3 x Bunatati cu smantana.

Si .. in ultima zi a lunii, am zis sa va povestesc despre ceva bun, pregatit cu doar trei zile in urma - ca nu cumva sa uit chiar de tot ce am mai potrivit „tura aceasta„.

Voiam sa fac atunci cand a fost Ralu pregatiri.... dar abia ne-am vazut la ochi. Totul e un du-te vino, o fuga... daca nu chiar o haituiala.

Dar sa trecem la lucruri dragute si gustoase, pana una alta. Cred ca v-ati dat seama deja ca imi place sa framant aluaturi si sa pregatesc mici bucurii pentru ai mei.  Eu oricum am de framantat zilnic (cu mici exceptii cand face Mami deja binecunoscutii covrigi). Cine vrea sa manance.. framanta :)). Vorba aceea. 

Bun.. in plan era o placinta cu branza, pentru ca a cumparat Tati cascaval de la laptaria cu caimac. Zis si facut, am potrivit iar toate cele ca a iesit aluat de trei ture :)))))).

Aluatul l-am facut pornind de la o maia (lapte caldut, faina si jumatate de cubulet de drojdie proaspata pakmaya.. adica undeva la 12.5 grame). Laptele a fost undeva la vreo 4 polonice tot. 

Am inceput cu vreo7 linguri cu varf de faina integrala, peste care am pus 2 oua, niste caimac strans de pe laptele fiert (lol) si jumatate de cana de smantana stransa de mine de pe laptele pus la prins (yey!). Am adaugat si maiaua (nu o las sa creasca prea mult) si apoi am completat cu faina alba pana mi-a iesit aluatul bun (elastic, nelipicios, stiti voi).

Din prima bucata (am impartit in trei) am intins o foaie ca pentru pizza, am pus in tava si am pregatit o crema din cantitati egale (ochiometric) de branza de vaca facuta de mine, cascaval (din branza de vaca de la laptaria cu caimac) si branza de capra (de la o doamna care are capre). Fac precizarile nu pentru reclama sau ceva dar conteaza foarte mult ingredientele. Foarte mult chiar. Am mai pus si cealalta jumatate din cana cu smantana (cana de ceai obisnuita cam la 250ml), 2 oua si am omogenizat bine. Branzeturile le-am dat pe razatoare. Si la cuptor... 15 minute spre 20 la temperatura pentru pizza (intre 5 si 6). A iesit ce se vede mai sus si s-a mancat fulgerator de catre trio-ul meu vesel (eu sunt inca fidela pizzei cu branza de vaca facuta de mine, dar bine mai mirosea).

A doua tura am incercat un upgrade (lol), o varianta „imbogatita” a melcisorilor cu masline.De data aceasta am plusat, adaugand si cascaval (daca am avut hihih) si nu vreti sa stiti cum erau calde... ha! Puf!

Aici a intrat Mami in scena si a facut si pozele de mai jos, asa ca puteti vedea cum arata inainte de impaturire si taiere in jumatate rulourile.. cam asta e ideea. In pozele de mai jos, pregateam runde cu numarul trei:

De fapt, in poza de mai sus ma putei vedea (degetele de pianist.. hahah) la treaba. Am pus pe fiecare fasie compozitie de cozonac (cacao, zahar brun de trestie si nuca data prin razatoare).. mai putin pe una, pe care am pus ciocolata rasa. Apoi am rulat, am taiat pe jumatate, urmand sa pun gemul.

Dupa ce am facut melcisorii, si am reusit sa sparg un borcan (impartisem umplutura pentru cozonac pentru 4 fasii, am facut trei si cand sa o fac pe ultima mi-a sarit efectiv brocanul de pe masa, a facut o oprire pe bancuta, una pe cutia de sub masa si apoi s-a spart elegant langa piciorul meu, sub privirile mele si ale lui Mami ... si nu glumesc, a sarit efectiv.. a fost ceva interesant, putin zis.. haha) sau nu am reusit eu, asa a avut el chemare, mai bine zis, iata si melcii dulci gata sa intre in cuptor:

Si apoi, odata gata, alaturi de fratii maslinati, pe farfuriile platou (partea mai maronie la cei dulci este nimic altceva decat ciocolata rasa.. :D):

Da stiu, o gramada de poze, dar tineti cont ca a intrat si fotograful Mami in actiune. Intre timp mare parte din ce vedeti a fost mancat, sau baza pentru crema lui Buni (ei ii pregatesc creme, pentru ca este mult mai usor si pentru digestie).

