Totusi... ca voi sunt.

Aveam in plan pentru astazi sa abordez un pic capitolul premii - pentru ca am o restanta nu doar in faptul ca (desi ma ingrijisem de la inceputul anului sa fiu la zi) iar am ajuns sa aman trimiterea pentru decembrie - cred ca voi face in asa fel ca sa le grupez in viitor pe toate odata :)))))). De labun inceput. Partea buna este ca vor veni toate odata. Oricum la ce incurcate sunt acum toate, in ceea ce ma priveste, intr-un fel, intre noi fie vorba, poate e mai bine sa le grupez toate odata. 

Dar  cum de am schimbat ideea pe care o aveam? Pornind de la articolul cu citate al Suzanei (la finalul gasiti linkul catre el), mi-am amintit de un fragment dintr-o piesa din anii 60, mai precis 1968 - descoperire recenta pentru mine (de parca ne-am jucat de-a v-ati-ascunseleam nu alta). Piesa se numeste Totusi ca voi sunt. Si rezuma foarte bine ce ar trebui sa nu uitam. Da. fiecare suntem unici, avem o stralucire aparte, dar totusi... suntem la fel. Oameni. E usor si uneori convenabil sa se uite acest amanunt...

Lottie voia sa se pozeze cu imagini de arhiva de clip.. dar eu am gasit o imagine primita de la Tati, o imagine care mi-a placut mult - asa ca am convenit sa o aiba ca imagine de fundal.. plus ca, azi am zis sa incercam ceva din garderoba papusilor, ca idee - sper sa ii pot face si ei hainute pe marimea ei.

Iata imagini de arhiva! Mie imi plac mult inregistrarle de „epoca”- in sensul de inregistrari facute la momentul in care se intamplau anumite lucruri. Au un „parfum” aparte. Si cumva, poate si copilarind mai mult alaturi de Buni, dar nu doar de aceea (nu stiu cum sa explic afinititatea catre acea perioada) am fost mereu atrasa de imagini din perioada anilor 60-70, ba chiar si mai vechi (40-50). Daca tot am gasit asa ceva (si sunt foarte putine, din pacate), de ce sa in impart - poate va vor parea si voua interesante si va vor bucura, de ce nu (cand imparti bucurie ea creste in intensitate, deci e benefic). 

Primul film este datat ca fiind din 1968. Are si comentarii - pentru ca este parte dintr-un documentar. Ceea ce il face interesant, pentru ca aduce si informatii, pentru cei ce vor sa cunoasca un pic istoria fenomenului. As fi preferat sa gasesc „clipul” integral si la o calitate mai buna, dar.. calul de dar, stiti voi cum se spune, nu se cauta la dinti. 

Al doilea film este realizat in Timisoara de aceasta data. Fara intreruperi, cu o calitate in care poti ghici ceva mai bine chipurile celor ce am inteles ca au reprezentat un veritabil pericol cultural si social (hahahha eram ironica evident). Desigur ca, pentru cei obisnuiti cu „norme”, cu inchistari si uniformizari (si aici nu ma refer neparat la uniforme, al caror rol il pot intelege necesar in anumite cazuri, ci la o gandire si un comportament definite prin liniaritate.. un lucru destul de priculos, daca stam sa ne gandim ce presupune in general pentru om o linie dreapta).

In cele din urma, avem si varianta de pe disc (reediat pe cd) si mai jos voi adauga si versurile (preluate de aici). Ma bucur ca se gasesc versurile online... a fost o vreme in care am scos versuri (si nu mereu e usor, pentru ca uneori nu se intelege foarte clar) la greu... asa ca pe mine ma ajuta sa mai castig niste timp (desi probabil ca esxista riscul sa mai scape si greseli..).

Vad o lume mirata
Ce se uita la mine
Uluita de parca
N-as fi de pe Pamant.
Mi se pare ca-s centrul
Unor discutii aprinse.
Nu le vad insa rostul
Caci totusi sunt ca voi.

Vad o lume pornita (ba-da, ba-da)
Sa ma judece aspru
Cand zambesc unei fete,
Cand rad sau cand plang.
Mi se pare ca-s centrul
Unor discutii aprinse.
Nu le vad insa rostul
Caci totusi sunt ca voi.

(solo)
Mi se pare ca-s centrul
Unor discutii aprinse.
Nu le vad insa rostul
Caci totusi sunt ca voi.

Vad o lume intreaga
Ce-a uitat tineretea
Cu visuri indraznete
Ce-au trecut ca un vant.
Si-atunci de ce oare
Sunt discutii aprinse
Cand si voi stiti prea bine
Caci totusi ca voi sunt.
Ca voi sunt..
Ca voi sunt..
Ca voi sunt.

Valabil si acum, nu? Prea valabil as spune... dar la ce sa te astepti cand, peste tot in jur, oamenii sunt invatati, incurajati si impinsi sa judece, sa barfeasca, sa invidieze, sa se compare si sa se lupte unii cu altii.. sa se sfasie cu ghiarele, sa se calce in picioare, sa se sape, sa se urasca... si tot asa. E simplu: dezbina si cucereste  functioeaza perfect. 

Ce se poate face? Sa nu uitam sa fim ceea ce ar trebui sa fim. Oameni. Si sa facem tot ce putem pentru a trai frumos si a aduce bucurie celor din jur.. pe cat posibil. Sa ne sustinem, sa ne ajutam, sa ne admiram, sa ne inspiram, sa cream - constructiv (fac precizarea pentru ca se merge din pacate pe creatie-distructiva mai mult), sa oferim fara sa asteptam ceva in schimb, sa primim si sa fim recunoscatori, sa fim o echipa... si sa in competitie, doar cu noi.... Se poate, daca se doreste cu adevarat.

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”. 

Pe curand !