apoi sa paseasca impreuna pe covorul rosu - ceea ce nu multa lume stie este ca, in urma cu putin timp, Nino jucase in filmul lui Clint Eastwood - Letters from Iwo Jima, si chiar fusese pe covorul rosu - unul dintre motivele tunsorii lui din acest film fiind si faptul ca fusese tuns foarte scurt pentru celalalt film. ;)

Dar sa revenim la episodul de zi.


Rezumat:

Caldura verii este apasatoare. Cei mici incearca sa se racoreasca in mica piscina de cauciuc din gradina casei. Il cheama si pe Tarou, dar cand acesta face doi pasi spre ei, piscina peticita cedeaza.

In racoarea din camera lui Mimura, Tarou stranuta si se gandeste ca ar vrea sa ii duca pe cei mici macar o data  la o piscina adevarata. Mimura ii aduce mai multe pachete cu mostre de faina si alte ingrediente pe care le primisera. Tarou este foarte entuziasmat gandindu-se cate poate prepara din faina respectiva, inclusiv un sortiment de clatite facute doar din vegetale si faina (okonomiyaki).
Nu isi termina bine gandul, ca iar stranuta. Cei doi baieti se contrazic referitor la cat este de racoare in casa. Tarou ii atrage atentia colegului sau ca, daca diferenta dintre caldura de afara si racoarea generata de aparatul de aer conditionat in casa este prea mare, poate afecta corpul si cauza oboseala. In loc de reiboubyou insa, el spune reibyoubou si evident acel moment este amuzant, un fel de calilofer/calorifer, de-al nostru.

In fine, Tarou se pregateste sa plece acasa inarmat cu ce ii pregatise prietenul sau, povestind despre cursurile de vara de la scoala si alte part time job-uri. Mimura ii spune ca este mai bine sa ai mai multe lucruri de facut, decat sa te plictisesti acasa. Tocmai atunci trece pe langa ei o tanara si Tarou pare brusc pierdut in visare, nestiind ce i s-a intamplat. Mimura in schimb, fin observator cum il stim deja, se amuza copios.

Ajuns acasa, Tarou rememoreaza intamplarea, pierdut in amintirea parfumului ce il invaluise. Cei mici adulmeca la randul lor mirosul din casa - ei bine, clatita pregatita de Tarou a sfarsit prin a fi arsa. Familia il inconjoara intrebandu-se ce s-a intamplat, asa ceva fiind de neimaginat.  Este indragostit? Si urmeaza un dialog amuzant in care membrii familiei se comporta ca niste reporteri: raspunzand la intrebari puse sub forma de interviu aflam ca: Tarou doar a trecut pe langa persoana respectiva, nu i-a zarit chipul, dar este cam curios in ceea ce priveste totul. Mama concluzioneaza: este cu siguranta vorba de dragoste.

Si in familia Ikegami, aflata la masa, se vorbeste despre dragoste. Takako le spune ca nu este vorba de asa ceva, dar mama ei ii explica faptul ca ar fi vorba despre un fel de "maladie" provocata de indragosteala. Takako se incapataneaza si atunci parintii pun in "scena" un scheci amuzant, in care pretind ca isi amintesc cum erau ei pe vremuri si insira "simptomele":
- nu ai apetit
- orice ai face te gandesti la el
- chiar daca incerci sa il uiti, nu poti
- daca inchizi ochii, vezi zambetul lui
Urmarind de fapt care sunt reactiile fetei lor, pentru a concluziona din nou ca este vorba despre.....


"Cu siguranta dragoste!", spune si Mimura a doua zi, in timp ce Tarou ii povesteste ce i s-a intamplat. Mimura se amuza copios. Apoi ii vine o idee, in timp ce o priveste pe Takako. Se intoarce spre Tarou ca sa il invite acasa la el, pentru a verifica despre ce este vorba. Tarou accepta in cele din urma, pretextand ca este vorba, desigur, doar de "verificare", dar neobisnuit de distrat.

In pauza, Takuya ii spune lui Takako despre ce se intampla cu Tarou si ca ar putea fi indragostit. Ea pretinde ca nu o intereseaza, asa ca Mimura pleaca. Nu face nici doi pasi ca Takako il opreste intreband cum este persoana respectiva, dupa care, intrebata de Mimura daca isi face griji, spune ca nu e treaba ei si pleaca. Mimura ii spune ca Tarou urmeaza sa o intalneasca pe persoana de care poate ca e indragostit in dupa amiaza aceea. Reactia lui Takako este una usor fortata, exprimandu-se cu termeni onorifici, ceea ce implica o doza de sarcasm (ceva de genul: cred ca este minunat daca domnul actioneaza dupa cum doreste :))))) ) si pleaca razand fortat.

La liceu isi face aparitia o tanara care atrage atentia tuturor.
Orele s-au terminat si Mimura ii priveste pe Tarou si Takako, fiecare prins in bula lui. Tanara Kotami il observa pe Mimura, apoi este total captivata de Tarou, cel aparent indragostit.

Tanara este o fosta eleva a liceului, acum in anul 4 la colegiu. Directorul se bucura sa o revada si ii multumeste pentru cadourile aduse (de la hotelul ei). Fata ii prezinta un scenariu, al filmului "Licuriciul". Directorul se intreaba daca ar putea avea si el un rol. Tanara isi doreste sa realizeze un film despre un tanar foarte sarac si o tanara foarte bogata. In timp ce ii povesteste si profesoarei Torii (pentru ca voia sa lucreze cu elevii din clasa speciala la acest proiect) aceasta din urma tresare, amintindu-si de situatia speciala a lui Tarou. Nu apuca sa spuna insa nimic, pentru ca tanara i-o ia inainte, argumentand ca va apela la contraste (fara sa stie ca alege chiar un baiat sarac in locul celui sarac), alegand baiatul care are cea mai aristocratica prezenta.


In timp ce asteapta intalnirea, Tarou este foarte nervos, iar Mimura abia isi mai stapaneste rasul. Cand fata in casa se apropie de el, Tarou, care o recunoscuse, are iar aceeasi traire, inima batandu-i puternic. Dupa ce fata pleaca, ii spune lui Mimura. Acesta il priveste serios si ii spune ca ii cam place sa flirteze. Apoi cand Tarou este coplesit de situatie, izbucneste in ras, fara ca acesta sa il vada.

Takako se afla la karaoke, alaturi de prietena sa, pretinzand ca se distreaza. Se gandeste la ce ii spusese Mimura si ca, desi incercase sa il uite pe Tarou...

Dar nu aflam ce vrea sa spuna, pentru ca ne reintoarcem la resedinta lui Mimura, unde isi face aparitia chiar tanara care trecuse cu o zi inainte pe langa baieti, dandu-i viata peste cap lui Tarou. Aceasta ii ofera o prajitura speciala lui Tarou. Cand se pregateste sa guste, apropiindu-se de prajitura, sesizeaza ceva. Isi cere scuze si se apropie de tanara, recunoscand parfumul care ii facuse inima sa bata nebuneste. Mimura nu mai rezista si pufneste in ras, explicandu-i ca tanara era o profesoara care a venit sa le invete pe menajere sa faca prajituri. Acest lucru il lamureste pe Tarou de ce si fata in casa avea acelasi parfum. Ca si profesoara. Ca si .... TARTA. :)))
Revenind la tarta de fructe - care este minunata, Tarou se bucura de savoarea acesteia, in timp ce colegul lui ii spune ca, desi are un simt al mirosului excelent, faptul ca a confundat un parfum al unei tarte cu dragostea, este cu siguranta ceva fenomenal. Tarou il intreaba pe Mimura cand si-a dat seama ca el de fapt reactionase la mirosul tartei si nu era vorba de dragoste, la care Mimura ii spune ca inca de la bun inceput. Si toata lumea se amuza, in timp ce Tarou se "lamenteaza" ca trebuia sa i se fi spus :)))).