Si iata ca s-a terminat si ultima luna de toamna. Am pus azi si grau, dar nu am facut poze - poate prin decembrie, daca acesta se decide sa si incolteasca si.. nu face greva ca cel de anul trecut :O.

La inaltime. (Reflexii in Oglinda 92)

E mult trecut de miezul noptii.. de fapt e trecut si de ora 4. Voiam sa incerc sa .. nici eu nu stiu ce. Dar ... am zis ca daca tot am niste poze frumoase cu reflexii, sa le impart cu voi. 

O parte sunt de duminica spre luni, facute de Ralu si una e de acum 10 ani - tot de ea facuta. A fost pentru o zi si un pic acasa, abia ne-am vazut... dar, ma bucur si de atat.

Si uite asa calatoresc eu cu avionul :)). Si ma tot intreb daca mogaldeata din imaginea de mai jos, nu e cumva orasul meu adormit. Sau poate ca nu.. nu am reusit sa aflu de la Ralu. Dar seamana, asa un pic :)).

Si ajungem acum la cele doua poze, facute la aproape 10 ani distanta! Prima, de mai jos, este din 22 noiembrie 2014. Cea de-a doua, din 25 noiembrie 2024:

Sper sa le fi gasit si voi interesante si sa fi adus si voua un pic de bucurie - aceea a copiilor care gasesc, sau privesc ceva interesant.

Va multumesc pentru ganduri - am reusit sa va raspund la comentarii si sa scriu acest articol.. si sa las vreo 3 ganduri pe la voi.. Imi pare rau ca nu am putut trece pe la toti, chiar mi-ar prinde bine, sincer, dar trece timpul acesta asa de repede :)) si maine am multe de bifat pe lista, pentru ca vineri iar vine un mic hop de trecut.
        

(multumesc in avans pentru ca ma adaugati voi in tabel :* si voi reveni cat de curand pe aici 🙏🏻, sper eu, nu in safe mode .. haha)

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!   

Miercurea fara cuvinte - Muntii vazuti din turnul de fildes.

Episodul 369 de la Miercurea fara cuvinte - care, dupa o plimbare prin blogosfera pe la prieteni dragi, s-a intors acasa, inapoi, la  Carmen.

☔☔☔

Tema: Muntii cu zapada, din turnul de Fildes (24 noiembrie)

📷 1 poza zilei cu Lottie

📷 2-3 cum s-au vazut muntii pe 24.11.2024

☔☔☔☔☔☔

-📷 mai multe episoade 📷-   

Mica pauza.

 

Hei... cred ca imi voi lua o mica pauza. Ramane sa fac in continuare poza zilei (pentru ca am subiecte suficiente) si voi recupera articolele cand se va putea.

Vreau sa rezolv ce e de rezolvat foarte urgent in casa si sa reusesc sa fiu gata si cu premiile pana pe 11, cand voi afla unde merge si cel de la Copilarim (plus pe 6 cele de la PV). Asa ca.. asta e compromisul. Acestea fiind zise, nu stiu daca voi putea onora AEC anul acesta, dar sigur Calendarul Advent va fi, pentru  ca materiale craciunistice am adunate si din anii trecuti si nu am reusit sa vi le prezint. Clar, vom avea traditionalul calendar advent - stiti al catelea este anul acesta? Daca am inceput din 2010.. ho ho ho.

Imi cer scuze ca voi ajunge cu intarziere sa las ganduri pe la voi - dar de gandit chiar ma gandesc mereu :).

