Ce bucurie! Am reusit sa duc la bun sfarsit un proiect de suflet (macar unul sa fie complet, asa cum imi doream). Bucuriile de peste an, nu sunt la prima editie - dar anul acesta au avut un fel de fir unitar, prin tema lor si destinatie: 12 bebelusi flori, daruiti pentru fiecare luna, la Provocaro Verzi, ca amintire a aventurilor din acest an.
Si fiind si de bucurie, cu atat mai multa bucurie imi doresc sa aduca!
Mi-e destul de greu sa scriu acest articol, nu doar pentru ca ma concentrez foarte greu, ci pentru ca nu am vrut sa fie nevoie sa o fac. Am tot incercat sa ... gasesc o cale, o solutie, dar se pare ca totul este cumva ... e ca si cand as merge contra curentului si, sincera sa fiu,am obosit.
Am reusit cu chiu cu vai sa scriu despre Bucurie de la Carmen si Leo 💗.. In sensul ca pana am facut articolul am stricat o buna parte din altul :)) (cel cu luna noiembrie la care inca mai am de adaugat inca vreo 4 - parca- titlulri de care nu am reusit sa ma ocup). Nu ma pot concentra deloc... si e deja deprimant.
Si cum mie imi place sa cred ca acest proiect este creat pentru a fi pura terapie si sursa de bucurie, cred ca e cazul, pentru binele tuturor sa fac o pauza. Nu de tot - adica voi incerca macar poza zilei sa o fac, ca sa am o idee ce si cum sa recuperez, cand va fi cazul. (cam asa cum am facut vara aceasta - a functionat, desi nu mi-a convenit si a trebuit sa stau deoparte).
Mai e ceva -unul dintre notivele principale care a dus la acest lucru este si faptul ca, din motive ce nu depind de mine, nu voi putea (imi este mai mult decat clar), sa omorez promisiunea facuta si sa trimit premiile (si cadoul pentru cei mici, dupa cum arata acum lucrurile) anul acesta si va trebui sa aman pana la anul. Nu mai e mult pana in ianuarie, dar mie sincer, asta mi-a pus capac. Cel mai sigur, daca as fi putut folosi cardul meu si nu as mai fi depins chiar intr-atat de altii, ar fi stat altfel situatia, dar asa... Nu vreau sa intru in si mai multe amanunte, pentru ca...... si asa ma simt oribil.
Nu voi putea sa onorez nici Calendarul Advent la timp - voi recupera insa cand va fi posibil si voi avea grija atunci sa ma bucur din plin de ceea ce a pregatit Mihaela (MNiko) - sper sa nu va suparati pe mine si... sa ma intelegeti, pentru ca e fix ceea ce nu mi-as fi dorit sa se intample la sfarsit de an, motiv pentru care chiar m-am zbatut la propriu in ultimele luni ca sa fie totul pregatit si sa mearga .. ca uns. Se pare ca directia se doreste a fi alta si ... probabil ca nu are rost sa ma mai impotrivesc.
Totusi.. iata ca Cineva acolo Sus ma iubeste. Asa ca am ceva special de impartit cu voi. pana ne voi revedea, intr-o forma mai buna si eficienta (eu cel putin, hehe). Chiar azi s-a lansat Actul I, numit Primul Sbor, din Opera Nemuritorul. Si pentru 6 minute si un pic, sper sa va faca si pe voi, sa „sburati” un pic :).
Sunt si versuri - in clip (Diana sper sa il poti vedea si tu - e pe youtube, eventual poate intri direct de acolo, daca iti este mai usor). Cred ca cel mai fain este sa il ascultati de mai multe ori... dar parerea mea este ca e.. clar, Phoenix, adica ceea ce ar fi trebuit sa fie. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure.
Va doresc sarbatori fericite, cu sanatate, liniste in suflet, pace si bucurii alaturi de cei dragi voua!! Va imbratisez cu tot dragul si imi doresc sa ne revedem cu bine, cat mai repede :).
ps: daca este ceva, va rog sa imi scrieti pe mail (ma voi ocupa si de restantele la concursuri de indata ce voi putea - nu se anuleaza nimic si ma voi gandi la cum voi putea sa ma revansez pentru tot!! 🙏🏻 - va multumesc )
Azi mi-a inveselit Ralu ziua, trimitandu-mi doua poze cu ceva tare tare dragut, care a sosit la posta, la ea: o felicitare de la Carmen si Leo!! 💗💗
Multumim mult pentru felicitare si pentru gandurile bune 🤗. Anul acesta va impodobi sufrageria lui Ralu, iar anul viitor va ajunge la mine, hihi.
