sâmbătă, 20 octombrie 2018

Sortulet. A treia tema de la provocarea verde de octombrie.


Buna!
Iata ca a venit si timpul sa va povestesc putin despre cea de-a treia si ultima tema de la Provocarile Toamnei - Octombrie 2018!

🍁

Cu numarul #34 pe tricou, tema "Sortulet" si-a facut debutul in 2015.
Eu am lucrat doua sortulete de inspiratie japoneza. Despre sortuletul meu cu doua fete am povestit si aici si aici pe vremea cand inca lucram la el - poate sunteti curiosi sa vedeti cateva imagini din "culise". Cel de-al doilea proiect este: Sortuletului Micutei.
Proiectul realizat de Oana il puteti vedea aici, purtat cu gingasie de draga noastra Daria. Iar celelalte creatii inscrise atunci pe aceasta tema, le gasiti in Galeria de creatii "Sortulet"

Acestea fiind scrise, va las sa urmariti filmuletul de astazi, in care povestesc despre sortuletul meu, despre ce alte proiecte ati mai putea realiza si nu numai:


Va puteti inscrie creatiile pana la sfarsitul lunii (pentru premiul grafic) sau pana pe 30 noiembrie.

🍂

Sper ca v-a fost de folos acest tutorial si ca v-a placut si filmuletul pe care l-am realizat si in care am incercat sa va mai ofer cateva idei. Va doresc mult spor la creat si sper sa ne intalnim pe provocari verzi in tabelul cu creatii. Nu ezitati sa imi scrieti pe adresa de mail provocariverzi[@]gmail[.]com daca aveti nelamuriri si intrebari - va voi raspunde cu drag!
Va doresc o sambata placuta si ne vedem maine, cu un nou episod din Timp pentru Tine!!

🍁

Later edit: Si La multi ani Carmen 🍰!!!!! Chiar ma intrebam cand am pregatit articolul de ieri ziua ta cand este... ma gandeam sa fac niste ”sapaturi„ duminica :))).  Am ales o piesa foarte colorata (mi-au placut mult imaginile folosite in clip) si vesela de la The Beatles. Sper sa iti placa :D. Pupiiiiiici!!!

The Beatles - Birthday-


Pupici :*

vineri, 19 octombrie 2018

Kokoro no Sora [Arashi]



Hello!!
Azi as vrea sa fac o dedicatie speciala Dianei 🎊! Am un ceva cu "samurai" pregatit pentru tine 🎉. Ceva mai modern asa, dar cu multe influente traditionale. O punte intre trecut, prezent si viitor!
"Cerul inimii" (caci asta e traducerea titlului) a aparut in 2015 pe albumul Japonism care culmea coincidentei, s-a lansat chiar pe 21 octombrie. Pe cuvant ca acum am citit si eu acest lucru! Nici ca se putea potrivi mai bine. Daaaaar, eu am ordinea asta de melodie vineri si Timp pentru Tine duminica, asa ca iti fac urarea muzicala azi.
Mai multe informatii despre piesa si album puteti gasi desigur pe wiki. Mie mi s-a parut foarte interesant cum au imbinat elementele in videoclip. Daca aveti cele mai elementare cunostinte despre cultura si civilizatia japoneza veti putea observa o multime de simboluri in el: de la influentele din costume, la instrumentele traditionale, la nisipul "pieptanat".. si cate si mai cate. Coregrafia iar aduce in prim plan elemente stilizate specifice, iar colaborarea cu artistul Tomoyasu Hotei (chitaristul) a fost una cat se poate de fericita (apropo, el a compus pentru Kill Bill al lui Quentin Tarantino - poate va este cunoscut respectivul film :D ).


- videoclip -

Eu am vazut si varianta live (din fericire am pe dvd turneul Japonism din toamna lui 2015) si m-am gandit sa va arat si fragmentul din concert. Cand il cautam am dat si peste cel din 2016 (pe care nu il  am... :( este combinat cu turneul "are you happy?"...tz, nah nu le poti avea pe toate, dar uite l-am vazut pe net macar):


- varianta live, turneu Japonism toamna lui 2015, subtitrare in spaniola -
- varianta live, turneu Japonism vara lui 2016, de pe la "minutul 3:00" -

Al doilea clip de mai sus e in combinatie cu inca o piesa de pe album - Miyabi Night; pe ecranul din spatele lor apar niste imagini superbe - piesa ne plimba cumva prin anotimpuri. Daca aveti chef si sunteti curiosi o puteti asculta si pe aceea :).

