S-a lăsat o ceață deasă și joasă. Am senzația că străbat un tunel inconsistent, neștiind încotro mă îndrept. Gândul îmi zboară la Clara. Acum două zile am surpins-o plângând. Ea, mereu veselă, sufletistă, săritoare, optimistă. Am rămas pironit în cadrul ușii de la bucătărie. La un moment dat și-a dat seama că este privită. A tresărit, și-a stersîn grabă lacrimile și, dregându-și glasul, mi-a zis:
- Hei, te-ai întors de mult de la cursuri? a schițat un zâmbet de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, a închis laptopul și s-a ridicat să mă întâmpine, adăugând: Am pregătit pentru astăzi o delicioasă mâncare de conopidă, vrei și tu?
Nu m-am putut abține. Am înaintat spre ea și, luându-i mâinile într-ale mele, am întrebat-o:
- Ce ai pățit?
- Ah, nimic, nimic! Cred că am răcit un pic! a încercat să braveze. Dar ochii o trădau, mâinile o trădau.
- Clara, te-am văzut! Plângeai!
Știți, când un om se află cumva la capătul puterilor și îl pui în fața faptelor, cedează. A izbucnit în plâns, exact ca un copil mic. Deznădejde, neputință... nedreptate. Toate se prelingeau pe obrajii ei, în timp ce încerca să-mi explice ...
- ... vreu să ajut! Nu reușesc, Mihai, să fac o lume mai bună nici pentru prietena mea, nici pentru ceilalți. Și au nevoie de sprijin, de înțelegere, de ... condiții normale de trai.
Când ceața este luminată, fie de farurile mașinilor, fie de felinarele stradale, devine o sclipire magică. Speranță! îmi zic și grăbesc pasul. Tocmai l-am condus pe vărul meu Gabriel la gară și abia aștept să ajung acasă, să-i povestesc Clarei ce am aflat despre Bursa Binelui, despre donatii online, despre cum visul ei va putea prinde aripi și renaște din cenușă.
- Bine că mi-ai povestit, Mihai! mi-a spus Gabriel, în timp ce ne îndreptam spre gară. Inițiativa prietenei tale merită sprijinită și ajutată să crească. Și, din fericire, există un loc unde poți face fapte bune pe tot timpul anului - fie donând, fie prin acțiuni de voluntariat, fie făcând cunoscute proiectele ce au nevoie de sprijin. Termenul de fundraising a fost dus acolo la alt nivel - unul simplu și accesibil.
- I-am spus și eu Clarei că are nevoie de sprijinul comunității locale! Dar ea a încercat să facă totul singură și, lucrurile acestea, oricât ne-am feri de acest subiect, costă. Implică cheltuieli. la un moment dat, ești copleșit.
- Cred că cel mai bine ar fi să înființeze un ONG! Îi va fi mult mai ușor așa! Bursa Binelui este un proiect serios și sigur, creat și susținut de BCR. Odată ce îți creezi cont pe platformă poți să devi donator, voluntar, susținător și promotor al proiectelor cu care rezonezi și pe care îți dorești să le susții. Și crede-mă, sistemul acesta, crowdfunding, chiar face diferența - oamenii, unindu-și forțele, pot „muta munții”, ca să spun așa.
- Hei, te-ai întors de mult de la cursuri? a schițat un zâmbet de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, a închis laptopul și s-a ridicat să mă întâmpine, adăugând: Am pregătit pentru astăzi o delicioasă mâncare de conopidă, vrei și tu?
Nu m-am putut abține. Am înaintat spre ea și, luându-i mâinile într-ale mele, am întrebat-o:
- Ce ai pățit?
- Ah, nimic, nimic! Cred că am răcit un pic! a încercat să braveze. Dar ochii o trădau, mâinile o trădau.
- Clara, te-am văzut! Plângeai!
Știți, când un om se află cumva la capătul puterilor și îl pui în fața faptelor, cedează. A izbucnit în plâns, exact ca un copil mic. Deznădejde, neputință... nedreptate. Toate se prelingeau pe obrajii ei, în timp ce încerca să-mi explice ...
- ... vreu să ajut! Nu reușesc, Mihai, să fac o lume mai bună nici pentru prietena mea, nici pentru ceilalți. Și au nevoie de sprijin, de înțelegere, de ... condiții normale de trai.
Când ceața este luminată, fie de farurile mașinilor, fie de felinarele stradale, devine o sclipire magică. Speranță! îmi zic și grăbesc pasul. Tocmai l-am condus pe vărul meu Gabriel la gară și abia aștept să ajung acasă, să-i povestesc Clarei ce am aflat despre Bursa Binelui, despre donatii online, despre cum visul ei va putea prinde aripi și renaște din cenușă.
- Bine că mi-ai povestit, Mihai! mi-a spus Gabriel, în timp ce ne îndreptam spre gară. Inițiativa prietenei tale merită sprijinită și ajutată să crească. Și, din fericire, există un loc unde poți face fapte bune pe tot timpul anului - fie donând, fie prin acțiuni de voluntariat, fie făcând cunoscute proiectele ce au nevoie de sprijin. Termenul de fundraising a fost dus acolo la alt nivel - unul simplu și accesibil.
