Au trecut, iata, cinci luni din aventura noastra, alaturi de Rukkusu! Recapitulam - cum a aratat galeria foto din cea mai scurta luna a anului 2023!
❆Februarie 2023
marți, 28 februarie 2023
Raza de Soare - mesager al Provocarilor Verzi
Buna!
Dupa mai multe rateuri spectaculoase, am reusit. Asa ca astazi am bucuria sa v-o prezint pe Rază de Soare. Ea este mesagerul meu, pentru editia de primavara a Salvam Papusi / Save the Dolls ( #00 Salvam Papusi // Save the Dolls: Creeaza-ti Mesagerul! ).
Mi-am luat-o pe domnisoara din imagine prin 2019 toamna. A ajuns la mine... anul trecut (😅). Desculta, cu niste pantaloni neincapatori (nu se vede, dar la spate mai era nevoie de vreun cm pe putin ca sa se poata inchide pantalonii), cu parul incurcat, dar extrem de dornica de joaca. Si cu un zambet.... care sa ne incarce de energie pozitiva.
Rukkusu ne-a sarit in ajutor si am inceput sa cautam solutii pentru par. Ne-a oferit banderola ei si... pentru inceput am descalcit fostele bucle, dupa care am incercat sa uniformizez putin aspectul de bucle rebele, fara a ma atinge insa de vreo doua, prinse intr-o parte (si care arata f bine). Initial ma gandeam sa ii prind doar un mot. dar mai apoi, am facut un fel de coc rebel ( a se vedea ceva mai jos).
Am pastrat top-ul - pentru ca mi s-a parut foarte potrivit pentru misiunea ei si i-am facut incaltari si o fustita.
Stiti ca eu sunt foarte priceputa la capitolul croitorie (😂😂😂😂😂😅). In fine... am mai avansat - am acum ace cu gamalie ca sa imi fac mai bine o idee despre ce incerc sa mesteresc eu acolo. Am recuperat o bucatica de blug (sigur este de la o pereche de blugi foarte frumosi ai lui Mami) si ideea era ca partea de sus sa o fac tot din blug - gasisem o fasie potrivita.
Am cusut cu mare atentie, dupa care s-a intamplat ... ce veti vedea mai jos. Iesea materialul de sub marginea de sus. Ador sa desfac lucrul.... 😷. Oh...N-am avut ce-i face. Doar ce-i... desface. Hahaha.
Zis si facut.... am gasit alt material in punguta cu resturi de materiale ramase de la proiecte si am cusut marginea de sus, un fel de suport care ajuta fusta sa stea pe pozitie si capsa:
Fustita este simpla, dar imi place tare mult cum ii sta si.... intre timp m-a vizitat un torticolis, asa ca m-am bucurat ca am reusit sa termin de cusut si am trecut la urmatoarea etapa. Pozele:
Despre incaltari - am sa fac un alt articol (si sunt foarte fericita pentru ca astfel am mai recuperat o tema - condurii zanei). Nu de alta dar... nu cred ca mai rezist mult la laptop in seara asta si as vrea sa va raspund si la ganduri :D.
Ne-am scos decorul de Martie (din calendarul acela frumos, care ne-a insotit in decembrie) si am chemat-o si pe Rukkusu ca sa facem poze. Si-a adus si ea mesagera :))))).
Si suntem gata sa pornim in aventura!!
As vrea sa va reamintesc - celor care nu au reusit sa aduca mesagerul la start, sau celor care afla mai tarziu despre el, ca si dupa inchidera oficiala a inscrierilor, se vor mai putea inscrie pana la toamna (doar ca cei inscrisi pana diseara la 23:55 vor participa si la tragerea la sorti).
luni, 27 februarie 2023
Portocale pentru R si Ch.
Buna!
Rukkusu se tot invartea in jurul unui scul de fir portocaliu, ramas de la proiecte. Mi-am amintit ca nu v-am povestit despre vestele facute de Buni pentru Rha si Christian (fericitii parinti ai micilor N si H). Sunt o familie de „portocale”, la acest moment ( Vestute portocalii.).
Stiu ca, in functie de telefon/monitor etc, culorile ne apar diferit. Ei bine, acesta sa stiti ca este un portocaliu frumos - foarte apropiat de culoarea portocalelor. Este viu, dar nu tipator. Firul este placut, produsul final, calduros.
Acestea fiind spuse, asa arata cele doua veste facute de Buni si incheiate de mine (plus mici parti croseta) - cadou de sarbatorile de iarna.
