luni, 20 februarie 2023

Jurnal de MCS


Ce este MCS?

Cel mai simplu, este sa preiau definitia de pe site-ul asociatiei franceze, despre care am mentionat deja, in acest articol - Raul care nu se vede....:

credit printscreen

In traducere:

” O boală emergentă, o boală a secolului XXI
Sensibilitatea chimică multiplă (MCS) a fost descrisă în anii 1950 de către alergologul american Theron G. Randolph, părintele medicinei de mediu.
În 1987, dr. Mark Cullen a numit sindromul MCS (Multiple Chemical Sensitivity) și l-a definit ca pe  „o afecțiune dobândită, caracterizată prin reapariția simptomelor care implică mai multe organe, care apar la expunerea la diferite substanțe chimice la concentrații mult mai mici decât cele cunoscute pentru a provoca efecte în populație” În formele sale cele mai severe, MCS poate pune viața în pericol. Le afectează calitatea vieții, forțându-i la izolarea socială sau evacuarea din anumite locuri, din cauza atacurilor chimice excesive (supermarketuri, magazine, bănci, primării etc.).

MSC-ul
Nu reprezintă o reacție la mirosuri.
Este o reacție la substanțe chimice. Foarte des, pacienții reacționează la compuși chimici care nu au miros. Pacienții lipsiți de miros se îmbolnăvesc și în urma expunerilor.
Nu este o alergie. Reacțiile alergice sunt legate de imunoglobuline. Reacțiile MCS nu se încadrează în această schemă. Prin urmare, tratamentele (și injecțiile) împotriva alergiilor nu pot nici trata, nici vindeca MCS.”

Completare: 

Singurul articol din Romania peste care am dat intamplator si care este gresit redactat - folosindu-se termenul de alergie (probabil in incercarea de a incadra cumva aceasta afectiune intr-o terminologie acceptata de publicul larg, ma gandesc) este acesta: Alergia la mirosuri puternice, boala cu 1.000 de feţe care îţi poate schimba radical viaţa | adevarul.ro. Initiativa este laudabila, totusi confuzia creata de folosirea termenului alergie, poate crea o falsa impresie. 
Un alt articol interesant despre substantele care pot declansa, produce si intretine aceasta afectiune, despre principalii vinovati care ne distrug sanatatea a fost deja mentionat aici: Sarbatorim ca suntem :D

Tratament:

Desigur... un tratament medicamentos NU exista. Nici nu ar avea cum, logic - doar daca analizam denumirea. 
Izolare, preventie (...... adica sa nu te expui la substantele care iti fac rau.......).


Scopul Jurnalului:

Ma gandesc ca poate ii va fi cuiva de ajutor. Sunt sigura ca multi oameni se lupta cu acest monstru si foarte multi isi pierd viata zilnic, haituiti din toate partile, facuti sa se simta ingrozitor, adusi in pragul disperarii si epuizarii fizice si psihice... 

Poate daca vor afla ce anume ii macina din interior, daca vor stii ca nu, nu sunt nebuni - ca tot ce li se intampla este real si are o cauza, poate atunci, vor gasi putere sa ... mearga inainte. Sa... gaseasca un loc al lor, oameni care sa ii inteleaga, sustina si protejeze - pentru ca ei sa poata functiona intr-un regim normal si sa ofere la randul lor lumii, ce au.. de oferit. Sa traiasca....

Nu ma astept sa schimb lumea. Si cu siguranta nu imi doresc mila sau compasiune. Intelegere ar fi ideal, dar nu mai astept nici acest lucru. Si cu siguranta, nu fac acest lucru.. pentru mine. Ma gandesc insa ca, daca macar o persoana isi schimba viata in bine, facand alegeri intelepte si neconformandu-se din comoditate cu ce a devenit norma (nu normal, atentie) .... ar fi minunat.