Si ... atat am reusit sa scriu ieri :). Voi incheia asa, inainte sa fac si mai multe prostii pe blog (am reusit sa stric ceva dintr-un articol 80 la suta gata..acum a ajuns la 70.. hahaha).
Ultimele zile au fost ca un fel de trenulet din acela zapauc din parcurile de.. „distractii„. Sus-jos, stanga-dreapta, nelipsite rasuciri, mai o plonjare intr-o zona inundata cu stropi de apa ce s-au transformat in cristale negre, sau fulgi fantastici, in functie de context si tot asa.
Au fost atat de multe momente in care efectiv nu credeam ca voi mai scrie pe blog, ce putin, nu prea curand. Pe unde ma suceam si rasuceam, dadeam de oameni care rad de alti oameni si de multa rautate.... Si realizam ca sunt si ma simt cu mult mai putin libera si in siguranta ca oricand. Ca totul sa fie complet, am intrat pe facebook (zilele astea am tot intrat, la mine pe profil.. culmea, nu imi mai schimbasem poza de ani de zile si nu stiu ce am tot avut acum .. de mi-am falfait penele galbenele din spatele gratiilor de argint pe acolo, ba chiar, am incheiat „apoteotic„ cu o poza la cald..😱) si am asistat la cel mai grotesc spectacol....
Dar eu sunt berbec si merg inainte. Cum sa o las pe Lottie asa, fara poza zilei - asa ca am asezat-o ostentativ in fata calendarul advent pe care „l-”am primit de la ai mei. Pun ghilimelele de rigoare pentru ca, desi apreciez foarte mult cutiile si gestul, eu bomboane nu mananc. Sincer nici nu ma tenteaza.
Am scris/sters/scris/sters... N-ai cum. Grotesc spectacol. Se arata ipocrit cu degetul si se pierde esenta. Glumele sunt bune si ironiile, desigur. Dar uneori mai trebuie sa ne si documentam, inainte sa facem mistouri. Si voi spune doar atat (inclusiv pentru mine): atentie ca istoria se repeta - au mai jucat niste actori (unii foarte buni si probabil bine intentionati) pe o scena.. si ce a urmat nu a fost chiar ce trebuia.. si inca jucam in acel joc?
Lottie deja a desfacut cutiuta si imi face semn nerabdatoare ... nu am desfacut gemuletele de la cutie - am rugat-o pe mami sa scoata surprizele lor dulci pe „sus” :))). Nu ma intrebati insa ce anume au gasit pana acum ca nu stiu (ba stati.. cred ca era o bomboana cu visina la una, ca a comentat mami).
Ma mobilizez greu sa scriu... de fapt ma mobilizez greu sa .. orice. Prea multe constrangeri te lasa fara energie si atunci... safe mode.
Indraznestesa visezi, sa te joci, sa creezi, sa copilaresti!! :) *
Acest proiect este dedicat celor care iubesc si pretuiesc copilaria si nu renunta la copilul din ei.
**
Va multumim pentru vizita! Daca gasiti "inspiratie" pe blog va rugam sa nu uitati sa precizati sursa. Incurajati acest lucru - nu este nimic rau sa fii inspirat de cineva, este in schimb foarte urat si josnic sa furi.
Cauti ceva anume? (in cazul in care nu gasesti in meniu / etichete, incearca aici! :)
Concursuri Copilarim
Concurs "Impodobim bradul XV"
11 noiembrie - 11 decembrie 2024(23:55)
mai multe informatii despre concursuri puteti gasi pe pagina CONCURSURI
Felicitari Calatoare, Provocari si Misiuni Verzi
Salvam Papusi / Save the Dolls 13 teme in desfasurare (detalii pe pagina Concurs, pe site Provocari Verzi, in grupul ProvocariVerzi de pe Facebook)
Ne poti urmari si pe Bloglovin'. Aici poti adauga adresele blogurilor preferate si poti afla noutatile in timp util. :) In plus, iti poti salva articolele preferate, pentru a le putea gasi mai usor.
Daca vrei sa iti faci cont pe Inlinkz, te rugam fa-l de pe butonul de mai sus - cel cu broscuta. De indata ce iti vei trece la cont platit ne vei acorda si noua un vot, care sa ne sustina activitatea! Iti multumim :)!!
Prieteni prin GFC
Spune Da respectarii dreptului de autor!
Formular de contact
Contact
Ne puteti scrie la adresa: copilarim[@]gmail[.]com (Nu uitati sa renuntati la parantezele patrate - acestea sunt folosite pentru a evita spam-ul.)
