Pernuta de Bucurie

Buna!!

Mi-am notat mare in agenda: neaparat sa mai faci pernute de bucurie. M -am tot gandit eu cum sa fac pernuta... sa fie crosetata, sau cu model national... Apoi am zis, dar daca as incerca sa folosesc unul dintre cupoanele colorate pe care le-am primit de la Micaela? Si... sa il combin cu fetru si danteluta...

Si exact asa am facut. Doar ca a durat ceva mai mult decat anticipasem - o gramada de peripetii (eu si croitoria / cusutul ne intelegem, dar sunt la stadiul de basic. Imi fac planul si deobicei nu se prea potiveste cu produsul final. Acum s-a potrivit cu .. imaginea la care ma gandisem, doar ca drumul parcurs pana acolo a fost putin diferit de ceea ce imi imaginam. Hahaha.

Mie imi place tare mult - poate fi folosita pe post de pernuta pentru ace, sau pentru casuta papusilor, sau pur si simplu sa iti odihnesti mainile tinand-o intre ele. Yup.

Si pernuta de bucurie va calatori catre.... Maria:

Ne vedem si luna viitoare, pe 22, pentru o noua colectie de bucurii.

 

*

 

Nota:
Daca ai castigat bucuria si vrei ca luna viitoare sa oferi si tu o mica surpriza, creata cu drag, da-mi de veste pentru a putea pune la cale impreuna urmatoarea editie. Aceasta nu este o obligatie, desigur! 😊

#13 Visând la o Vacanță Specială

În acest moment, poate mai mult ca oricând, aș vrea să pot pleca într-o vacanță. Îmi place tare mult să călătoresc. Este modul meu de a mă elibera de tot bagajul nesuferit și nedorit acumulat în timp, de tristețe și de a îmi încărca bateriile cu energie pozitivă!! Dacă aș putea m-aș angaja ca turist.. hehe.

Probabil vă mai amintiți de planurile mele din anii trecuți, când vă povesteam că îmi doresc să ajung în Japonia, sau făceam planul unui circuit prin Europa, alături de cei dragi. Visez la vacanțe speciale. Momentan atât pot face, să visez sau să îmi reamintesc momente frumoase din  vacanțele  trecute, precum cea din liceu, când am avut parte de un circuit cu autocarul, ce ne-a purtat (pe mine și pe colegii mei) prin mai multe țări din Europa, destinația finală fiind Anglia.

Din 2008 (wow - deja s-au împlinit 9 ani) nu am mai plecat în drumeții. Ah... Ba da, am fost anul trecut cu mașina într-o foarte scurtă plimbare, pe Bran. Am mers până la Fundata, am făcut un popas la o cabană și ne-am întors. O mică evadare la munte alături de familia mea, în formație completă - adică și cu Buni și Dodo.
Este a doua oară când mergem undeva cu el - pentru mine, o vacanță cu adevarat specială ar fi una din care drăgălașul creț să nu lipsească. Clar.

Încă de când a intrat în viețile noastre și ni le-a umplut de bucurie îmi doresc să mergem împreună la mare. Dacă mă întrebați, cred că este visul cel mai arzător (hehehe - ca soarele verii) și sper din tot sufletul să îl pot transforma în realitate. Mi-l și imaginez pe malul Mării Negre, privind cu interes valurile ce se sparg, încercând să le prindă, țopăind pe nisip și stând apoi cuminte (este extrem de cumințel și curat) pe prosopelul lui, sub o umbrelă.
Știu eu un loc frumos, o plajă micuță (și nu foarte aglomerată), între Olimp și Neptun - practic ar trebui doar să găsim o ofertă turistică potrivită și să rezolvăm problema cu timpul.