Versuri (via Yarukizero)
Romaji:

Me wo tojite Ryoute wo hiroge Kaze wo dake Jiyuu no tsubasa
We are samurai Yamato nadeshiko Mai odore Honoo no you ni

Kiseki no hoshi wo furusato ni Meguri aeta ichigo ichie
Onaji yume wo bokutachi wa Zutto oikake tsudzuketeru

Me wo tojite Ryoute wo hiroge Kaze wo dake Jiyuu no tsubasa

Hito wa daremo ga chousensha Mayoi to madoi tatakatte Kizutsuitemo shinjiteru Kitto hikari wo tsukameru to

Haru machi zakura Tsukiyo no hanabi Moeru yuuyake Fuwari hatsuyuki
Donna toki mo hanaretetemo Kokoro ni onaji sora ga aru

Shiawase no kakera wo Itoshiki setsunasa wo Wakachiai Kizuna ni kaete
Yasashisa wo hokori ni Kedakaku shinayaka ni Egao wo mirai ni tsunagu koto ga Bokura no shimei daro

Here is El Dorado Kakomareru ao
Hoka no sora to tsunagu (Hey, hello)
Hibiku kono uta wo Hitotsu ni utaou
Motte tattoki kono wa wo (Kono wa wo)
Meguri meguri yuku Shunka shuuto
Yaoyorozu shuugou (We're like gobugyou)
Zutto fudou no chi e to yukou
Susanoo chirasu fuubou (You know)

We are samurai Yamato nadeshiko Mai odore Honoo no you ni

Kodoku ya namida wo Itami ya kanashimi wo Wakachi ai Yuuki ni kaete
Yasashisa wo hokori ni Kedakaku shinayaka ni Egao wo mirai ni tsunagu koto ga Bokura no shimei daro

Me wo tojite Ryoute wo hiroge Kaze wo dake Jiyuu no tsubasa
Mai odore Arashi no you ni
🎎

English:

Close your eyes Open your arms Embrace the wind, riding on wings of freedom
We are samurai men and the beautiful women of yamato nadeshiko Dance, like flames flutter about

This miraculous planet is our home
And that by chance, we happened to meet, it's a once in a lifetime encounter
We were always chasing after the same dream

Close your eyes Open your arms Embrace the wind, riding on wings of freedom

Everybody is a challenger, fighting with doubts and illusions
Even if we get hurt, we'll keep believing That we'll grab hold of the light someday

Cherry blossoms waiting for spring Fireworks on a moonlit night Blazing sunsets The gentle first snow of winter
No matter when, no matter how far we're apart The same sky is within our hearts

By sharing broken pieces of happiness, past loves that hurt, it changes into bonds that link us
Our kindness is our pride Dignified and graceful Connecting these smiles to the future is our mission, don't you think?

Here is El Dorado
The blue of the sky surrounds us all, connecting us to other skies (Hey, hello)
Heard from afar, let's sing this song as one
We think of this peace as something precious (This peace)
As the seasons change
Everybody, gather together! (We're like five magistrates)
Let's go to an immovable land where we can always stay
We're a windbreak that scatters the god of storms, Susanoo (You know)

We are samurai men and the beautiful women of yamato nadeshiko Dance, like flames flutter about

By sharing our loneliness and tears, pain and sadness, it changes into courage
Our kindness is our pride Dignified and graceful Connecting these smiles to the future is our mission, don't you think?

Close your eyes Open your arms Embrace the wind, riding on wings of freedom
Dance, like a fierce storm

Sper ca am putut sa fac o mica surpriza :) cu "un fel de" samurai.
Candva poate reusesc sa povestesc si despre un film foarte interesant (la care am reusit desigur sa ma bazai putin... pe la final). O ecranizare a unei epoci mai vechi, dar cumva cu trimiteri spre prezent / viitor, prezentata cu umor dar si nu i-as zice chiar cruzime.. hahaha in fine, cu efecte speciale, cu... dar alta data, candva cand voi reusi sa am ceva mai mult liber (si o voi gasi si online.. haha).
Pe curand :)!

🌈💙💗💚💛💜🌈
 💕 Vineri este vorba despre provocarea muzicala, alaturi de Carmen. 💕


joi, 18 octombrie 2018

Flori si culori " Matrioshka 2 - O fetita. "


Buna!
S-au terminat (pe anul acesta) retrospectivele facute pentru 💕Pagina lui Dodo🐾. Asa ca, pentru ultimele doua zile de joi din luna, m-am gansit sa pregatesc doua articole pentru o rubrica draguta, pe care am bagat-o putin in vacanta. Ultima data v-am povestit despre " Matrioshka 1 - Sufletel ", azi m-am gandit ca ar fi cazul sa faceti cunostinta cu o ... fetita :). Matrioshka 2.


Asa cum probabil ca va veti gandi (daca o stiti pe Sufletel, sau ati vazut-o acum, accesand linkul de mai sus) este vorba desigur de urmatoarea papusica de tip Matrioshka, de data aceasta in varianta amigurumi. Am realizat-o anul trecut, tot pentru Maria. Mi-ar placea mult sa reusesc anul acesta sa o fac si pe numarul trei. Dar nu mai promit nimic - in ultimul timp nu mi-a iesit mai nimic din ce mi-am propus si ma intristeaza foarte tare acest lucru.