Takako este foarte fericita cand afla ca Tarou nu era indragostit. Mimura ii spune ca ea e usor de citit, apoi incepe sa mai spuna ceva, dar se opreste. Dupa care ii ureaza fetei multa bafta si concluzioneaza ca a doua a trecut si de baza a doua, cu succes (ca la baseball). Cand Takako se indrepta catre Tarou, decisa sa-i vorbeasca, apare tanara regizoare si incearca sa il convinga pe baiat sa participe la proiectul ei. Este nevoie doar de o cutie de instant pentru clatite (speciale - la care visau cei mici de mult timp) si de un permis la piscina hotelului si Tarou accepta.

Takako afla de la multimea de eleve in delir ca Tarou va aparea in filmul lui Kotami. Ajunsa in clasa se alatura colegilor. Si Sugiura isi face aparitia dorind rolul principal. Primeste insa in grija aparatul de filmat, si ajunge la concluzia ca e perfect asa, mai ales dupa ce afla ca personajul principal este foarte sarac. Imbracat cu un sacou peticit, Tarou trebuie sa isi imagineze ca ar coase ceva. Este atata de convingator, incat toti incep sa vada ceea ce coase, ba chiar sunt teleportati in interiorul casei lui Tarou ....
Toti sunt impresionati de interpretare. Mai ramane sa fie gasita eleva care va juca in rolul fetei bogate. Takako pleaca, fiind convinsa ca ea nu are sanse, in timp ce celalalte colege incearca sa o impresioneze pe regizoare. Mimura o opreste dar Takako il infrunta, spunand ca poate pentru el este ca un joc, dar ca ea chiar si-a facut o gramada de griji. El ii spune ca crede ca ar fi interesant daca ei doi (Takako si Tarou) s-ar intelege bine. Apoi ii spune sa nu mai renunte asa de usor, pentru ca asa pierde multe oportunitati. Takako se intoarce in clasa si, dupa ce spune convingator ca "nu exista lucru mai important ca banii pe lume", primeste rolul. Astfel, fata dintr-o familie modesta, va juca rolul fetei bogate. Tarou o felicita si prietena ei se bucura. Takako isi imagineaza cum va arata imaginea lor pe copertele celor mai grozave reviste. In timp ce plecau de la scoala Tarou o complimenteaza pentru prestatia avuta: s-a simtit ca si strigatul insufletit al unei persoane care chiar iubeste banii (ahahahahaha). Intrebat de ce a acceptat, Tarou ii  raspunde simplu: pentru mixul de clatite si invitatia la clatite. Takako se intreaba daca este ok sa renunte la visul ei de a se marita pentru bani cand, apare mama ei, care il invita pe Tarou la ei acasa.

In tot acest timp, intrebarea care ii tot revine in minte lui Takako este: oare este bine sa fac asa?
Tarou se uita amirativ in casa colegei, in timp ce tatal lui Takako este imbracat la costum. Tarou lauda preparatele de pe masa, iar tatal fetei ii spune baiatului ca se vor ocupa sa o invete si pe Takako sa devina o sotie priceputa, ca mama ei. Tarou raspunde ca el crede despre colega lui ca va deveni o sotie minunata, la fel ca mama ei (hahaha). Dialogul este absolut amuzant. Iar imaginatia fetei o trimite intr-un viitor in care ea si Tarou refac tabloul prezentat de parinti. Patrunsa de acea perspectiva, fata se trezeste ca spune cu voce tare ca nu poate alege pe cineva sarac. Parintii se uita la ea stupefiati, dar Tarou, netulburat, se gandeste ca este o replica din film. Si situatia este salvata.

Mama si cei mici sunt fericiti cand Tarou le aduce cutia pentru pancakes de la Kotami. Si stabilesc sa o prepare pentru o ocazie speciala pana atunci stand in altar.
Takako citeste replicile din scenariu si gaseste greu de spus partea cu "te iubesc oricat de sarac ai fi".

La filmari, Directorul este imbracat adecvat, in caz ca i se rol. Si Sugiura se pregatise, dar ajunge sa fie tot in echipa celor care ajutau - sa tina un panou. Directorul "il citeste" iar pe Takuya - care venise sa vada ce fel de scena de iubire vor avea cei doi colegi de filmat.
Actiunea are loc in trecut - vezi uniformele (apropo, uniforma purtata de Takako seamana cu rochita mea, care este chiar o uniforma stilizata .. hihi). Urmeaza mai multe cadre foarte dragute: plimbare pe bicicleta, un cadru alaturi de licuricii magici, altul in care se adapostesc de ploaie. O mica particica plina de emotie din viata de licean japonez de pe vremuri.

Dupa filmari, Takako este invitata de Tarou acasa la el, ca sa ii multumeasca pentru invitatia la masa. Ea vrea sa plece, dar este "capturata" de cei mici. Fiind o ocazie speciala, urmeaza sa pregateasca pancakes. Inconjurata de toata familia, Takako intelege in sfarsit ca s-a inselat. Poti fericit si atunci cand esti sarac. Poti gasi fericirea adevarata atunci cand imparti si te bucuri de o clatita, alaturi de cei dragi.
Inconjurata de familia Yamada, Takako se bucura alaturi de ei de delicioasa clatita si in sfarsit, gaseste forta sa spuna replica de film, cu incredere: "Chiar daca esti foarte sarac, te iubesc!"
Doar ca, de data asta, Tarou care juca atat de bine rolul baiatului sarac, cand era vorba de iubire, este dezastru... Nu poate spune deloc asa cum trebuie "Nu pot trai fara tine " (hahahaha). In cele din urma, dupa ce Kotami ii spune sa puna sentimente in ce spune, Mimura se aprope de el si ii spoteste ceva. Urmatoarea incercare iese perfect. Si iata, filmarile se incheie si filmul este un succes.

Tarou nu prea intelege ce ii spune Kotami, referitor la film (si aici vine acea trimitere catre Hollywood, care este mai mult ca sigur intentionata :P vezi in introducere de ce). Dar este incantat sa primeasca biletele pentru piscina.
Mimura ii ureaza succes lui Takako pentru urmatoarea etapa. Seara, mergand spre casa, Takako si Tarou povestesc despre film. Ea isi doreste ca filmarile sa nu se fi oprit niciodata. El isi doreste ca vara sa nu inceteze. Atunci Takako isi face curaj si repeta replica din film.
Tarou se intoarce incet spre ea zambind si ii spune ca...... suspans...

sĆ¢mbătă, 23 ianuarie 2021

Povestea Lui Yamada Tarou - ep.05


Si eu care credeam ca reusesc sa ma uit la doua episoade, sa scriu in timp ce ma uit la "rezumatul" pe lung, a fac poza, sa fac articolul. Ehhh... Dar! Am reusit sa revad episodul cinci, am ras pe saturate, asa, pe muteste si acum urmeaza sa va invit si pe voi sa va alaturati corului de rasete :)).

Oare ce se pregateste atat de concentrat Takuya sa faca? E ceva extrem de important!! Sunteti curiosi? Eh.... veti afla urmarind episodul (nu va spun de unde este surprinsa imaginea, hehe).

Sper sa nu fie prea multe greseli - ma prind zorii zilei daca mai stau. :)). Voi programa articolul sa se publice azi, sambata, la pranz. Pofta buna! Pfff haha adica vizionare placuta!

 Rezumat:

La liceu se anunta rezultatele la invatatura. Asa cum era de asteptat, primele doua locuri sunt ocupate, la egalitate de catre Yamada si Mimura, cu cate 900 de puncte.
[ Hmm e prima data cand observ ca pe locul trei cu un punctaj bun (839) se afla Sugiura. Cine ar fi zis.]

Prietena lui Takako se intreaba cand au timp sa studieze cei doi, caci nu dau impresia a se stresa prea mult cu asa ceva. Imaginatia bogata a lui Takako isi face iar simtita prezenta, prezentandu-ni-l pe Tarou in lumina reflectoarelor, de data aceasta la polul opus fata de cum o facea pe la inceputul serialului.

Dar iata-i si pe cei doi coborand scarile si indreptandu-se catre panoul unde se afla lista. Diferenta cu care privesc rezultatele persista. Mimura se indreapta spre clasa, in timp ce Tarou mai ramane. La intrebarea referitoare la cand are timp sa studieze, el raspunde simplu: dimineata.