Jurnal (lista articolelor va fi actualizata periodic):

Primul Capitol:

Al doilea Capitol:


Al treilea Capitol:



Se spune ca noi suntem schimbarea - noi o putem produce - si asa este. Putem sa facem viata un chin, sau o bucurie. Si orice am face nu ne afecteaza doar pe noi,  ci si pe cei din jur. 
Intotdeauna m-am gandit cum i-ar putea afecta actiunile mele pe cei din jur.  Inainte sa iau o decizie, nu dupa. Cand aud pe cineva „ah nu m-am gandit ca sa torn nu-stiu-ce-porcarie-chimica nu-stiu-unde ar putea sa faca rau”, mi se zburleste parul... Cum sa nu ne gandim inainte sa facem ceva? In ce stadiu a ajuns omenirea? 


Va rog, pentru voi, in primul rand, reinvatati sa fiti (=in sensul de a exista) autentic. Nu va mai bazati pe faptul ca, daca a ajuns pe raft, un produs este sigur. Cititi cu atentie (invatati sa cititi cu adevarat, pentru ca totul se invata) etichetele - nu treceti peste avertismentele care sunt trecute la produsele de risc (atat de curatenie cat si alimentare!). Stiu ca am fost obisnuiti sa citim data de expirare si evident sa mai aruncam un ochi la calorii sau ingrediente.. Dar! Suntem ce mancam, suntem ce bem, suntem ce respiram, suntem ce produse folosim, suntem ce alegem in fiecare zi... sa fim. Si...atunci cand ceva nu va functiona bine cu noi, banuiesc ca stiti si voi... ca toti vor arata cu degetul catre noi: am facut noi ceva sa ne imbolnavim, suntem defecti, e in inchipuirea noastra, ah esti mai sensibil, exagerezi, imi strici cheful etc.

Cu speranta de mai bine!


PS: as vrea sa organizez paginile de jurnal pe puncte - am vazut ca unii/ele dintre voi au astfel de jurnale si puncteaza anumite lucruri. M-ar ajuta daca as stii ce astfel de puncte/repere credeti ca ar trebui sa integrez. Va multumesc de pe acum pentru sugestii!

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”😊 (daca tot am citat de pe site-ul asociatiei....)




14 comments :

Suzana spunea... [Raspunde]

Subiectele medicale sunt in general complicate si e bine zic eu ca ai inaugurat astfel de subiecte, chiar daca sunt delicat de gestionat.
Intamplator sunt o persoana care nu crede narativul anumitor definitii.
Am citit despre boala inventata, recunoscuta spre finalul vietii doctorului care a inventat-o, ca fiind ireala, dar care a ramas ca diagnostic si medicatie. Se modifica bareme de analize si din sanatos devii bolnav. Insa imi permit o recomandare a unui autor cu care rezonez, si parca l-am mai mentionat. Anthony William cu seria Medium medical. Acum am inceput ultimul volum despre 'Vindecarea ficatului, un adevarat tratat. Am vazut la index despre: 'sensibilitati chimice si alimentare', 'cauze ale sensibilitatilor alimentare si chimice'.
Cred ca seria cartilor lui este fabuloasa, parerea mea. Si are si niste programe de detoxifiere. Stii ce spune la un moment dat (aprox.)? Poti sa crezi sau nu, dar nu te costa nimic sa incerci sa practici din ideile sugerate.
Pornesc de la ideea ca omenirea a fost 'ajutata' sa ajunga extrem de jos. Consider ca intr-un fel sunt pe cont propriu. Poate de aceea am rezonat cu acest om (ghidat in ceea ce spune). Pentru ca am simtit ca nu mai sunt singura pe acest drum complicat.
Doar bine si inspiratie la tine, Rux!
Pupici! 😘❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana sunt, ai dreptate. Si ai dreptate si in cea de-a doua privinta. Mi-a luat ... 13 ani ca sa incerc sa vorbesc despre acest lucru - acum 13 ani am descoperit.. cum sa spun, eu evit termenul de boala. Cred ca ai observat ca am incercat sa folosesc afectiune, pentru ca un termen era necesar. Dar era nevoie de ceva, care sa ... incadreze, justifice, lamureasca situatia? Astfel am resimtit eu aceasta incadrare. Ca pe un fel de recunoastere ca exista aceasta problema, ca este intemeiata ...

