Un lucru cert: pur si simplu nu ma pot concentra la ce am de facut. Am momente, nu mereu - insa e neplacut. Este desigur si oboseala, este si faptul ca practic desi am investit foarte multa energie si m-am straduit pe la inceputul anului sa creez acel spatiu de timp pentru a evita fix ce traiesc acum, tot aici am ajuns. Pentru ca din partea cealalta s-a facut tooooot posibilul ca efortul meu sa fie in van. Nimic nou, doar ca de atata timp e deprimant. Si efectiv imi vine sa rabufnesc.... ceea ce mai si fac, pentru ca e nevoie sa ne eliberam de energiile nocive. Imi trece, ma incarc iar cu forte noi, ca sa vina din nou aceeasi placa. e ca si cand as vorbi la pereti. Da da.. si apoi da sa vezi ca aia, da sa vezi ca aialalta.
Imi vin acum in minte versurile de la In umbra marelui urs(S). Vreau timpul inapoi, tot ce am irosit pentru cei pe care i-am iubit si m-am tradat, ma tradeaza in continuare.
Daca tot am reusit dupa lungi stradanii sa ma hotarasc si sa pregatesc materialul de azi, sa incerc sa ii adaug si un text (pe langa gandurile de mai sus). Pe cand ma uitam la pozele din sertarele cu amintiri, am dar peste ceva fooooarte dragut. As fi vrut sa o invit pe pitica la o sesiune foto acum, alaturi de Lottie. Nu se afla prea departe (e ceva mai incolo, intr-o cutie, intr-un raft pe rotile). Problema e ca in fata acelui raft sunt stuvuite chestii peste care nu pot sari... si pe care nu am unde le muta. 😂😅 Asa ca, momentan, ne multumim cu poze dintr-un trecut in care inca aveam camera cu norisori si patul cel mai confortabil, la dispozitie: 15 octombrie 2021 - ce sa vezi, de ziua micul N!
Lucrasem atunci o rochita micuta si draguta dintr-un fir pufos, dar destul de tapan, odata lucrat. Rochita era pe dimensiunea unei papusele adorabile pe care o aveam in camera a Buni - pentru ca ii placuse mult si aveam o ceata intreaga de piticute ale ei... Papusa mi se pare ca am format-o pe bucati (capul dintr-o parte si corpul din alta).. Corpul este foarte articulat si ea are niste ochisori superbi:
Ce bine ar fi fost sa nu fi existat acea pandemie... acum probabil ca aveam astfel de dragalasenii ca premii la PV, cum imi doream eu. Dar ... cu toata nebunia aia s-au inchis atatea usi.... :).
Asa ca nu am mai putut intreprinde nimic in directia aceasta. Intr-un fel asta e.. m-am resemnat ca sa zc asa. Pe mine m-ar fi ajutat insa foarte mult. Asa sunt oarecum nevoita sa tot tergiversez anumite lucruri, sa depasesc termene si, invariabil, sa dezamagesc probabil oameni dragi. Nu imi convine deloc - mai ales ca eu nu ma cramponez de chestiile astea, nu e ca si cand le atrag. Da stiu, am povestit si mai povestesc cateodata despre subiectul restante si ca nu imi ies mie planurile, trebuie sa ma descarc si eu... cand se umple prea tare paharul. Insa, in general, incerc sa gasesc rezolvari... ma si amuz acum gandindu-ma cum reusesc eu sa finalizez un proiect care altfel ar fi durat foarte putin in... de nu stiu cate ori timpul necesar :))))). Strategii gen: cu ce sa inlocuiesc eu nu stiu ce lipici sua tehnica, in ce fel sa abordez anumite materiale etc.
Pana vom petrece iar timp printre norisorii pufosi si pastelati, ma bucur de aceste poze si... cred ca ma voi retrage - pentru ca e clar, nu am niciun spor in noaptea aceasta.. abia am reusit sa ma concentrez si mai mult m-am eliberat de preaplin, decat sa scriu ceea ce ar fi meritat poate materialul pregatit.
Ma alatur lui Kouki si va doresc o noapte odihnitoare si o saptamana superba!!
10 comments :
Vai ce blonduță superbă! M-am topit la propriu. Gata, acum că am zis-o mă duc să citesc și povestea ei. Până acum doar am admirat pozele.