Cred doar ca sunt foarte obosita de atata asteptat sa imi vina si mie randul. Ah.. sa nu va ganditi ca imi doresc cine stie ce extravaganta. Doar sa fie un trai tihnit in blocul unde locuiesc. Fara huruiele si tiuieli si alte chestii din astea care intre picatura chinezeasca din toate punctele de vedere. Cine o fi dand aprobari pentru asa ceva, sa aiba parte de ele... vorba aia :)). Ma abtin extraordinar de mult sa vorbesc despre astfel de lucruri.. daca o fac sa fiti siguri ca dau pe dinafara si pur si simplu pragul bunului simt, al suporatabilitatii si ar mai fi cateva au fost incalcate si depasite cu mult.
Dragilor... ca sa intelegeti cat de insuportabil este... ar trebui sa merg intr-o seara sa filmez in holul blocului pentru TpT. E fun - ca in sala motoarelor de la vaporul de croaziera in care nu ma aflu 😂.


Well... Sufletel se ascunde intr-o Fetita... Sa revenim la lucruri frumoase. Iar fetita are floricele pe hainute :).
Modelul este inspirat de un tipar gasit intr-o carticica - nu este facut de mine, uneori pur si simplu simt nevoia sa lucrez pur si simplu modele concepute de altcineva. Si ca veni vorba - am vreo doua sau trei modele de papusele pe care vreau sa le incerc. Tare tare mult imi doresc sa reusesc. :)



Nu putea lipsi desigur nici pliculetul origami. Tare mult imi plac pliculetele origami. Si imi mai plac si cocorii (da, Diana - trebuie neaparat sa fac un tutorial si, daca imi iese si nu ma fac de rusine, sa nu crezi ca eu sunt vreun as ceva.. hahah, departe de mine, poate ca iti faci o ghirlanda de cocori - spre bucuria lui Pufi..... sa aiba dupa ce sari.. haha).


Ei bine, cam asta a fost povestea Fetitei ce a plecat in cautarea Sufletelului ;). Nu mai stiu ce dimensiuni avea... dar va puteti da seama cat de cat din fotografia cand o tin in mana. Ce pot sa va spun sigur este ca am lucrat cu fir Red Heart Detroit :).



 
Pana data viitoare iata, impart cu voi inca o bucurie, cu flori si culori! Pentru ca, daca nu stiati inca, totul a pornit de la....
🌺@Home with Ella care gazduieste "Fleur and Color on Wednesday" 🌺
Episodul 26 " Matrioshka 2 - O fetita. "
 
🌻Rasfoieste si alte episoade pe care le-am scris in aceasta rubrica, aici: Flori si culori - rubrica de miercuri spre joi 🌻



miercuri, 17 octombrie 2018

VI. În pași școliți spre îndeplinirea unui vis.


Este joi. Seara. Mă întorc de la ultima filmare în afara țării pe anul acesta. Urmează sesiunea, vacanța și sărbătorile. Poate e cazul să mă odihnesc puțin, să trag linie și să fac un bilanț. Privesc luminile orașului de la fereastra autobuzului ce mă aduce de la aeroport. În curând va veni timpul să cobor, apoi să iau metroul vreo trei stații, tramvaiul vreo două și, după ce traversez parcul, să ajung acasă.

Autobuzul oprește la un semafor. În fața mea, o mămică și fiul ei răsfoiesc niște pliante. Am călătorit cu același avion și, cum am fost vecini de locuri, am aflat câteva lucruri despre ei. Ana este pedagog, iar pe puști îl cheamă  Andrei și tocmai a împlint 9 ani. Era foarte entuziasmat pentru că mama sa îi îndeplinise dorința: îl înscrisese la Școala de Bani pe roți. Mi-a povestit cu lux de amănunte despre cele două pușculițe pe care le are de când era mic, dar și despre contul pe care părinții lui îl deschiseseră pentru el când se născuse. Știa foarte multe despre cum poți economisi bani, despre valoarea acestora, dar avea și idei foarte clar conturate în legătură cu ce presupune o investiție. Mi-a făcut plăcere să discutăm. Am schimbat păreri, mi-a povestit despre visurile lui foarte altruiste și ne-am urat reciproc mult succes pentru a reuși în tot ce ne-am propus.

Peste două stații urmează să cobor. În timp ce îi privesc cu drag cum își planifică activitățile, primesc un mesaj de la Mihai. Este la un curs și întârzie.
- La revedere, Clara!!  Mult succes cu proiectul tău! mă salută mama și fiul. Le fac la rândul meu cu mâna. Am făcut schimb de adrese de mail cu Ana și sper să corespondăm pe viitor. Îmi pun telefonul în geantă și mă pregătesc. Următoarea stație este a mea.

