- ... mai avem doar strugurii și am terminat! Apoi gustăm din toate și alegem cele șapte arome ale curcubeului!
Curcubeul Clarei! mi-am zis în gând, în timp ce Andrei punea, din nou, storcătorul la treabă. Acum, mai rămâne doar ... zăpada!
- Andrei, ce crezi? Oare, va ninge la noapte?
- Posibil! mi-a răspuns în timp ce se îndrepta spre geam. Când veneam spre tine, mi s-a părut că gerul s-a mai domolit. Și ... uită-te la cer!
- De curcubeu ne ocupam noi, dar de ninsoare....
Mi-am sprijinit fața în mâini privind spre aparat. Motorul învârte axul melcat dublu și, prin sită, se ivește sucul. Când toate boabele vor trece prin ansamblul de procesare, cea mai delicioasă licoare din struguri negri de la via bunicilor lui Andrei, va fi eliberată cu ajutorul clapetei, din recipient, direct ân cana pregătită de noi. Ne va îmbăta simțurile cu parfum și gust de sănătate. Sper doar la figurat, nu de alta dar, Clara se întoarce în seara aceasta și proiectul curcubeu trebuie să fie gata la timp.
- Fulgi de cocos!
Andrei a oprit aparatul, a aruncat în cutia pentru compost deșeul uscat rămas după stoarcere, recuperat din vasul inclus în corpul aparatului și, în timp ce sucul se scurgea în cană, mă privea entuziasmat.
- Poftim? i-am răspuns pe jumătate adormit de torsul mașinuței argintii poreclită Motanul.
- Dacă nu ninge, presari și tu niste fulgi de cocos pe tavă și pui sucurile în ceșcuțele de sticlă, în semicerc! Vorba aceea - decorul este, deasemenea, comestibil!
- Să știi că nu-i deloc o idee rea.... totuși, aș prefera să ningă.
Râdem amândoi și ne pregătim să degustăm sucurile - o îndeletnicire deloc rea, mai ales că, în sezonul rece, ai nevoie de și mai multe vitamine și energie.
-
Ce idee bună ai avut să îți iei storcătorul prin presare la rece, Hurom! înclină prietenul meu păhărelul pentru degustat, la fel ca în copilărie, când mergeam la bunicii lui.
Mă întreb cine ți l-a recomandat!?
- Un prieten, îi răspund eu serios intrând în joc. Nu știu dacă îl cunoști. Andrei îl chemă!
- Bun prieten!
- Da, încuviințez. Cel mai bun!
- Prietenul, sau sucul? mă tachinează arătându-l pe cel de portocale, care era la rând.
- Amândoi, dar doar unul primește bilet spre curcubeu!
Clara este plecată deja de două săptămâni. A primit rolul pentru care a fost la audiție și, de atunci, filmează în continuu. Se întoarce în seara aceasta și mă gândeam să-i pregătesc o supriză pentru mâine dimineață. Înainte să plece, am petrecut o seară frumoasă urmărind filmul Click cu Adam Sandler. Ea îl mai văzuse..
- ... doar de vreo 4 ori. Mă gândeam că îl putem revedea și de Crăciun! mi-a zis în timp ce așeza mai bine pernele pe canapea.
Eu m-am mulțumit să mustăcesc, încântat de posibilitatea achiziționării unei telecomenzi magice, ca aceea din film. Apoi, pe parcursul acestuia, mi-am schimbat părerea și, când s-a terminat, lumea mea căpătase un nou contur. De fapt, de atunci, privesc cu totul altfel viața, în general. Fiecare clipă este un dar, o minune!
La scurt timp după aceea, Andrei m-a invitat la el acasă - să-mi prezinte storcătorul Hurom H-AI One Stop pe care și-l achiziționase. Mi-a pregătit un suc din morcovi, pară, mere, portocală și puțin pătrunjel verde.
- De plăcere!
- Poftim? am întrebat savurând sucul.
- Așa se numește combinația aceasta. Și i se potrivește numele. Stai să-ți arăt cartea cu rețete!
Nu s-a lăsat până nu am răsfoit-o împreună. Apoi mi-a povestit absolut tot ce știa despre aparat! A început cu faptul că:
- ... beneficiază de un sistem inovator numit Slow Squeezing System!
- Hmm.. și ce face sistemul acesta? l-am provocat, curios să aflu mai multe informații.
- Diferența, Mihai, diferența! El stoarce lent, prin presare la rece, blând. Graba strică treaba și nutrienții!