Imbratisari si... sa ne recitim cu bine, cat mai curand :D!!

PS: poza cu Risu si o parte din premiile deja gata (in spatele ei), facuta asta vara, pe cand inca eram .. „in grafic„ :D

Padure... Padure, tu....

Cautam, de curiozitate, piesa Padure Padure (inca nu stiu cum suna si despre ce e vorba exact, doar ca a fost alaturi de o alta - Bun ii vinul ghiurghiuliu - interpretata de Pheonix in anii 60). Evident, fara sorti de izbanda (desi pe cealalta piesa am gasit-o... ).

Dar.. mi-a aparut o piesa Padure pe youtube si am zis sa vad.. cine stie, poate aia o fi si este reinterpretata de altcineva. Si... am sa va prezint nu una, ci 3 variante, ale ei. Toate trei in interpretarea Irinei Rimes (care de fapt e Rimeș, nu stiu de ce am avut eu senzatia, poate de la toate numele acestea de scena mai toate englezite, ca s-ar citi altfel, oh well, mistery solved).

Varianta de videoclip, arata in felul urmator (si intre noi fie vorba, super tare clip, concept, realizare tot.. desi trebuie sa recunosc ca, imi plac ceva mai mult variantele de live ale piesei):

Prima versiune pe care am ascultat-o eu, a fost insa cea din urmatorul live si inca de la inceput mi s-a parut foarte.. cum se spune acum? TARE:

Desigur, mie imi place Ciuleandra si imi place si Bolero-ul lui Ravel... chestia asta de crescendo.. din ce in ce mai repede, din ce in ce mai tare (ca sonoritate)... ceva care creste in intensitate... viu... pulsand a viata. In fine.. mai bine ascultati singuri - sper sa va placa si voua.

In cele din urma, a treia varianta face parte dintr-o serie de 4 piese si a fost descoperita ulterior (la diferenta de o saptamana, cand reusesc eu sa ma ocup, in sfarsit de bucataria blogului... )

In clipul de mai sus, piesa de afla pe pozitia 3 din 4. Iar mai jos iata si versurile:

Pădure, pădure, tu
Ți-aș da pân' și sufletul
Adă-mi badea înapoi șî-ți aduc soare și ploi
Ți-aduc lacrimi de măicuță
Adă numa' pe bădiță
Or' dau drumu' la strigoi
Adu-mi badea înapoi

M-am bucurat de descoperire... auzisem tot acum, recent, un fragment de ceva piesa cu inspiratie folclorica, interpretat de Theo Rose (de fapt cred ca de la numele ei am tras eu concluzia ca si Rimes e englezism.. lol), ceva cu sambata nu stiu ce.. Aflasem si de Ma Ra Mu de la Pompilia... nu arata deloc rau :). 

Un Pitigoi calator (amigurumi).

La inceputul anului (daca nu chiar inca de la sfarsitul lui 2023) mi-am propus eu ceva: sa fac cate o ingerasa pentru fiecare dintre voi. Am reusit fix 2. Ca apoi, vara, s-a schimbat macazul si efectiv, oricat am incercat, nimic nu s-a mai legat. Nu-i nimic, ca nu ma las.. am schimbat tactica. Pana la urma, voi continua si seria ingeraselor, in anii ce vin...

Textul este scris in diferite etape (de exemplu acest paragraf este compus in decembrie) - la momentul in care articolul ar fi trebuit sa apara, Ralu deja se pregatea sa vina la noi pentru aproape 2 zile teoretic, dar fizic, prezenta s-a rezumat la cateva ore. Bune si acelea, cat sa ne vedem un pic.  Am aflat doar cu vreo 5 zile inainte. In alte conditii, probabil ca as fi rupt croseta :))) si pregatit tot ce aveam in plan, dar acum, cu chiu cu vai, abia am reusit sa fac un singur lucru, la limita cu timpul.