La intalnirea cu profesoarea referitoare la ce vrea sa faca in viitor, Tarou ii spune acesteia de ce a ales sa se angajeze odata ce termina studiile. Aceasta este contrariata pentru ca Tarou avea un punctaj remarcabil ce i-ar fi permis sa fie admis la orice Universitate ar fi dorit. Dar el ii spune direct ca este sarac. Profesoara crede ca el glumeste si ca nu are incredere in ea.

Adevarul este, desigur, ca familia lui este foarte saraca: este nevoie de bani pentru o excursie cu scoala, sortul unuia dintre frati trebuie cusut, una dintre surori vrea o gentuta pentru cand merge la baie, cealalta ii reaminteste ca s-a rupt coada la tigaie si .... tot asa. Parca pentru a destinde atfmosfera, printre toti fratii mai mici, fiecare cu doleanta lui, se strecoara si mama, adresandu-i-se tot cu apelativul an-chan (frate mai mare) lui Tarou.

In cele din urma, pentru a face un pic de ordine in toate cererile, Tarou se hotaraste sa faca o lista, cu lucrurile care trebuie rezolvate inainte de sfarsitul verii:
- o gentuta pentru Itsuko (pentru cand merge la baie)
- bani pentru tabara lui Jirou
- sa se repare slipul lui Saburou
- sa se repare tigaia
- bani pentru pachetul de pranz de la scoala
- sa se repare uniformele celor mici (Mutsumi si Nanami)
- sa se repare balamalele la usa
- sa se repare acoperisul (care risca sa fie luat de vant)

Mama isi incearca iar norocul, propunand o excursie si evident ca, nefiind o prioritate toti rad si trec mai departe.
Sora mai mica a lui Tarou le reaminteste ca urmeaza Festivalul stelelor - Tanabata, asa ca il adauga pe lista, alaturi de smulgerea buruienilor din gradina...

Lista este gata. Si Tarou priveste amuzat, spre aceasta, chiar daca stuatia nu se prezenta chiar excelent.

Dar iata-ne de data aceasta alaturi de Mimura, care la randul sau trebuie sa discute despre ce doreste sa faca in viitor. Intrebat de profesoara, raspunde ca pur si simplu nu s-a decis inca. Intrebat daca intentioneaza sa mearga la colegiu, el raspunde ca daca este necesar, da. Profesoara (care avusese cateva esecuri pana acum, lol) se bucura si ii sugereaza o universitate unde studiau foarte multi fosti elevi ai liceului. El ii raspunde ca atunci va merge acolo. Ceea ce o lasa fara replica. Dupa care intreaba daca au terminat discutia. Si avand confirmarea vrea sa plece.  Profesoara il opreste si il intreaba daca are idee de ce nu vrea sa continue studiul Yamada. Mimura intreaba ce anume a spus Tarou referitor la acest lucru si profesoara ii spune ca el a zis ca e sarac si de aceea. Atunci Mimura o intreaba de ce nu ii face o vizita acasa.

Masami si Takako isi petrec dupa amiaza la un suc si vorbesc despre viitor. Masami are un meditator, in timp ce Takako se simte lasata in urma. Cand vine vorba de prieteni, Takako o roaga pe Masami ca macar in privinta asta sa nu triseze.. Tocmai atunci isi face aparitia Sugiura care o cheama pe Masami inapoi la scoala, pentru ca fiind reprezentati aveau niste treburi de rezolvat.

Profesoara se hotaraste sa mearga acasa la Yamada, fiind decisa sa nu il lase pe acesta sa renunnte la studii, sub pretextul ca este sarac. Fata in fata cu realitatea (ajunsa in fata casei lui Tarou), decide sa nu renunte si astfel este inconjurata cu cei mici, ce sperau sa primeasca ceva :))). Mama i se alatura pentru a afla motivul vizitei si este chemat si Tarou (ocupat cu pregatirea mancarii). Vine si el, dar avand multe lucruri de facut, se apuca sa peticeasca ceva. El ii spune din nou ca din motive lesne de observat, nu poate merge la colegiu. Mama isi cere scuze pentru ca din cauza sanatatii nu poate face mai multe, dar profesoara ii spune ca exista mai multe tipuri de burse si se ofera sa se intereseze despre acestea, pentru el. Tarou ii spune ca el nu poate rambursa banii respectivi si ca familia lui are o regula: nu imprumuta bani, nu ii poti restitui. Un lucru de pe lista este insa gata: gentuta pentru Itsuko.

Profesoara merge sa-i vorbeasca directorului despre Tarou. Despre faptul ca fiind foarte sarac, nu poate merge mai departe la studii. Dar directorul se intreaba daca nu mai este si alt motiv. Poate ca Tarou nu simte atractia de a merge la colegiu, nu este motivat. Si se intreaba catre ce alegere il va ghida ea, ca profesor. Inainte ca Torii sa plece, directorul ii spune ca lui Yamada i se pare interesant domeniul de cercetare in care profesa Nagakura Nagahara. Ceea ce nu prea pare sa o .. ajute, haha!


La liceu, Takuya si Tarou vorbesc despre vizita facuta de profesoara acasa la familia Yamada. Takuya il intreaba ce a raspuns la intrebarea pusa de profesoare si o observa si pe Takako in fundal, ascunzandu-se dupa un stalp. Intrebat ce vrea sa faca el, Takuya raspunde ca si-ar dori sa continue studiul artei aranjamentelor florale (Kadou) si ca asta implica ca el sa mearga la colegiu. Tarou cocluzioneaza ca Mimura are ca scop florile. Intrebat de acesta din urma daca pe el nu il atrage nimic, Tarou raspunde ca bio-tehnologia. Insa gradina lui de acasa este mai importanta decat asta si nu numai gradina.

Takako se panicheaza cand este iar observata de Mimura si se gandeste ca atunci cand acesta se uita la ea, are senzatia ca ii citeste gandurile.

Profesoara Torii se pregateste sa mearga sa vorbeasca cu fostul ei coleg, care o intimideaza, dar fiind pentru binele lui Yamada... :)) si este surprinsa de colegul ei, profesorul de sport.

In timp ce pleaca la serviciul part time, Tarou isi ia ramas bun de la Takuya, dar cand se uita spre Takako aceasta il evita. Mimura evident ca observa toata intamplarea. Takako vrea sa studieze cu colega ei, dar aceasta are iar ceva indatoriri de reprezentant al clasei asa ca nu poate si il insoteste pe Sugiura.

In drum spre casa. Mimura o invita pe Takako la plimbare cu masina. Dupa ce se lamureste ca nu are sanse la tama no koshi (visul ei numarul 1) in ceea ce il priveste pe Mimura (lol), acesta ii spune ca s-ar fi asteptat sa nu fie chiar asa de copil si o intreaba daca nu are "ceva", un lucru pe care sa il considere important. La care ea ne lasa pe toti un pic in suspans, dupa care raspunde ca nu, doar banii :))).

Tarou s-a angajat pe plaja - la un distribuitor de sucuri. Si cu sarmul lui natural, reuseste sa stranga ceva bacsis.

Profesoara il viziteaza pe Nagahara la laboratorul de cerceteri. (lol) In timp ce Masami si Sugiura fac ordine in sala de sport.
Nagahara ii spune profesoarei ca o va ajuta, daca se marita cu el (hahaha - ok, aici e o exagerare tip manga, ca sa ne amuzam). Dar ca va trebui pana una alta sa il faca pe Tarou sa vrea el singur sa isi continue studiile.

Tarou priveste plicul cu salariul castigat si se intoarce acasa unde repara acoperisul. Apoi tigaia. Profesoara cauta informatii despre burse, Takao alearga, Tarou bifeaza alte lucruri de facut de pe lista, Takkuya isi exerseaza  aranjamentele florale...