„- Tu pentru ce strângi bani, Clara? m-a întrebat Andrei.
- Vreau să construiesc un centru de recreere pentru oameni ... sensibili! i-am răspuns.
M-a privit serios și mi-a zis:
- În cazul acesta, ți-ar prinde bine puțină educație financiară!”
Frânturi din discuția avută în avion îmi revin în minte pe drumul spre metrou. Apoi îmi reamintesc de rezultatul la testul pe care Andrei m-a îndemnat să îl fac, cât am așteptat în aeroport să vină autobuzul. Mi l-am salvat și trimis pe mail. Sunt un cheltuitor conservator. Trebuie să scap de frici și să aflu mai multe despre investițiile cu risc mic... trebuie să nu îmi mai fie teamă să pun banii la treabă. Corect, dar..cum?



Cât timp sunt în metrou nu am semnal, așa că profit să îmi reamintesc care au fost pașii pe care i-am parcurs pentru a dobândi independență financiară. Primul caiet în care îmi stabileam bugetul lunar, îmi notam cheltuielile necesare, ce mai rămânea după ce plăteam toate dările și, desigur, ce puteam pune deoparte, în contul de economii. Nu mi-a fost greu. Sunt o persoană destul de pragmatică, nu cheltuiesc mai mult decat strictul necesar. În plus a contat și educația primită: disciplina financiară este esențială dacă vrei să reușești să devi independent financiar și se învață încă de mic.


Iată-mă în sfârșit și în tramvai. După prima stație, în dreptul sucursalei BCR, îl zăresc pe Mihai. Discută entuziasmat cu alți trei tineri, printre care și un angajat al băncii. Mă uit la ceas. Hmm, oare aici lucrează peste program? Îi trimit un mesaj și îl întreb dacă vrea să îl aștept la intrarea în parc să mergem împreună spre casă.

Peste zece minute îl văd coborând din tramvai, agitând în mâna dreapta un caiet.
- Știi ce am aici? 
- Nu, dar bănuiesc că îmi vei spune, îi răspund râzând..
- Un jurnal financiar! Doar ți-am spus că vreau să te susțin pentru a-ți realiza visul. Așa că am fost la Scoala de Bani ! Tu ai un deja un buget personal, ai economii, mai rămâne să înveți esențialul: cum să faci bani!
Ne-am continuat drumul spre casă - el povestindu-mi despre ce a învățat la cursul gratuit susținut de specialiștii în domeniu, eu apropiindu-mă pas cu pas de casă, dar și de momentul în care visul meu va deveni realitate pentru că, dacă învingi teama, se poate.

Miercurea fara cuvinte " Doua. Rosii. "









Episodul 199 de la Miercurea fara cuvinte. Joc de imagini, initiat si gazduit de Carmen. Devenit si "tematic" in timpul celor doi ani cand Calin i-a purtat de grija.
  🍁🍂🍃
Tema: Ziua Recoltei.
📷  03.09.2018 
📷  04.09.2018  
📷  04.09.2018   
📷  04.09.2018    
📷  10.09.2018 
 🍁🍂🍃🍂🍁

marți, 16 octombrie 2018

T: Pe urmele ghindelor Ⅲ : decoratiuni amigurumi.


Buna:)!
Toamna isi tese iar povestea in cele mai surprinzatoare culori.... Ma cuprinde un dor de cutreierat dealuri si cautat comori in padure, la adapostul fosnitoarelor frunze. Mai o castana, mai o ghinda...
O ghinda! Mi-am amintit! Astazi avem intalnire detectivii mei mai mici sau mai mari. Pornim asadar in aventura....

- T: Pe urmele ghindelor Ⅲ : decoratiuni amigurumi. -

In timp ce "inspectam" cum atentie ghindele din fetru lipit sau cusut, in cautare de indicii, un zgomot surd mi-a atras atentia. Pe coala de hartie se afla o alta ghinda!
Aceasta era insa diferita! Nu era pufoasa, din fetru. Era usoara ca un fulg si.... parea crosetata! Chiar era! O ghinda amigurumi 😳. 
Este drept ca imi place sa lucrez cu fetru si ma relaxeaza - dar amigurmi este o mare dragoste a mea. Persoana care imi lasa mesaje, ma cunoaste. Oare cine sa fie si ce doreste?


Mi-am luat la indemana:
✏ croseta de 2.5
✏ fire de bumbac Angelica (maro si ocru)
✏ umplutura (bumbac - vata)
✏ creion
✏ foarfeca
✏ optional ac si ata.
✏ optional: o agrafa. ac de siguranta sau un fir de alta culoare decat cel cu care se lucreaza.
Si cum ar spune micul N "ochelarii Tutuc" :))))). Nu ca m-as desparti foarte des de ei.
📷 aparatul foto cu ajutorul caruia am filmat pasii parcursi (la finalul calatoriei fotografiate, va voi lasa si "dovada filmata" sper eu ajutatoare).


Am inceput sa lucrez cu firul mai deschis a culoare (maro deschis - ocru) realizand un lantisor format din 5 ochiuri. Am unit cu punct alunecat ultimul ochi de primul, formand un cerculet (eu prefer sa fac un cerc magic, dar am observat ca multa lume gaseste mai usoara varianta de a forma astfel cercul).