Pentru ca este foarte greu sa gestionezi ce presupune, atata timp cat toti te considera „inchipuit„, „nebun„, si alte variatiuni.

Nu stiu exact la ce boala te referi. Banuiesc ca vorbesti la modul general? Sunt chiar curioasa. Stiu ca in ultima vreme se tot jongleaza cu indicii de la analize (ca anumite valori acum ani indicau posibilitatea de a si acum indica incadrarea la tratament fie preventiv, fie chiar „agresiv”). La asta te refereai? :)

Iti multumesc pentru recomandare - gasesc interesant sa citesc din cat mai multe surse - cu siguranta avem ceva de invatat din tot (fie ca inseamna asa da, asa nu... dar tot avem de invatat ceva nu?). Oare as putea gasi si online ceva informatii? Mai ales despre subiectul la care te referi?

Ficatul este laboratorul :). Automat acolo se acumuleaza diverse neplaceri.
Chiar as vrea sa stiu ce scrie despre acest subiect. In cartile de medicina MCS-ul este foarte putin abordat (de exemplu in culegerea de la mayo are doar un paragraf, haha, dar nici in cartile de medicina nu se face risipa de cuvinte).

Programe de detoxifiere... da, e drept ca eu nu folosesc produse chimice si in ceea ce priveste mancarea iar, merg pe cat mai simplu posibil si facut in casa, dar cu siguranta mai trebuie tinut cont de factorii pe care nu ii pot controla si care imi si afecteaza de fapt viata (cu alte cuvinte alegerile nefericite ale altora - vezi situatia de acum cu chimicalele care sunt deversate pe coloana de la baie, de care se plang si alti oameni care nu se confrunta cu ceea ce ma confrunt eu).

Sunt pe cont propriu de .. 14 ani deja (daca nu ii punem si pe cei dinainte, cand nu aveam confirmarea banuielilor mele) - stiu cum este atunci cand poti gasi un sprijin? Insa in general, nu e deloc usor, da.. :) Ai dreptate!

Iti multumesc tare mult pentru gand, pentru sugestie si pentru urare!
Pupici cu mult drag!

Suzana spunea... [Raspunde]

Am descoperit ceva in cartile lui. A vorbit despre intoxicatii pe linie parentala ce parcurg cateva generatii. Nu e vorba de gene parentale ci de toxice transmise spre urmasi. Bolile s-au amplificat odata cu industrializarea. Si crezi ca pe atunci se studia toxicitatea a ceva? Pe masura ce oamenii se imbolnaveau, apareau restrictii, insa raul era deja produs. Fata de anii '60, sau micsorat dramatic nivelele admisibile pentru analizele uzuale din sange. Si ce sa vezi, au aparut numai oameni bolnavi, cu colesterol marit si alte asemenea.
Daca citesti aici:
https://jurnalgiurgiuvean.ro/adhd-o-boala-inventata/ este ceva extrem de ciudat. Probabil nu e singura situatie. Daca te uiti in lista cartilor aparute la noi este si un volum despre alimente benefice, vorbind doar despre fructe, legume, plante aromatice si condimente, plante salbatice, inclusiv retete.
Iti iei tot felul de chestii, poate investesti si in asa ceva.
Stiu ca e greu, dar exclude parerile celorlalti si vezi cu ce rezonezi tu.
Si include in programul zilnic putin timp tu cu tine si atat.

Pupici si inspiratii, draga Rux! 😘❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@Suzana intoxicatii pe linie parentala... tot ce este posibil. Daca te gandesti ca mostenim si traume, de ce nu am mosteni si alte belele? :)))
Dar doar daca ne gandim logic, pe perioada cand suntem la mamicile noastre in burtica, suntem expusi la mediul inconjurator. Si, ca sa ma refer la cartea Drului Bruce Lipton - mediul este cel care influenteaza tot.

Cred ca nici acum toxicitatea nu este luata cu adevarat in seama, atata timp cat le ameninta castigurile. Si nu ca o cred eu, dar, de curand, s-a cerut interzicerea mai multor substante dovedite periculoase din produsele destinate, atentie, copiilor. Raspunsul a fost ca se cunosc efectele, dar pierderile banesti nu justifica aceste interziceri - cu alte cuvinte lasa sa crape copiii, sa se imbolnaveasca....

