sâmbătă, 27 octombrie 2018

#08 Drumurile catre Sata. 3000 de kilometri pe jos prin Japonia. - Alan Booth (CDL)


Buna si vine v-am regasit la Coltul de lectura. 😊

Am pregatit pentru astazi cateva cuvinte si ganduri despre o carte tare, tare draga mie, pe care am citit-o in mai 2016. Daca cineva mi-ar fi spus ca m-as putea indragosti de o carte de calatorie as fi ras... si pufnit asa usor pe nas (daaaa, sigur! 😒). Inainte sa citesc aceasta carte, desigur. Nu este vorba ca este despre Japonia... cred ca este mai degraba stilul de a scrie al autorului de "vina".  Eu rezonez destul de bine cu umorul britanic, se pare. [Si daca va ganditi ca este numai lapte si miere si descrie cat de "perfect" era totul.. pai va inselati, as zice. Si poate si acest lucru face cartea si mai fermecatoare, decat o poveste idealizata].

Umorul englez si cel nipon se completeaza foarte bine. Am jubilat (ca sa zic asa) aproape pe tot parcursul lecturii, mai putin in unele pauzele de documentare (vezi mai jos) cand mi s-a relaxat fata din zambetul intiparit si era sa o dau in plans si alta nu.

In imaginea de mai jos am incercat sa surprind replica unui localnic vis-a-vis de imaginea unei tari ca o foaie de hartie.

Cand am inceput sa citesc imi imaginam cu ochii mintii locurile descrise . Citeam asa... cu patos si destul de repede.. creand pe parcurs tot felul de peisaje caremai de care mai vii [ din fericire mi-am imaginat primele cateva pagini pana cand s-a aprins beculetul [💡 Hello, Rux!? Stii... exista google - maps, printre altele...] destul de realist, asa ca nu am reluat de la inceput cartea, ci am continuat de unde s-a "produs revelatia".

Asa ca am deschis laptopul si de atunci asa am citit cartea, cautand de fiecare data locurile mentionate si incercand sa ofer imaginatiei mele un suport "real(istic)" .

Apropo, inainte sa  trec mai departe, ma bucur ca am fotografiat un dialog la care am ras cu "sonor" si mai ca nu mi-au dat si lacrimile, intre un localnic din Hokkaido si autor..... referitor la ursi. Care sunt foarte previzibili!!! Sper sa si reusiti sa vedeti ce scrie:


Imi amintesc cum am facut popasuri mai scurte, sau mai lungi cautand imagini, in unele locuri facand chiar tururi ale diferitelor obiective despre care se povestea in text (utilizand street view, de exemplu) sau petrecand timp citind despre anumite orase si evenimente, ca despre Hiroshima* de exemplu.

A fost deci o calatorie prin Japonia anilor 80, alaturi de Alan Booth, in timp (citind despre locurile vizitate), dar si in viitor (raportandu-ma la anii 80, fata de timpurile noastre). Foarte, foarte interesant.

Cel mai mare regret in legatura cu aceasta carte este ca nu a avut o "urmare". Mi-ar fi placut tare mult ca autorul sa refaca drumul cu zece ani mai tarziu, in anii 90, pentru a consemna schimbarile intalnite. Desigur, nu chiar la pas, daca nu s-ar mai fi putut. din pacate acest lucru nu s-a intamplat, pentru ca acesta a fost rapus de o boala nemiloasa prea curand. Nici nu stiu daca ar fi dorit la un moment dat sa aiba un asemenea proiect, dar stiu ca mie mi-ar fi placut sa citesc asa ceva 😊.

📚

Cartea a aparut la editura Polirom si eu mi-am cumparat-o de aici.
Pe pagina repertoar puteti gasi cele mai recente (din decursul ultimiilor 5 ani) lecturi ale mele - despre cateva am scris deja. Daca v-ati dori sa povestesc despre ceva anume din acea lista, dati-mi de stire si ii voi acorda prioritate ✅.
Pana la urmatoarea  noastra intalnire de la acesta rubrica  va doresc lectura plactura, iar daca veti alege sa cititi si aceasta carte, sper sa va placa cel putin la fel de mult pe cat mi-a placut si mie 😍. Si daca veti scrie si voi despre ea voi crea cu drag si un tabel pentru a reuni impresii pe marginea cartii.
Pe curand!! 😉

__________________________

*Am gasit atunci un scurt documentar facut de armata americana, in care prezentau "urmarile". Ce m-a frapat a fost momentul cand aratau urmele "oamenilor evaporati", in timp ce se minunau mai mult de cum s-au pastrat drumurile si unele structuri atat de bine. Si analizau distrugerile materiale provocate. Si eu eram WHAAAAT????? 😱 Nu am mai gasit acel filmulet - poate este chiar mai bine asa, prea multa durere. Imi mai amintesc si de faptul ca au schimbat tipul bombei pentru Nagasaki (care nici nu fusese pe lista, culmea ) tocmai pentru a minimiza pagubele in infrastructura (ironic, nu in vieti omenesti) detonand mai sus de data asta....  
Sa nu uitam ca niciodata, in razboi nu exista castigatori.