Primul rand: In cercul format am lucrat 5 picioruse simple. Am obtinut deci 5 ochiuri.
Cand am ajuns la final am unit ultimul piciorus lucrat cu primul ca in imaginea 3. de mai jos:



Al doilea rand: Dupa ce am semnalizat cu agrafa noul rand (in ochiul rezultat la punctul 3. din imaginea de mai sus) am inceput sa inmultesc. Am mai lucrat in acelasi ochi inca un piciorus simplu si apoi in urmatoarele 4 catre 2. La final am obtinut 10 ochiuri.


Randurile 3 si 4: Am lucrat cate un piciorus simplu in fiecare ochi, neuitand sa tin cont de inceputul fiecarui rand nou. In continuare sunt 10 ochiuri. 
Deja fructul ghindei a prins contur asa ca am adaugat in varf putina umplutura.


Randul 5: Am lucrat 1 piciorus simplu in primul ochi, doua in urmatorul, repetand de patru ori pana am terminat de lucrat randul. Dupa aceasta inmultire au rezultat 15 ochiuri.

Randul 6: Am lucrat cate un piciorus simplu in fiecare ochi . (15 ochiuri)

A venit timpul sa lucrez capacelul, asa ca am schimbat firul, inlocuindu-l cu cel maro inchis:

Randul 7:  Am lucrat in fiecare ochi cate un piciorus simplu ( 15 ochiuri). 
Pe parcus ce ghinda prindea contur am adaugat cate putin bumbac ca umplutura.
Randul 8:  Aici am inmultit astfel: am lucrat cate un piciorus simplu in primele doua ochiuri, in al treilea doua picioruse simple, pana la finalul randului, obtinand 20 de ochiuri.

Randul 9: Am lucrat in fiecare ochi cate un piciorus simplu (20 ochiuri).
Apoi, a venit timpul sa trec la scaderi ... :). Sunteti gata? Iata cum am procedat:




Randul 9: Am lucrat primele doua ochiuri impreuna (am scazut - vezi cele doua imagini ajutatoare de mai sus, sau filmuletul de la final), apoi in urmatoarele  doua cate un piciorus simplu. Am repetat operatiunea de patru ori pana la finalul randului ( 15 ochiuri).
Randul 10: Am lucrat primele doua ochiuri impreuna (scazand), apoi in urmatorul  un piciorus simplu. Am repetat operatiunea de patru ori pana la finalul randului ( 10 ochiuri)
M-am asigurat ca umplutura este suficienta (nici prea putina, nici prea multa).
Randul 11: Am scazut lucrand cate doua ochiuri impreuna de cinci ori, reducand numarul ociurilor de la 10 la 5 ochiuri.

Mi-a mai ramas sa fac codita:




Cu punct alunecat am prins ochiul pe care il aveam pe croseta de ochiul aflat in fata lui (al treilea din cele 5 ramase). 
Am lucrat apoi un lant din 5 ochiuri – se formand baza coditei. Apoi am intors lucrul si lucrat in al doilea ochi de la croseta un piciorus simplu. Am continuat sa lucrez picioruse simple si in urmatoarele 3 ochiuri, dupa care am legat de baza lucrului (adica de capacel) cu punct alunecat. 
Am incheiat lucrul, l-am asigurat bine si am ascuns firul ramas in interiorul capacelului.


Iata ca am mai rezolvat un mister! De aceasta data al ghindei amigurmi...
Dar iata si "dovada filmata":


Dinspre copacul desfrunzit s-au auzit fosnete. Nu reuseam sa deslusesc prea bine ce se intampla insa.... cu siguranta indiciile primite pentru a rezolva misterul erau departe de a se fi terminat!

Pentru a afla raspunsurile la intrebari, va trebui sa ne continuam impreuna investigatiile! Asa ca va dau intalnire la inceput de noiembrie, cand voi rescrie un nou capitol al povestii!

🍂
Va multumesc ca ati parcurs a treia parte a povestii-tutorial serial, inceputa in prima sambata din acesta luna. Iata care au fost primele doua parti, in cazul in care nu le-ati citit:

Am folosit aceasta decoratiune pentru a orna lucrarea mea pe tema "Nunta P.V.", prima dintre cele trei teme ale Provocarilor Toamnei - Octombrie 2018 la care va invit cu drag, sa va alaturati :). 
Nota: aceasta este versiunea rescrisa a povestii initiale. Iata varianta originala realizata pentru si publicata in Revista Atelierul, in 27 septembrie 2012: “Pe urmele ghindelor (III) … amigurumi” .