- I-am spus și eu Clarei că are nevoie de sprijinul comunității locale! Dar ea a încercat să facă totul singură și, lucrurile acestea, oricât ne-am feri de acest subiect, costă. Implică cheltuieli. la un moment dat, ești copleșit.
- Cred că cel mai bine ar fi să înființeze un ONG! Îi va fi mult mai ușor așa! Bursa Binelui este un proiect serios și sigur, creat și susținut de BCR. Odată ce îți creezi cont pe platformă poți să devi donator, voluntar, susținător și promotor al proiectelor cu care rezonezi și pe care îți dorești să le susții. Și crede-mă, sistemul acesta, crowdfunding, chiar face diferența - oamenii, unindu-și forțele, pot „muta munții”, ca să spun așa.
- Chiar crezi că va merge și în cazul Clarei? l-am întrebat, știind că el este implicat deja în susținerea unor proiecte.
- Dragul meu Mihai, totul ține aici de ... educatie. Știi foarte bine acest lucru. Oamenii care vor să facă bine și pot, o vor face! Ceilalți, vor sta pe margine și vor comenta. Vrei să ajuți o asociație al cărui țel este atât găsirea unor familii pentru câinii și pisicile abandonate, cât și
informarea și sensibilizarea cât mai multor persoane cu privire la
abandonul și situația animalelor de pe străzi? Atunci poți face acest lucru - să știi că marele avantaj în cazul acestei platforme este faptul că plata online, securizată, se poate face din orice cont, cu sume cuprinse între 5 și 1000 de ron, fără dobândă. Și banii ajung direct la beneficiar.
- Ai dreptate. Presiunea aceasta și „judecata” oamenilor au fost piedicile de care Clara s-a lovit cel mai mult. Mă bucur că mi-ai povestit despre aceasta alternativă - un loc în care oamenii investesc în fapte bune.
- Desigur, când vorbim despre lucruri mai greu de înțeles, mai puțin cunoscute, oamenii sunt în principiu reticenți. Până când mi-ai povestit tu, nici eu nu știam despre MSC... deși, dacă stau să mă gândesc bine, nu mă miră. Suntem înconjurați de chimicale, sufocați de acestea. Era normal ca astfel de afecțiuni să apară. Vă puteți baza însă pe sprijinul meu. Mă voi înscrie ca voluntar și voi încerca să fac cunoscut proiectul vostru. Și desigur, voi participa și ca donator.
- Îți mulțumesc, Gabi!
- Nu ai pentru ce! Știi, poate ar fi bine să vă grăbiți! Până pe 4 decembrie vă mai puteți înscrie proiectul pentru a participa la Campionatul de Bine 2017!
Ajuns acasă, m-am oprit o secundă să-mi trag sufletul și să-mi pun ideile în ordine. Am găsit-o pe Clara dormind, cu capul pe măsuță, calculatorul deschis și o grămadă de calcule așternute pe carnețelul ei de cheltuieli. Într-un colț își ordonase ideile pentru proiect:
Un lanț de magazine cu produse pentru persoanele care suferă de hipersensibilitate la chimicale multiple și intoleranță la produse parfumate. Un loc de recreere, pentru activități creative. Informarea corectă referitoare la această afecțiune destul de puțin cunoscută, ce face din ce în ce mai multe victime în rândul oamenilor....
Trag aer în piept. Realizez că mulți oameni se confruntă zilnic cu lipsa de înțelegere și susținere a celor din jur, condamnați fără vină să poarte o povară pe care niciunul dintre noi nu și-ar dori-o. Sunt marginalizați, considerați a fi defecți, ocoliți.
Și când te gândești că oricare dintre noi, oricând, se poate afla în locul lor... pentru că afecțiunea aceasta nu alege! am rostit cu voce tare.
- Poftim? Ah, tu erai Mihai?! Despre ce vorbeai?
- Despre visul tău! Al nostru! Știu cum putem face o schimbare! Știu cum putem face o rețea de mici magazine prietenoase cu cei care suferă de mcs, unde să nu se folosească detergenți parfumați la curățenie pe rafturi și nici odorizante și....
Ceața se risipește, încet. Cu pași mici, dar siguri, ne pregătim să clădim o lume mai bună, împreună.
Ceața se risipește, încet. Cu pași mici, dar siguri, ne pregătim să clădim o lume mai bună, împreună.
2 comments :
O initiativa laudabila a bancii.
Cand tot mai multi oamni vor simti foamea de a face bine cred ca in lume va fi mai multa... armonie. :)
Succes, Rux! Pupici cu drag! <3
@Diana asa este! Si mie mi-a placut foarte mult initiativa si sper sa fie de lunga durata! :)
Iti multumesc mult!!
Pupici cu drag :*
Trimiteți un comentariu