joi, 23 martie 2017

#10 O zi ștrumpfească


Ieri a fost ziua mea. Am petrecut alături de familie și m-am jucat împreuna cu nepoțelul meu mic și drăgălaș. Am scos din cutia cu amintiri câteva jucării și ne-am distrat de minune. Seara, după ce m-am plimbat pe sub pomii înfloriți cu Dodo, am adomit fericită în camera mea. O zi absolut obișnuită, aș putea spune.... și atunci de ce m-am trezit acum dormind pe iarbă, lângă o grădiniță de flori?

Acestea au fost primele gânduri ce mi-au trecut prin minte dis de dimineață. Următorul a fost că poate visez. Dar se spune că dacă te ciupești în vis nu te doare. Ori este o minciună, ori nu a fost chiar vis... Cine poate știi? Cert este că eu încă am o vânătaie - una micuță, albastră. Dar mai bine să vă povestesc despre ziua mea... ștrumpfească.


 


Ooooouuuh!! M-am albăstrit deja. Ba nuuuuu!! Sunt albastră ca Smurfette, personajul acela drăgălaș din animația pe care o priveam în copilărie alături de sora mea.

Aceasta a fost reacția mea după ce am testat ”ciupitura”. Întâi am zis în glumă, privind cum pe mâna mea se vedea o pată albastră. Apoi am realizat că aceasta devine tot mai mare și mai mare și am început să mă simt ciudat de ștrumpfesc.

- Oh nu! Și acum ce mă fac? Unde sunt? Ce se întâmplă? m-am trezit țopăind pe poteca de lângă grădiniță.



- Oh.. Sfinte Smurf! se ivi de după un copăcel înflorit un ștrumpf îmbrăcat în costum de tenis, deranjat probabil dintr-o partidă de squash de strigătele mele. 
- Ce s-a întâmplat Sporty? îl întrebă un alt ștrumpf, care venea agale pe cărare, ducând un buchet uriaș de flori.
- Cum, nu vezi? veni rapid răspunsul, cam cu aceeași viteză pe care o are o minge într-o partidă de tenis de câmp jucată cu îndărjire. Să-l chemăm pe Îmblânzitor!! confinuă el, arătând spre mine, în timp ce eu, doar pe jumătate strumpfiță la acel moment, țopăiam de mama focului prin colbul drumului.

A durat ceva timp până ce și-a făcut apariția Ștrumpful Circus (sau Îmblânzitorul, cum fusese poreclit de Ștrumpful Poreclă, desigur). Poate și pentru că Sporty s-a gândit că ar fi mai bine să mă supravegheze el, în timp ce Ștrumpful Florar, boem din fire, trebuia să cheme ajutoare. În orice caz, când au ajuns însoțiți de Papa Smurf și King Smurf (bănuiesc că se numea, după costumul purtat)eu eram ștrumpfiță în toată regula.

- Dar ce ștrumpfoșenie e asta!!!  exclamară toți, uitându-se pe rând cînd la Sporty, când la Ștrumpful Florar.  Cei doi se uitau la rândul lor unul la altul, apoi la mine, apoi la ceilalți ștrumpfi ajunși la fața locului (și venea tot mai mulți, pesemne fuseseră anunțati de către Nosey Smurf - un băgăcios fără pereche). Acum, eram la fel de ștrumpfă ca și ei, dar cei doi mă văzuseră transformându-mă.



- Dar știu că ți-ai găsit momentul să faci pe regele, Brainy, i se adresă Papa Smurf ștrumfului în haine regești. Trebuie să aflâm ce s-a întâmplat. Să convocăm o ștrumpfoadunare.
- Nu cred că este nevoie, răspunse rapid Brainy. Vedeți, este doar un caz pasager de ștrumpfocism. Se mai întâmplă după o porție bună de joacă! Nu vă amintiți de întâmplarea cu Azrael? Atunci când devenise foarte micuț și prietenos, după ce a băut din greșeală din poțiunea copilăriei? Ce mai comedie a fost atunci! Bietul Gargamel, se simțea mai pierdut ca în „Smurfs: The Lost Village”!!! 



- Ba da!!! interveni Papa Smurf. Cum am putut uita! 
- Credeam că nu mai scăpăm de el!! completă  Ștrumpful Florar, prividu-și grijuliu grădina.
- Am auzit că au făcut și un film de cinema, pentru întreaga familie inspirat de aventurile din Satul Pierdut, completă Brainy - poate s-a uitat la el și de aceea, continuă, aranjându-și mantia.




- Imposibil! spuse Papa Smurf. Se lansează  în România abia  pe 31 martie 2017!!- A uite.... efectul ștrumpfocismului dispare! observă Sporty în timp ce eu începusem să țopăi din nou, până am amețit, prăbușundu-mă în iarbă.

Totul a devenit confuz și m-am trezit în cameră. Era o dimineață însorită, absolut normală - a urmat o zi la fel de obișnuită (în care am încercat să mă joc cât mai mult posibil) și acum a venit în sfârșit ora de somn. Mă grăbesc să termin de povestit, nu de alta, dar sper să mai am parte de un pic de ștrumpfocism și mâine. Poate aflu mai multe despre Satul Pierdut chiar înainte de lansare și, în plus, e foarte ștrumfesc să fii ștrumpf! Mi-a plăcut. Oare ce poreclă mi-au pus....hmmm, cum era? Jumpy... Ștrumpfy....

http://super-blog.eu/2017/03/22/proba-10-strumpfii-satul-pierdut-o-noua-provocare-pentru-superbloggeri/

0 comments :

Trimiteți un comentariu