luni, 24 iunie 2024

Decoratiune tip mozaic - Pasarea Maiastra. (MIM04 4/4)


Si iata ca ... am reusit! Am reusit sa fac si cel de-al patrulea proiect de la Mesager in Misiune: Salvam carti! Episodul 4 ”Vacanta. Primul popas de .... Poveste. Mai mult, cum, necum, am bifat cea de-a patra idee pe care mi-o notasem eu in agenda, pornind de aici:


Pe pagina din stanga, unde se zareste putin Raza de Soare, era poezia mea preferata (cea cu „unul e alunul. doi sunt serpii moi(...) ) - preferata poate si pentru ca e cam singura pe care am retinut-o cu placere cap- coada :)))).  Initial ma gandisem ca poate reusesc sa fac o mini carticica in care sa ilustrez poezia, insa realist vorbind, nu e nici timp, nice vreme (ca si temperaturi) pentru chestiuni complicate ( si sa stau eu acum sa fac ilustratii miniaturale, chiar nu este cazul.

Asadar, am zis ca unul dintre cele patru proiecte as vrea sa fie pasarea maiastra - imi amintea de mine, cum renasteam mereu „din propria cenusa”. Lasand gluma si metafora, chiar faceam treaba asta. Dar asta e alta poveste. Ideea e ca imi si facusem o schita - initial voiam sa fac un mozaic mai mare, tip perete, dar pana la urma, dupa cum veti observa. am facut ceva mai micut.


Cautand metode si tehnici (lol), am realizat ca e posibil sa nu pot lucra decat duminica  si azi la proiect asa ca m-am orientat catre ... „diamante”. Initial ma gandeam sa fac un semn de carte (la care sa si cos - dar partea a doua a picat), dupa care mi-a venit mie ideea creata de a face un panou completat pe ambele parti - asa ca am folosit o bucata de plastic recuperata dintr-un ambalaj:


Mi-am luat si diamantele ramase de pe la tablouri (pentru ca le-am pastrat) si m-am tot uitat cum as putea aborda subiectul... M-am decis sa incerc sa il incardrez, cam asa:


Am inceput sa lucrez cu optimism, doar ca, asemeni unei inghetate care se trezeste pusa sub soare... am inceput sa ma topesc -🤪 reusind minunata performanta de mai jos (am lipit 3 benzi dublu adezive si am descoperit doar doua pentru inceput):


Deja.. planul meu parea sortit abandonului. Dar ... chiar si atunci cand lucrurile par a fi in tonuri de gri, incerc sa gasesc o cale de a strecura culori. Asa ca astazi, mi-am luat cutia, m-am asezat langa Kouki mic si am inceput sa adaug diamante. Nu va zic ca .. tot picau (sigur de la caldura). dar pana la urma pasarea a inceput sa se infiripe (asa se zice? parca da ...):


Inca mai speram sa fac dublu panou (sau semn de carte) asa ca am facut rama pe ambele parti cu banda washi (oricum altfel nu ar sta bandita asta de washi).Si am inceput sa fac fundalul - desi am avut orientativ desenul cu pasarea, din motive evidente nu am respectat intocmai designul si / sau cromatica.


Dar Pasarea Maiastra (Phoenix) exista!!! Este cred ca a doua oara cand fac un proiect legat de ea -Miercurea fara cuvinte "Domnita cu Cer Albastru si Pasarea Phoenix". Cine stie, poate vor transforma si o papusa intr-o pasare Phoenix stlizata. Cred ca mi-ar placea...


Nu cred ca voi  mai face si pe spate inca una. Cred ca asa ramane. Va fi tot recuzita pentru lumea papuseasca, miniversul papusesc. Si iata o poza  de grup cu lucrarile inspirate din carticica minunata:


Raza de Soare si Pasarea Phoenix - va trebui sa adaug si in galerie poza (dar si in articolul de pe Provocari Verzi... :D).




Si... asta inseamna ca acum va trebui sa ma gandesc si sa ma hotarasc in legatura cu ce carte voi salva in iulie. Tema este carte de colorat / carte ilustrata sau carte de benzi desenate (comics/ manga)... Desigur pot fi si mici reviste in care sa se gaseasca ideea de ilustratii, benzi desenate, desene de colorat etc....


De ieri seara ma  bate un gand sa ma tund scurt .. scurt... dar scurt. Acum sunt intr-un moment in care mi-a trecut :))). Dar ieri noapte si azi toata ziua, daca nu as fi avut o gramada de facut, cred  cabagam foarfeca...  si nu e timpul pierdut.

Ah.. sa vedemcum reusesc sa jonglez si cu proiectul pentru maine... :O.



duminică, 23 iunie 2024

Albastrel. (amigurumi)


Au trecut 7 ani. Atat au trecut? 7 si 20... sau ceva de genul... seara.

Pe 23 iunie era ziua de nastere a bunicului meu Nelu, dar si a surioarei lui Buni, tanti Ani. Pe 23 iunie 2017 insa... a fost ziua cand Dodo si-a luat zborul.....