Torii pleaca spre casa familiei Yamada inarmata cu prajituri si informatiile despre studii. Fratii lui Tarou faceau decoratiuni pentru sarbatoare. Cei mai mici rup una dintre brosurile aduse de profesoara si ea vrea sa il opreasca, dar apoi se razgandeste. Dupa aceea il insoteste pe Tarou la un alt serviciu de o zi - se angajase ca si curier, pentru a-i plati fratelui lui tabara scolara. Nu reuseste nici acum sa ii vorbeasca, el fiind pe fuga.La sfarsitul zilei, toate obiectivele sunt insa indeplinite. Cei mici si-au scris si dorintele pe care le vor agata in copacelul pentru Tanabata (un fel de poezii scurte numte tanzaki):
- unul vrea inghetata
- altul sa devina jucator de baseball
- Itsuko vrea un catelus
- cel mai mic dintre baieti vrea sa poata sta in cap
- surioara cea mai mica sa mearga alaturi de familie la zoo
- in cele din urma, Yoshiko isi doreste haine noi, pentru ca merge la festival cu un prieten.

Tarou o tachineaza, dar cand realizeaza ca chiar era vorba despre un baietel, se retrage pe veranda. Mama lui i se alatura. El o considera inca un copil mic, pe sora sa. Dar toti cresc repede. Mama lui ii spune ca pana mai ieri si el alerga prin gradina si acum poarta discutii despre colegiu. In sfarsit atarna si Tarou dorinta lui, dupa care isi priveste familia dormind.

A doua zi, il intreaba pe Mimura ce haine ar fi potrivite pentru sora lui. Mimura il tachineaza ca se comporta de parca ar vorbi despre maritis, iar Tarou ii spune ca e cam devreme pentru asa ceva. Dar Mimura continua sa il tachineze spunandu-i (ceea ce era totusi evident, dar felul i care spune e amuzant) ca va veni si vremea cand sora lui se va marita. Dupa care il sugereaza sa o intrebe pe Ikegami despre acest subiect. Tarou ii spune ca i se pare ca e cam evitat. Concluzia lui Mimura e ca si Tarou, la fel ca si Takako, este inca un copil.

Si iata-ne in gradina scolii, unde plantele de care se ocupa cei doi au crescut considerabil. Tarou isi face curaj si o intreaba pe Takako ce ar trebui sa poarte sora lui. Ea ii spune ca o yukata ar fi cel mai potrivit lucru si el ii multumeste. Dupa care o intreaba cat costa una si ea ii spune ca aproximativ 10 000 de yeni. Iar el pica efectiv pe jos cand aude :)). La asa pret, nu ii ramane decat sa faca el o yukata (chimono de vara, subtire), dar nu are material.

Sugiura si Masami tocmai terminasera de facut curat in lucruri si se pregateau sa mearga sa arunce ceea ce nu mai putea fi folosit, asa ca Yamada recupereaza un material. Takako isi reaminteste de Tarou si de discutia avuta cu Mimura si incepe sa isi puna intrebari. Ajuns acasa Tarou se uita la material care nu este ce isi imagina el. Takako o intreaba pe mama ei daca mai are yukata ei veche, gandindu-se ca ar vrea sa il vada zambind. Tarou se chinuie sa faca o rochita din materialul de pancarta, in timp ce Takako incearca sa se hotarasca ce sa faca. Rezultatul muncii lui Tarou nu este deloc incurajator. Chiar atunci aude batai in usa si Takako ii aduce yukata ei veche. El ii multumesste si o imbratiseaza. Ea ii spune sa nu o inteleaga gresit, pentru ca ii ofera acea rochie doar pentru ca nu o mai poarta, dar el nu pare a se fi gandit la altceva si ii ureaza noapte buna. Dupa care ajusteaza rochita pe masura surioarei lui.
O doua zi aceasta se imbraca pentru festival. Tarou ii spune sa nu uite sa ii multumeasca lui Takako data viitoare.

Profesoara Torii incearca sa il convinga pe Takuya sa il convinga (lol) pe Tarou sa isi continue studiile. Tukuya spune ca Tarou are foarte multe motive ca sa nu faca acest lucru. Si priveste spre familia Yamada care se pregateste de festival. 

Si Takakko, imbracata cu o yukata foarte frumoasa, merge la festival, unde se intalneste cu Mimura si cu familia Tarou.Yoshiko ii multumeste pentru yukata si o intreaba daca este prietena fratelui ei (ii spune sora mai mare - asa se adreseaza ei "sora mai mare, frate mai mare", apoi o roaga sa aiba grija de fratele ei). Tarou se intreaba cine este prietenul surioarei lui.. (haha). Si plange de emotie pe umarul lui Takuya. Dar este intrerupt de fratele lui care il cheama sa vada un pepene. Ajuns unde avea loc concursul, Tarou vede premiul cel mare - un dvd player (ce sa faca ei cu el, isi pune intrebarea? lol). Dar cand se uita la premiul 3.... toti sunt de acord ca trebuie sa incerce sa joace o data - un asemenea pepene.... nu trebuia ratat. Tarou ia trei cerculete si incearca sa nimereasca batul cu premiul 3. Prima data rateaza.... A doua oara rateaza.... Si a treia oara.... Mimura se ofera sa incerce el. Si.......... evident ca .....reuseste!!!  Pepenele e al lor si toata lumea este fericita.

Dar ce scrie pe hartiuta agatata de Tarou?
"Fie ca toti (ai casei) sa isi poate mereu zambetele pe fete".


Ne vedem maine :D!!

 

________

Nota: 
Veti putea gasi toarte episoadele stranse la un loc, in articolul sursa.

 

 


vineri, 22 ianuarie 2021

é¢Ø · 嵐 (Kaze -- Arashi)

 
Buna!
Kaze inseamna vant. Nu este de mirare deci ca cele doua idiograme, Kaze (é¢Ø) si Arashi (嵐), seamana. Al doilea inseamna furtuna. Deriva din primul. Are un fel de coroana in plus.

Am scos din cutia cu cd-uri albumul Timp - Time. Este al saptelea album al formatiei si a aparut prin vara lui 2007. Si am reusit sa mi-l iau in august 2018. Pe 23. Haha - nu va faceti iluzii, m-am uitat in contul de ebay. :))))) 

2018 a fost un an bun. Mi-am luat cateva albume, chiar si dvd-uri cu turnee. O parte din Germania (un adevarat noroc) si o parte din Japonia (alt adevarat noroc). Acum, cine stie cand s-o si daca s-o mai putea. 

 
Pe acesta l-am luat din Japonia. Dar tot cu escala in Germania a venit - am avut suficiente emotii pana a ajuns la Ralu, sa il fi trimis in Ro... insemna sa fiu masochista, hahahaha si nu sunt. Numai ideea de posta vamala din orasul meu si ma trec fiori reci pe sira spinarii. šŸ˜± Bine, acum s-or mai schimba si pe aici lucrurile in bine, sa speram - facem party, daca o fi cazul šŸ˜….
 
Eu am varianta Regular. Adica editia normala. Cea limitata mai are un cd (šŸ˜œ - si nu m-ar deranja sa am si varianta aceea). Este unul dintre albumele mele preferate - chiar din perioada serialului la care ne uitam noi acum impreuna (teoretic). Nu se afla pe el insa si piesa din coloana sonora a serialului  (aceasta a aparut pe urmatorul album - pe care NU il am šŸ˜’). Dar pe acesta este Love so Sweet (povestim si despre el, candva in februarie - i-am facut o programare strategica) in care apare Aaron (baietelul blond din ep. 4 ).
 

Ce voiam sa zic... am ramas profund impresionata de ceea ce inseamna grija pentru lucruri si respect pentru cumparator. Absolut tot ce am luat din japonia (au venit din Saitama, undeva la N de Tokyo) a fost impecabil. Cd-ul acesta din 2007, arata mai bine decat un album nou Take That, cumparat din Romania. Nu am nimic sa reprosez celor care il vindeau (luat de pe Libris, pe care ii admir deasemenea), dar cei care au produs albumul... In tipla era, cu  carcasa plina de zgarieturi, crapat inauntru si cu o amarata de coperta fara altceva in ea - dar probabil atata meritam noi, find produs pentru Romania (si nu mai stiu ce alta tara, Bulgaria parca). Mi-am amintit pentru ca si acel album este pe galben.