_______________________
Later edit:
Articol inscris in tabelul gazduit de Zina pe minunatul blog cu Povestiri pe scurt, in Serialul ”Citate favorite”.

14 comments :

Suzana Miu spunea... [Raspunde]

Foarte interesanta cartea si prezentarea ta.
Multe orori s-au petrecut si continua. Avea dreptate cine spunea ca suntem inca in epoca primitiva, chiar daca ne falim cu noile tehnologii. Suntem departe de a fi o planeta populata cu fiinte evoluate.
Mi-e un pic neclar de ce aceste postari nu le introduci si la citate. Chiar ar merita...
Weekend placut, draga Rux! Pupici!

CARMEN spunea... [Raspunde]

Foarte interesanta cartea despre care scrii aici - articolul tau este superb! O recenzie mai mult decat profesionala, felicitari Rux draga.
Prima fila fotografiata am putut-o descifra, a doua însa nu... ici colo cuvinte, insa e mult prea istovitot sa-ti imaginezi cuvintele nedeslusite ca sa dai contextului un sens. Poate ca daca nu mai pui banda aceea prin care marchezi apartenenta la blogul tau. Poti sa o înlocuiesti prin text suprapus pe pagina fotografiata, cu ajutorul programului Paint - este exemplul care mie mi-a venit acum cel mai rapid, dar care nu e poate cea mai buna idee. Sunt sigura ca vei gasi tu o varianta mai buna, ceea ce vreau sa spun este ca m-ar interesa sa citesc acest fragment despre ursi, care tie ti-a provocat râs cu lacrimi.
Notele de subsol - din finalul articolului, m-au impresionat mult... asa este, ai perfecta dreptate! si pe mine m-au socat aceste rapoarte / analize post-Hiroshim /Nagasaki.
Minunat articol!
Un weekend minunat, Rux draga! pupici tie si lui Kouki

Diana spunea... [Raspunde]

O lectura interesanta, pe care ai facut-o si mai interesanta combinand-o cu go. maps si street view. Taaare ideea, dar necesita si multa-multa rabdare (zic asta doar in nume propriu) :)
Ideea de ţară ca o foaie de hartie, cu doua feţe e faina; descrie, plastic, realitatea tuturor ţăilor.

Ceva-ceva am reusit sa citesc despre cat sunt ursii de previzibili (si sunt!) si ce incurajator suna: "daca e la 5 m de tine sigur te omoara". Poate ca, totusi, daca nu e flamand si nu ne ne agitam ca sifonul scapam. :)

Si mie imi place umorul englezesc - filme japoneze am vazut prea putine. Pe la inceputul anului am vazut un film irlandez (stiu sa fac diferenta intre englezi si irlandezi) :))) dar personajul principal e teribil de amuzant (pe mine m-a amuzat tare) - e un film genul thriller-comedie, cu borfasi filosofi care declara ca au ales calea nelegiuirii pentru a castiga usor bani multi, politisti zapaciti, un agent FBI care se vrea luat in serios... E un fil dragut "The Guard (Irlandezul)", din 2011 (parca). Culmea e ca la inceput filmul ma cam plictisea - ma bucur ca am perseverat - umorul irlandez pare tare englezesc. :)

Iti doresc un weekend minunat, draga Rux! Pupici! <3

DIMI spunea... [Raspunde]

Hello dear Rux!
The book sounds very interesting,I’m sure you’re enjoying reading it!
And the theme of this book looks very beautiful! Thank you for sharing!
Wishing you a lovely day and a happy weekend! Hugs!
Dimi...

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana Miu exista cel putin doua motive :)). Primul este ca articolul a fost pregatit candva in august pentru septembrie si apoi mutat luna aceasta (pt. ca pe am facut unboxig-ul cu Pupo) si al doilea este legat de primul :)). Fiind programat de atunci nu m-am gandit sa il cuplez cu citatele. Dar cred ca pot adauga la final link catre ele :P. Am sa fiu atenta pe viitor :P.
Si da.... ai dreptate. Fiinta avansata... armament.. tz.