Imi place mult sa lucrez alaturi de Buni! :) Chiar si cand am o contributie micuta, ca in acest caz. Asta imi aduce aminte de faptul ca inca nu am terminat de finalizat... paturica 2 (sora acesteia Gemene - una gata, alta in lucru.). 😅
Ja ne!
#01 Jurnal de MSC - Primul capitol -
💭 Cateva ganduri despre saptamana care tocmai s-a incheiat
A trecut o saptamana de cand am facut acest pas de a inaugura jurnalul de mcs. M-am tot gandit cum sa structurez informatia pentru a putea redacta un articol usor de parcurs, cu mai multe „rubricute”, pe care sa le completez la fiecare intalnire.
Pana la urma, tot acum, cand m-am apucat sa scriu, am venit cu cateva idei, pe care le veti descoperi si voi, cand veti lectura aceasta fila. M-as bucura mult, daca, la fel ca si la prima intalnire, de saptamana trecuta, m-ati ajuta cu pareri si sugestii referitoare la aceste rubrici.
Saptamana trecuta a fost una cat de cat echilibrata. Adica, per total, a fost bine - in sensul ca am avut sprijin, in Mami, care de vreo luna, de cand cu episoadele chimice care m-au dat peste cap, s-a specializat in aluatul de covrigi si imi pregateste si mancare gatita. Lucrul acesta este extrem de important si m-a ajutat foarte mult sa ma intaresc, sa imi revin.
Sunt si foarte bucuroasa ca, avand acest spatiu destinat MCS-ului, am scapat mai putine ganduri/referiri despre / la problemele cauzate de mediu(i) prin celelalte articole. In ultima vreme deja ma agasase faptul ca adunandu-se prea multe, incepusera sa napadeasca blogul ca niste buruieni.
🔍 O privire spre ce a fost - cautand cauza/ele
Mi-au revenit in minte o multime de ganduri referitoare la „inceputuri”. Nu sunt adepta „traitului in trecut”. Dar cred ca este minunat sa retraim momente fericite - ar trebui sa ne bucuram atunci cand amintiri frumoase ies din cutiile lor si ne invaluie intr-o imbratisare. la fel cum ar trebui sa fim foarte atenti la cele mai putin frumoase, la gandurile pe care le avem si nu sunt tocmai pozitive (eu stiu.. anumite evenimente dureroase, triste, neplacute) - sa incercam sa ne impacam, sa iertam si sa rezolvam anumite lucruri care ne provoaca durere, tristete si automat ne ameninta sanatatea, imbolnavindu-ne sufletul si.. mintea.
Calatoriile in trecut sunt intr-un fel necesare, pentru a putea merge inainte, fara a fi tinuti pe loc de ceva. pe loc, este oarecum fortat spus, in ideea ca nu ne lasam /suntem lasati sa ne bucuram cu adevarat de viata.
Dupa cum spuneam, mi-au tot revenit in minte diverse lucruri legate de cand/cum si firescul de ce s-a intamplat ce s-a intamplat. Ce a dus la aceste schimbari.... N-as putea spune sigur. Dar pot spune ca unul dintre factorii comuni, existenti in toate perioadele in care am avut probleme, este reprezentat de chimicale parfumate - mai precis de produse „de curatenie” (intre ghilimele pentru ca termenul, daca stam sa analizam cu atentie, este usor relativ - in cele mai multe cazuri, aceste solutii mai mult dauneaza decat ajuta).
💚 Balsam pentru suflet - „tratamentul” creativ / lecturi /muzica / hobbies
Spuneam data trecuta ca un tratament medicamentos nu exista. Si atunci? Si atunci... iei „taurul de coarne”, ca sa spun asa. Sustinerea este foarte importanta, nu mila. Stiti este o vorba:
„ Mila Domnului sa fie!”
Fiintele umane ar trebui sa ofere sustinere, intelegere... nu mila. Mila, cea venita de la om, chiar si cea mai bine intentionata, sub forma de compasiune (empatie), poate sa faca mai mult rau decat bine. Ea il plaseaza pe cel care sufera undeva jos... in centrul suferintei. e ca si cum ii pune o eticheta si il ancoreaza in suferinta. Ori respectiva persoana are nevoie sa se ridice... nu? Are nevoie de un umar, de intelegere - care ii da incredere... Nu ai nevoie sa ti se spuna „vai dar ce rau arati saracul de tine”. Zau asa!! Ai nevoie sa auzi „vei reusi - cu ce pot sa te ajut? - nu esti singur.” Sau.. macar un incerc sa te inteleg.