Hai mai bine sa ascultam piesa, mai intai varianta din turneul Summer Tour Time 2007 (si da, il am si pe acesta, l-am luat in aceeasi zi cu albumul si este absolut superb):


Imi plac foarte mult turneele lor. Evident ca mi-as dori sa am intreaga colectie (doar ca se gasesc foarte greu si deobicei sunt si foarte scumpe ... foarte). Intotdeauna mi-a placut sa imi imaginez cum as regiza astfel de concerte. Trebuie sa recunosc ca nu sunt foarte multi artisti care m-au impresionat cu parte de live//concert - ale lor sunt chiar impresionante. Chiar iti face placere sa te uiti. Multa munca si rezultate pe masura. Si publicul, jos palaria.

Nu am scos si dvd-ul din cutie, dar am o varianta a piesei cu subtitrare descarcata de pe net (din scurta perioada cand a fost disponibila), asa ca am facut cateva capturi, in timp ce ma uitam pe ea:




Piesa aceasta vine undeva dupa MC (care este un fel de pauza in timpul concertului, in care discuta cu publicul, glumesc, se schimba, disparand pe rand de pe scena, ma rog, exista variatiuni in functie de turneu si concert). Mi s-a parut interesant sa surprind o imagine dinainte sa inceapa piesa - ca sa puteti vedea cata lume era. Apoi una de pe la inceput si una de final.

Pentru ca nu se vedeau foarte bine, am zis sa le fac si cate o poza la fiecare. Apropo, ce parere aveti, ii recunoasteti pe Mimura si Yamada? Avem maine intalnire cu ei, in episodul 5.






Mai jos, iata si varianta de pe album, de pe canalul oficial al formatiei, de youtube. E fain ca avem inca acces la discografie - cred ca este si un concert disponibil. Voi verifica si poate povestim despre el in curand.

 Versuri (credit yarukizero): 

Romaji:
Dakiai nagara Hamabe de nekoronda
Kumo hitotsu nai sora ga Nanka sabishikute Sou Kitto
Mijikai natsu wo Bokura wa kakenuketa
Hiyake no iro wa Itsuka kiete setsunai ne Ima wo wasuresou

Jibun wo utsushite yuuhi wo miteta Arigatou tte
Terenai demo Massugu ieru you ni

Nanimo kamo sutete Ima wo mou ichido Jikan wo tomete
Egaita risou Negai wa josou datte shinjitara Habatakeru yo
Mata itsuka Koko de atsumatte Hanasu toki ni wa
Jibun no kaze Tabishita hibi no ashiato wo Nami ga tsutsundeku yo

Suiheisen ni wa Yume ga ukandeita
Ikiru imi gomakashite Miteru nante setsunai ne Eien ni

Korogaru kanawanai yume ga kyou mo Hoshi ni natteku
Hatenai umi wo Yasashiku terashite yuku

Tada konna kimochi no mama natsu ga yuku Jishin nai kedo
Omoi wa sora Chikai wa kumo datte kanjitara Tobitateru yo
Mata itsuka Koko de atsumatte Hanasu toki ni wa
Kyou no kaze Uchuu no chiisana isshun wo Nami ga tsutsundeku yo

Mijikai natsu ga owarou to shiteiru
Boku wa tada umibe dake wo miteiru
Ima wa koushite ao ga michiteiru
Sora wa ima mo bokutachi wo miteiru

Sou mata atsumatte Nayande itatte katatte waratte
Kazatteita jibun terashi dasu Mata ano hi no yuuhi terashi dasu
Hanikamu hibi wo tsutsundeku Kaze ga boku wo tsutsunderu

Nanimo kamo sutete Ima wo mou ichido Jikan wo tomete
Egaita risou Negai wa josou datte shinjitara Habatakeru yo
Mata itsuka Koko de atsumatte Hanasu toki ni wa
Jibun no kaze Tabishita hibi no ashiato wo Nami ga tsutsundeku yo

šŸ’™šŸ’“šŸ’ššŸ’›šŸ’œ

English:
We laid on the beach while holding each other
The sky that didn't have a cloud in it seemed kind of sad Yes It definitely was
We ran through that short summer
It's sad that the color of this suntan will fade someday Like we'll forget the present

Looking at the setting sun which cast my shadow, I said, "Thank you"
Without feeling awkward, however being able to say it directly

Throwing away everything and stopping time once again right now
The dream that I painted If I believe that my wish is an approach run, I'll be able to fly
When we gather again here someday and chat
The footprints from the days which I traveled with a wind of my own will be covered by the waves

Our dreams were floating on the water's horizon
Lying about meaning for living and only watching them for eternity is painful, isn't it?

Today the tumbling dreams that don't come true are becoming stars
And gently shine down on the endless sea

Summer simply passes as I feel this way I'm not confident
But if I think that these emotions are the sky and my vow is the clouds, I feel like I can fly
When we gather again here someday and chat
This wind from today, this small moment in the universe will be covered by the waves

This short summer is trying to end
I'm just watching the seashore
Right now, like this, the blue sea is rising
The sky is still watching us now

That's right, we'll get together again Even if we have worries, we'll talk and laugh
I dressed up and I seemed to glow The setting sun from those days will shine again
And those embarrassing days will be enveloped as the wind wraps around me

Throwing away everything and stopping time once again right now
The dream that I painted If I believe that my wish is an approach run, I'll be able to fly
When we gather again here someday and chat
The footprints from the days which I traveled with a wind of my own will be covered by the waves

 

 

Si daca tot am mmentionat versurile (care mie imi plac foarte mult ), iata cum arata ele in carticica albumului, in poza de mai sus).

Stiu ca am scris mult. M-am alintat si eu un pic. Acum ar fi insa cazul sa inchei, sa public articolul si sa incerc sa il pregatesc pe cel de maine - ideal ar fi fost si pe cel de duminica, dar... sa vedem. Parca nu am stare in seara asta (nu ca as fi prea odihnita).... nici sa ma concentrez nu pot, nici sa dorm.


Sper sa va placa si voua piesa si sa o ascultati cu placere! In incheiere iata una dintre pozele din carticica albumului, poza in care se afla fix cei trei care apar in Yamada Tarou Monogatari: Yamada (Nino), Mimura (Sho) si invitatul din ultimul episod (Ohno).

Pe maine!

 

joi, 21 ianuarie 2021

Ziua cand cea mai arzatoare dorinta a devenit realitate.

Buna!

Ziua cand cea mai arzatoare dorinta a mea a devenit realitate, e ziua de nasterii a sorei mele mai mici. Raluca

La multi ani, sis! In sfarsit iti zic si aici, asa ca tot se spune ca iti amintesti de primul si ultimul care ureaza :)))) [ si prima tot eu am fost, haha - cu poza alaturi de Kouki.. si Brad].

Zi cu soare! Zi frumoasa (ce-as fi vrut sa fiti acasa, cu noi - am facut si o rima:P). Am reusit astazi, sa jonglez cumva cu timpul si sa fac un tort:

Am pornit de la reteta de tort al casei, cat mai simplificat si adaptat la ce aveam disponibil. Mazgalitul de sus, abia fusese asamblat si am zis totusi sa il pozez. Apoi am mai facut o poza asa, de "detaliu" (adica sa nu se vada alte detalii = mazgalituri, lol).