Ca turist, nu sunt deloc pretențioasă. Sau poate că sunt. În vremurile noastre ceea ce este normal a devenit pretenție și invers. Îmi plac locurile suficient de spațioase încât să nu simți că esti băgat într-o cutie, geamurile mari și balcoanele. Prefer parchetul (sau gresia, chiar cimentul) mochetelor; geamurile cu plasă (ce țin departe țânțarii și alte băzâitoare) aerului condiționat; detergenții naturali, fără miros tuturor chimicalelor parfumate, sau uleiurilor esențiale. Da, știu, sunt o mofturoasă. Glumesc. Dar în turism, din fericire, există și soluții pentru cei ca mine. Există Vacanțe Speciale!

Întâmplările recente mă fac însă să îmi doresc parcă și mai multă liniște. Una specială, pe care o găsești în frumoasa noastră Bucovină, pe meleaguri de poveste. Din mulțimea de  destinații de vacanță, anul acesta aș vrea să petrec câteva zile acolo. Vreau să respir aerul curat de munte, să mă bucur de natura minunată și să vizitez mânăstirile. În amintirile mele din excursia făcută cu părinții și sora mea când eram mici, Bucovina este un tărâm al pădurilor semețe, al mânăstirilor cu picturi superbe și oameni frumoși, un loc de unde să te întorci mai blând cu tine și cu lumea, mai puternic și mai senin.
Oricum ar fi și indiferent de destinația pe care o vom alege, îmi doresc să avem cu toții parte de vacanțe speciale! 

Miercurea fara cuvinte " Trecere timpurie "

Episodul 135 de la Miercurea fara cuvinte, gazduita de Calin Hera. Joc de imagini, intiat de Carmen.

Nu am poza cu trecere de pietoni, dar de fiecare parte a parcului cu pomi infloriti se afla cate o astfel de "zebra".  Stiu ca este MFC, deci mai spun atat:

Sa ai zbor lin spre lumina! 

Ramas Bun!

Astazi soarele a rasarit frumos.
Nu m-as fi gandit vreodata ca s-ar putea intampla asa ceva... As vrea sa fie luni. Am vorbit la telefon. Nici nu stiu daca stia cat de bun prieten ne-a fost. Si cat de recunoscatoare ii sunt pentru ca niciodata nu m-a facut sa ma simt ciudata, sau prost pentru ca imi fac rau unele lucruri.

Atat am putut sa fac, un mic dar de ramas bun. As fi vrut sa .........

Drum lin spre lumina. Om bun, copil mare si bland. Iti multumesc ca ne-ai fost alaturi, ma bucur ca te-am cunoscut si sa stii ca ne este foarte dor de tine.
Cuvintele sunt neputincioase... si noi si mai si.

#12 Hamacul, plasa și un împrumut salvator

Visez la o mică evadare undeva în mijlocul naturii, la un hamac prins între doi copaci viguroși, la o carte bună și, desigur, la Dodo al meu, bucurându-se de mult verde, flori, fluturi și aer curat. Nu știu dacă știți, dar hamacul este un fel de plasă - una care ar trebui să te (sus)țină în timp ce tu te odihnești liniștit. Se mai întâmplă însă uneori să alegi sau să legi greșit plasa și atunci e foarte posibil să faci cunoștință cu... solul. Dar aceasta este altă poveste - o amintire din copilărie, din grădina bunicilor și probabil Ralu v-ar putea spune mai multe despre impact.  Impactul cu solul, desigur.

Hamacul îmi mai amintește și de plasa de siguranță de la circ. Face diferența între a fi și a nu fi, mai ales în cazul  elementelor periculoase de acrobație. Dar și în acest caz nu este suficient să existe o plasă - este necesar ca aceasta să fie potrivită, sigură și ... asigurată.