Pe mine personal, ma ajuta foarte mult sa creez. Dar ce implica procesul creativ - cum se desfasoara? Voi incerca sa va povestesc despre acest lucru, pe parcurs. Pentru astazi, va spun doar ca simplu, se dovedeste a fi uneori chiar mai complicat, datorita materialelor, ustensilelor care trebuie folosite... proceselor creative care implica anumite lucruri care iti reamintesc ca.. exista MCS 😅
🍏 Alimentatie / Stil de viata / Curatenie - solutii alternative, prietenoase si neinvazive
Privind retrospectiv, realizez inca o data, cat de mult se leaga problemele alimentare, de MCS. Toata aceasta experienta... care a depasit de mult, mai mult de jumatate din anii pe care i-am petrecut pe Pamant, m-a invatat si mai mult sa fac diferenta intre alimente si.... alimente. Sa fac... diferenta.
Nu imi imaginam, desigur, ca ma va restrictiona atat de mult. Incerc sa ma gandesc ca daca au fost si momente mai tensionate si le-am depasit, voi reusi din nou sa recuperez, incet-incet, cu rabdare, cu speranta, cu bunavointa si mai ales cu alegeri asumate si cu ajutorul oamenilor responsabili, sa ajung intr-un punct mult mai luminos.
Deviza mea a fost, este si va ramane: cat mai simplu, de sezon, local, natural. Pe mine, o singura abatere de gura altora, ca sa le fac pe plac, a insemnat inceputul unui cosmarel, din care tot incerc sa scap.
Daca am pofte culinare? Mai am, da... zilele trecute imi era pofta sa mananc ceva preparate de carne. M-am bucurat putin de mirosul care venea din vecini (uneori mai vin si mirosuri placute). Apoi mi-am reamintit cum erau produsele respective candva, cum sunt acum, am cantarit argumentele pro, cele contra si am ajuns la concluzia ca, si daca as putea sa mananc acele lucruri, sa ma plateasca cineva si nu as mai face-o. Impactul pe care il au astfel de produse in timp, nu se merita.
Cat despre curatenie, curatenia, dupa mine, este atunci cand aerul in casa miroase a aer (adica a nimic parfumat artificial - si prin asta inteleg si „alternativele asa zis naturale”). Nu stiu de ce curatenia a devenit in timp sinonima cu parfumat. ... Ba da stiu. Reclama, sufletul comertului.
🟩 Cati oameni, atatea povesti
Cand am descoperit site-ul asociatiei in 2010, am citit mai multe marturii ale persoanelor care sufera de aceasta afectiune. Imi mai amintesc doua - nu reusesc sa le gasesc (nici nu am timp, sau poate ca nu mai sunt disponibile din diferite motive. De curand am mai citit inca doua (una pe un blog, e posibil sa il fi salvat - o sa caut alta data si una in comentariile de pe acelasi blog, parca, comentariile disperate ale unei persoane care locuia singura, nu avea ajutor si nimerise intr-un apartament renovat cu produse care ii puneau viata in pericol... foarte ... tulburatoare acele mesaje). Si acum am descoperit si aceasta sectiune de marturii; Témoignages - sos mcs.
Din amintirile mele, pot sa va povestesc despre primul caz despre care am citit, care cred ca era chiar al persoanei care a pus bazele asociatiei, daca nu ma inseala memoria. Ideea este urmatoarea: o persoana fara probleme medicale, sanatoasa. Alaturi de sot, decide sa isi faca o cabana, intr-o zona frumoasa, parca de deal /munte. Odata instalati in noua locuinta, incepe sa aiba probleme de sanatate - tot felul de dureri inexplicabile, probleme alimentare, oboseala cronica ... ceva ce la consult medical si investigatii nu isi gasea explicatie, ca sa zic asa, sau justificare, daca vreti mai bine.
MSC este un inamic invizibil - nu se manifesta ca o alergie (desigur, uneori poate prezenta si manifestari clare, in cazul unor expuneri la substante care au astfel de efecte secundare, dar in mod normal, nu va asteptati sa vedeti cine stie ce ... semn, manifestari ). A ajuns sa ii fie prescris tratament pentru anxietate (oricum, cam asta e singurul tratament asociat si nu este pentru MSC, ci pentru anxietatea cauzata de acesta si care vine din faptul ca devi... nesigur. practic aceasta afectiune este extrem de imprevizibila ) si sotului ei i-a fost sugerat chiar, la un moment da, sa isi gaseasca alta nevasta. De catre medicul respectiv care a sugerat ca doamna era nebuna si isi imagina lucruri (dupa cum spuneam, unii oameni nu ar trebui sa practice aceasta meserie).