Marturisesc ca.... as cam manca. Si eu. Dar na, o veni si vremea "ceia". Pana una alta sa notez varianta de reteta (ca multe nu le-am notat si le-am uitat :P). Poate vreti sa incercati:

Pentru blat:
šŸ° 6 oua
šŸ° 4 linguri de faina alba
šŸ° 2 linguri mai cu varf de cacao
šŸ° 6 linguri de zahar
šŸ° un praf de sare

Pentru crema:
šŸ° 3 oua
šŸ° 3 linguri de cacao
šŸ° 100 grame de zahar brun nerafinat (am incercat unul nou, pentru noi cel putin - Billington's, foarte aromat si care indulceste destul de tare - deci nu este nevoie de cantitate mare)
šŸ° 1 pachet si jumatate de unt

Pentru insiropare:
šŸ° 2 lingurite de zahar Billington's la un ibric de apa (cat o cana normala)
šŸ° afinata


Mai sus este o poza cu tortul dupa ce a stat cam vreo ora in frigider. Pentru ca deja a fost degustat. Dar pana acolo, iata cei cativa pasi pentru a-l pregati:

šŸ° Blat.
Eu separ ouale. Intai bat galbenusurile cu zaharul pana se topeste zaharul si se face ca o crema (nu mult oricum, si fiind peste 4 oua am pus la robotel). Apoi mut galbenusurile in alt bol (ca nu am de ales - trebuie sa bat albusurile :D) si bat bine de tot albusurile cu un prafusor de sare. Cat se bat albusurile (atunci cand  e cantitate mai mare si pun robotelul in functiune) pregatesc faina si cacao pe care le cern si amestec frumos intr-un bol.
Intr-o cratita pun hartie de copt si am grija sa fie cuptorul pornit la temperatura medie (treapta 4 la mine, cam 150, cam asa).
Albusurile batute spuma bine, incep cu ajutorul unui tel, cu miscari ample, de jos in sus, nu foarte rapide, sa incorporez cele trei astfel: in bolul cu crema de galbenus pun cate o lingura din compozitia de faina si cacao, si cate una cu albus batut spuma. Si tot asa pana incorporez tot. Dupa care pun compozitia in cratita (lol), la cuptor aproximativ 30 de minute (la mine 30 a stat mereu).
Cand este gata il scot, ii las doar hartia pe care sta, cea de pe margini o scot, pana se raceste si ... apoi vine asamblarea.

šŸ° Crema.
Intr-un vas cu coada pun ouale si zaharul (este bine ca oule sa le amestecam un pic inainte). Pe foc am un alt vas (eu am folosit aceeasi craticioara in care am facut si blatul pentru ca statea perfect vasul cu coada in ea) cu apa, pentru ca crema se face la bain marie. Amestec mereu si cand incepe sa se ingroase un pic adaug si cacaoa cernuta anterior. Se amestesca mereu, cu atentie sa nu cumva sa inceapa sa fiarba compozitia (doar apa din celalalt vas trebuie sa fiarba), pana cand se ingroasa si apoi se da la o parte, sa se racoreasca.
Unul este bine sa fie la temperatura camerei, taiat cubulete. Cand se racoreste crema incepem sa adaugam treptat untul, amestecand usor, pentru a il incorpora. La final (cand untul este incorporat in compozitie), se ia un tel si se amesteca potrivit, pentru ca sa se spumeze frumos crema.
Crema se lasa putin la rece, pana se face si siropul (eu am lasat-o in camara), daca nu este gata.

šŸ° Insiropare si asamblare
Siropul se face simplu: apa, zahar, clocoteste. Se raceste. Punct. :)))
Blatul l-am taiat in trei parti. Apoi am inceput asamblarea astfel: m-am orientat cat sirop am, astfel incat sa il pot folosi la fiecare din cele trei parti. La cea de jos si cea din mijloc, in afara de sirop, am pus si afinata facuta in casa (n-am mai avut fructe, le-am folosit cu alta ocazie la ornat :P). Am pus intai sirop pe margini (pentru ca stiti banuiesc, ele sunt mai taricele) si afinata am adaugat-o mai spre interior. Dupa care am pus crema (crema am impartit-o deasemenea la trei - tineti cont ca a treia parte este necesar sa fie mai mare, pentru ca avem de ornat tot torul cu ea (adica si pe parti). Si am repetat pasii.
La ultima parte de blat, cea de sus, nu am mai pus afinata, ci doar sirop (am pastrat ceva mai mult pentru ea). Si crema multa ramasa. Am folosit o furculita pentru a face binecunoscutul model valurit.


Pana sa apuc eu sa fac poza (aia tremurata) deja a fost atacata felia de tort. Buni i-a facut proba si a zis ca.. nu a zis nimic pana nu a terminat-o :))). Asa de mult i-a placut.

Mi-ar fi placut desigur sa fie Ralu aici, sa manance si ea tort ;) si sa petrecem aceasta zi impreuna. Dar bine ca exista whatsapp si ne putem vedea asa! 

Si as mai avea ce sa va povestesc, dar este deja tarziu! Va mai zic doar ca tot azi, este si ziua imbratisarii. Motiv pentru care, iata ce am colorat:



Eh... acum sa vad cum mai fac eu pana la urmatoarea intalnire cu micul N ... ce i-am promis ca fac. Pfffff! :))) Dar despre asta, vom povesti marti. Probabil.

Pe maine!!





miercuri, 20 ianuarie 2021

Miercurea fara cuvinte "Albele lui Craciunel"



Episodul 257 de la Miercurea fara cuvinte. Joc de imagini, initiat  de Carmen si gazduit din 08.04.2020 pe blogul Zinei.

šŸŒ²šŸŒ²šŸŒ²šŸŒ²


Tema: Interesanta calatorie spre inflorire sau impietrire a doi boboci a unui Schlumbergera aka nu-ma-deranja aka Cactus (fals) de Craciun aka Craciunel.
šŸ“·  colaj 01 - 15.12.2020.
šŸ“·  colaj 02 - 20.12.2020
šŸ“·  poza 03 - 26.12.2020
šŸ“·  poza 04 - 09.01.2021
šŸ“·  colaj 05 - 10.01.2021
šŸ“·  colaj 06 - 10.01.2021
šŸ“·  colaj 07 - 11.01.2021  
šŸ“·  colaj 08 - 11.01.2021 
šŸ“·  poza 09 - 11.01.2021
šŸ“·  colaj 10 - 13.01.2021 
šŸ“·  colaj 11 - 13.01.2021  
⛄⛄⛄⛄


-šŸ“· mai multe episoade šŸ“·-



marți, 19 ianuarie 2021

Bunatati - 2018 -

 

2018, revazand in timp ce pregateam imaginea mozaic articolele, m-a surprins. Placut. Chiar ma gandeam acum cateva zile... la bomboanele de casa. Ar trebui sa mai fac candva, dar... oare ma mai descurc? :))) 
 
Mi-am reamintit cu mare drag de cele doua rosiute. Le-am plantat in 2017 spre finele anului. Nu mai stiu exact momentul, eram mereu cu gandul la Dodo. Cu gandul la el am plantat o singura samanta si din ea, a iesit un rasad... care a rodit. L-am plantat in pamant la vecina noastra, de teren. Terenul cu mesteceni, unde este Dodo. A doua zi dupa ce am dus acolo firul, s-a pus pe niste ploi .... ca am crezut ca asta e. Dar au fost vegheat si uite ce frumos a rodit.
 
Trebuie neaparat sa imi iau un nou aparat cu care sa pot face gaspacho sau smoothie sau inghetata - mi s-au ars motoarele la amandoua si... ca sa vezi, nimeni nu mai stie sa le repare. Ce frustrant. inainte toti baietii invatau chestii din astea la lucru manual. Care s-a scos din programa. Mda.

Dar mai bine sa le (re)vedem:

Articole: 

Pentru mai multe articole in tema, retete si fotografii, vizitati pagina šŸBunatatišŸ din meniul principal al blogului :).

 

luni, 18 ianuarie 2021

#23 Tara Zapezilor - Yasunari Kawabata (CDL)

 

 Buna! 

Dupa ce in ultimele doua luni nu am reusit sa scriu despre ea, iata ca, in sfarsit, i-a venit randul. Mai intai m-am necajit un pic. Apoi mi-am dat seama ca era un motiv anume, care ma impiedica sa fac acest lucru. Se cerea... recitita. Ceea ce am si facut.

Fotografia de mai sus este facuta prin mai, 2016. Anul in care am cumparat si citit cartea prima data. Iarna trecuta, in timp ce cautam prin fisierele cu poze, am dat peste ea. Ma gandisem sa o includ chiar in calendarul advent (ca este cu peisaje de iarna, lol), dar pana la urma am ajuns la ideea ca in ianuarie i-ar sta mai bine. Zis si facut... Prima zi de luni, am ratat-o... La a doua, deja terminasem de citit lui Buni o alte carte si, in loc sa ma apuc sa scriu despre Tara Zapezii, m-am apucat sa o recitesc, alaturi de Buni, alegand sa maii organizez un pic pe blog.

