miercuri, 17 octombrie 2018

VI. În pași școliți spre îndeplinirea unui vis.


Este joi. Seara. Mă întorc de la ultima filmare în afara țării pe anul acesta. Urmează sesiunea, vacanța și sărbătorile. Poate e cazul să mă odihnesc puțin, să trag linie și să fac un bilanț. Privesc luminile orașului de la fereastra autobuzului ce mă aduce de la aeroport. În curând va veni timpul să cobor, apoi să iau metroul vreo trei stații, tramvaiul vreo două și, după ce traversez parcul, să ajung acasă.

Autobuzul oprește la un semafor. În fața mea, o mămică și fiul ei răsfoiesc niște pliante. Am călătorit cu același avion și, cum am fost vecini de locuri, am aflat câteva lucruri despre ei. Ana este pedagog, iar pe puști îl cheamă  Andrei și tocmai a împlint 9 ani. Era foarte entuziasmat pentru că mama sa îi îndeplinise dorința: îl înscrisese la Școala de Bani pe roți. Mi-a povestit cu lux de amănunte despre cele două pușculițe pe care le are de când era mic, dar și despre contul pe care părinții lui îl deschiseseră pentru el când se născuse. Știa foarte multe despre cum poți economisi bani, despre valoarea acestora, dar avea și idei foarte clar conturate în legătură cu ce presupune o investiție. Mi-a făcut plăcere să discutăm. Am schimbat păreri, mi-a povestit despre visurile lui foarte altruiste și ne-am urat reciproc mult succes pentru a reuși în tot ce ne-am propus.

Peste două stații urmează să cobor. În timp ce îi privesc cu drag cum își planifică activitățile, primesc un mesaj de la Mihai. Este la un curs și întârzie.
- La revedere, Clara!!  Mult succes cu proiectul tău! mă salută mama și fiul. Le fac la rândul meu cu mâna. Am făcut schimb de adrese de mail cu Ana și sper să corespondăm pe viitor. Îmi pun telefonul în geantă și mă pregătesc. Următoarea stație este a mea.

„- Tu pentru ce strângi bani, Clara? m-a întrebat Andrei.
- Vreau să construiesc un centru de recreere pentru oameni ... sensibili! i-am răspuns.
M-a privit serios și mi-a zis:
- În cazul acesta, ți-ar prinde bine puțină educație financiară!”
Frânturi din discuția avută în avion îmi revin în minte pe drumul spre metrou. Apoi îmi reamintesc de rezultatul la testul pe care Andrei m-a îndemnat să îl fac, cât am așteptat în aeroport să vină autobuzul. Mi l-am salvat și trimis pe mail. Sunt un cheltuitor conservator. Trebuie să scap de frici și să aflu mai multe despre investițiile cu risc mic... trebuie să nu îmi mai fie teamă să pun banii la treabă. Corect, dar..cum?



Cât timp sunt în metrou nu am semnal, așa că profit să îmi reamintesc care au fost pașii pe care i-am parcurs pentru a dobândi independență financiară. Primul caiet în care îmi stabileam bugetul lunar, îmi notam cheltuielile necesare, ce mai rămânea după ce plăteam toate dările și, desigur, ce puteam pune deoparte, în contul de economii. Nu mi-a fost greu. Sunt o persoană destul de pragmatică, nu cheltuiesc mai mult decat strictul necesar. În plus a contat și educația primită: disciplina financiară este esențială dacă vrei să reușești să devi independent financiar și se învață încă de mic.


Iată-mă în sfârșit și în tramvai. După prima stație, în dreptul sucursalei BCR, îl zăresc pe Mihai. Discută entuziasmat cu alți trei tineri, printre care și un angajat al băncii. Mă uit la ceas. Hmm, oare aici lucrează peste program? Îi trimit un mesaj și îl întreb dacă vrea să îl aștept la intrarea în parc să mergem împreună spre casă.

