Tablouri printre norisori. (Reflexii in Oglinda 89)

        

Lottie se crede vara, pe iarba verde - o inteleg, costumatia ei este cam de „mariner” (lol). porbabil va trebui sa fac ceva in aceasta privinta. Dar...pana atunci, s-a gandit ea sa cotrobaie iar prin sertarele cu amintiri si a.. a picat intr-un din Toshi (=primul meu laptop)... unde am gasit trei poze de pe vremurile in care camera mea era inca ... ce trebuia sa fie. Si mi s-a facut un doooooor, incat am zis ca macar sa ne uitam impreuna la poze, mai ales ca sunt ceva reflexii interesante prin ele.

Tabloul de la capul patului este o acuarela realizata de pictorul A. Stoenica. Un peisaj - Mestecenii de la Reci. Este cadoul primit de mine cu ocazia majoratului. Eu mi l-am ales. Cred ca v-am mai povestit. Poate... de ziua mea, pe 22 martie, in acel an a nins. A nins la Brasov (nu si in Pitesti). Am fost cu parintii si cu Ralu acolo, ne-am bucurat de zapada si seara am iesit in plimbare spre gara. Era feeric. Si am intrat sa ne incalzim putin intr-o galerie de pictura - a fost o descoperire de moment. Acolo erau cateva acuarele cu peisaje, cateva cu biserici. nu stiu daca mai era si altceva, dar de acestea imi amintesc foarte bine. Eu m-am lipit de tabloul acesta. Se pare ca si el de mine. Nu mi-a venit sa cred cand parintii au zis ca mi-l cumpara (si am rasuflat usurata pentru ca nu a fost scump - desi, intre noi fie vorba, e nepretuit). Pe spate am dedicatie de la autor :). Iubesc tabloul acesta - pintre altele, Reci se afla in drum spre Covasna, unde a lucrat Tati intr-o vreme... Si apoi, in tablou sunt mesteceni.. iar Dodo doarme sub mesteceni. Si ca veni vorba despre mesteceni.. realizez cat de veche e poza. :O.Cred ca este de acum 20 de ani. Da, din 20 mai 2004. Initial am zis ca nu se poate, dar eu am camera foto din 2004... iar pe pereti inca nu aparusera celelalte tablouri. De exemplu sub acesta mai sunt trei: un acrilic cu mesteceni si de o parte si alta acestuia (care e micut) doua goblenuri micute la randul lor.

Acest tablou cu Notre Dame a fost primul pe care l-am primit, in 97, din cate imi amintesc. E amuzant ca... l-am luat via cabinetul de stoma. :))))) Macar daca am stat cu gura cascata am avut ce admira - mi s-a parut ca merge perfect cu a mea camera. Pe vremea aceea nu aveam tapet... :). Aveam postere.. haha.

Oh da... pozele astea chiar sunt din 2004 :))))). Cele doua tablouri de mai sus se afla de multa vreme deja de-o parte si de alta a tabloului cu Notre Dame. Cred ca le avem cam din 99. Cu siguranta de fapt - sunt copii dupa Miro. Cel albastru e al meu, celalalt era al Ralucai (dar cum nu a manifestat dorinta de a il pastra l-am adoptat cu prima ocazie (nu de alta dar imi placea). De fapt de aia are alta culoare de rama :))).
Intre timp, in locul lor, am pus doua icoane. In prima faza insa nu am realizat ca pozele sunt asa de vechi.. Ceva insa mi se parea curios - la prima poza.. era prea... mult spatiu gol. Abia cand am inceput sa scriu textul, mi-am dat seama ca lipsesc celelalte tablouri.. si apoi, uitandu-ma iar, cu atentie, mi-am dat seama ca vorbim de alte vremuri.... cumva, mai luminoase, cu toate ca erau si ele, la randul lor, zbuciumate.

Colivia mea  cu norisori pufosi  :). Imi lipseste... 

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!