duminică, 25 noiembrie 2018

XXIV. Prima ... întâlnire.

Mă pregătesc pentru un nou rol. De data aceasta, este vorba despre o comedie romantică. Se numește simplu: „Prima ... întâlnire”. Am primit textul, am descrierea personajelor și totuși nu reușesc deloc să mă „metamorfozez”. Există și o explicație. Maria seamănă foarte mult cu... mine. Chiar așa. Teoretic ar fi trebuit să fie simplu, nu? Ei bine, nu este.

Recitesc indicațiile regizorului. Practic blocajul apare încă de la prima cerință: vestimentația.  
Să fie ceva care să impresioneze, dar fără să scrie mare pe tine cu litere tip neon: „iată-mă cât de frumos m-am aranjat, doar pentru tine! Sau alte variante asemănătoare.

Ești în pom, Clara, recunoaște! 
Să ne înțelegem. Nu sunt antisocială, îmi place să mă îmbrac elegant, dar un elegant din acela cât mai comod posibil. Cam la fel este și personajul care mi-a fost sugerat chiar de către profesorul meu coordonator. Probabil se aștepta să fie floare la ureche: 
- Cât despre personajul Mariei, ei bine Clara, parcă este sora ta geamănă, contăm deci pe tine. 
Nu zău! Doar că eu, domnule profesor, n-am mai avut parte de nicio întâlnire. Ceee mă fac?  Pe lângă faptul că vorbesc cu mine însămi, în gând, ce e drept.

Mă învârtesc singură prin casă, îmbrăcată cu rochia elegantă preferată - o minunție în stil boho, cu mâneci lungi și un imprimeu absolut superb, floral. Discret. Rochia aceasta vaporoasă mă face să mă simt ca o prințesă. Am senzația că mă mișc în ea asemeni unei ființe diafane. Probabil și datorită faptului că materialul este transparent. Desigur, rochia are și o dublură netrasparentă.  
Cu siguranță, eu așa m-aș îmbrăca. Da! 
Dar personajul, Maria?  
Dacă e transparentă, nu e oare prea mult? Rochia, nu Maria! 
Mă sabotez frumușel singură. Ar trebui să cer părerea cuiva! Însă Ana, prietena mea cea mai bună, este în luna de miere.

Ce-ar fi să-l întreb pe Mihai? 
Hmmm! Nu știu de ce mi-a venit ideea aceasta. Îmi scot din cutie pantofii noi pe care i-am luat special pentru această rochie. Mi se par (și constat că și sunt, odată ce îi încalț) foarte comozi. Comod... deci sunt comodă? Și oare de ce m-am gândit la Mihai, ce treabă are el cu toată povestea asta? 
Probabil pentru că seamană cu personajul principal masculin, din film. Adică... l-aș vedea pe Mihai îmbrăcat cu sacoul lui casual așteptând-o pe Maria, rezemat cu spatele de zidul localului, cu nelipsiții lui ochelari de soare, ce-i ascund privirea, și cu mâinile înfundate în buzunare. Probabil căzut pe gânduri.  
Hmmm. Dacă-i așa, atunci s-ar potrivi și cu costumația mea - eu sunt Maria! îmi zic și mă gândesc să-l sun.


- Da, Clara! vocea lui în receptor mă trezeste la realitate. Nu îmi dau seama prea bine ce fac, dar nici să tac în telefon nu pot, dacă tot am sunat, acum trebuie să intru în joc. Improvizez.
- Mă întrebam cum este vremea pe-afară! Ai ieșit cumva cu sacoul acela cu buzunare oblice? Îmi vine să-mi dau singură o palmă peste frunte. Mi-o imaginez pe Maria spunând replica aceasta, în timp ce își analizează ținuta în oglindă. Cred că nu ar râde nimeni. Sau poate?
- ... vreme de palton. Clara? Mă auzi, sau vorbesc singur... Nu mai am semnal? Alo?
- Da, da, te aud! îi răspund reconectându-mă la realitate și adaug ca pentru mine, dar cu voce tare: Nu, dacă e vorba de palton, atunci ar merge rochia cloș, din tricot gri.
- Poftim? Ce rochie?

- Ah, nu, nimic, nimic. 
Încerc să dreg intervenția de mai devreme, dar reușesc exact contrarul.
- Era vorba despre prima întâlnire și impresia făcută, chestii din astea.
- .....
- Mai ești pe fir? Alo, Mihai?
- Ce întâlnire?
- Cu Robert. Seamănă cu tine, apropo, ce m-am amuzat!
- Mă bucur că te-ai amuzat. Dar cine-i Robert?
- Tipul ăsta cu care trebuie să mă întâlnesc!! Și nu găsesc pantofii potriviți, unde sunt oare? Ah.. uite-i! Unde rămăsesem?
- La tipul Robert cu care ai întâlnire. Și care seamănă cu mine. 
- Ah.. da! Nuuuu! Nu. Nu eu am întâlnire, ci Maria! Maria seamănă cu mine, îți vine să crezi? 
- Nu mai spune. Robert cu mine, Maria cu tine, paltonul meu cu rochia ta gri..
- Astea ultimele doar se potrivesc!

- Zău Clara. M-ai amețit. Despre ce vorbești?
- Despre „Prima .. întâlnire”. Apropo, tu când vii acasă?
- Nu știu! Trebuie să mă mai gândesc, tu ești așa ocupată cu atâtea întâlniri! Parcă nu aș vrea să te deranjez...


