#16 Jurnal de MCS - al patrulea capitol

💭 Cateva ganduri despre saptamana care tocmai s-a incheiat

Nu am mai scris de mult. As fi avut material, dar chiar nu imi doresc sa fac abuz de acest subiect pe blog. In plus... nici nu stiu cat ar schimba in bine, sau in mai putin bine, faptul ca povestesc despre acest subiect pe blog
Totusi.. saptamana aceasta a fost... plina de „bubuieli” din toate partile. Credeam ca am atins vineri spre sambata noapte varful, dar se pare ca m-am inselat. Lucruri continua sa se intample si sa loveasca.

Astazi m-am retras in sufragerie, inca, in pijama. Cu Kouki alaturi... intr-un exces de egoism - cu laptopul in brate. Dar nu sunt intr-atat de egoista incat sa zabovesc prea mult, in fond... Buni e singura in camera ei si locul meu e langa ea. 

🔍 O privire spre ce a fost - cautand cauza/ele

Imi este tot mai clar ca suferinta sufletului este poarta de intrare pentru toate. Daca ar fi sa pun nume... rani, traume emotionale, abuz, manipulare si constrangeri... pierderi, neputinta... depresie.. Tristete ... Sa nu mai poti simti... decat un gol.

In general, cand nu mai pot, „ma descarc” - adica incerc sa scot durerea la suprafata - deobicei, cand eram foarte mica, ma revoltam vreo cateva minute, trecea si gata. Eram fresh... Acum ma revolt... fac urat si strig si spun... ceva, ceva se mai duce... dar, se umple paharul atat de repede. Lumea asta se urateste din ce in ce mai tare. Mai hada.. mai nepasatoare, egoista si rea.

Si, din pacate, asta e TREND-ul alimentat la greu pe directia care convine. Consumerism... profit... nu conteaza oe ce calcam. Cel mai bun castiga. 

Cum sa stii ca, de fapt cei mai buni... castiga. Impreuna... cand esti inmod constant bombardat cu comparatii si aberatii menite sa dezbine... Dar hei.. dezbina si cucereste.

💚 Balsam pentru suflet - „tratamentul” creativ / lecturi /muzica / hobbies

In ultima vreme tot ce ma tine la suprafata este partea creativa - cum petrec cam toata ziua pe o canapea flancata de un pat, cu acces la internet intermitent si inconstant pentru a putea sa leg doua cuvinte  - poate doar cand mananc, in timpul zilei), sa pot „da din maini” si sa creez ceva este ... ceva bun. Ca o prajitura ... din care probabil nu voi mai manca vreodata.

Dar si partea de creatie e dureroasa - ba nu e aia, ba nu e ailalta. Ba nu merge sa fac un proiect pentru ca mediile de lucru nu imi permit, ba dureaza prea mult pentru a ajunge e o cale muult prea ocolita la ceea ce vreau, ba fix cand era totul pregatit ceva miroase a ceva... si tot asa.

Cu toate acestea, ce bine ca exista posibilitatea de a lucra. As lucra non stop... daca nu ar trebui sa alimentez zdravan.. Oricum, toate cursurile  luate stau si aduna praf. Nu ma pot concentra deloc la ele dupa zile lungi si nopti nedormite. Dar sper ca va veni si vremea loc. Candva :).

De citit... am reusit sa citesc vreo 2 carti. Mare lucru... si cititul consuma - sa faci un film necesita energie si concentrare. Privesc spre turnuletele care imi fac cu ochiul... candva va veni si vremea lor.

Azi noapte am ascultat muzica. Am pornit cu Babe, de la Take That... si pur si simplu piesele curgeau - cu ele si anii. In sfarsit am vazut si eu clipul si am ascultat piesa Flowers cap coada:

Tot auzisem fragmente din ea. Parca parca atinge o coarda care vibra candva. Unoeri simt nevoia sa dansez... sa probez haine, sa imi aranjez parul proaspat spalat, sa ma scufund in cada de la baia mare... sa fac un dus, sa alerg afara, sa mananc ce imi place.... sa intru intr-un magazin cu Ralu de mana si sa ii iau ce isi doreste... sa il plimb pe Kouki, as acu ma plimbam si cu Dodo... Sa zambesc lumii. Sa pot intra intr-o institutie.. un bloc... sau sa pot iesi pur si simplu din casa.

Dar de fapt... simt doar nevoia sa pot fi libera, macar la mine in casa, sa pot sa imi fac ordine... sa fac curat, sa am ce manca, sa nu tresar la fiecare zgomot, sa nu fiu constant atenta sa nu fiu luata prin surprindere de cine stie ce puf mai trece prin fisurile cauzate de atatea modernizari si reparatii.

De fapt... as vrea sa scap.. sa ma teleportez undeva intr-o casuta suficient de mare ca sa pot sa imi asez eu lucrurile pe care mi le-am luat in ultimii ani si sa ma pot si bucura in liniste, aer curat si pace de ele. Si cu mancare sanatoasa, buna... crescuta cu drag de pamant si de viata, intr-un solar... sau o sera. Ce stiu eu bazaconii.... de-astea.