luni, 15 octombrie 2018

V. Strada lui Mihai. Strada Clarei. La rasarit si la apus.


Îmi place să privesc răsăritul! Din balconul de la bucătărie, recent renovat, pot vedea locul unde a fost, până nu demult, casa în care a locuit Clara. Credeam că imediat ce se va termina curățarea terenului se va construi altceva în loc, dar... nu a fost așa. Deja natura își reintră în drepturi și, deși este toamnă, iarba a început să răsară, ca un fel de mângâiere. Câțiva copaci cruțați de incendiu îi trimit la rîndul lor, frunze și fructe (după posibilități, fiecare) pământului golaș.
În acel loc răsare soarele. Îl inundă cu lumina lui întâi roșiatică, apoi din ce în ce mai auriu-strălucitoare, până ce se revarsă pe întreaga stradă, ca un izvor creator de umbre, pe jos și îmbrățișări călduțe de toamnă blândă, dând locului un aer pitoresc.
- Bună dimineața, Mihai! vocea Clarei răsunând dinspre bucătărie m-a făcut să tresar, trezindu-mă din visare.
- Bună să ne fie! Ai ajuns exact la momentul potrivit! am întâmpinat-o, oferindu-i un scaun la măsuța cea mică, instalată lângă peretele acoperit cu piatră decorativă.
- Doar nu era sa îl ratez! După toate descrierile amănunțite și fotografiile pe care mi le-ai arătat... îmi răspunse în timp ce se așeza, punându-și cana aburindă, plină cu ceai, lângă a mea.

Priveam amândoi spre răsărit spectacolul oferit de soare. Atunci, în acele clipe contemplative petrecute alături de Clara, împărțind un moment de bucurie pură, am realizat că, pe strada mea, acela este locul în care mi-ar plăcea să îmi clădesc o casă. Să fie scăldată în lumina dimineții, înconjurată de liniște, natură și câteva construcții prietenoase.
- Mă-ntreb... Clara s-a întors spre mine, îmbujorată de reflexiile soarelui ce își croia drum printre norii care încă mai purtau sclipiri de stele.
- Da? m-a încurajat să îmi continui gândul.
- Știi, mă întreb dacă nu cumva, terenul acela este de vânzare. 
- Hmmm... Nu cred - adică, nu am văzut pus niciun anunț. Dar putem întreba. De ce te interesează? se întoarse spre mine și privindu-mă curioasă.
- Ei bine... mă gândeam că mi-ar plăcea să îmi construiesc o casă acolo. M-am oprit puțin și cu un gest care ar fi vrut să șteargă ceva scris cu creta albă pe tablă, m-am corectat:  
- Mi-aș dori să îmi construiesc casa acolo. 
Ea a privit înspre teren, meditativ. Apoi a clătinat ușor, din cap, aprobator. 
- Deci, cum s-ar spune, strada lui Mihai începe de la răsărit, din capăt... Cu o căsuță micuță, cochetă și, desigur, însorită.. Zic bine? mă privi surâzând.
- Da. Cam așa mă gândeam! i-am răspuns, încercând să vizualizez cum ar vedea Clara căsuța. 
Oare o vedem la fel? mă-ntreb și o grămadă de gânduri par să se pregătească să dea năvală, de niciunde.

- Așteaptă-mi puțin te rog, vreau să îți arăt ceva! îmi spuse ea în timp ce se strecura în semi-umbra din casă, parcă ghicindu-mi gândul.
Reveni la scurt timp cu laptopul pe care îl așeză pe măsuță, între noi.
- Vreau să îți arăt un proiect de casa - ceva ce cred că s-ar potrivi visului tău, sunt chiar curioasă dacă viziunile noastre coincid! îmi spuse ea și începu să tasteze adresa unui site. În timp ce acesta se încărca un alt gând m-a surprins. Îmi doream să-mi placă alegerea ei. Îmi doream, ca să o citez...ca viziunile noastre să coincidă.
- Uite-o! îmi spuse aratându-mi un proiect 3D de casă. Era micuță, cu un singur etaj, fără acoperișul clasic.. și se apropia foarte mult de ideea pe care o aveam eu în minte.
- Da! Cam la așa ceva m-am gândit! i-am răspuns uimit. Dar cum de-ai știut?
- Nu am știut... e mai mult vorba despre intuiție feminină, îmi raspunse râzând. Și mult ajutor de la specialiști, ca să spun așa.
Pentru că o priveam nelămurit, continuă:
- Uneori îmi place să mă gândesc cum aș amenaja, în capătul opus al străzii, locul acela viran de lângă parc. Atunci intru pe acest site, unde găsesc mereu inspirație și imi imaginez cum aș putea să dau viață visului meu. Știi îmi dau sentimentul de siguranță.  
S-a oprit din povestit și a început să caute din nou, ceva. Am profitat să o întreb:


- Siguranță? Ce-ai vrut să spui?
Ea zâmbi veselă - semn că a găsit ceea ce căuta, apoi îmi răspunse:
- Pe scurt, dragul meu: este vorba despre un birou de arhitectura altfel - nu doar ca îți personalizezi proiectul așa cum dorești, în funcție de locul unde vrei să construiești, de buget, de .. tot. Dar îți asigură și asistență pe toată perioada în care construicția se pregătește și se efectuează. 
Făcu o pauză, apoi reluă:
Eu una aș aprecia foarte mult să am siguranța faptului că proiectul pe care vreau să îl văd prinzând contur se afle pe mâini bune, să fie realizat de specialiști cu experiență în domeniu, care mă pot ajuta chiar și cu detaliile pe parte legală. 
Se opri din nou, privind spre imaginea căutată: un alt proiect de casă 3D, care se proiectează pe cerul în amurg.
- Și ... aceasta este casa ta? am rupt eu tăcerea. Să înteleg că ... strada Clarei începe dinspre apus? am continuat, dând glas întrebării ce mă frământa încă de când ea menționase locul de lângă parc.
- Oh nu... Nu. Nu este vorba de casa mea. Mi-as dori să creez acolo un loc special pentru oameni sensibili și... marginalizați.
- Poftim?  am întrebat surprins.
- Ei bine... Strada pe care locuim este una liniștită, nu?
- Da, așa este, am încuviințat..
- Cea mai înaltă construcție este acest bloc cu cinci etaje si zece apartamente gen studio, în rest sunt căsuțe simple, sau cel mult tip vilă cu un etaj. Iar peste stradă este acest parc minunat - un fel de mică pădure de care să ne bucurăm în fiecare zi. O oază cu aer curat.
- Da, ai dreptate... dar totuși, la ce te-ai gândit?
Clara arătă spre imaginea la care se uitase mai devreme.
- La un fel de refugiu, un fel de loc magic, pentru persoanele cu hipersensibilitate multiplă la cimicale.
- Hiper.. ce? am oprit-o eu nelămurit.
M-a privit puțin tristă, dar apoi își recăpătă optimismul și continuă:
- În anul întâi aveam o colegă foarte simpatică și sociabilă. Era prima care se implica atunci când aveam de făcut un proiect, prima care îți sărea în ajutor dacă erai în dificultate. Își dorea foarte mult să devină actriță și, prin activitatea sa, să poată milita pentru lucrurile în credea șipentru ceea  ce își dorea ce mai mult: o viață mai frumoasă, cu oameni mai empatici, responsabili și „prietenoși cu natura”, cum îi plăcea să glumească.
Apoi s-a întâmplat, brusc, fără vreun avertisment. Ajunsese să nu mai poată ieși din cameră - eram colege, așa că știu tot prin ce a trecut. Diagnosticele greșite - ba că e lipsă de calciu (sau alte vitamine), deși analizele ei erau mereu în limitele normale; ba că își imaginează (eu am fost cred singura care a crezut-o) și tot așa până când am aflat care era cauza problemelor ei. A fost pur și simplu dată la o parte, marginalizată, de parcă ar fi fost vina ei... Dar nu a fost. Iar eu știu acest lucru.
S-a oprit.... a strâns din pumni apoi a continuat:
- Vezi tu, asta se poate întâmpla oricui.... Nu alege. Iar prietena mea a fost nevoită să se retragă într-un loc mai izolat, să renunțe și la studii ..
- Nu ar putea face cursuri online?  am întrebat-o.
- Poate că da, nu știu. Oricum, singurul lucru pe care îl poate face este să nu se expună la chimicalele care îi declașează problemele de sănătate. Și după cum bine știi...

Nu știam ce să îi spun. Începeam să văd însă conturul visului Clarei: își dorea un loc sigur în care prietena ei și alți oameni afectați de această maladie să poată socializa și desfășura activități creative, să urmeze cursuri.. și așa mai departe. Să se bucure de lucrurile care le fac plăcere, în condiții optime, fără a fi nevoiți să se izoleze.
- Am înțeles, Clara. Știi, visul tău este minunat! De fapt tu ești minunată! i-am zis emoționat și nu am exagerat deloc.
- Eu?  Eu ... doar visez, Mihai. Nu pot face nimic acum... Nu am bani suficienți pentru a cumpăra acel loc și nici siguranța că, atunci când sper să îi fi putut strânge, acesta va mai fi disponibil. 

- Te înșeli! Doar simplu fapt că te-ai gândit la acest lucru, că ai vizualizat cum ar putea să arate, că ai căutat cum ai putea transforma visul în realitate și... că faci tot posibilul să economisești bani pentru a-i investi în așa ceva... toate aceste lucruri reprezintă un pas mai aproape de acea lume mai bună, la care visează, probabil, încă, prietena ta. Faptul că îți pasă..

M-am oprit. Am realizat că până atunci nu mă gândisem nici eu la așa ceva. Fusesem poate egoist. Când ceva nu te afectează direct te gândești „mie nu mi se poate întâmpla, nu ma interesează”. Dar adevărul este că nu putem știi niciodată. Și să fim mai buni, mai atenți, mai înțelegători... nu ne costă nimic. Din contră. Avem doar de căștigat.
- Și știi ceva?
Clara m-a privit întrebătoare.
- De astăzi poți considera că ai mai făcut încă un pas spre visul tău. Eu te voi susține, cu siguranță. Haide să facem un pact!
- Un pact? Ce pact, Mihai?
- Că mă vei lăsa și pe mine să te ajut... și...