La analize iar stiu la ce fenomen te referi (ce am mentionat si eu) - markerii oricum difera si de la stat la stat (e si amuzant un pic daca stam si ne gandim.. asta daca nu ne oripilam prea tare de indistria respectiva). Totusi - am observat o tendinta tot mai mare in randul medicilor (accentuez medicilor, in adevaratul sens al cunvantului) care pun tot mai mult accent pe importanta stilului de viata, a mediului si a alegerrilor facute de noi toti in ceea ce priveste produsele utilizate. Acestia subliniaza importanta gasirii cauzei si eliminarii acesteia si pun apelarea la medicamentatie ca ultima solutie - pentru ca tot ei scot in evidenta multitudinea de efecte secundare care vin la pachet cu medicamentatia.

Problema insa este ca intampina o mare impotrivire tocmai de la pacienti. Acestia prefera sa se indoape cu pastile......

Am citit despre ADHD (articolul - iti multumesc), mai stiam si eu cate ceva (adica la ce se refera) - nu si despre medicament (dar nu ma mira).

Cu siguranta nu este singura situatie....

Am mai multe carti de genul (inclusiv cateva scrise de Ligia Pop - cu seminte). problema mea este ca nu gasesc fructe si legume nestropite, netratate...
Cu plantele aromatice nu ma inteleg in perioada aceasta DELOC (m-am ales cu multe intolerante nesuferite de la minunatele uleiuri esentiale pe care le folosesc unii oameni fara sa se gandeasca la faptul ca pot fi daunatoare altora). Am cartile respective dinainte sa investesc in alte lucruri :))). Dar cartea e una si situatia reala e alta.

Singurele lucruri pe care nu am reusit sa mi el iau sunt un aparat kangen (dar are fondul lui, nu m-am atins de el - problema este doar sa il ia ai mei si sa ne hotaram unde cum si mai ales cu ajutorul cui sa il montam, ca dupa ce am patit in toamna cu centrala, nu sunt foarte dornica sa imi intre cineva in casa).
Si o sera...

Nu ma deranjeaza parerile (de fapt ma deranjeaza cand cineva isi da ochii peste cap si e convins ca „mi se pare” si desigur asa ceva „ nu se poate” - ca si cand n-as avea ceva mai bun de facut decat sa inventez ... pf - ma rog or fi si astfel de oameni, mai stii!?)

Da - un sfat si o constatare foarte buna. Timp pentru noi - mai stii ca faceam filmuletele acelea? Chiar imi lipsesc. Erau parte din timpul meu, pentru mine.

Iti multumesc tare mult! Pupici cu drag!!
:*

CARMEN spunea... [Raspunde]

este prima data cand aud despre MCS... dar despre cate boli habar nu avem, pana cand ne confruntam direct cu ele, noi sau cineva din anturajul nostru. Din pacate, asa cum zice zicala, exista milioane de boli, dar detinem o singura sanatate. Si nimic nu e mai de pret, ca sanatatea. Atata vreme cat suntem sanatosi, credem ca este foarte normal, abia cand incepem sa ne imbolnavim grav, stim ca nimic nu este mai important, decat sanatatea. Bogat sau sarac, indiferent de religie sau culoarea pielii, in fata bolilor, suntem toti neputinciosi - aici nu ma refer la raceli sau gripe de sezon.
Stiu ca tu ai o sensibilitate speciala la chimicale, te felicit pentru initiativa de a scrie despre aceasta boala. Cu siguranta, poate ca nu imediat, dar curând, vei cunoaste alte persoane care sufera de aceeasi maladie. Este bine sa va sustineti si sa va dati sfaturi, gasesc foarte frumos din partea ta.
Te pup Rux. Noapte buna!

copilarim spunea... [Raspunde]

@CARMEN ai dreptate. Este ciudat cum din senin se pot schimba toate.