A continuat cu o demonstrație a felului în care sistemul dual de alimentație funcționează. Mai întâi a pregătit un suc pentru mama lui, adăugând ingredientele rând pe rând, manual, prin gura clasică de alimentare. Apoi, a pregătit ingredientele pentru cel pe care urma să i-l ducă tatălului lui și le-a introdus în aparat prin gura mare de alimentare.
- Până ne întoarcem noi de la Mama, celălal suc este gata!
Și așa a fost. Când ne-am întors sucul era gata și în timp ce îl vizitam pe tatăl său, Andrei mi-a oferit argumentul suprem, încheindu-și astfel pledoaria:
- Și prin acest proces de preparare, fructele și legumele își păstrează integral toate proprietățile! Cum ar spune Clara - este ca ”o declarație de dragoste din partea naturii, la pahar”!
- Clara? i-am răspuns surprins.
- Da, înainte de plecare a trecut să îi salute pe părinți și i-au pregătit un suc proaspăt, 100% natural. A fost încântată!
Am ales cele șapte arome curcubeu: suc de roșii cherry, dulce și aromat, suc de portocale și mango, suc de lămâie și mere golden, suc de lime, suc de afine, suc de struguri negri și suc de zmeură. Le-am pus în sticluțe mici, în frigider, în așa fel încât să nu fie descoperite înainte de vreme. Ce bine că sucurile acestea se pot consuma în decursul a 24 de ore, fără a exista riscul să se oxideze!
Îmi amintesc din nou conversația avută cu Clara înainte să plece, după ce ne-am uitat la film.
- Mihai, o să-ți povestesc ceva amuzant, din copilărie! Aveam.. un vis trăznit! Unii ar spune, imposibil.
- Care? am întrebat-o curios.
- Un curcubeu pe zăpadă!
- E posibil?
- Nu doar că era un curcubeu pe zăpadă, dar avea și un gust fenomenal de bun. Nu aș putea să-ți descriu exact sentimentul, dar aș putea să-i spun simplu: fericire.
Mă uit pe geam. Ninge! Exact în acest moment Clara intră pe ușă și eu încerc să nu mă dau de gol. Abia aștept dimineața. Îmi povestește obosită cum a fost drumul, apoi se retrage să doarmă. Eu nu reușesc să adorm. Privesc cum afară, în noapte, zăpada se aștene frumos și îmi repet pentru a nu știu câta oară scenariul sucurilor curcubeu. Număr orele: 2... 3..... 4.... Ațipesc.
Mă trezește zgomotul făcut de ușa de la intrare. Sar din fotoliul în care adormisem și mă îndrept spre bucătărie. Pe masă, pâine de casă și gem de portocale. În căni ceai cald și un mesaj scris de Clara:
Sunt la băcănia din colț! Revin în cinci minute.
Mă grăbesc să scot sucurile și să pregătesc decorul. Așez totul pe măsuța din balcon, aruncând câte o privire pe geam. Pot vedea de aici, băcănia. Simt cum mi se închid ochii de oboseală și este ultimul lucru pe care mi l-aș dori acum.
Oare care era rețeta aceea magică, revigorantă? Ceai verde.... mă îndrept spre storcător pe care îl acoperisem cu o husă primita în dar de la mama lui Andrei. Îmi trebuie morcovi, portocală, măr și puțină lămâie. Pun o linguriță de miere în ceai si pregătesc fructele și legumele pe care le pun în storcator. Iată și boost-ul de energie de care am nevoie!
Motanul (așa l-am botezat) a început să toarcă încetișor, cam așa, cu vreo șaizeci de rotații pe minut. Ușa se deschide și în curând își face apariția și Clara, îmbujorată de iarna de afară.
- Oh, te-ai trezit! Am fost să fac câteva cumpărături, pentru micul dejun!
Se oprește brusc, privind când spre Motan, când spre tava cu zapadă și curcubeu pe care o țin în brațe, însoțită probabil de cel mai caraghios zambet posibil pe care l-aș putea afișa. Din fericire, nu există o oglindă în bucătărie. Nu risc, privindu-mă în ea, să stric această dimineață perfectă!
- I-ai spus Motan?
- Păi.. toarce! Și e argintiu!
- Hmm...
- Cum este curcubeul?
- Foarte bun! Și zăpada la fel!
- Hei! Nu mânca decorul!
- Doar dacă îmi dai și mie o gură de licoare din aceea magică ce alungă somnul și nu e cafea!
- Să-l rugăm pe Motan să o prepare, cât îmi povestești cum a fost la filmare!
- Poate singur?
- Da! L-am dresat!
- Nu te cred!
- Dacă-ți spun!
Afară ninge, curcubeul există și pe zăpadă, are gust de fructe și sănătate și fericire. Si este o adevărată declarație de dragoste ..... din partea naturii, la pahar.