Simt că aș vrea să îi spun atât de multe lucruri, dar nu știu de unde să încep. Prin a-i mulțumi pentru gândul ei bun de a-mi arăta cum îmi pot construi casa visurilor, prin a mă implica activ pentru a putea strânge fonduri... În mintea mea entuziasmul, informațiile primite, totul formează un haos - poate e adevărat ca bărbații nu se pot concentra la mai multe lucruri deodată. Sau poate e altceva?
- Îți mulțumesc. 
Gălăgia din mintea mea se opri brusc, în momentul în care Clara îmi luă mâinile în ale ei. Mă privi plină de speranță și continuă:
- Atunci, haide să încercăm ca pe strada ta și.. a mea, să facem punte de bucurie între apus și răsărit, transformând aceste visuri în realitate, cândva, curând.
 

Soarele este deja sus pe cer... între răsărit și apus, veghindu-ne de la înălțime. Privește spre strada mea... a lui Mihai, spre strada ei, a Clarei.. spre strada noastră. Mă întreb dacă el poate vizualiza deja schimbarea în bine - astăzi, ca niciodată, lumea din jur pare mai luminoasă.

Rux invata Japoneza (Back to School) -04-



Bine v-am regasit!!!!
A patra saptamana de scoala deja!! Wow cum trece timpul..😱. Ar trebui sa vorbesc deja in japoneza, nu ?? (era sa scriu spaniola 😂) Hahaha.
Ei bine... voi repeta cu bucurie o urare : おたんじょうび おめでとう [ otanjoubi omedetou] N! 💖 Pentru ca si azi este sarbatoare si micul N se face cu un an mai mare. Implineste 3 ani 😍.
Dar sa trecem la filmuletul de:



Si iata ce am reusit sa mai fac la capitolul studiu:
📝 Am citit, conspectat (in romana) si, desigur, invatat cea de-a patra lectie de pe J.A.: My nationality, my address and my job. Aceasta a fost despre:
- cum numaram de la  0 la 10
- particula NO
- structuri de baza cu particula WA
- cum traducem 'prea mult' cu particula MO
- pronumele interogativ NAN
- omisiunea subiectului
- Cultura: cartea de vizita
- Cultura: da si nu
Am incercat sa parcurg si de data aceasta in paralel si versiunea in limba franceza.  😳
Aceeasi mentiune ca si data trecta - eu am contul Samurai, deja aici apar exercitii in plus fata de contul obisnuit, neplatit (in plus, la versiunea in engleza sunt doua exercitii in plus fata de cea in franceza). 
Iata cateva fotografii din caietul meu (dictando) cu aceasta lectie:












La final mi-am notat desigur si intrebarile de la test bifand raspunsurile.

💬
📝 Am continuat cursul inceput pe Memrise: Japanese Hiragana, parcurgand inca doua capitole, asa cum mi-am propus. Iata cum arata progresul din cea de-a patra saptamana:


In curand voi termina acest curs dar nu il voi lasa deoparte - ma intereseaza sa fac periodic recapitulari pentru a nu uita :).
💬 

📝 Am (re)invatat sa scriu urmatoarele 5 (x2) semne TA CHI TSU TE TO  in Hiragana si Katakana si am recapitulat seturile: [ A I U E O ], [Ka Ki Ku Ke Ko], [SA SHI SU SE SO] si :




💬

📝 Pe Lingodeer l-am folosit in continuare cu preponderenta pe partea de invatat cum se traseaza liniile, alternand cu J.A. si, pentru ca era in tema, am parcurs primul modul: Nationality (si am reusit sa fac si print screen-uri - inca de data trecuta, dar aici se potrivesc mai bine):


📋

Iata ce mi-am propus pentru saptamana aceasta:

📑  My family, a cincea lectie din primul modul de pe Japan Activator, in care invat despre:
-  particula de numarare NIN
-  forma de politete cu  -MASU
-  IRU, ARU si DESU
-  DOU
-  Cultura: rolurile in familie

📑 Pe Memrise [contul meu este ruxik  - daca vreti sa fim prieteni 😊] voi continua sa repet lectiile 1-10 din Japanese Hiragana, sa "sedimentez" cunostintele dobandite si voi parcurge ultimul capitol, al unsprezecelea. 🏆 (lol)

📑  Voi continua sa imi exersez  si "scrisul", saptamana aceasta cu grupurile NA NI NU NE NO - in sistemele de scriere Hiragana si Katakana :

 (gasiti pe JA la Kana mai multe informatii)

Iata ca am incheiat si cea de-a patra saptamana de studiu si am fixat si tema pentru urmatoarea.
Va doresc o saptamana minunata si, daca si voi ati inceput, sau aveti de gand sa incepeti un curs / o activitate noua, multa bafta si spor la invatat !!

Pe maine! :)
PS: Pe pagina 📱Vlog 💻 gasiti si celelalte articole din jurnalul meu Back to School :)!