In plan aveam doua zanute pentru baieti, ca sa le puna in oraselul lor magic, de Craciun. Si ingerasa pentru Carmen - pentru ca aveam ocazia sa o strecor si pe ea in rucsacul lui Ralu. Practic... cu vreo 3 zile inainte sa vina, mi-a devenit din ce in ce mai clar ca nu va iesi figura si de-ar fi sa stau in cap :))). Asa ca m-am reorientat, cautand ceva ce ar putea fi, de exemplu, asezat si in pomul de Craciun, sau pe acolo.. :). Pentru ca, daca anul trecut am reusit sa fac si decoratiuni, anul acesta .. ma bucur ca sunt. Si atat.

Carticica aceasta cu mici pasari este o comoara (are si un mic liliac pe acolo). M-am bucurat ca am gasit culori care sa bifeze cromatica propusa de pitigoiul ales. Mi-a placut de el tare. Auriu (sau galbui, cum vreti) - mi-a amintit de buclele vesele ale lui Carmen. Si cu acel azuriu, al cerului... ca niste ferestre limpezi spre cer.. Jucaus, pus pe sotii si sursa de buna dispozitie. Ales a fost!

Lottie a fost ajutata de Raza de Soare sa adune toate materialele si ne-am si documentat putin. A fost o mica evadare din cotidian, binevenita.

In cele din urma am facut si o punguta origami - imi place modelul acesta .... desi cred ca va ajunge destul de sifonata, pentru ca uitasem sa iau in calcul ca va calatori in rucsac... :)).

Pe ultima suta de metri am colorat si o felicitare pe care o printasem mai demult. Ce bine - tocmai acum s-a gasit si printerul meu sa nu coopereze. Ba nu se vede prin wifi, ba nu mai are cerneala (desi abia am schimbat cartusul.. cam asa cu „usurarea„ vietii - era mai complicat cu acele cartuse pe stil vechi, fara serii si alte bazaconii. deh).

Intre timp (salutari iar din decembrie deja), Pitigoi Vioi a ajuns in Germania si a plecat mai departe catre destinatia finala :D. 

Si-asta a fost povestea.

22 de Dodo, amintiri si ... reflexii. (Reflexii in Oglinda 91)

Hei!

Azi se implinesc 22 de ani de cand a intrat Dodo in viata mea. Cam pe la ora asta ... ce  ciudat.. a venit pe la 7 seara si ceva, a plecat  pe la 7 seara si ceva. Multa vreme nu am realizat in ce zi de Mare Sarbatoarea a venit - dar toata viata am simtit cum m-a aparat si.. chiar si acum.

Poza cu el in prima zi am mai pus pe blog (la diverse aniversari). Nu am foarte multe din parioada lui de bebeluseala (adica de la 2 luni jumate cat avea cand a ajuns.. pana pe la 1 an), pentru ca primele 2 saptamani le-a bolit de la vaccin si deparazitare... si uite-asa ne-am trezit ca baiatul a crescut :)). 

De Revelion (2002-2003) am petrecut impreuna (eu si el) :D. Si atunci s-au facut cateva poze. Eu am avut inspiratia sa imi lipesc o steluta  pe fata (da, aia e o steluta albastra), pe care o pescuisem de pe ai mei - fusese ceva gen confetti). Bine, nu era lipita, doar asa, asezata.. ca sa fie festiv. Deci chestia aia de pe barbia mea e o steluta albastra :)))).

Zanul care asa ar fi trebuit sa creasca de mult, nu s-a lasat pana cand a devenit baiatul mare pe care il stiti probabil deja. Dar pe atunci era cred.. inca mai mic decat e Kouki. Cu taote ca snururile lui rebele il faceau sa para mai mare :)).