Suferinta era insa reala si stiu ca si povestea cum se manifestau crizele pe care i le producea expunerea la anumite substante. Pana la urma persoana respectiva a descoperit cauza problemelor sale (in produse folosite la tratarea lemnului si nu numai) si odata ce a schimbat mediul nociv, a observat o imbunatatire o starii de sanatate. Mi se pare ca a scris chiar si o carte, pornind de la experienta sa de viata, in care ne prezinta materialele de constructie nesigure si cu probleme. Din pacate, in ultima perioada site-ul a suferit mai multe schimbari si nu mai gasesc informatiile respective. Cu toate acestea, am descoperit o lista noua de carti interesante si sper sa reusesc sa iau macar o parte din ele/
🟢 Inspirate de voi
Suzana a mentionat in comentariile la articolul in care care vom aduna paginile de jurnal, cateva lucruri interesante si utile. Mihaela (MNiko) a venit cu sugestia ca aceste subiecte sa fie dezbatute in jurnal - o idee binevenita si pe care voi incerca, pe cat posibil, sa o implementez in aceasta rubrica a jurnalului.
Dupa cum ati putut observa, deocamdata am scris lucruri destul de generale, incerc inca sa ma obisnuiesc, sa imi cern ideile, sa completez cate putin, cate putin - sa creez un fel de sablon, pe care in timp il voi putea gestiona mai bine.. sper :).
Revenind la sugestia facuta de Suzana - cartea Medium medical - Anthony William. Despre autor, pot sa va spun ca am urmarit, acum cativa ani, in cadrul unui summit Flow, un curs oferit de el. Mi-am amintit, cand i-am vazut fotografia. Tot din amintiri - desi cred ca mi-am notat la vremea aceea cateva idei, intr-o agenda, dar nu mai stiu unde este - pot spune cate ceva: parca isi descoperise abilitatile in copilarie. Putea sa spuna ce tratament era necesar pentru o persoana, acele informatii primindu-le de la altcineva - de care era conectat. Interesant, nu?
Eu am o formare destul de stiintifica (familie de doctori)... asa ca sunt destul de sceptica. Nu pot sa imi formez o parere despre o persoana daca nu o cunosc cat de cat si offline, ca sa zic asa. Pentru ca atunci cand ma intalnesc cu cineva, sau vorbesc la telefon, sau chiar cu video (si mai bine) pot sa imi dau seama. Adica simt cumva intuitiv, cum este persoana aceea - vad dincolo de aparente. Si aici am multe povestiri, devenite in timp amuzate.
Sunt in aceeasi masura si foarte deschisa la existenta unor alternative la solutiile oferite de medicina alopata (care pentru mine ar fi, mai degraba, necesara in situatii de urgenta.. sau poate ca nu chiar!? mai stii?) . Cred ca oamenii au o mare putere de autovindecare (stiu acest lucru din proprie experienta) si mai cred ca sunt unii oameni care au puterea de a-i ajuta pe ceilalti sa se vindece - fie sa ii ghideze, fie sa ii sustina energetic si asa mai departe.
Ce nu prea cred... este ca ca exista solutii universal valabile. Un fel de diete minune, tratamente minune si asa mai departe. Oricat de naturale ar fi. Si asta pentru ca suntem foarte diferiti... unici, in felul nostru. Poate 90 la suta vor reactiona pozitiv la un regim x. Dar vor exista cu siguranta cel putin 10 la suta care nu prea... si va dati seama, aceste procente sunt extrem de relative.
Nu am citit cartea, mi-ar placea sa o citesc - cred ca as afla lucruri interesante. Nu ma pot pronunta in ceea ce priveste continutul, inca. Sunt mai multe carti scrise de autor si, practic, cea despre care mentiona Suzana era cea care facea referire la Vindecarea ficatului - Anthony William (momentan niciunul dintre cele doua titluri nu este disponibil, dar se poate accesa cate un pdf, ca nota informativa). Ma gandesc insa ca .... stiti, analizele cuiva cu MCS, sunt de regula in limite normale - adica nu indica vreo disfunctionalitate. Desigur, in timp pot aparea, prin uzura care se adauga (corpul traind mereu in regim de „aparare” nu prea are timp sa se regenereze, sa creasca, sa se vindece) tot felul de afectiuni asociate, declansate si cauzate de MCS. Iar ficatul, ei bine, el este laboratorul... si sufera cel mai mult din cauza interactiunii cu substante nocive. Acestea fiind spuse, ma gandesc ca ar fi o lectura cel putin interesanta, daca nu chiar si utila, multora dintre noi, care vor gasi solutii ce le sunt folositoare.
