Pentru acest articol va rog sa trimiteti reclamatii si bombaneli lui Mami. 😅
M-am trezit bombardata cu ceva poze mai vechi - cica amintiri din 2020 (sugerate de telefonul lui Mami). Eu chiar nu aveam salvate aceste poze, asa ca nu pot spune ca nu m-am bucurat. Dar recunosc ca mi-a luat ceva vreme sa imi reamintesc despre ce era vorba!
In primulrand 2020... oh... da. Acum imi amintesc doar ce a fost dragut - inclusiv faptul ca am facut gogosele la cuptor, cu glazura facuta in casa:
Dar nu ma intrebati reteta - probabil am notat eu ceva, pe undeva - cand voi gasi va spun. Oricum m-am inspirat de pe net. Si am adaptat la ce aveam si ce puteam folosi (lapte, faina... sigur nu au praf de copt, bicarbonat, esennte si alte chestiuni de gen).
Cea de-a doua serie mi-a fost un pic mai neclara... Hmmmpiscoturi. Clar nu sunt paletelele obisnuite, desi unele au stafide. Noroc cu cele care au gem de visine!! Stiu ce sunt: piscotele cu faina de orez. Aproape ca uitasem complet - acum imi amintesc pana si mirosul lor (gustul nu pentru ca nu am mancat nici piscotele si nici gogosele - au fost facute cu drag pentru parinti si Buni).
Nici reteta aceasta nu stiu daca si pe unde o am notata, dar m-am inspirat sigur tot dintr-o reteta de pe net, pentru ca era prima data cand foloseam faina de orez. Desi acum ca ma gandesc bine, am facut piscoturi din acestea la greu in perioada aceea :))).
Pentru poza zilei am un decor special, asta in cazul in care nu ati reusit sa vedeti micile reflexii din pozele de mai sus:
Data viitoare sa fac bine sa imi notez retele ca uite.. se uita. :))).
Voi ati gatit / gatiti cu faina de orez? Cum vi se pare. Mie mi se parea interesanta ca textura si miros (nu am mancat e alta treaba). Dar gogosele la cuptor ati facut ?
Mi-e dor uneori de gogosile clasice. Facea Buni unele yummy. Nu le-am mai suportat de la zaharul farin si uleiul incins. De fapt zahar pudra sa nu simt in preajma. Am o poveste nostima insa cu el - de pe la ultimele „intalniri” prietenoase. Eram in gara de Nord si asteptam sa vina o prietena cu trenul. Si pentru ca eram cu prietenul nostru drag, am luat cate un strudel cu mar. Asta era pe la inceputul anilor 2000. Bun.. eu cu strudelul in dreptul gurii, sa musc. Coboara dintr-un tren venit dinspre Moldova doi tipi pe care i-am recunoscut. Aveau o trupa numita.. Fara zahar. Acum incercati sa va imaginati. Eu cu strudelul plin de zahar pregatita sa mananc.. ei coboara - si vreau sa ii zic prietenului nostru ceva pufnesc... si tot zaharul se imprastie pe mine.. Cand treceau pe langa noi...fara zahar. Doamne.. si acum rad cand imi amintesc :)). Ca atunci m-am abtinut la greu. Cum ar fi fost - daca isi imaginau oamenii ca rad de ei sau ceva.😅 Dar dupa ce au trecut am ras cu lacrimi...
📸
Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte: ” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”
Ja ne!
6 comments :
Hmmm ce delicioase trebuie sa fi fost! Eu tocmai sunt in "focuri" cu alegerea retetelor pentru Paste. Azi probabil, voi vopsi ouale...
Faina faza 😂😉😂 am vazut totul ca un film, de aceea si pot sa rad, ca .. . Imi inchipui ca atunci a fost un pic alrfel 🤗😉
Draga Rux, numaratoarea inversa a inceput, imediat sosesc nepoteii care vor umple casa de rasete cristaline. Va doresc o vacanta minunata! Pupici si imbratisari 😘🤗💞
Vaaaai, am citit gogonele la cuptor si cand am ajuns la capat m-am dus din nou in sus sa vad unde am ratat gogonelele! 🤣🤣🤣🤣
Cred ca o singura data am facut ceva cu faina de orez facuta de mine in rasnita, dar a fost de foarte mult timp si nu mai tin minte nici ce am facut nici ce a fost.
Cu gogosile eu nu sunt prietena, nici cu clatitele, nu am tolerat niciodata aluaturile coapte in ulei in tigaie. Imi dau o senzatie ciudata in stomac, mai nou si arsuri. La cuptor nu am incercat, ar fi o idee. Piscoturile sunt interesante, parca pentru mine mai tentata as fi sa le fac sarate, ma rog, ca niste biscuiti sarati.
Nu am folosit niciodata faina de orez si nici gogosi habar nu am sa fac. Insa faza cu faina ma atrage. O sa explorez niste retete.
Multumesc pentru desert, draga Rux! Pupici si un weekend vesel si frumos!❤️😘
@CARMEN ma crezi ca uitasem de ele? Cand mi-a trimis Mami pozele ma intrebam ce-o fi aia :)))))). Apoi mi-am amintit ca am facut piscoturi cu orez - le placeau mult si gogoselele le-au placut.
Vai.. imi venea sa lesin de ras dar nu puteam iti dai seama... Si cred ca aveam o fata cu tot zaharul ala revarsat pe guler. Si eu rad de fiecare data. Si atunci am ras dupa ce au trecut oamenii - nu as fi vrut sa creada ca rad de ei, pentru ca nu era cazul. Dar sincronizarea a fost... absoluta. Buna de comedie
Mult spor la pregatiri. Doamne Ajuta sa fie totul bine!!
Pupici cu drag!! :*
@fiordaliso apropo de gogonele la cuptor, stateam si ma intrebam daca ar merge sa gatesc muraturi :))))))). Asa ca daca ai vreo idee...
Aprpo - eu nu mai primesc pe mail nici ce comentez la voi, nici ce imi raspundeti. Am crezut ca mi se pare mie (pentru ca unele comentarii sunt moderate dar nu.. ce s-o fi intamplat, nu stiu.
UItasem de biscuitii aceia desi am tot facut.
nici eu nu fac gogosile prajite. Sunt in cuptor :D Imi placeau cele prajite (buni le facea.. mama mama, dar acum nu suport deloc uleiul. Nu mai e ce era.. iti lasa asa un gust oribil plus tot felul de neplaceri.
Nu mai zic de arsuri.. senzatia de apa in gura .. bleah.
La clatite incearca varianta pancakes (fara ulei), in tigaie de ceramica (nu teflon ca si ala da arsuri printre altele ca sa nu mai zic de ce emite... :().
Hmmm nu e o idee rea.. picoturi din faina de orez sarate. Chiar.
Pupici :*
@Suzana fiana de orez e interesanta. Mirosul cand se fac la cuptor e iar interesant. Nu am mancat, asa ca nu stiu ce sa zic de gust, dar cred ca are o textura destul de crocanta ca sa zic asa, din cum se simteau la mana.
Nici eu nu mai stiu cum le faceam :)) nu cred ca am notat.
Pupici cu drag :*
Trimiteți un comentariu