Off, cunosc pre bine cum e cu planurile pe care le faci si nu ajungi să le termini, deși nimic nu ar părea să-ți pună bețe în roate. Acum mă bucur că am dat publicați la comentariul anterior că așa cum mă așteptam, am fost chemată în altă parte înainte să termin de citit. Am avut norocul să revin destul de repede înapoi și să găsesc și laptopul tot deschis. De dimineață, in timp ce mă luase și pe mine avântul la planurile de lecție, și-a zis el că am nevoie de pauză și s-a restartat. Știi ce nasol e? Că eu stau cu câteva documente deschise ca să termin un plan de lecție si când se restartează...te scoate de tot din ritm și nici nu mai sunt așezate cum le știai.
Of, hai că acum m-am răcorit eu.
Revin la păpușica blondă adorabilă cu rochița ei pufoasă. Îmi place mult acest fir, am și eu vreo 3 culori de genul al, argintiu și verde parcă. Am folosit doar alb și argintiu la niște brăduți anul trecut. Nu știu dacă mi-ar plăcea să port ceva tricotat din acest fir.
Ce pufosenie sclipicioasa si dragalasa! Superba!
Sa ai o saptamana creativa, colorata si vesela! Pupici si imbratisari 🤗😘🫶🏻
@MNiko sa stii ca fix aceeasi reactie am avut-o si eu cand am vazut capsorul pe Aliexpress. Mai ales ca era o varinta accesibila la papusile inspirate de manga / anime..
I-a placut asa mult lui Buni ca a ramas la ea pe masuta. Acum e totul strans si pus prin cutii.. dar va veni sper o vreme sa ma mai bucur si eu de ce mi-am luat anii astia :)). Si atunci ne vom bucura impreuna cu siguranta.
:)
@ MNiko si eu am vut fix acelasi gand, ca acela exprimat de tine la finalul comentariului, referitor la fir. Tricotat, mai e cum mai e, dar crosetat, lucrul devine destul de batot. ma gandesc ca pentru o geanta ar fi o idee...Tricotat clar ar avea sanse si de altceva - uite chiar acum am doua obiecte lucrate cu firul respectiv langa mine.. o vestuta tricotata si o gentuta crosetata (ambele pentru papusa evident). Cred ca tricotat putem vorbi si de o vesta, ceva...
Da, pentru braduti am folosit si eu, chiar acum cativa ani la un Impodobim, ca premiu :D.
E horror cand lucrezi esti prins in ceva destul de complicat care implica sinteza si asa mai departe si iti inchide tot. Am patit-o de cateva ori si a fost asa horror. Odata mai aveam de pus un punct sau ceva de gen si am pierdut ditamai proiectul... ohohoh...
Da si te scoate din ritm stiu - cand mi s-a stricat mie laptopul de a trebuit sa stau pe tusa o vreme indelungata efectiv nu ma puteam reconecta cand a a fost sa reiau scrisul, dar mi se intampla si acum cand apuc sa imi fac ciornele pe o perioada inainte si imi ramane doar poza zilei de adaugat... Cum am patit in august... cand nu am reusit sa ajung la laptop. Ma gandeam eh am ciorne bag pozel bag text si gata.. pff. da, da... cum sa nu :)))))). Parca inotam prin namol asa ma miscam :)).
Iti doresc sa nu mai ai sicane cu planurile. Si asa sunt ele in sine o mare bataie de cap... :*
Te pup
@Carmen iti multumesc - sa fie sa avem o saptamana asa cum te-ai gandit :*
Ma bucur ca iti place piticuta. :).Te pup!!
Foarte drăgălașă păpușica blondă!
Planul de acasă nu se potrivește cu cel de la târg!
Îți doresc numai bine și să îți revii repede! Pupici
@Danuta asa-i ca e draguta? :)
Si de-ai stii ce bine incepuse sa se implementeze planul :))). Of...
Iti multumesc mult, sa stii ca eu ma straduiesc :D.
Te pup cu drag :)
Blonduta cu ochi că de căprioară pare că e langa niste zulufi. 😊 Sunt zulufi de Kouki?
Suflețel, ce momente trebuie sa fi avut amintind de trădare... Sper că s-a dus acel disconfort la ora când scriu... Te îmbrățișez cu drag! 💞
@Diana - macar pe blog la mine pot comenta - am intrat mai devreme sa las si eu ganduri si.. poc mesaj ca bla bla nu pot comenta, ca sa ma loghez (eram logata ca sa constat ca apoi apaream delogata... o aiureala ).
Zulufii erau chiar ai zanului Kouki, da :D.
Daca nu punem la socoteala tradarea browserului (pare-se.. voi incerca sa intru de pe celalalt... ), stau destul de confortabil cu bebelusii mei care motaie.. si ofteaza 🙄.
Pupici
Trimiteți un comentariu