Și așa, din plasă în plasă, ajung la o altă poveste. Acum mai mulți ani, o bună prietenă ajungea cam în fiecare lună, oricât de bine se gospodărea, să rămână fără bani. Și exact în acel moment interveneau cheltuieli neprevăzute. Ba trebuia să cumpere manuale pentru studiu, ba o sumă măricică de achitat la fondul de rulment al blocului, ba răcea și avea nevoie de medicamente urgent etc. Eram studente pe vremea aceea și ne descurcam cum puteam. Iar ea... ajungea mereu să se împrumute. Deobicei aveam pusa o sumă e bani deoparte, așa că o ajutam noi, prietenele, glumind că ar trebui să ne deschidem o firmă de credit cu dobândă 0, pentru a o ajuta de fiecare dată când avea nevoie de un împrumut urgent.

Timpul a trecut, ne-am angajat, dar unele lucruri nu s-au schimbat. Prietena noastră își reamintea de vremurile studenției când îi era lumea mai dragă. Adică rămânea fără bani și avea nevoie de credit până la salariu. Chiar nu știu cum de i se întâmpla tocmai ei: își plătea mai întâi dările, avea grijă să achite toate facturile, împărțea banii pentru mâncare și chiar punea deoparte o mică sumă pentru cheltuieli neprevăzute.

I-ar fi prins bine atunci să poată lua, la nevoie, un credit nebancar,  fără acte. Nu ar fi trebuit să alerge atât pentru a rezolva problema, ar fi avut parte de transparență și nu ar fi fost nevoită să stea să povestească de ce și pentru ce are nevoie și să mai asculte și o grămadă de sfaturi gratuite (pentru că nu toată lumea te ajută la nevoie fără să te judece puțin înainte). E drept, nu i se mai întâmpla atât de des, dar de 4 ori pe an, tot spărgeam pușculițele.

Cel mai mult m-a întristat când nu am putut merge împreună într-o excursie. Ne doream foarte mult să ajungem la munte într-un weekend. Nimic extravagant - călătorie cu trenul, o pensiune micuță, aer curat și o mică pauză binevenită. Pregătisem totul - mai rămânea doar să achităm cazarea și să luăm bilete. Până la următorul salariu nu mai era decât puțin, deci ce putea merge rău?
O inundație? Desigur. Și uite așa s-a dus pe ”apa sâmbetei” tot planul nostru. Numai de ar fi putut atunci să facă un credit rapid online - i-ar fi prins foarte bine acea ieșire la munte, mai ales după tot stresul furnizat de întâmplarea nefericită.

Și uite așa... de la plasa de hamac, am ajuns la plasa de circ și apoi la plasa financiară lipsă, care ne-a lăsat o amintire tristă, în locul uneia cu răsărit de soare la munte, susur de izvor, zâmbete și energie pozitivă, atât de necesare și binevenite, din când în când.

Surprize si bucurii pentru ziua mea de pe Facebook adunate - Multumesc -

Buna!! :)

Pe 22 martie a fost ziua mea. Am fost rasfatata de micul N cu ceva febra ... Dar chiar si asa tot iubicios a fost. Seara am ajuns si eu putin pe contul de facebook unde ma asteptau o multime de ganduri bune si urari frumoase care m-au bucurat peste masura. Planuisem ca astazi sa realizez (in sfarsit) primul filmulet din seria TPT, dar, dupa o noapte de nesomn si plecarea micului N a picat acest proiect. Poate am mai mult noroc saptamana viitoare. :D

Am adunat cateva imagini dragute pe care le-am primit pe "pagina" si am zis sa mi le pastrez aici. Va multumesc tuturor, pentru toate gandurile bune, urari, imagini si cadouri surpriza (am primit doua surprize absolut dragalase - abia astept sa vi le arat si voua... hmm cred ca le pastrez pentru filmulet..hehe). 

Cele doua cu poza mea sunt realizate de Claudia! Si trebuie neaparat sa povestesc despre interviul publicat pe blogul ei (ii voi dedica un art special) - vai cate lucruri frumoase mi s-au intamplat in ultimul timp! Multumesc!!

Micaela le-a delegat pe cele trei "amigurumite" sa ma surprinda frumos! Si au reusit ;)). Nu va spun cat m-am emotionat de tare :D.