Peste zece minute îl văd coborând din tramvai, agitând în mâna dreapta un caiet.
- Știi ce am aici? 
- Nu, dar bănuiesc că îmi vei spune, îi răspund râzând..
- Un jurnal financiar! Doar ți-am spus că vreau să te susțin pentru a-ți realiza visul. Așa că am fost la Scoala de Bani ! Tu ai deja un buget personal, ai economii, mai rămâne să înveți esențialul: cum să faci bani!
Ne-am continuat drumul spre casă - el povestindu-mi despre ce a învățat la cursul gratuit susținut de specialiștii în domeniu, eu apropiindu-mă pas cu pas de casă, dar și de momentul în care visul meu va deveni realitate pentru că, dacă învingi teama, se poate.

6 comments :

prietena-japoneza spunea... [Raspunde]

Mi-a plăcut ce ai scris !!! Îți doresc multă baftă la SuperBlog !
Pupic !

copilarim spunea... [Raspunde]

@prietena-japoneza ma bucur mult!! :) Iti multumesc. Sa fie :)!
Pupici cu drag!!

Diana spunea... [Raspunde]

Independent financiar! Visul oricarui om, cred! :) Economisire?! Hm... La acest capitol nu se gandesc chiar toti, mergand pe principiul "banii sunt facuti sa circule" - si prefera sa-i puna personal in circulatie.
Imi place cum se tese povestea de viata a acestui cuplu.
Succes!
Pupici cu drag! <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana Merci (pentru mail :* !!!) mult.
Ma bucur ca iti place povestea (stii ca nu sunt chiar un cuplu.. lol :P, sau poate?!)!
E tare bine sa fii independent financiar. Pe mine ma obosesc in schimb toate chestiile astea cu taxe la taxe la taxele taxelor si platile darilor si asa mai departe. Am impresia ca muncesti degeaba. LOL.
Vreau sa iti zic ca.. pe undeva cred ca mai am purcelusul meu de plastic albastru cu „rat” galben in care puneam inca de mica banuti, lei si hartii (puse in fisic uneori ... parca fișic ii zice nu?).
Imi plac cardurile de debit (tare mult chiar de cand cu internet banking). Dar tine cont ca eu nu preamerg in magazine fizice. De-aia.
Da, banii sunt facuti sa circule - insa tot e bine sa fie si ceva pus deoparte mai ales ca nu mereu ne raman intr-o luna multi bani si na... mai vine cate un moment special, sau poate o vacanta sau mai stiu eu ce cheltuiala neprevazuta etc...
Pupici cu drag :*

Diana spunea... [Raspunde]

Cu placere, Rux. <3
Sigur, stiu ca nu sunt un cuplu de amorezi :) Inca.
Apooooi, chiar ca taxele la taxele taxelor ne dau senzatia ca muncim cat sa castigam sa mancam azi pentru a putea merge si maine la munca. Din ce sa mai economiseasca cei mai multi?
Pusculita cred ca am avut si eu candva... Imi amintesc ceva din metal cu un cap de leu desenat - avea cheita si umblam usor la bani. Mai "colectionam" monede de trei lei, in sticle de lapte lipite la gura - eram mai mare atunci si aveam rabdare sa se umple sticla inainte sa o desigilez. :) O tineam in hol! :))) sa puna in ea monede si musafirii - si puneau, pentru ca erau rude apropiate, cei mai multi musafiri ai nostri. :) No! Textul despre "Scoala de bani" m-a purtat in copilarie! :) Oricum, e mai ieftin sa economisesti "depunand" bani intr-o sticla de lapte - ii scoti cand vrei, fara comisioane, fara alte taxe de te miri care, nu-i investeste careva intr-o afacere paguboasa... :)

Pupici cu drag! <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana cand mergeam la Bv la bunici adoram borcanul de .. cred caiaurt sau sana sau nu stiu... dar sigur stiuca era plin de monede de 5 bani..... wooow. Pur si simplu adoram sa il desfac si desert si sa ma uit la comoara (nu ma prea impresionau cele de 100 mai veci - credca erau vreo 2 ... pur si simplu imi placeau cele de 5 bani :P).
Pupici!!

Trimiteți un comentariu