Chiar azi am terminat-o. Am realizat ca sfarsitul ei mi-l aminteam un pic alterat de catre filmul ecranizat pornind de la roman. Ce ciudat. :)) 

Am facut cateva poze de prin ea, ca sa va faceti si voi asa, o idee.


Actiunea se petrece in Tara Zapezilor - un tinut in care patrunzi printr-un tunel, purtat de tren. Shimamura, originar din Tokyo, se retrage periodic acolo, la hanul cu izvoare fierbinti, aproape de inima muntelui. Shimamura este un personaj ce cauta in Tara Zapezilor deopotriva relaxare si actiune. Revine ca atras de un magnet, de gheisha Komako. 

Daca atunci cand o vede pentru prima oara fata nu era inca angajata in adevaratul sens al cuvantului ca si gheisha, la a doua vizita, care are loc pe timpul iernii, ea deja incepuse sa profeseze, pe cont propriu. Intr-o zi ii canta lui Shimamura, interpretand la shamisen.


In intalnirile lor se repeta un fel de ritual "du-te! -stai!;  plec-raman". Este un fel de exprimare zbuciumata a sentimentelor pe care fata le poarta in suflet, asemeni unei pasari captive intr-o colivie, condamnata sa se indragosteasca de cineva fara suficienta forta ca sa i se alature trup si suflet pe drumul vietii, dar neavand nici suficienta vointa sa renunte la ea.

Dialogul de mai sus are loc intre cele doua personaje, in timpul vizitei lui Shimamura, pe cand fata locuia la etajul unei mici pravalii de dulciuri. Era deja angajata ca gheisha cu acte, avand un contract pentru patru ani.

Personajele cartii, cartea in sine, totul se afla sub semnul paradoxului japonez. Ai senzatia ca totul prinde viata si te afli intr-un loc real, material si, in acelasi timp, totul este imaterial, transparent si fragil, ca imaginea de final, a Caii Laptelui, ce pare a se varsa in munte, in timp ce fumul aruncat in sus, spre cer, de flacari, pare a se indrepta spre izvorul suvoiului de stele.

Tot ce am scris sunt ganduri "aiurea". Pentru mine cartile acestea se citesc, se traiesc, de fiecare in parte. Imi place sa vorbesc despre ele, dar... nu stiu, cred ca imi place sa vorbesc despre ele de genul: " Iti mai amintesti cand a vizitat tinutul unde se albeau chijimi?".  Ca si cand am depana amintiri vechi dintr-o calatorie pe care am facut-o impreuna si, in acelasi timp, separat.

Ceea ce stiu sigur este ca, odata ce am citit carti scrise de autori japonezi (dar si chinezi, desi acolo scriitura este un pic diferita), perceptia mea despre literatura s-a schimbat complet. Mi se spusese ca este o lectura grea si obositoare. Eu gasesc felul lor de a scrie incantator. Odihnitor... firesc. Te imbogatesti, fara insa a fi frant de incarcatura eotionala pe care autorii occidentali ti-o trantesc in spate. Am citit despre subiecte cu adevarat provocatoare si, spre deosebire de cazul unor romane frantuzesti sau romanesti consacrate, cand am plans de m-am umflat si am avut o stare proasta zile intregi, m-am simtit foarte linistita, usoara... dornica sa pornesc intr-o noua aventura, sa citesc o alta carte. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt carti usoare. Nu sunt carti simple. Au insa ceva ca o mantie invizibila, protectoare, care iti permite sa traiesti evenimentele, pentru ca la final sa iesi mai intelept, mai bogat, fara a fi insa ingreunat de povara unor sentimente ca regret, sau neputinta. Sunt dezarmant de firesti.... si umane.


šŸ“š 
Cartea a aparut la editura Humanitas, in Colectia "Raftul Denisei" (šŸ’–)  si eu am cumparat-o de aici (doar ca momentan este doar varianta ebook).
Pe pagina Repertoar puteti gasi cele mai recente (din decursul ultimiilor 5 ani) lecturi ale mele [ despre cateva am scris deja ]. Daca v-ati dori sa povestesc despre ceva anume din acea lista, dati-mi de stire si ii voi acorda prioritate ✅.
Pana la urmatoarea  noastra intalnire de la acesta rubrica  va doresc lectura plactura. Daca veti scrie si voi despre carticica voi crea cu drag si un tabel pentru a reuni impresii pe marginea ei.

šŸ“ššŸ“š
 
Pe maine!

 

duminică, 17 ianuarie 2021

Povestea Lui Yamada Tarou - ep.04

Buna!

Si, cum ati petrecut sfarsitul de saptamana? Voiam sa scriu de ieri seara rezumatul dar... nu am reusit. Si in seara asta, laptopul mi s-a inchis de doua ori. Da.... trebuie sa reusesc in saptamana care incepe sa imi strecor cateva ore pentru backup iar. Dar poate am noroc pe 19. šŸ’«

In episodul de astazi vom intalni mai multe personaje noi. Printre acestea este vesnicul Kuma - ursul amuzant, indragit de copii. Alt personaj este blondul Aaron (care apare si intr-un clip al formatiei Arashi, apropo - mda, nu v-am povestit despre el, poate ca e cazul sa il strecor pe lista... si ma gandesc serios sa fac o sectiune separata in muzicoteca dedicata lor, ca sa fie mai ordonat totul.. šŸ˜‰).

Si cam atat.... ca trebuie sa mai si dorm. :)))

Pe maine!

Rezumat:

Depasita de realitate, Takako pleaca spre casa, in timp ce mama ei, alaturi de ceilalti, se bucura de barbeque. Pe drum trece pe langa tatal lui Tarou, ce se lasa purtat de mirosul delicios de friptura.

sĆ¢mbătă, 16 ianuarie 2021

Povestea Lui Yamada Tarou - ep.03

Bine v-am regasit!! Abia asteptam sfarsitul de saptamana! Sa ma uit la un film / serial acum, este oarecum imposibil (desi teoretic ar trebui sa am tot timpul din lume ). Daramite sa revad o dorama pentru a... habar nu am a cata oara (oricum a trecut de cinci cu siguranta). Revad serialul si scriu pe masura ce se intampla lucrurile in notepad, deschis langa fereastra cu episodul. Imi cer scuze pentru greselile scapate (atat de ortografie - uneori scriu fara sa ma uit, atenta fiind la actiune cat si de exprimare - e posibil, filmul este in japoneza, subtitrarea in engleza si eu scriu in romana.. hahaha). Nu prea am timp sa corectez cu atentie.

Asa cum am mai spus, oricat de amuzant ar fi si oricat s-ar exagera, dincolo de aparente se afla chestiuni importante, care ne scapa... de multe ori.

Ei bine, gata! Ma grabesc sa schimb apa din "acvariul" testoaselor.... asa ca programez articolul pentru ora 11 :D.  Sper sa reusesc maine seara sa ajung la timp la laptop pentru portia de duminica - abia astept!!



Rezumat:

Il regasim pe Tarou in curtea casei sale, privind gradina de legume, urandu-le acestora sa isi dea silinta, in timp si el isi va da silinta sa faca tot ce tine de el (este un lucru specific japonez).

Profesoara Torii discuta cu Takako - amandoua au cam aceleasi probleme, dar cand vine vorba despre viitor, profesoara ii sugereaza fete ca este timpul sa fie proactiva.

vineri, 15 ianuarie 2021

Arashi - Whenever You Call

Buna!

V-am spus la un moment dat despre o piesa (Arashi - Party Starters) ca este aproape toata in limba engleza... Ei bine, aceasta, de azi, este toata in engleza. :) Prima piesa 100 cantata in engleza, fara pic de japoneza. Perseverenti.