Micaela mi-a urat frumos si pe Clubul Fanteziei, alaturi de dragalasele din poza ❥.

Am primit flori frumoase, cu dedicatie de la Gaby! Multumesc :D!! Parca m-am vazut in copilarie, cautand de zor pe sub banca de la intrarea in blog toporasi... Asa mult imi placea sa ii duc lui Mami - stiam ca ii plac tare mult (si mie imi plac ... acum ca ma gandesc, stiti ce nu am vazut anul acesta? albastrelele acelea dragute care se strecurau printre ghiocei in buchetele...).

Si o multime de flori, mesaje si desene frumoase de la Sandrel (cu matisooooori :D), Iri (irisi minunati :P), Maria (adorabil fluturasul :P), Ramona P (superb desen), Roxana (colega mea de zodie ce mi-a facut o urare superba), Irina M (si mult verde :D), Alina T (si un mesaj frumos de tot :P), Cristina (cu un coooos plin de flori), Antoaneta S (lalele in culorile martisorului si ceva dulce-dulce) si, in cele din urma dar nu cel din urma (looool ) un buchet de trandafiri de la Dna Adriana :D.

PS: L-am lasat la urma intentionat. In 2003, pe 22 martie, s-a lansat "Buchet de trandafiri" - de la Akcent. A fost foarte dragut si imi amintesc si acum cu drag de surpriza  primita prin sms. :))). 

[ si desigur cum mi-am sunat toate prietenele, profotand de cadoul de la Orange si consumand minutele - pe atunci prea putin din pacate- pe rasete si bucurie ]

Va doresc numai bucurie si multa sanatate!!

#11 Drumul spre Casă

Acasă era un apartament cu două camere, un hol mare, baie, bucătarie și cămară, un hol micuț la intrare și jumătate din balconul comun cu garsoniera învecinată. Locuiam la etajul întâi al unui bloc gen vilă, construit prin anii 60. La demisol aveam și beci - o cameră micuță, înaltă, cu un geam lunguieț ce dădea spre curtea interioară a blocului, geam prin care zăream de fiecare dată pinul ce creștea semeț până la înălțimea ferestrei de la bucătărie. Sau poate că mie mi se părea uriaș copacul. De fapt blocul avea doar demisol, parter, etajul întâi și pod.

Într-o oarecare măsură, prin amplasare, natura materialelor din care era construit (cărămidă) și dimensiune, blocul în care am copilărit mă făcea să simt ca și când aș fi locuit la casă. Cred că de aici a apărut firesc și dorința de a avea la un moment dat o căsuță a mea, undeva într-un loc liniștit, departe de tumultul orașului, dorință manifestată tot mai acut după mutarea într-un bloc de zece etaje, din Centru.

De fiecare dată când auzeam vorbind pe cineva cunoscut despre un  proiect de casă  deveneam foarte atentă. Îmi plăcea să descopăr primul pas către îndeplinirea unui vis, să văd cum acele desene și planuri puse pe hârtie prindeau contur încetul cu încetul și se transformau în căminul mult dorit.

Îmi amintesc chiar cum, la un moment dat, în timp ce eram în vizită la prietena noastră de familie de profesie arhitect, am zărit în bibliotecă un corp special destinat doar pentru proiecte case.  Cred că dacă s-ar fi putut aș fi stat doar cu nasul prin acele hârtii. Ce sursă bogată de inspirație aș fi putut descoperi acolo - o adevărată comoară! Dar, chiar și așa, din povești, discuții și călătorii am reușit să decid ce elemente mi-aș dori să regăsesc în casa mea: o combinație între arhitectura clasica (mă refer la construcțiile cu delimitări clare ale încăperilor în funcție de destinația pe care o va avea fiecare) de inspirație tradițională și elemente preluate din arhitectura asiatică (îmi plac enorm ușile lor ulisante, paravanele, terasele sau pasajele de trecere dintre corpurile de cladiri), sau formele ușor rotunjite - întâlnite deobicei în arhitectura medievală. Probabil că așa, înșirate unele lângă altele, aceste elemente par a alcătui o adevărată ”varză” - cum îi plăcea să glumească unei prietene când se uita la construcțiile cu multe turnulețe ivite ca ciupercile după ploaie pe marginea drumului spre Arad. Dar un proiectant poate transforma un astfel de vis în ceva armonnios, în ceva-ul la care ai visat dintotdeauna, în căminul perfect.
 