Dar dincolo de acest ciudat, este frustrant ca ai putea functiona perfect normal si chiar o faci, daca nu intri in contact cu factori declansatori / perturbatori. Iar acestia sunt fix lucruri de care omenirea nu are neaparata nevoie, pentru care exista variante mai sigure, dar care interfereaza cu profitul.

Sincer, mi-as dori sa fie cat mai putini oameni care sa fie afectati de asa ceva -oficial ar fi undeva la 10% (neoficial, adica neavand un diagnostic medical recunoscut - si trebuie tinut cont de faptul ca in multe locuri, inclusiv la noi, nu exista un cod specific pentru afectiune - sunt mult mai multi).

Inca ma gandesc sub ce forma ar fi mai practic / util / interesant sa concep jurnalul - care ar fi punctele pe care sa le inclub pe fiecare fila, daca sa fie ceva fix, sau nu...

Pupici cu drag! Noapte buna :)!!

MNiko spunea... [Raspunde]

Mă bucur că ai decis să scrii totuși despre aceasta afecțiune. Am citit cu atenție de mai multe ori și chiar dialogul cu Suzana. Ca să fiu sinceră cred că ar merita transcris ca o pagina din acest jurnal al tău pentru că din punctul meu de vedere vine ca o completare a ceea ce ai scris tu, eventual dezvoltat cu alte completări ale tale pe care le consideri necesare.
Fiind vorba de un jurnal cred că ar fi.... nu pot spune indicat, dar pot spune pe mine ce m-ar interesa să aflu căutând informații despre aceasta afectiune fie că mă confrunt eu cu ea, fie că se confrunta un membru al familiei, mai ales daca ar fi copilul. Informații medicale, strict medicale se mai găsesc, chiar daca la noi sunt acum putine dar vor aparea pe măsură ce se discuta mai multe pe subiect - Asa am pătit eu cu PTI-ul acum 13 ani când m-am lovit de el. Atunci abia găseam câte ceva, acum parcă mă lovesc de el la fiecare pas. Bine, sunt si în niște grupuri cu acest subiect și e inevitabil sa nu întâlnesc.

Revenind, deci, dacă aș căuta informații despre MCS, aș vrea să aflu de cazuri concrete, de cum s-a declansat, de cum s-a descoperit în cazul respectiv și cum faci, cum actionezi în anumite situații. Utilă ar fi și o rubrică de recomandări de aparatură, de produse care te ajută pe tine personal, ca de exemplu aparatul de care vorbeai mai sus ( ce este si cu ce anume te ajuta, plus experienta cu montatul când îl veți monta) sau ca detergentul de rufe special pe care îl folosești. Concret, ca părinte, mai ales astea sunt informațiile de care aș avea nevoie pentru copilul meu, pentru că cele medicale le aflu de la medicul curant ( adică sper că se poate si în cazul acestei afectiuni că banuiesc că nu sunt mulți specialisti în domeniul asta). La noi, o mămică a făcut un grup numit „Se poate trăi și cu PTI”, unde se povesteste cam ceea ce am spus eu mai sus.
Revenind, iar, la ceea ce ai spus despre afectiunea asta si o să ma refer la ea ca atare, afectiunea asta, nu că ar fi afecțiunea cuiva, iar tu esti persoana care a studiat-o și ai aflat multe despre ea, realizez că este mult mai parșivă decât îmi imaginasem inițial. Nu e alergie și nu reacționează tocmai la miros ci a substanțe chimice. Asta mă face să ma întreb, dar la un parfum natural de la o floare, un trandafir de exemplu, reactionează? Vorbești de o seră și înțeleg că e necsară să fie cât mai bio, mai naturală. Te poți ocupa personal de cultivarea ei în condiții bio? Sau mirosurile de acolo te-ar putea afecta? De exemplu domnișoara mea cu PTI are si o anumite sensibilitate la unele mirosuri și mirosul acela de pămant umed, jilav, poate prea umed din seră îi dăunează. Nu știu până la ce punct că nu o las să stea intr-un astfel de mediu și imediat ce iese de acolo își revine.
PS: stiu că mă intind acum la vorbă si pun intrebrări multe, dar te rog nu te chinui să raspunzi imediat la ele. Vin cumva din experienta de parinte nevoit să caute soluții de trai decent pentru un copil cu afecțiuni care par cumva tangente cu aceasta. Ai putea să le folosești ca idei de articole viitoare din jurnal și să raspunzi acolo. Eu încă mai am întrebări, dar o sa incerc sa mă mai abțin.