🍏 Alimentatie / Stil de viata / Curatenie - solutii alternative, prietenoase si neinvazive

Haotic.... dorm cand apuc. In ultima vreme doar la ore mici... Bine ca totusi mai si dorm.

Mananc „iepurasi” din aluatul pe care il folosesc si la pizza si la grisine si la covrigi. Cu ceai de galbenele. Cu sos de rosii si usturoi (din rosiile facute la sticla anul trecut). Cu Mancare de cartofi, care imi face o foame problematica, sau cu praz (idem).... si cand am noroc cu vreo 2 mere coapte. Iar foame... :))). Preferata mea e o ciorba / mancare de fasole boabe - am reusit sa gasim si trag de ea cu bucurie...
Astept verdeturile... sa vedem.. poate ceva stevie, ajuta. Si mancare de ceapa si usturoi verzi (un fel de stufat fara miel).
Ah... cu pizza nu prea m-am inteles - probabil de la zer.. Nu stiu. Sau alimentatia vacutelor peste iarna. Asa ca foarte rar.

🟩 Cati oameni, atatea povesti 

Suntem inconjurati de boala din toate directiile. Distructiva e specia umana. Se fuge de raspundere, se arunca pe umerii altuia alegerea, se cauta tratamente minune...

Dar nu fugim la un moment dat toti? Si eu incerc sa fug, cand si cat imi este permis. E drept, nu prea mai am loc de intoarcere, de miscare... dar si eu mai fug... ma refugiez in lucru. 

Este atat de usor sa judeci un om, sa il etichetezi si sa crezi ca stii tu totul pentru ca ai capacitatea de a cataloga.. ca asta ai invatat la scoala. :) Dar este in acelasi timp atat de ... nociv.

Eu sunt un observator - poate ca par ca barfesc sau ii judec pe ceilalti. Chiar nu o fac. Observ. Pur si simplu. oamenii au fiecare in parte propriile lor lupte, turma de demoni, constrangeri si batalii. Si masti. 

Ar fi simplu sa ne iubim. Dar pana si asta uitam sa facem. Manati de la spate, ca o ciurda... sau mai rau. Catre ce ne grabim.. de ce alergam? Cand mai traim. 

🟢 Inspirate de voi

In fiecare zi cand am o portita libera, noaptea deobicei, imi place sa vizitez proiectele voastre. Este ca si cand as iesi pe usa, sau pe poarta, in strada, sau pe ulita satului.. si m-as bucura de lume. Mai calatoresc virtual prin locuri frumoase, mai citesc povesti frumoase, sau care din contra au menirea sa iti dea putere, sau pe care le simt ca au nevoie de putin sprijin sau o vorba buna.
Ma bucur sa vad imagini din calatorii, sa aflu lucruri despre care nu stiam sau sa imi reamintesc lucruri pe care le cam uitasem. 
Si imi place sa descopar creatiile facute de fiecare!! 

📗 Ce se spune / stie

Se spun multe, se stiu destule, nu se face nimic. Este ca intr-un caz despre care am vazut un clip la un moment dat (si nu e banc): ca unei fetite de un an si jumatate nu i se putea elibera certificat de handicap de nevazator pentru ca nu poate citi / stie sa citeasca, Asta e legea. 😅

Cam asa si la mine... eu cu intolerante si la risc, eu fara niciun fel de beneficiu si nu ma refer la bani... Sincer nu cersesc ajutor - vreau doar sa existe in insititutii, cum sunt rampele pentru cei care au handicam motor (sau ar trebui sa fie), spatii fara nenorocitele astea de pufaitoare (generatoare de boala si profit). 

❓ Stiati ca....

Unul dintre componentele gazul chimic folosit pentru prima data (cel putin oficial ) pe 22 aprilie 1915 este clorul? Da, da.. minunatul clor de care fac atata abuz unii oameni, ca sa fie „curat”. Il mai combina si cu parfum sintetic de lacramioare si alte porcarii care chipurile ne aduc aminte de primavara... 
Ca e vorba de anii aceia la Ypres, sau de anii mai recenti, prin Siria.. ideea e ca arma chimica are in compozitia sa, clorul.

Si florul atat de indragit era parte din tratamentul camerelor de gazare...

Ah.. si pentru ca tot am adus in discutie cei doi compusi, am putea plonja putin in sigura lume farmaceutica. Cine ar fi zis dar... Bayer | Holocaust Encyclopedia 

💬Motivational

Puls... Pot respira... Sunt inca aici. Fac tot ce pot eu... in speranta ca va fi mai bine. 

Daca va simtiti singuri, deprimati, incoltiti si constransi... Fara scapare... Nu renuntati. Nu sunteti siguri.. intuneric si lumina - pentru toti exista.

Si... nu judecati dupa aparente. Pentru ca, deobicei, ele inseala.