Single-ul a aparut in septembrie si piesa a fost inclusa pe cel de-al 17lea album al formatiei. Este rezultatul unei colaborari cu Brunos Mars - o colaborare foarte faina, zic eu. Si, acestea fiind spuse, va invit sa vizionati viceoclipul - poezie, realizat pentru Whenever You Call:

 

 

Versuri (credit):

 We don't have to be together
We could even be a thousand miles apart
This, I promise you forever
I'll always be the light that gets you out the dark

No matter the time
No matter the place
There's nothing in this world
That could stand in my way

I'll come running wherever you are
My love for you ain't never gonna change
I'll come running wherever you are
Whenever you call
Girl, whenever you call my name

I never said it would be easy
But your lovin' is a love worth fighting for
And girl, I'll fight for your heart all night and all day
Forever and more

No matter the time
No matter the place
There's nothing in this world
That could stand in my way

I'll come running wherever you are
My love for you ain't never gonna change
I'll come running wherever you are
Whenever you call
Girl, whenever you call my name

You don't have to worry
No, no, no, no, no
I'll be there in a hurry
Gonna catch you if you fall
Promise Imma give my all
Let me be
Let me be
Let me be the one that you call

I'll come running wherever you are
My love for you ain't never gonna change
I'll come running wherever you are
Whenever you call
Girl, whenever you call my name
Whenever you call my name

Ei? Sper ca v-a placut :D. Inainte sa imi iau ramas bun - am de pregatit rezumatele pentru episoadele de maine si duminica - ma gandeam sa va spun ceva interesant. Stiati ca in japoneza nu exista v ? Ei bine, sa va uitati cand pronunta love sau cuvinetele care contin ever de exemplu - o sa vedeti ca v-ul e mai mult spre b. Ati observat inainte sa va spun? :)

Pe maine!!

joi, 14 ianuarie 2021

Sa ninga!!

 

Chiar asa... de cateva zile tot se straduie cerul sa ninga. E lapovita. Incerci sa prinzi cumva fulgii din vazduh, sa ii bagi la congelator si sa le dai putere, putere sa se astearna in paturi pufoase si albe. Sa curete ... sa curete si infrumuseteze. sa fie basm.

Mi-am pus de luni pantalonii rosii, cu reni - au un model cam ca acela din desenul de mai sus, impodobind cuvantul SNOW. Nici macar de Craciun nu i-am purtat prea mult. Acum insa, in fiecare zi. Fac si eu ce pot ca sa sustin tentativa alba. Dar parca nici zapada nu mai are forta. La noi cel putin. Pititi, la propriu si la figurat, dupa numele de fost targ, actual municipiu, in continuare pitulat. 

Tes cu cuvinte o plasa - poate ajuta cu ceva. Ce stiu eu. daca aveti prea multa zapada, mai trimiteti si pe aici. Ploaia e buna, dar, cu masura. Cred ca e suficient de curat(at) decorul ca sa se astearna omatul. Macar o saptamana - doua.

Da, stiu - nici nu a incercat zapada sa se depuna, ca au iesit ca disperatii, inarmati cu masini sa dezapezeasca. Unii se plang ca la ei nu s-a dezapezit. CE? S-o fi depus o mana de alb pe strada lor? Norocosii. La mine, nici macar in spate, pe dealul mic de langa parcare. NIMIC. O pacaleala subtire pe vreo doua acoperisuri. Umeda... si plangareata. Cica nu am merita. Daca e sa o spunem pe cea dreapta, nu prea. 

Murdarim cam tot. Dar ... dar e an nou. Si chiar daca, nu prea meritam, e inca multa bunatate, empatie, speranta si frumusete in lumea asta. E inca suficient bine si sunt inca Oameni Frumosi. Si cate fiinte minunate. 

Hai ca poate ninge mai cu spor. Poate ca ma trezesc dis-de-dimineata cu covor de nea. Poate...  Cred ca mi-ar trebui un glob. Un glob micut, s-o gasi vreun borcanel concediat, dornic sa se transforme in asa ceva. Ba nu... nu pot prinde fulgi si sa-i intemnitez. Ce gand egoist. Pfff... Poate doar sa creez eu o iluzie de ninsoare in borcan. Asa mai merge. 

Pana una alta, e deja 2021 de ... 14 zile. Doua saptamani au trecut atat de repede, incat nu ma mai mira deloc articolul citit pe fuga, acum cateva zile, in care se spunea cum ca ar vrea sa ne scurteze de cateva secunde. Ca se roteste prea repede pamantul, ca se topesc ghetarii.... Se topesc. Ii topim. Mai bine am topi "gheata" din jurul inimilor. Am scapa de ochelarii de cai... Ne-am trezi si am redescoperi ce este cu adevarat important. ca e clar ca, de schimbat, nu prea are multa lume chef. E.. incomod. Zau asa. ii tot dau cu viata cum era candva (macar de am vrea sa incercam sa ne traim viata cum se facea candva, luand doar ce era bun si benefic atat pentru noi, cat si pentru mediul inconjurator). 

Hm... Candva. Candva ningea. Ningea abundent, puternic, alb. Curat. Candva, cand ningea, se faceau troiene pana la genunchi. cei care ieseau primii din bloc, faceau poteci. Si nu se plangeau. Nu... Imi amintesc ca intr-o dimineata, pe la sapte si un sfert, am iesit sa o duc pe sora mea la scoala (la scoala noastra se invata in trei ture, pentru ca dupa 89, imediat, s-au facut clase cu mai putini elevi si prima serie incepea la 7.30). Era intuneric... Si cum am iesit din casa, am simtit ca picioarele ni se afunda ... Dintr-o data.... ne-am trezit din somnul care inca ne mai dadea tarcoale. Frigul ne cam dadea tarcoale, dar nu il mai simteam. Ninsese... ce surpriza! Am inotat pana la scoala, noi si alti copii... eram ca "iarna pe ulita". Hehe.

Despre ce vorbeam? Oh da... despre candva. Candva, se faceau flori de gheata pe geam. Era un soi de banda adeziva care izola si pe care il puneam la geamuri. Era cam frig. Dar ningea. Se iesea cu sania. Si oriunde te uitai vedeai bunici, parinti, copii mai mici si mai mari, imbracati frumos (frumos se mai imbracau oamenii pe atunci) si cu obrajii rosii. Masini? Mda.. mai erau si masini, dar rarut. Deobicei, cand ningea, se cam retrageau sub zapada. Circulau autobuzele, taxiurile, picioarele. Da, stiu - se mergea pe jos. Ce chestie, nu? Dar... aveam noi derdelus pe strada? Aveam. se auzea "partieeeeee". Si chiote rasunau!! Ce bucurie. Mai aparea cate un autobuz pe strada principala - in care se oprea derdelusul. Se faceau semne, se anunta, se frana - totul bine. 

Pfoooaa. pentru o clipa m-am teleportat in varful strazii. Privesc in semi-intuneric panta de zapada. ma amuz de stradania tuturor de a urca pe trotuarele cunde zapada s-a cam transformat in ghetus. Ma intreb cum de nu se murdarea zapada pe atunci zile intregi. Si totusi.. Se punea nisip la un moment dat pe trotuare. 

Iarna lui 2021 a inceput de doua saptamani. Mi-ar placea sa ninga si sa fie frumos. Sa ne bucuram de zapada si sa nu ne grabim sa o murdarim si sa scapam de ea. Zapada e minunata. Si acopera sub vesmantul alb, stralucitor, toata uratenia care .... :) O acopera si pe ea.

Acum, serios, chiar ar fi bine sa ninga. Pentru culturi, pentru tot. Ca este iarna. Si, asa este de dorit. Si firesc.

Uite - am mai colorat ceva. Cativa fulgi si cateva stele - intr--un glob de an nou, frumos si aducator de bucurii. Inspirational. Pentru ninsoare, se intelege :))!



miercuri, 13 ianuarie 2021

Miercurea fara cuvinte "Bradul din curtea bunicilor."


 

 





Episodul 256 de la Miercurea fara cuvinte. Joc de imagini, initiat  de Carmen si gazduit din 08.04.2020 pe blogul Zinei.

šŸŒ²šŸŒ²šŸŒ²šŸŒ²


Tema: Bradul de Craciun, din gradina bunicilor.
šŸ“·  pozele in care apar Rux si Kouki - 04.01.2021.
šŸ“·  celalalte poze cu bradul :
  • 24-25 dec 2020;
  • 27.12.2020; 
  • 27 dec 2020 - 12 ian 2021; 
  • restul 12.01.2021
 
⛄⛄⛄⛄


-šŸ“· mai multe episoade šŸ“·-