Pupici!

copilarim spunea... [Raspunde]

@CARMEN il citesc maine la TpT daca nu uit si ma lasa Kouki. Nu mai aveam cartea la indemanacand am scris despre carte si am folosit pozele facute mai demult - la mine se vedea binisor darstiu ca difera de la aparat la aparat :P.
Am plans efectiv atunci vanzamt acele orori. Prima data cand am aflat despre Hiroshima eram foarte mica (nu era Ralu in plan deci undeva pana in 2 ani jumatate). Vedeam cu ochii mintii imaginile si culmea este ca au fost cam cum imi imaginasem :(
Am sa fiu mai atenta pe viitor cand fac pozele - ideal ar fi sa scanez... dar ca momentan nu am unde pune uriasul. Cand imi repun in ordine camera am sa am loc de desfasurare.. Deocamdata sunt in reamenajari, ca sa zic asa:P.

Pupici si ma bucur mult ca ti-a placut. Chiar e fascinanta!!
Muah.

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana dar ai perfecta dreptate chiar cere rabdare. :P
Initial citeam si imi imaginam. Nu era rau insa ... desi asa a mers mai incet lectura (ca na.. google it) a meritat cu varf si indesat. Unde mai pui ca ce era in 80 nu mai e chiar la fel acum... deci iar a fost o chestie foarte interesanta. (atunci era vorba de multa mizerie.. ori acum..

Japonezii au o gandire fascinanta. Culmea e ca ne asemanam mult (doar ca ei nu isi plang asa de mult de mila.. lol) - apropo de hartie.

Da e geniala faza cu ursul. Am ras cu "voce" vreo cinci minute in continuu :))). Se uita dodo la mine ca nu stia ce am ... ahaha.

M--am uitat la trailerul filmului The Guard. Cred ca are potential (cel putin eu m-am amuzat la poante :P.
Iti multumesc- asa mai aflu si eu ce a mai aparut :p.

Iti multumesc mult!! Pupici si din partea mea :D (Kouki zice ca si el da pupic ).

copilarim spunea... [Raspunde]

@DIMI it was really really interesting. I have now another one I want to read (written by Nikos Kazantzakis). Can't wait to discover it! (about Japan... oh and I have also about Russia)

hugs and a wonderful weekend!!:)

Zina spunea... [Raspunde]

De mic copil am adorat cărțile de călătorii și această pasiune mi-a rămas până acum. E drept că de atunci am reușit să fac chiar și niște călătorii, dar nu poți ajunge peste tot în lume. Mulțumesc pentru semnalare și citatele fotografiate, voi căuta cu siguranță cartea.

Săptămână excelentă, dragă Rux!

prietena-japoneza spunea... [Raspunde]

Scrii foarte frumos, ai ales o bună prezentare a cărții şi autorului ei ! Mi-a plăcut mult secvența citită "întâlnirea cu ursul"... foarte interesantă a fost descrierea fețelor foii de hârtie ! ştiu, toate popoarele au cele două fețe ale hârtiei...
cum japonezii sunt tradiționalişti, păstrători ai mediului curat, nu cred că se schimbă aşa de multe în 10 ani !
Mulțumesc frumos pentru prezentarea acestei cărți !
Îți doresc sa ai spor în ceea ce ți-ai propus să realizezi !
Pupic !

Rof Power Brickets spunea... [Raspunde]

Salutare Rux !!! Deșii am ajuns târziu de la servici dar am văzut acțiune pe blog și am citit si eu câte ceva interesant.. Da, mă alătur și eu citatelor tale din acea carte.. Mi-a plăcut povestea cu ursul.. Foaia cu față verso, trist dar adevărat.. Am văzut și eu documentarul cu hiroșima și mai am încă unul pe hard disk despre soviet.. Foarte dramatic și rece.. Detest orice formă de război..Suntem singura specie capabilă să ne autodistugem pe noi înșine și casa noastră, pământul.. Noapte Bună !!!

copilarim spunea... [Raspunde]

@prietena-japoneza ohoo.. s-au schimbat, s-au schimbat. Mai ales la capitolul curatenie. :D
Si eu am fost surprinsa de acest aspect. Ma bucur ca ti-a placut prezentarea si iti multumesc mult pentru urari :*
O saptamana minunata, prietena draga!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Rof Power Brickets din pacate.. Nu voi intelege niciodata aceasta inclinatie spre (auto)distrugere. :(
Noapte buna :)!

copilarim spunea... [Raspunde]

@Zina ma bucur mult atunci!! Chiar merita, este superba! <3
Mi-ar fi placut tare mult sa aiba si o continuare. Ar fi fost foarte interesant!

Pupici cu drag :*!!

Trimiteți un comentariu