Deocamdata notez ideile - voi reveni asupra unor subiecte pe parcurs, atat cu idei si observatii proprii, cat si cu ceea ce veti avea bunavointa sa impartiti cu mine, din proprie experienta.
📗 Ce se spune / stie
Mai nimic... hahahaha. Ok, pentru astazi, am sa apelez la o carte ghid accesibila si publicului larg, despre care am povestit mai demult: vALLuntar - "Ghidul sanatatii familiei - Clinica Mayo".
Voi atasa ce este scris in aceasta carte (si sper sa reusesc pentru data viitoare sa gasesc in cartile parintilor... ceva - stiu ca au niste culegeri mari in care gasisem cateva paragrafe care spuneau cam acelasi lucru, dar ca idee).
In loc sa eliminam ce ne face rau, mai bine tratam simptome - ca asta stie medicina alopata. (Ma scuzati le tinem sub control cu pastile anxiolitice sau antidepresive - dar, intrebare intrebatoare, a citit cineva macar de curiozitate cu ce vin la pachet, cu ce efecte secundare mai precis, astfel de tratamente? Sau s-a gandit cineva ca poate unii dintre cei afectati de MCS, a se citi majoritatea, nu le tolereaza?).
❓ Stiati ca....
Popularii biscuiti populari au in compozitie cel putin doua ingrediente extrem de nocive (daca nu punem la socoteala si un al treilea - sarea iodata, sau un al patruluea - uleiul de palmier)?
„Metabisulfitul de sodiu (denumit și disulfit sau pirosulfit de sodiu) este un compus anorganic, o sare de sodiu cu formula chimică Na2S2O5. Este utilizat în principal pe post de conservant alimentar, având numărul E E223. Este utilizat și ca dezinfectant și antioxidant. (sursa)”
Despre el gasiti mai multe informatii in engleza aici. Eu am o carticica cu lista aditivilor (este publicata in 2012 si intre timp, multe elemente pe atunci verzi, sau portocalii, unele cu semne de intrebare, altele figurand ca sigure s-au inrosit - dovedindu-se periculoase). Se numeste Ghidul Aditivilor Alimentari - Corinne Gouget.
Inca de atunci, 2010-2012 (anii in care a fost publicata cartea in franceza, respectiv romana), E223 era rosu.
Prezentand „riscuri: alergii, tulburari diestive, iritatii ale bronhiilor, deficienta de fixare a vitaminei B1, stari de greata, astm, eliminarea calciului, deteriorari ale ADN-ului. De evitat!”
Am facut aceasta minunata descoperire (si legatura cu unele probleme de sanatate ce apareau cand consumam biscuiti) cand Dodo s-a umplut de rani, ca urmare a consumului de biscuiti populari. Doar eu am facut initial legatura dintre ei si problema lui si... s-a dovedit in final ca aveam dreptate. De atunci citesc mereu lista de ingrediente de pe produse si nu ma rezum doar la data de fabricatie si citit in diagonala. In plus, ma interesez sa vad cu ce „se mananca” diversele ingrediente. Si am facut multe descoperiri „interesante” care imi explicau neplacerile suferite ca urmarea a consumului de numite produse.
Ce mai remarcasem eu atunci, era prezenta Vanilinei. Un alt ingredient periculos pentru sanatate... despre care puteti citi mai multe, aici. Eu preiau doar urmatorul fragment de acolo „Doar 2% din cantitatea de vanilie folosită în alimente provine din surse naturale şi în concluzie 98% este vanilină ieftină, procesată chimic. Aceasta poate conţine şi alţi aditivi alimentari (E-uri).”
Si stiti cine consuma deobicei acest tip de biscuiti populari? Ei bine, in copilaria mea, se dadeau prin razatoare si se amestacau cu mar ras - un deliciu. Sau cu branzica de vaci.... copii. Sau batranii - in diferite preparate. Pentru ca biscuitii populari erau cei mai simpli, facuti din ingrediente cat mai putine si teoretic erau considerati sanatosi. Uitati-va singuri pe ingredientele listate acum....
Stie cineva o reteta care poate fi facuta in casa? :) Poate chiar cea originala... ar fi interesant si util.
💬 Motivational!
Unul dintre citatele mele preferate, care mi-a dat putere sa ma ridic de fiecare data... cand am cazut (mai cu ajutor - impinsaturi asa, hahaha, sau nu):
„ Our greatest glory is not in never falling, but in rising every time we fall.” Confucius
 |
| Credit foto |
📚📚
Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 😊
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
