Visez la o mică evadare undeva în mijlocul naturii, la un hamac prins între doi copaci viguroși, la o carte bună și, desigur, la Dodo al meu, bucurându-se de mult verde, flori, fluturi și aer curat. Nu știu dacă știți, dar hamacul este un fel de plasă - una care ar trebui să te (sus)țină în timp ce tu te odihnești liniștit. Se mai întâmplă însă uneori să alegi sau să legi greșit plasa și atunci e foarte posibil să faci cunoștință cu... solul. Dar aceasta este altă poveste - o amintire din copilărie, din grădina bunicilor și probabil Ralu v-ar putea spune mai multe despre impact. Impactul cu solul, desigur.
Hamacul îmi mai amintește și de plasa de siguranță de la circ. Face diferența între a fi și a nu fi, mai ales în cazul elementelor periculoase de acrobație. Dar și în acest caz nu este suficient să existe o plasă - este necesar ca aceasta să fie potrivită, sigură și ... asigurată.
Și așa, din plasă în plasă, ajung la o altă poveste. Acum mai mulți ani, o bună prietenă ajungea cam în fiecare lună, oricât de bine se gospodărea, să rămână fără bani. Și exact în acel moment interveneau cheltuieli neprevăzute. Ba trebuia să cumpere manuale pentru studiu, ba o sumă măricică de achitat la fondul de rulment al blocului, ba răcea și avea nevoie de medicamente urgent etc. Eram studente pe vremea aceea și ne descurcam cum puteam. Iar ea... ajungea mereu să se împrumute. Deobicei aveam pusa o sumă e bani deoparte, așa că o ajutam noi, prietenele, glumind că ar trebui să ne deschidem o firmă de credit cu dobândă 0, pentru a o ajuta de fiecare dată când avea nevoie de un împrumut urgent.
Timpul a trecut, ne-am angajat, dar unele lucruri nu s-au schimbat. Prietena noastră își reamintea de vremurile studenției când îi era lumea mai dragă. Adică rămânea fără bani și avea nevoie de credit până la salariu. Chiar nu știu cum de i se întâmpla tocmai ei: își plătea mai întâi dările, avea grijă să achite toate facturile, împărțea banii pentru mâncare și chiar punea deoparte o mică sumă pentru cheltuieli neprevăzute.
I-ar fi prins bine atunci să poată lua, la nevoie, un credit nebancar, fără acte. Nu ar fi trebuit să alerge atât pentru a rezolva problema, ar fi avut parte de transparență și nu ar fi fost nevoită să stea să povestească de ce și pentru ce are nevoie și să mai asculte și o grămadă de sfaturi gratuite (pentru că nu toată lumea te ajută la nevoie fără să te judece puțin înainte). E drept, nu i se mai întâmpla atât de des, dar de 4 ori pe an, tot spărgeam pușculițele.
Cel mai mult m-a întristat când nu am putut merge împreună într-o excursie. Ne doream foarte mult să ajungem la munte într-un weekend. Nimic extravagant - călătorie cu trenul, o pensiune micuță, aer curat și o mică pauză binevenită. Pregătisem totul - mai rămânea doar să achităm cazarea și să luăm bilete. Până la următorul salariu nu mai era decât puțin, deci ce putea merge rău?
O inundație? Desigur. Și uite așa s-a dus pe ”apa sâmbetei” tot planul nostru. Numai de ar fi putut atunci să facă un credit rapid online - i-ar fi prins foarte bine acea ieșire la munte, mai ales după tot stresul furnizat de întâmplarea nefericită.
Și uite așa... de la plasa de hamac, am ajuns la plasa de circ și apoi la plasa financiară lipsă, care ne-a lăsat o amintire tristă, în locul uneia cu răsărit de soare la munte, susur de izvor, zâmbete și energie pozitivă, atât de necesare și binevenite, din când în când.
0 comments :
Trimiteți un comentariu