MNiko spunea... [Raspunde]

Stii ca mi-a zis ca e comentariul prea lung? Noroc că nu inchisesem pagina. urmeaza restul:


Vorbind cu Suzana, căutai informații despre cartea recomandata cu vindecarea ficatului. Mă intereseaza subiectul si am căutat-o, o găsesti aici https://pdfcoffee.com/vindecarea-ficatului-anthony-william-pdf-free.html
Totodata în discuția voastra s-a strecurat si ideea de mosteniri genetice a acestor sensibilitați. Am mai intalnit ideea intr-un podcast de-al lui Mihai Morar cu Dr Raluca Anton ( https://www.youtube.com/watch?v=1bFP0nzv3RY ). Te invit sa-l asculți. Nouă ni s-a potrivit ceva din ce spune ea. După 13 ani de boală, deși inițial am discutat despre acest aspect, dar nu existau niciun fel de indicații ca ar fi de natura genetică considerand tot istoricul familiei, am descoperit ca PTI-ul nostru este de natura genetică si in plus chiar de un tip de deteriorare genetică ce este moștenită, doar că tatăl de la care a mostenit, nu are și boala. Dr Raluca Anton spune că informația o purtam în noi si o transmitem de la o generatie la alta, dar ca trebuie un anumit context, factori care să o declanșeze, de asta parintele nu are nimic, dar copilul da.

In legatura cu adhd-u as avea multe de comentat. Nu neg ce s-a zis in articol referitor la medicament, dar nu sunt de acord că nu exista boala. In schimb cred cu tarie co se diagnosticheaza prea usor in unele cazuri si se sare repede cu medicatie desi ar fi nevoie doar de disciplină, in schimb in alte cazuri nu se diagnostichează deloc si ar fi nevoie. Si poate că doar ceva terapie, execiții de captare a atentiei sunt suficiente si nu trebuie medicatie, dar...si parintii prefera sa mearga la farmacie sa cumpare medicamente făra sa mai treaca si pe la doctor.

Incerc să mă opresc aici, am scris mult si sper să nu resimți prea tare bombardamentul intrebărilor mele.

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNiko Iti multumesc!

Sa stii ca informatii strict medicale nu prea sunt la nivel global. Pentru ca e ceva atat de relativ si atat de personalizat, probabil, incat... Partea proasta este ca nu are o recunoastere oficiala - o incadrare. Nu e de mirare insa daca ne gandim la un singur aspect - Nu are tratament medicamentos. Ori, stim deja. medicina alopata. se bazeaza tocmai pe... tratamentul medicamentos.
E ca un chimpe in coasta si.. daca ar fi recunoscut si tratat cuu seriozitate, ar pune probleme foarte serioase .... pentru sectorul finainciar, ca sa zic asa.

In ultimii ani (13) de cand am aflat eu de acest lucru, nu pot spune ca am gasit noutati (poate de ce sa ne ferim - acolo s-au inmultit, hahaha). Dar da - stii cum este, speranta... Si cu speranta e iar relativ, ca uite,ma bucuram ca in Canada a fost recunoscuta oamenii au primit diagnostic si apoi vestile au fost destul de neplacute (cineva chiar sugera sa fie expusi la chimicale, deci fix ceea ce provoaca problemele, lucru care mie imi suna un pic a experimente).

M-am gandit si eu la acest aspect si voi incerca sa fac o traducere rezumat pornind de la cazurile in franceza (am citit cateva povesti atunci, in 2010, ma gandesc ca poate sunt inca accesibile - doua mi le mai amintesc si acum - cel al doamnei care a si infiintat asociatia, imbolnavita de produsele folosite la cnstruirea propriei case si altul despre o doamna care a avut de suferit cand a avut invitati care foloseau creme si ingredientele s-au imprimat in perna... ).