Ah.. si eu aveam snururi.. e perioada scurta in care am avut semi-permanentul acela simpatic, care, dupa fiecare spalat pe par, ma transforma intr-o adevarata rockerita :)))))))). Si daca tot am amintit de acest amanunt, odata (desi poate am mai povestit), pe cand incercam sa imi susuc snururile...m-am trezit blocata, cu nasul in covor... Ralu nu mai putea de ras - privind scena din pat, unde statea cocotata... nu imi era mie atat de faptul ca riscam sa raman fara cateva snururi... ci nu care cumva sa se inece copilul... din fericire, pentru el si pentru mine, trilurile Ralucai i-au atras atentia si - baiat destept - s-a napustit asupra puloverului alb ca neaua agatat de marginea scaunului, pulover mult iubit de Ralu.. moment in care rasul ei a inghetat si s-a transformat in altceva... acoperit de rasul meu hahaha.. dar stati pe pace, l-am luat pe micul bandit de pe puloverul alb, la timp).

Inapoi in zilele noastre, acum cateva zile, pe 16 noiembrie, a trimis mami pe whatsapp, in grupul nostru, o poza foooooarte faina, pe care scrie clar RIO (adica eu asa am vazut...). Asa ca am sutit-o incantata sa v-o prezint:

Si poza de ieri cu imagini cu zapada proaspat cazuta, surprinsa de pe geamul deja impodobit, este tot sutita, de data aceasta via Ralu. Si ma bucur daca v-a placut.

Sunt la zi... insa doar cu articolele... imi propusesem sa le fac ceva celor mici (mari) sa le trimit pentru sarbatori.. dar nu ma incadrez... si nici la alte planuri creative nu stau prea bine, din pacate. M-am horatat sa las planurile deoparte. Fie ce-o fi. (probabil ma va tine timp de cateva minute, dar e bine si atat... hahaha)

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!  

 

Miercurea fara cuvinte - Intre Zapada de azi si Inimioare de Dodo.

Episodul 368 de la Miercurea fara cuvinte - care, dupa o plimbare prin blogosfera pe la prieteni dragi, s-a intors acasa, inapoi, la  Carmen.

☔☔☔

Tema: Zapada de 20 noiembrie si inimi de Dodo

📷 1 poza zilei alaturi de Lottie

📷 2 poza de azi de la Ralu

📷 3-4 inimi de labuta de Dodo din 10 iunie 2017

☔☔☔☔☔☔

-📷 mai multe episoade 📷-   

🔕Am recuperat

Bebelusele garoafe. (Bucuria de decembrie - premiu PV)

Terapie cu aluat sau ce am mai inventat.

Terapie cu aluat sau ce am mai inventat.

Intideauna am incercat sa gasesc o rezolvare... ceva,  o solutie acolo. Mie sa gatesc imi face bine de multe ori - mai ales cand e vorba de preparate pe baza de aluaturi :))). Pur si simplu imi place sa ma joc si din toata joaca aceasta sa iasa ceva bun.

De exemplu acum cuvintele vin greu si am senzatia ca nu reusesc sa spun exact ceea ce as vrea si oricat le-as aranja tot ar lasa loc de interpretari - probabil ca sunt minunatele efecte secundare ale tocarii respectului si incredererii de sine, plus nedreptatile de rigoare. Asa ca, tin sa fac precizarea din cap, ca s afie clar ca nici nu ma laud si nici nu ma vait. Ca sa fie clar.

Doar ma exprim cu ceva mai mult umor sec si autoironie. Acum aveti contextul, sau, cum sa zic, punctul de vedere (?!)... hmm nu, nu cred ca e potrivit, mai degraba ughiul din care sunt transmise gandurile. Cred ca e un unghi destul de inchis :)))).

Introducerea a fost oarecum facuta, apoi subiectul este prezentat in titlu.. si acum rezolvarea conflictului :)))). Adica la treaba.

