22 de Dodo, amintiri si ... reflexii. (Reflexii in Oglinda 91)

Hei!

Azi se implinesc 22 de ani de cand a intrat Dodo in viata mea. Cam pe la ora asta ... ce  ciudat.. a venit pe la 7 seara si ceva, a plecat  pe la 7 seara si ceva. Multa vreme nu am realizat in ce zi de Mare Sarbatoarea a venit - dar toata viata am simtit cum m-a aparat si.. chiar si acum.

Poza cu el in prima zi am mai pus pe blog (la diverse aniversari). Nu am foarte multe din parioada lui de bebeluseala (adica de la 2 luni jumate cat avea cand a ajuns.. pana pe la 1 an), pentru ca primele 2 saptamani le-a bolit de la vaccin si deparazitare... si uite-asa ne-am trezit ca baiatul a crescut :)). 

De Revelion (2002-2003) am petrecut impreuna (eu si el) :D. Si atunci s-au facut cateva poze. Eu am avut inspiratia sa imi lipesc o steluta  pe fata (da, aia e o steluta albastra), pe care o pescuisem de pe ai mei - fusese ceva gen confetti). Bine, nu era lipita, doar asa, asezata.. ca sa fie festiv. Deci chestia aia de pe barbia mea e o steluta albastra :)))).

Zanul care asa ar fi trebuit sa creasca de mult, nu s-a lasat pana cand a devenit baiatul mare pe care il stiti probabil deja. Dar pe atunci era cred.. inca mai mic decat e Kouki. Cu taote ca snururile lui rebele il faceau sa para mai mare :)).

Ah.. si eu aveam snururi.. e perioada scurta in care am avut semi-permanentul acela simpatic, care, dupa fiecare spalat pe par, ma transforma intr-o adevarata rockerita :)))))))). Si daca tot am amintit de acest amanunt, odata (desi poate am mai povestit), pe cand incercam sa imi susuc snururile...m-am trezit blocata, cu nasul in covor... Ralu nu mai putea de ras - privind scena din pat, unde statea cocotata... nu imi era mie atat de faptul ca riscam sa raman fara cateva snururi... ci nu care cumva sa se inece copilul... din fericire, pentru el si pentru mine, trilurile Ralucai i-au atras atentia si - baiat destept - s-a napustit asupra puloverului alb ca neaua agatat de marginea scaunului, pulover mult iubit de Ralu.. moment in care rasul ei a inghetat si s-a transformat in altceva... acoperit de rasul meu hahaha.. dar stati pe pace, l-am luat pe micul bandit de pe puloverul alb, la timp).

Inapoi in zilele noastre, acum cateva zile, pe 16 noiembrie, a trimis mami pe whatsapp, in grupul nostru, o poza foooooarte faina, pe care scrie clar RIO (adica eu asa am vazut...). Asa ca am sutit-o incantata sa v-o prezint:

Si poza de ieri cu imagini cu zapada proaspat cazuta, surprinsa de pe geamul deja impodobit, este tot sutita, de data aceasta via Ralu. Si ma bucur daca v-a placut.

Sunt la zi... insa doar cu articolele... imi propusesem sa le fac ceva celor mici (mari) sa le trimit pentru sarbatori.. dar nu ma incadrez... si nici la alte planuri creative nu stau prea bine, din pacate. M-am horatat sa las planurile deoparte. Fie ce-o fi. (probabil ma va tine timp de cateva minute, dar e bine si atat... hahaha)

📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:

” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”

Ja ne!