Aparatura... nu prea este - dar desigur am sa povestesc cu drag despre ce mi-am luat eu, despre ce mi-as mai lua.

Pot sa va povestesc si la capitolul medicatie, de curiozitate, cum un diagnostic gresit mi-a inrautatit situatia... :))) (= haz de necaz).

La intrebarea ta referitoare la natura- DA. Din pacate, da. Poate reactiona si chiar foarte foarte urat. Pentru ca MCS vine la pachet cu tot felul de intolerante dobandite in timp. Asa ca e personal am probleme cu florile si aceste probleme au fost declansate de minunatele uleiuri esentiale.

Pamantul umed - imi poate face rau. Dar stii, cred ca depind efoarte mult de mai multi factori - adica este relativ. O sa povestesc despre lucrrile. acestea, dar am vrut totusi sa si raspund acum - uite, in oras cand infloresc teii... e calvar!!! sunt zile cand nu stiu unde sa ma ascund. Mai ales cand e cald, poluarea mare si nici nu sunt udati teii. Sunt zile cand totul e acceptabil. Am stat in afara orasului insa sub un tei, fara sa am probleme.

Te rog sa imi pui cate intrebari simti nevoia - cred ca ne ajuta pe toti, povestind si discutand, poate reusim sa gasim raspunsuri, sau macar ne mai lamurim cate ceva, mai gasim solutii...
:)

Pti-ul este o afectiune autoimuna, nu? Desi nu este incadrata momentan la asa ceva si abia a fost acceptata ca boala de mediu, eu tind sa cred ca si MCS face parte din categoria aceasta, tocmai prin faptul ca este atat de parsiva, cum spuneai si tu si prin faptul ca reactia corpului este neprevizibila si efectiv simti ca se da o batalie in interiorul tau.

copilarim spunea... [Raspunde]

@MNiko
cred ca si eu am fost cu primul raspuns cam la limita si evident am scapat si greseli. Dar... asta e.

M-am lamurit despre ce carte este vorba (a fost pe Libris, am descarcat si eu fragmentelul acela disponibil ). Stiu acum cine este si autorul - am urmarit la un moment dat un filmulet cu el la un Summit.
Eu am rezonat insa foarte mult cu DR Lipton (Biologia Credintei - si voi incerca sa povestesc despre ea cat mai curand) care ne ofera o persoenctiva mult mai echilibrata, academica, asupra epigeneticii ( apropo, am facut si eu testele genetice atunci, nu a iesit nimic - nu exclud posibilitatea sa fie totusi si ceva pe acolo, tot ce este posibil, insa cred ca epigenetica mi se pare ceva mai completa). Voi viziona filmuletul - iti multumesc :).

Sunt de acord cu ce spui. Uneori se pun anumite diagnostice mult prea usor si, din pacate, se merge mult pe medicamentos. Multe as putea spune cazuri de malprais, pana la urma ... ca daca ceva iti deterioreaza starea de sanatate si ti se pune un diagnostic gresit, cam asta e.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Am mare respect pentru Medici (am si eu in familie, chiar eu imi doream sa devin unul), dar unii chiar nu au ce cauta in acest domeniu. :( (ma rog, asta e o chestiune care se poate spune si despre alte domenii.. dar totusi, aici, chiar nu au ce cauta).

Pupic

(voi incerca sa ating subiectele discutate in comentarii pe viitor - imi poti scrie daca vrei o lista cu intrebari si pe mail, sau .. de ce nu, daca vreti si gasiti util, putem face un document in care sa strangem idei pe care le-as putea contura in paginile jurnalului.)

Diana spunea... [Raspunde]

Un astfel de jurnal consider ca ar fi de ajutor celor care au aceasta problema, dar si celorlalti. Poate ca vor intelege tot mai multi ca unele afectiuni exista - chiar daca nu sunt "codificate", chiar daca nu sunt recunoscute s.a.m.d..

