Ma gandisem pentru astazi sa imi fac tema cu ciuperci - doar ca ieri nu a vrut sa se lege absolut NIMIC si nu am vrut nici eu sa fortez. Nu de alta dar... toamna, energetic vorbind, mai ales in conditiile date, e nevoie sa iti dozezi inteligent energia.
Cu teoria stau bine, cu practica, imi vine sa ma sui pe pereti. Asa ca incerc sa compensez excesul de zel (ca vorba aia trebuie sa falfai din maini la orice ma entuziasmeaza, hahaha) pe cat posibil. Nu-i nimic, profit sa va arat ce am desenat in 26 septembrie (deja pasarile le-ati vazut aici si aici). Tot atunci s-au mai intamplat doua desene. Premiere as putea spune.
Lamurire: eu nu desenez personaje din imaginatie. Ok, uneori o fac dar nu vreti sa vedeti ce iese :)). Deobicei am o imagine care sa ma ghideze pentru a putea avea o idee despre proportii, pozitie si tot tacamul. Un ... model. Si cand incerc sa fac lucrul asta fara asa ceva.. dupa cum ziceam, ies „chestii”. De data asta a iesit insa altceva. Ceva ce m-a surprins si pe mine. Daca mi-ar iesi asa toate schitele .... ohooooooo. Ce bine ar fi.
Nu mai stiu exact ce ascultam, dar cel mai probabil a fost o combinatie. As fi vrut sa ilustrez cu o melodie de pe care sa fi inceput compozitia, macar. Faza e ca nu mai stiu efectiv daca eram la Cantafabule, la Cei ce ne-au dat nume... sau In Umbra Marelui Urss (cred ca la celalalat desen ajunsesem la Mugur de fluier, pentru ca acolo am avut la final inspiratia sa fac un.. fluier cu mugur.. hahahaha).
Stau inca si ma gandesc ce piesa sa pun. Clar ascultam Phoenix si gandul meu, atunci cand am inceput sa desenez - cu pasarile - era la o anumita piesa pe care, de cand am descoperit-o, o tot vad ilustrata grafic - ca si clip. De aceea zic ca nu mai stiu daca mai eram inca la Cantafabule (clar pe acolo eram cu pasarile), sau trecusem la altceva.
In cele din urma, chestia de mai jos s-a concretizat de-a lungul mai multor piese. A inceput dintr-o sfera, ce statea pe un paralelipiped ce se sprijinea pe un dreptunghi. Pe cuvant- oarecum se mai vad pe alocuri urme. Si apoi s-a tot preschimbat, tot transformandu-se, in:
Mai am un desen (ca dimensiune sunt pe coala normala A4, cu un creion cu mina de 0,7) facut tot in ziua respectiva. Ahhh si mai am unul facut pe 28. Ce ciudat de asta, solitar, uitasem - culmea, tocmai de cel care este legat, pana la urma de piesa despre care amintisem la inceput (cea cu „clipul grafic din mintea mea”).
Ideea chitarei inaripate mi-a placut mult, asa ca am preluat-o si in celalalt desen (din 26) doar ca acolo am senzatia ca nu am facut o aripa... :))).
Si acum ce piesa sa pun oare? Hmmmmmm .... ei acum, e acum. Am scris textul noaptea.. dar voi reveni pe zi cu piesa si poza zilei - nu de alta dar... bateria.
Ah.. gata m-am hotarat - voi pune chiar piesa cu Pasarea Phoenix de pe Cantafabule - ultima de pe disc. :) Mai ramane sa adaug poza zilei si gata!
Text: Şerban Foarţă / Andrei Ujică.
Iată, vine din nou cel hrănit cu numai rouă
de la Livan, într-acest an, al nouălea.
Preajma blând înmiresmând,
rugu-i fumegând.
Născutul din ou şi hrănit cu numai rouă,
în roşu nimb, într-acest timp, al nouălea.
Rodnic foc şi nou izvod,
arderea-i de tot.
Fie să renască numai cel ce har
are de-a renaşte, curăţit prin jar,
din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum,
astăzi ca şi mâine, pururi şi acum.
Adaugire: Curios fapt, in piesa luata ca atare (cea de mai sus, de pe canalul Electrecord) gasim varianta fara ultima strofa (care apare insa in invocatie, la final.. DAR! Am gasit albumul (de fapt e dublu disc) descarcat direct de pe vinil si acolo, la ultima piesa, surpriza..... apare si refrenul. :O Culmea e ca ascult albumul acela de ceva timp si abia aseara am sesizat acest lucru, dupa ce mi s-a inchis laptopul (bateria) si am zis sa pun un fond sonor sa pot adormi (stiti voi, sa nu se mai auda „clubul”). Nu stiu cum de mi-a scapat amanuntul - ma gandesc ca, poate, fiind ultima piesa si obisnuita fiind cu versiunea ciuntita... sau poate ca adormeam de fiecare data inainte de final :))). Ei aseara mi-a zburat ”fal fal” somnul vreo 5 minute, timp in care am tot fatait ultima piesa ca sa ma conving ca nu am halucinatii :)))))). Glumesc. La partea cu halucinatiile doar.
Lasand asta deoparte.. ce mi-ar placea sa am vinilurile originale (alea de la inceput). Va las si voua albumul in caz ca vreti sa il ascultati (daca intrati de pe youtube, in descrierea albumului, gasiti pe sectiuni fiecare piesa - adica timpul delimitat - Pasarea Phoenix este ultima..).
Ps: intre noi fie vorba, titlul albumului este gresit tiparit pe aceste prime discuri - au scris Cantofabule, in loc de Cantafabule. Asta asa ca idee (din ce am mai citit). In plus ar fi trebuit sa se numeasca Zoomahia. (penultima piesa de pe album poarta acest nume)
Adaugare: am deslusit misterul ultimei parti din piesa. Eu ascultasem intr-adevar albumul cap coada, tot de pe disc, dar la varianta aceea lipsea finalul, ca si la clipul de mai sus de la electrecord. Spre deosebire de clipul pe care l-am inserat cu albumul integral, in articol (cel de mai sus). Nu stiu exact care e explicatia.... dar interesant. Nu observasem strofa pentru ca ea nu exista in varianta pe care o ascultam eu =))). Bun asa... chiar ma miram, cum de ...
Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”.
Pe curand !