Cu pantofii tip stiletto din material textil într-o mână, m-am oprit în fața rochiei gri, de pe umeraș.  
Ce a fost asta? Mi s-a părut mie, sau Mihai avea un ton puțin ciudat?  
Deși nu aveam deloc în plan să spun următoarele cuvinte, m-am trezit în fața faptului împlinit. Și vorbesc de parcă nu sunt eu, ba am și puțin trac, lucru destul de ciudat în ceea ce mă privește:
- Maria are întâlnire cu Robert. 
- Așa... Da.
- Mă gândeam...
- Te gândeai...
- Cum ar fi să..
- ...să?
- Adică știi, e pentru rol, vreau să zic. 
- Pentru rol, desigur. Ce anume?
- Să aibă și Clara o întâlnire.
- Clara fiind tu.
- Desigur, Mihai.. hahah! Ce amuzant ești! 
De data aceasta chiar mi-am tras o palmă fix pe frunte. Îmi rămâne să sper doar, că nu s-a auzit și la el... și că nu îmi va rămâne urmă. Brusc realizez că, fără să vreau, intru în pielea personajului. 
- Cu... Robert?! vocea ușor șovăitoare m-a făcut să pufnesc în râs.
- Robert e un personaj. Nu, nu. Cu tine!
- Ah, cu mine... 
Pauză de câteva secunde. Mi se pare că durează o eternitate și nu reușesc deloc, să mă concetrez la ce se aude pe fundal.
- Da, e ok! Rămâne așa! 
- Serios? 
 Rochia mea gri cu mâneci scurte a aterizat pe canapea, în timp ce eu execut cu multă grație, o piruetă „artistică”.
- Numai puțin, Clara! Sunt în magazin și cumpăram ceva! 
Piruetă care tocmai s-a terminat brusc, pe jos, într-o aterizare pe covorul pufos, din sufragerie. Mă simt fix ca într-un carusel: sus - jos, sus - jos. 
Nu zău, parcă am devenit... Maria! îmi zic, aruncând un ochi către poveste.
- Clara?
- Mda...
- În cinci minute sunt acasă. Am luat prăjituri. Doar nu era să vin cu mâna goală la întâlnire, nu?
În momentul acesta aș fi folosit bucuroasă toate pernele decorative aranjate frumos pe canapea. Drept „combustibil”. Îl auzeam chicotind. Ce ... ticălos!!
- Bine...
- Și.. Clara?!
- Poftim... ? îi răspund în timp ce mă grăbesc să mă schimb și să așez  în dulap celelalte haine.

 
- Deși îmi place foarte mult rochia ta gri...  care era varianta cealaltă, care se potrivea cu...
- ...sacoul?
- Da.
- Eiiii bine... După ce mâncăm prăjiturile, am să o îmbrac ca o vezi! Poate.
- Să fie oare rochia boho? Știi, este aproape la fel ca în scenariu! 
- ... 
- Da, l-ai uitat aseară pe masă, în bucătărie. E interesant, l-am citit! Și uite... privește partea bună a lucrurilor!
- Da?
- Tu te-ai ales cu prăjituri, eu o să mă bucur de o.. nu, de două ținute special alese pentru mine... 
- Modestia asta!
Aud liftul oprindu-se la etajul nostru. Mă uit pe vizor și-l zăresc ieșind. Are telefonul încă la ureche și un zâmbet copilăros întipărit pe față. Fără să-l previn cumva și fără a întrerupe conversația telefonică, deschid brusc ușa:
- M-am gândit să schimb un pic scenariul. Să fie.. trei ținute! Vezi, asta este bonus, nici măcar nu o știai!
Rămâne fără replică în pragul ușii, cu pachetul de prăjituri într-o mână, cu telefonul în cealaltă. Eu mă distrez copios de reacția lui, defilând în rochița vișinie, cu model plisat, profitând de faptul că pantofii asortați au un toc tocmai potrivit cu joaca mea. 
Brusc, ușa de la intrare se închide. Iar dansul meu este oprit într-o îmbrăișare strânsă.
- Clara... îți mulțumesc pentru...

Prima ... întâlnire!



-


8 comments :

DIMI spunea... [Raspunde]

Hello dear Rux!
Lovely outfits and beautiful shoes!
Like the 3rd outfit! So festive!
Dimi...

coco spunea... [Raspunde]

chiar arata ca un roman, mult succes :)

copilarim spunea... [Raspunde]

@DIMI thank you!! :*
It was fun choosing outfits I would love also to wear, to match also the story.
I wish you a wonderful day :*
Hugs!!

copilarim spunea... [Raspunde]

@coco ma bucur mult :* !
Mi-a facut placere sa il scriu! :D

Diana spunea... [Raspunde]

Excelenta povestirea! Amuzanta foc si cu "intriga amoroasa"! <3 Tare-tare mult imi place! Felicitari! Aplauze!
Multumesc pentru zambete! :)
Succese!
Pupici cu drag! <3

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana :D si mie mi-a placut ca am putut sa folosesc tema data pentru acest capitol jucaus. :D
Iti multumesc mult si ma bucur ca ti-a placut :*!!

AA spunea... [Raspunde]

Foarte frumoasa povestea Clarei si a lui Mihai! :) Felicitari si mult succes draga mea! Pupici :)))

copilarim spunea... [Raspunde]

@Adriana Alexandru ma bucur tare mult ca ti-a placut!! <3
Iti multumesc mult !
Pupici <3

Trimiteți un comentariu