Cum sa structurezi jurnalul nu am idee, dar citind cele scrise de Mihaela, subscriu.
Indraznesc sa scriu ca dai dovada de curaj cu un astfel de jurnal. ❤

Voiam sa mai citesc dintre articolele pe care le-am pierdut prin absentare 😊 insa ma simt un pic bulversata dupa ce am citit articolul si comentariile. Voi reveni cat de curand.
Te imbratisez cu drag! ❤ 😘

copilarim spunea... [Raspunde]

@Diana iti multumesc mult!

Incerc sa nu mai scap deloc prin articole elemente care sa aminteasca de momente mai putin dragute. In ultima vreme au fost insa atatea bete in roate incat au dat pe dinafara si s-au cam strecurat vreau nu vreau prin texte... asa ca.. asa voi incerca sa le gestionez altfel.

Sper sa si reusesc ( curajul asta... mi-a luat mai bine de 10 ani sa fac pasul - e drept ca am mai scris cateodata, cate ceva, dar...incerc).

Si eu ma simt trista - am aflat o veste la care chiar nu ma asteptam, referioare la un Domn pe care il urmaream cu drag pe Fb (dl. M. Sora) ... mi se pare atat de trist si ireal - cred ca ma asteptam sa fie mereu acolo, la fel ca si Regina.

Dar am zis ca incerc sa ajung la zi cu cititul si comentatul, ca urmeaza o saptamana foarte plina :)) - maine trebuie sa vad ce fac cu mesagerul meu... neaparat. printre multe altele.

pupici😘

prietena-japoneza spunea... [Raspunde]

Am citit tot ce ai scris, am citit toate comentariile prietenelor...
Felicitări că ai ìnceput scrierea jurnalului - sfat: ascultă-ți vocea interioară care te va ghida ìn ceea vei scrie...sigur, va ajuta pe cineva !
Știu, fiecare încearcă să scrie ceva ajutător, ceva din ce a citit sau a descoperit în viața sa...
Eu merg pe varianta de a-ți dezvolta "simțul" tău (te poate ajuta Kouki, el are un simț pe care foarte mulți dintre oameni l-au abandonat...)!
Trecem printr-o perioadă ce amplifică totul, inclusiv sensibilitățile!
Poți fi sensibil nu numai la chimicale, poți fi sensibil la energiile ce se degajă din mentalitățile dezvoltate de această perioadă profund materialistă...
Eu am citit multe dar de aplicat, practic, caut variantele care mi se par simple (sofrologie, știința culorilor, presopunctură, influențele fazelor lunii asupra corpului...) și pe care le adaptez corpului meu (el ìți spune imediat ce te ajută...) ...
Poate am scris mult sau ceea ce nu place - asta este varianta mea adăugată comentariilor celorlalte prietene!
Pupici cu drag ❤️

copilarim spunea... [Raspunde]

@prietena-japoneza iti multumesc mult - pana la urma asta am facut, gand la gand! 😘
Am facut in jurnal si o rubricuta in care voi scrie despre ceea ce povestim la comentarii. Cand am facut structura, aveam o pagina goala. Am inchis ochii, apoi am mers la emoticons si am adaugat mai multe imagini, dupa cum simteam ca isi au locul si apoi.. cumva fiecare imagine cerea cateva cuvinte. A fost... ceva senzational :).

Kouki ma tot priveste ca vrea la somn. pana la urma dupa cateva mangaieri s-a retras putin mai incolo si m-a lasat sa termin :)))).

Oh da.... si undele emise, cum sa nu! sa este. Cred ca am scris de mila - eu resimt mila foarte acut (imi amintesc cde o intamplare din liceu, dar probabil ca voi povesti la un mom dat si despre ea in jurnal). Iar energia aceea - ce bine ai subliniat. Ma oboseste foarte tare.... Deci nu o resimt doar eu... Nu ca m-ar bucura treaba asta, dar vreau sa zic,.

Imi place tot ce ai scris - si ma bucura mult acest lucru (ma si regasesc chiar si in alegerea variantelor, si eu tot in zona aceea am gasit sustinere). Iti multumesc mult!!

Pupici cu drag :*

Trimiteți un comentariu