Doua carti salvate.(TC 11/44)

Transformările creative de martie, subtema a treia - despre carti.  Anul trecut am reusit sa transform o agenda intr-un obiect de decor. Daca as fi avut material disponibil, as fi incercat si anul acesta asa ceva (cine stie, poate gasesc ai mei ceva si reusesc, pentru ultima subtema 😅), dar nu am avut asa ca... am trecut la reparat.  

Din biblioeteca de acasa (de unde am copilarit), mi-a adus Mami doua carti care necesitau ajutor. La una, timpul si-a pus amprenta, cartea fiind din colectia lui Mami care le-a ingrijit mereu. Cea de-a doua, era din biblioteca noastra si aici banuiesc ca accidentul a survenit in urma mutarii noastre, atunci cand s-a varuit si Mami nu a putut superviza din motive de sanatate. Atunci s-au intamplat multe... dar sa nu ne incarcam negativ. Ca nu ajuta la nimic (asta e pentru mine mai mult.. haha).

Asadar, aveam o carte din Biblioteca Scolarului, Editura Tineret - o carte frrrruuuuummooooasa de Vasile Alecsandri, ce contine trei piese de treatru. Si mai avem un mic atlas superb, din 1986, cu animale salbatice. Fara coperta din fata....

Dupa lungi cautari pe internet (asa am aflat ca au fost mai multe astfel atlase) am reusit sa gasesc coperta din fata la o rezolutie cat de cat ok si intr-o fotografie frontala. Am imprimat-o pe o coala cartonata nu tocmai alba - e un ton spre gri, incercand sa obtin ceva care sa functioneze cat mai bine ca dimensiune. Este un pic mai mica decat cartea, dar nu deranjant.

Am taiat partea netiparita din fata, lasand doar portiunea de langa cotor. M-am inarmat cu fire (pana la urma am cusut cu altele, haha si cu scoci, banda dublu adeziva, creioane colorate si... am petrecut o dupa amiaza placuta alaturi de cele doua carti:

Am inceput cu Despot-Voda. Alecsandri privea .. el stie cum (eu sper ca era bucuros ca ma ingrijesc de carte). Iar noi ne pregateam sufleteste de bibilit. Cartea, dupa cum spuneam, sufera de „vremita” :)). adica trecerea vremii. Dar mie imi sunt foarte dragi volumele acestea - mi-au incantat copilaria de cand eram atat de mica incat nu stiam cu ce se mananca. Priveam mereu spre micuta biblioteca si acele obiecte cu coperte colorate... :). Suntem prieteni, cum s-ar spune, „ne cunoastem de-o viata”. Am reparat pentru inceput coperta frontala (la care am si colorat putin, cu cea mai apropiata nuanta pe care a gasit-o):

Apoi am trecut la lipit in carte - nu au fost din fericire foarte multe astfel de cazuri, dar cele existente au fost rezolvate:

Cel mai greu a fost sa lipesc aceasta zona, pentru ca nu era perfect dreapta... Nu a iesit perfect, dar oricum arata mai bine ca inainte (adica mai jos era inca nelipita):

Am avut inspiratia sa fotografiez si cum arata lipit (alta zona care fusese ca cea mai de sus) - parca nici nu se observa, nu? Ma refer la lipitura. M-am bucurat mult:

La final, m-am gandit ca pentru protectie i-ar prinde bine si o extra coperta. Unele dintre cartile din aceasta colectie au imatranit mai bine decat altele.. si cele care sunt mai fragile, au nevoie de ajutor:

Am facut o coperta pe stil vechi (cu cele doua taieturi si indoieli de pe cotor... Si am incercat sa o si decorez putin la exterior. M-am bucurat mult de cum a iesit si... am lasat-o la indemana - as vrea sa recitesc piesele 😍.

Dupa ce am terminat de bibilit la „teatru” am sarit la „zoologie”, cu atentie, fiind vorba de animale salbatice. Am reparat coperta din spate, usor agatata in partea de jos. Se mai tinea abia abia de capsle cartii si am desprins-o cu grija.

Cartea aceasta este mai noua. Din 1986. Este material din acela usor moale. Taaaare placut. Nu ne-am uitat prin ea - adevarul este ca voiam sa terminam pe lumina treaba si la interior cartea arata bine.

Am lipit excesul de alb de la coperta tiparita pe interiorul copertei din spate, cu banda adeziva. Apoi am potrivit coperta nou obtinuta pe cotor si am marcat unde erau cele doua capse. Am cusut cu cac si ata si pentru a asigura mai bine coperta am mai facut o cusatura in partea de jos:

Cand a fost gata ne-am bucurat foaaaarte mult. Eu cel putin. Cred ca mi se trage de cand am stat alaturi de parinti. in frageda-mi pruncie, in timp ce si-au lipit ei colectia de Pif-uri. Chiar.. mi-e si teama sa intreb ce e cu ea. Oare aia a supravietuit? Vai cat de bucuroasa as fi!

Va prezint cele doua carti reconditionate;

Si surpriza descoperita (ca bonus - chiar uitasem, de cand nu am mai vazut eu cartea aceasta...) intre paginile atlasului. Cu dedicatie pentru Risu - daca ati uitat, sau nu stiti, numele ei inseamna veverita, in japoneza:

Una dintre cele mai faine recompense pe care le-am putut primi dupa ce am avut grija de carticele. Si ce grafica minunata... tare mult imi plac cartile din copilaria mea.

Acum... eu am reconditionat, cum m-am priceput, carticelele. Sper ca m-am incadrat in tema si le voi inscrie  in Galeria de creatii a exploratorului creativ din aceasta luna.,  cu mentiunea ca la prima carte nu am facut doar coperta aceea care o protejeaza ci am lipit si ce era de lipit (si era) si la a doua intr-adevar am refacut coperta originala si am cusut-o. Daca nu se incadreaza, atunci nu este nicio suparare :D. O rog pe Mihaela (MNiko) sa le inlature din galerie.

Iar noi ne revedem in curand!