Va spuneam eu pe la inceputul lunii, pe cand dezbateam verdeata iernatica (lol) in care se inconjurase Castelul Bran, ca am montat un puzzle „de sezon”, sau nu.
Ei bine... dansul este. Un minunat puzzle de 1000 de piese, de poveste. La propriu si la figurat. Mi-a placut acest puzzle de cand l-am vazut prima data. Motiv pentru care, dupa ce a disparut o vreme, revazandu-l in wishlist-ul meu de pe elefant, i-am facut vant in cos si al meu a fost.
Fericita posesoare a unei cutii de mari dimensiuni de la Jumbo (superba dimensiune, la fix pentru spatele unui astfel de puzzle. De fapt aproape la fix - am lipit pe el si un carton din acela subtire (imi scapa acum denumirea, dar am aflat de el de la MNiko).... asa ce voiam sa zic? Da! Am purces la montarea domnului puzzle dupa ce am decupat o latura si un pic din cutie si mi-am pregatit terenul de lucru (era sa zic lupta, haha).
Risu s-a si prezentat la datorie (zicea ea). Inspecta de zor niste piese si cantarea ce boacana am mai facut si de data aceasta:
Dupa un timp ce a parut o eternitate, am reusit sa asez cat de cat piesele in cutii goale, special pastrate pentru a imi usura (chipurile) munca la puzzle. Sa va zic ca un mic incident a tulburat intreg aranjamentul intr-o secunda? 😅
Ca deobicei am inceput formand cadrul - am avut ceva emotii, dar dimensiunea s-a incadrat binisor. Cu siguranta insa ca un 50x70 ar fi la limita... (acesta e un pic mai mic un 47x68 parca):
Am pornit si eu cu... Luna. Si chipul zanei pe care am reusit sa il completez cat de cat. Apoi mi-am mutat atentia in partea de jos a desenului.
Dupa care m-am mutat iar ... in sufragerie. Lumina imi bate fermecator de sus fix pe puzzle ceea ce ma ajuta la fix sa nu vad mai nimic din ceea ce e imprimat pe piese. :)))
Dar, incetul cu incetul, povestea incepe sa se contureze si un nou personaj apare in peisaj:
Am facut o mica pauza de somn (asa cateva ore, sa profit de linistea care se asternuse si de faptul ca totusi, noapte fiind, era cazul sa ma si odihnesc) si apoi, intr-o sambata plina de evenimente (sa ii zicem sambata cand am „tuns Bradul”), am continuat si finalizat puzzle-ul, dupa cum urmeaza:
Pentru ca in timpul zilei nu am cine stie ce timp sa ma ocup de asa ceva si pentru ca fiind in sufragerie imi era peste mana (e prea mare ca sa il mut mereu si sa fac slalom cu el prin casa) am lucrat seara la el. De fapt noaptea:
Din fericire aveam geamul plexiglas (sau ce o fi) la indemana asa ca l-am si inramat. Risu a fost impresionata ...... de cat este de mare. Si frumos, desigur.
Iata si o fotografie de detaliu! Este intr-adevar un puzzle minunat - destul de dificil (unele piese inselatoare), dar ma bucur mult ca l-am luat si ca am reusit sa il fac.
Pentru poza zilei, am luat frumusel cutia, pe care o am la indemana (pregatita pentru alte aventuri puzzle-istice). Mi s-a parut mai potrivit in cazul acesta:
Zana zapezii va merge acum sa fie „ agatata” si in clubul de puzzle gazduit de Mihaela (MNko).