Sunt 7 ani de cand tot incerc sa fac la mesteceni un mic coltisor cu albastrele, sau flori de nu ma uita. Ironia este ca, in loc sa ajung macar o data pe saptamana daca nu mai des acolo... am ajuns tot mai rar si se fac mai bine de trei ani de cand am fost ultima oara. Nu ca nu as vrea, nu ca ar fi la cine stie ce distanta de mine..

Atunci cand Micaela mi-a zis ca hortensia din carticica seamana cu o floare de nu ma uita (o intrebasem eu ce bebelusi flori si-ar dori :D), m-am gandit ca ... as putea face un mic bebelus cu buchet de floricele de nu ma uita pe cap :)).


Am schimbat putin fata de carte (voiam sa pun si putin galben in centru dar nu am avut margelutele galbene la indemana - poate o voi face altcandva, sau poate ca nu) si mi-am facut un baietel de nu ma uita. Ca tot ii spunea Mami lui „baietelul cu ochi albastri” - evident, Dodo ii avea caprui, hai verzi daca bagai un blitz.. haha.. dar na.


Uneori am senzatia ca parca as trai o alta viata straina de mine. Uneori chiar nu inteleg ce se intampla si de ce. Imi este inca imposibil sa nu simt absenta dureros (absenta fizica), reusesc sa nu mai plang atat de des ca atunci, uneori chiar sa rad amintindu-mi si sa ma bucur de fiecare data cand primesc un sms pe telefonul meu veteran. din 2004, pentru ca atunci se aude inregistrarea latratului lui. Si asta cred ca e motivul principal pentru care nu pun cartela in alt telefon mai performant (unde de exemplu as putea  folosi si netul). Telefonul acesta nici macar nu il pot folosi sa scriu mesaje (pot cel mult sa redirectionez de pe el) pentru ca uneori mi se inchide daca incerc sa butonez :))). Dar imi e drag. pentru ca... latra ca Dodo si are poze cu el, mici si pretioase (cum faceau telefoanele prin anii 2000, la inceputuri) si chiar un fel de gif, format din trei poze facute chiar acolo, unde peste ani urma sa se odihneasca, intre mesteceni.

Asa ca ... nu am reusit inca sa fac coltul magic, cu floricele.. nu am mai ajuns de mult la mesteceni, dar ii mai vad prin poze, cand imi trimite Tati...  dar am facut un mic bebelus floare ce poarta pe cap flori de nu ma uita... in amintirea ta. 

Iar noi.. ne revedem maine! :)

sâmbătă, 22 iunie 2024

Kouki si Girafa.

Buna!

Prin aprilie lucram o girafa amigurumi. Nu stiu daca stiti, dar primul amigurumi pe care l-am facut rveodata si, de fapt, singurul realizat inainte sa ma apuc eu sa fac papusi si alte cele, a fost o girafa (ok.. de fapt am facut doua: Gee Fee).

Nu mai stiu exact cum de am ajuns eu pe pagina cu girafa micuta (din cartea lui Sarah Abbondio), dar m-am pomenit lucrand.. si lucrand. Cum a fost gata, a prezentat, spre marea mea uimire si bucurie... interes. Interes idn partea lui Kouki:






Si Risu a fost fermecata de micuta noasra noua prietena, dar si bucuroasa ca a fost asa bine primita de catre Kouki:



In alta zi i-am surprins dormind impreuna. Asa de dragalasi erau... si am si reusit sa le fac poze. Mi-ar fi placut sa  o ia el dupa el (stiti voi, cum isi duc catelusii jucariile?)... dar stau sa ma intreb daca el chiar a facut asa ceva vreodata, sau ii caram eu mai mult jucariile. Stiu ca a avut acel obicei de a manca urechi si cozi (astfel avem in colectie jucarii cu partile ce prezentau risc cusute, dupa ce un catel a ramas fara o ureche si coada... haha). Dar acum nu mai face asta. de fapt.. nu prea le mai jumuleste pe niciuna. Dar ii place sa doarma cu unele dintre ele. 


Dovada ca ii place de Girafa micuta e ca m-a lasat sa ii fac si o astfel de poza.. cu ea pusa in hamul lui. Doi dragalasi:


Si uneori adormea noaptea, pe picioarele mele, cu Girafa in brate, (cat mai scriu eu si rezolv ce am de rezolvat pe laptop - daca ziua nu am acces la internet e nevoie sa fur din noapte, atunci cand reusesc)


In curand vine si presupusa lui zi de nastere.. am inteles ca de fapt aceasta ar fi candva pe 27 iunie 2017. In carnet e trecuta ziua de 31 iulie, cand practic s-a nascut a doua oara - in 2018, cand a fost gasit si i s-a dat o noua sansa la viata. Eu il sarbatoresc si pe 13 octombrie, cand am reusit sa il tin prima data in brate si sa il aduc acasa.

Nu am vrut sa ii tulbur somnul, asa ca  in poza zileu Girafa ii tine companie lui Risu... in timp ce, in loc de fundal artistic, puteti admira cateva sculuri de acril subtirel, din care mai fac ru rochite - de exemplucele doua de sus sunt exact cele din care am facut rochita lui Risu.