Drumul spre Casă nu este unul ușor. Mi-aș dori să pot găsi mai repede locul unde va fi. Abia atunci voi putea să fac primul pas pe drumul spre ea. 

Nu poate fi stabilit un plan exact fără a avea un teren pe care să poți amplasa clădirea. Orice proiect se construiește în funcție de terenul unde va urma să se construiască, de destinația pe care o va avea clădirea și de multe alte lucruri pe care numai specialiștii în domeniu le cunosc la perfecție.

Oricat de mult mi-as dori să pot face singura, de la zero, un astfel de proiect, de exemplu cum am realizat acest blog, îmi dau seama că acest lucru este pur și simplu imposibil. Ceea ce pot face însă este să îmi trasez în linii mari o schiță a ceea ce doresc să găsesc în proiect, să îmi prezint apoi visul cât pot de clar și să îl văd prinzând contur, pe hârtie mai întâi, urmând apoi să se ridice și să capete forma perfectă.

Nu știu când și unde - dar știu că poate curând și acest vis se va împlini. Până atunci mă bucur de fiecare dată când alte vise de acest gen prind formă, le descopăr, îmi notez ideile care îmi plac și mă apropii astfel tot mai mult de visul meu. 

Felicitari Calatoare de Paste XVI

Buna!

Iata ca ne imbarcam la o noua calatorie creativa. Gazduim pe Provocari Verzi o noua editie a felicitarilor calatoare - a XVIa!!

Tema este una foarte frumoasa si aveti timp sa va inscrieti pana pe 9 aprilie (tot pana atunci, la 23:59) va trebui sa trimiteti poza cu felicitarea pe adresa de mail a concursului. Toate informatiile necesare le gasiti aici:

Felicitari Calatoare XVI " Paste Fericit " 

Ceea ce imi aminteste ca nu am apucat sa va povestesc despre felicitarea de anul trecut (coincidenta este ca am folosit-o acum pentru a crea imaginea concursului). Dar iata un mic preview. Hehe!

#10 O zi ștrumpfească

Ieri a fost ziua mea. Am petrecut alături de familie și m-am jucat împreuna cu nepoțelul meu mic și drăgălaș. Am scos din cutia cu amintiri câteva jucării și ne-am distrat de minune. Seara, după ce m-am plimbat pe sub pomii înfloriți cu Dodo, am adomit fericită în camera mea. O zi absolut obișnuită, aș putea spune.... și atunci de ce m-am trezit acum dormind pe iarbă, lângă o grădiniță de flori?

Acestea au fost primele gânduri ce mi-au trecut prin minte dis de dimineață. Următorul a fost că poate visez. Dar se spune că dacă te ciupești în vis nu te doare. Ori este o minciună, ori nu a fost chiar vis... Cine poate știi? Cert este că eu încă am o vânătaie - una micuță, albastră. Dar mai bine să vă povestesc despre ziua mea... ștrumpfească.

 

Ooooouuuh!! M-am albăstrit deja. Ba nuuuuu!! Sunt albastră ca Smurfette, personajul acela drăgălaș din animația pe care o priveam în copilărie alături de sora mea.

Aceasta a fost reacția mea după ce am testat ”ciupitura”. Întâi am zis în glumă, privind cum pe mâna mea se vedea o pată albastră. Apoi am realizat că aceasta devine tot mai mare și mai mare și am început să mă simt ciudat de ștrumpfesc.