Ce am folosit la aluat(si maia):

👀 1 sticluta de 400 ml de smantana pentru frisca (am vrut pentru ziua lui Buni, dar a ajuns tardiv si am zis sa o valorific totusi)

👀 2 oua

👀 jumatate de borcanas de iaurt de la Artesana (cred ca 300 si un pix are borcanasul intreg)

👀 1 drojdie proaspata (25g de la Pakmaya)

👀 faina intermediara de la Moara cu Pietre si alba, tot de la ei)

👀 6 polonice de lapte de la Artesana (cam 300ml)

Pentru umluturi:

👀 branza de capra (de la o doamna care are capre)

👀 branza de vaca (facuta de mine)

👀 jumatate de borcan de smantana de la Artesana

👀 2 oua

👀 masline 

👀 amestec pentru cozonac (nuca data pe razatoare, cacao si putin zahar brun de trestie
👀 gem de prune, para si mar facut de mine si mami 

Am facut maiaua din drojdie (pe carea am maruntit-o), 2 linguri de faina alba si jumatate din cantitatea de lapte, caldut.
In bolul de framantat am pus 12 linguri (cu vaaaaarf) de faina intermediara, smantana de frisca, iaurtul, cele doua oua, laptele si apoi am amestecat putin si adaugat si maiaua. Dupa care am completat cu faina alba, pana cand am reusit sa obtin un aluat elastic.

Am luat cam o treime din el si am intins o foaie in tava. Am pregatit umplutura pentru placinta. Am dat pe razatoare branza de capra (care este sarata, asa ca nu am mai adaugat deloc sare), apoi branza de vaca facuta de mine, apoi am adaugat ouale si mantana. Am amestecat bine pana cand s-a facut o crema. Am dat la cuptor 25-30 de minute la temperatura medie. A rezultat placinta din care se poate vedea o 1/4 mai sus.

Urmatoarea tura a fost un mic experiment. Imi doream de mult sa fac melcisori si sa folosesc masline. Habar nu am daca asa se face. Eu am impartit cantitatea ramasa in doua. Apoi am impartit iar in doua. Am intins o foaiepe din care am taiat 4 fasii. Am rulat fiecare fasie, apoi am taiat-o in jumatate. Am facut o gaura in mijloc si am pus  in ea o maslina la care am scos samburele. Cele verzi nu vor sub niciun chip sa se desprinda usor de sambure. Celelalte insa colaboreaza frumos.

A iesit ceva fantastic de aromat si, daca as fi folosit doar faina alba, ar fi semanat si mai bine cu foietajul. Oricum... mi-a placut mult rezultatul. Am facut si o mica impletita intre melcisori.

La ultima tura am mers pe dulce. Eu nu pun in aluaturi nici sare si nici zahar. Il pot folosi la ce vreau eu. :))). 

Am facut iar melcisori.. dar, de data asta, am incercat alta varianta. Dupa ce am taiat fasiile pe care urma sa le rulez, am pus pe fiecare cate un firicel de compozitie pentru cozonac (am avut 2 linguri de nuca data pe razatoare, am pus o lingura de cacao varfuita si una de zahar rasa..), apoi am rulat, apoi am taiat in jumatate obtinand doi melcisori. Pe partea dinspre mijloc, unde fusese taiat, am pus gemul de fructe. 

Apoi mi-am imaginat ca va iesi bine.. am bagat la cuptor.. si a iesit ce se poate vedea. Cumva... m-am simtit ca in vremurile bune, cand pregatea Buni masa de sarbatori... 

Motiv pentru care mi-am permis sa fac mai multe poze si impart si cu voi bucuria mea pe ziua de azi. M-am gandit la toti cei dragi, de aici... si numai. Si m-am bucurat sa le pot face .. o bucurie.

Recunosc ca mi-a fost cam pofta, mai ales de ultimele doua variante. Insa m-am rezumat la pizza mea cea de toate zilele, mai ales ca in ultima vreme dragutul meu corpusor s-a gandit sa imi faca tot felul de surprize :)))). Si na.. nu e cazul sa fac vitejisme cu masline (desi teoretic sunt bio) sau gemuri de furcte.. :))). 

Asta ca sa nu fiti prea tristi, ne bucuram impreuna de poze.... deocamdata.

De azi in 17 zile e Sfantul Nicolae (sper sa vina sa imi aduca macar o nuielusa.. doar sa vina). Si de pe 6 decembrie pana pe Craciun ... mai sunt 19 zile :)). Si azi suntem in 19 :)).