Si-am incalecat pe-o sa si-am plecat sa dorm.. asa 🥱😴😪😌. 

vineri, 21 iunie 2024

Ciufulici aniversar (amigurumi).


Buna!

Astazi il avem invitat pe domnul  Ciufulici. Un baby usturoi ( am povestit despre fratii lui aici: Bucuria de iunie) simpatic si... curajos! Pentru ca s-a lasta tuns si ciufulit (yup, se pare ca se poate taia linistit parul buclat :D).

Acest micut este special, pentru ca l-am facut special pentru ziua lui Tati (care este azi). Ca sa fiu sincera, atunci cand am ales babelusii amigurumi pentru iunie si iulie, m-am gandit putin si la parinti, nascuti in lunile respective (la fel si ăentru ianuarie - Ralu si octombrie - Buni).. Cumva, era predestinat sa ajunga un astfel de bebelus floare amigurumi, dar.

Nu eram insa foarte horatata pana cand s-a intamplat sa vada Tati cei doi usturoi (lol) facuti pentru colectia mea  si pentru bucurie.. si cand a spus.. a vad ca sunt doi. am avut eu senzatia ca se astepta ca unul sa fie pentru el :D. Nu stiu daca am mai spus (inclin sa cred ca da, totusi) dar cand am inceput eu sa crosetez papusi amigurumi, Tati chiar mi-a  „comandat” vreo trei modele - le are inca puse frumos intr-o cutie, in camera parintilor.

Dar sa revenim la micul meu cadou. Am lucrat evident dupa modelul din carticica amigurumi (despre care am tot povestit). Risu m-a rugat sa aduc umbreluta charm - zice ea ca s-ar potrivi in decor :D.



Asadar, cand va ajunge bucuria (pe la sfarsit de vara,cel mai probabil) la destinatar, daca doreste poate pastra coafura cu bucle, sau ii poate face tepi (pur si simplu se taie bucla la jumatate :D).




La multi ani!, Tati !!! 

Si... pentru ca este vineri, am zis ca ar fi cazul sa pregatesc ceva pentru citate. Am oscilat eu intre mai multe subiecte, cand, ma izbeste inspiratia: ce-ar fi sa caut despre usturoiul meu... decorativ. Dar stati sa vedeti, ca aici vine partea amuzanta.... Pe wikipedia, am gasit ceva despre usturoi salbatic - eu eram convinsa ca micutul bebelus e usuturoi decorativ:


Doar ca, la o cautare  pe domnul Google, am dat peste .... ceapa decorativa, care imi pare muuuult mai aproape de ceva avem noi aici (si ca sa vezi cum se leaga lucrurile, lui Tati ii place mai mult ceapa :D - deci clar i-l prezint pe micul ciufulici drept ceapa decorativa - desi al meu va ramane usturoi ... hahahahahaha).


Si un citat care mi-a placut:


📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”


Pe curand!

joi, 20 iunie 2024

Rochita pastela reversibila clopotel. (Reflexii in Oglinda 69)


Buna!

Cand eram mici, Buni ne povestea cum de Paste era un obicei sa primeasca hainute noi. Anul acesta am facut si eu, fara sa imi propun, trei rochite noi pastelate, pe care vi le-am aratat intr-o micuta sesiune foto aici:  Paste fericit! 

Nu am apucat insa sa va povestesc la acel moment, decat despre cea realizata pentru Provocari Verzi: rochita inspirata de simbolurile Pascale. A trecut timpul si abia ieri v-am aratat o a doua rochita lucrata cu acelasi fir multicolor. Cred ca a fost si ultima realizata (gata firul....): Rochita Reversibila Pastelata si Involanata. Despre ultima rochita (a doua realizata), va voi povesti astazi, pentru ca, in pozele realizate atunci cand am facut-o, s-au strecurat reflexii:


La fel ca si celelalte doua rochite, si aceasta este reversibila. Si nici la aceasta nu am notat modelul 😅. Desi este totusi posibil ca la cea de ieri sa fi mazgalit vreo doua vorbe - va trebui sa verific.

Are froma de clopotel si poate fi purtata pe ambele parti. Cel putin lui Rukkusu (care este o papusa Licca) ii vin ambele variante foarte bine.


Voua care varianta va place mai mult? Cea de mai sus, cu volanase, sau cea de mai jos? Mie imi plac amandoua. 



Cred ca cel mai mult imi place cum coloreaza razele soarelui rochita in poza de mai sus... Si uite-asa, am o mini colectie formata din trei rochite (si o pereche de balerini micuti) realizata din acelasi fir (un fir superb pe care il luasem ca sa imi fac mie ceva ... haha - va trebui sa vad daca mai gasesc).


Cele trei rochite pot fi purtate si de  Risu, dar si de Raza de Soare (dupa cum s-a vazut de Paste, cand chiar m-am bucurat ca le-am innoit pe toate trei). Tot din acest fir am mai lucrat mai demult si o salopeta... Salopeta veseliei.


📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:
” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”


Ja ne!