- Oh nu! Și acum ce mă fac? Unde sunt? Ce se întâmplă? m-am trezit țopăind pe poteca de lângă grădiniță.

- Oh.. Sfinte Smurf! se ivi de după un copăcel înflorit un ștrumpf îmbrăcat în costum de tenis, deranjat probabil dintr-o partidă de squash de strigătele mele. 

- Ce s-a întâmplat Sporty? îl întrebă un alt ștrumpf, care venea agale pe cărare, ducând un buchet uriaș de flori.

- Cum, nu vezi? veni rapid răspunsul, cam cu aceeași viteză pe care o are o minge într-o partidă de tenis de câmp jucată cu îndărjire. Să-l chemăm pe Îmblânzitor!! confinuă el, arătând spre mine, în timp ce eu, doar pe jumătate strumpfiță la acel moment, țopăiam de mama focului prin colbul drumului.

A durat ceva timp până ce și-a făcut apariția Ștrumpful Circus (sau Îmblânzitorul, cum fusese poreclit de Ștrumpful Poreclă, desigur). Poate și pentru că Sporty s-a gândit că ar fi mai bine să mă supravegheze el, în timp ce Ștrumpful Florar, boem din fire, trebuia să cheme ajutoare. În orice caz, când au ajuns însoțiți de Papa Smurf și King Smurf (bănuiesc că se numea, după costumul purtat)eu eram ștrumpfiță în toată regula.

- Dar ce ștrumpfoșenie e asta!!!  exclamară toți, uitându-se pe rând cînd la Sporty, când la Ștrumpful Florar.  Cei doi se uitau la rândul lor unul la altul, apoi la mine, apoi la ceilalți ștrumpfi ajunși la fața locului (și venea tot mai mulți, pesemne fuseseră anunțati de către Nosey Smurf - un băgăcios fără pereche). Acum, eram la fel de ștrumpfă ca și ei, dar cei doi mă văzuseră transformându-mă.

- Dar știu că ți-ai găsit momentul să faci pe regele, Brainy, i se adresă Papa Smurf ștrumfului în haine regești. Trebuie să aflâm ce s-a întâmplat. Să convocăm o ștrumpfoadunare.

- Nu cred că este nevoie, răspunse rapid Brainy. Vedeți, este doar un caz pasager de ștrumpfocism. Se mai întâmplă după o porție bună de joacă! Nu vă amintiți de întâmplarea cu Azrael? Atunci când devenise foarte micuț și prietenos, după ce a băut din greșeală din poțiunea copilăriei? Ce mai comedie a fost atunci! Bietul Gargamel, se simțea mai pierdut ca în „Smurfs: The Lost Village”!!! 

- Ba da!!! interveni Papa Smurf. Cum am putut uita! 

- Credeam că nu mai scăpăm de el!! completă  Ștrumpful Florar, prividu-și grijuliu grădina.

- Am auzit că au făcut și un film de cinema, pentru întreaga familie inspirat de aventurile din Satul Pierdut, completă Brainy - poate s-a uitat la el și de aceea, continuă, aranjându-și mantia.

- Imposibil! spuse Papa Smurf. Se lansează  în România abia  pe 31 martie 2017!!- A uite.... efectul ștrumpfocismului dispare! observă Sporty în timp ce eu începusem să țopăi din nou, până am amețit, prăbușundu-mă în iarbă.

Totul a devenit confuz și m-am trezit în cameră. Era o dimineață însorită, absolut normală - a urmat o zi la fel de obișnuită (în care am încercat să mă joc cât mai mult posibil) și acum a venit în sfârșit ora de somn. Mă grăbesc să termin de povestit, nu de alta, dar sper să mai am parte de un pic de ștrumpfocism și mâine. Poate aflu mai multe despre Satul Pierdut chiar înainte de lansare și, în plus, e foarte ștrumfesc să fii ștrumpf! Mi-a plăcut. Oare ce poreclă mi-au pus....hmmm, cum era? Jumpy... Ștrumpfy....