Kouki si vestuta de la Buni. (Reflexii in Oglinda 56)

Buna!

Astazi era ziua lui Tanti Tanta - sora mai mica (imediat dupa) a lui Buni. Si tiza mea de zodie. Abia asteptam sa vina ziua de 21 ca sa o sun. Si apoi, de ziua mea vorbeam iar. 

Atunci cand am facut poza zilei, cu sclipiri nu m-am gandit la asta, pentru ca nu stiam exact ce voi alege pentru azi, pana la urma. Dar sclipirile aurii chiar imi adc aminte de ea. Si pentru mine marea asta insemna - sa mergem la Tanti. Daca inchid ochii vad blocul, imi amintesc inclusiv peripetiile cu liftul de cand eram mica... apartamentul... camerele.. Fasul ca se vedea noaptea si luminile din port. Tot. Si mai ales pe Tanti - ultima data ne-am vazut in 2008, la nunta verisoarei mele. La nunta lui Ralu, eu nu am ajuns. Am avut de gand, ma pregatisem.. dar multumesc parfumurilor. Si atat. Am petrecut noaptea cu Dodo, tremurand elegant pe esente de nu stiu ce or fi in acel parfum.
In anul in care a plecat trebuia sa petrecem Sarbatorile de iarna impreuna. Urma ca parintii sa mearga sa o aduca aici. Si abia asteptam. Apoi a venit decembrie...si a plecat.

Imi este foarte dor de ea. Ce bine ca inca ii mai aud vocea. E ca si cum e inca acolo. Cand am facut poza zilei nu stiam ca voi scrie despre asta. Un gand.. „aniversar” mai altfel. Tanti ar fi implinit.... 93 de ani. 

Nu stiam de fapt nici despre ce voi scrie in rest - am o gramaaaada de sertarase cu proiecte care ma asteapta. Am ales insa unul cu o reflexie frumoasa foc:

Si asa-i ca nu va aratasem vestuta aceasta? Sigur ca nu - Buni mi-a facut-o in perioada mea de absenta d e pe blog (dupa 2020 oricum...nici nu mai stiu exact - probabil 2021, dar nu am poze, culmea). Firul e sigur cumparat in aceeasi perioada cu cel de la O patura ca un curcubeu.  Sa fie din 2022 si ea? Hmmm

Oricum, pozele acestea cu Kouki sunt facute pe 2 si 4 noiembrie, anul trecut. Ina o poza cu soarele reflectat pe perete:

Si daca a fost soarele pe perete, sa fie si o serie de umbre, nu? :) Kouki prinsese drag de vestuta mea si i-o imprumutam un pic dupa ce facea baitele acelea speciale - pe care probabil le va relua pentru ca problema nu a disparut...

Dormea cu rata, dar il accepta si pe domnul morcov amigurumi, pe langa minge... nu il mai refuza categoric. Inca nu pot spune ca da din coada daca il vede :))) - cred ca inca ii mai poarta pica pentru ca nu este comestibil. Dar nici nu il mai ignora. Doarme cu el, daca e cazul :)).

Doua vorbe si despre vestuta, totusi. Este lucrata din trei parti: spate si doua parti in fata. Cu andrelele, pe dos - eu am prins cele trei parti. Si e tare draga - super purtata si iubita :D.

Revenind la azi, am zis ca, daca ma tot „joc” cu paiete in ultima perioada, sa surprind cateva sclipiri de cu ajutorul lor:

Ma pregatesc sa imi iau un scaun. Am unul.. si na, sa ii fac cadou perechea. Asa ca va las.... si poate daca am spor reusesc sa fac si un tort acolo (ca din decembrie tot incerc si nu imi iese sincronizarea haha - macar acum!)

Pe maine!

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!