Buna!
Pe principiul unde dai si unde crapa (lol) s-a intamplat sa mai am un folder cu poze cu ursuleti pe care nu il pusesem in calcul luna trecuta. Si cum tot voiam sa scriu la un moment dat despre o piesa manifest de suflet, am zis ca poate asa nu ma mai acua de spam fb-ul :)) (nu ca mi-ar pasa, sincer - dar vorba aia nu imi place sa fiu „pusa la colt” cand chiar nu gresesc cu nimic.. vorba aia.
Asadar din 2023, 30 septembrie, iata o sesiune foto tare dragalasa, cu familia de ursice stau pe propriile picioare:
Mama Ursoaica - Amintiri din sertar
Tatal Urs - Amintiri din sertar
Miercurea fara cuvinte - - Amintiri din sertar - Ursii si Bucle Aurii.
Si acum, ceva mai serios. Saptamana trecuta am ascultat (fara sa vreau, lol) o piesa mai noua de la Phoenix. Ca sa intelegeti ce inseamna mai noua, e din 2000 ... hahahaha. Pentru mine e nou. Pe langa faptul ca este ea in sine frumoasa, rezonez foarte bine cu versurile. Evident, fiecare dintre noi are povestea lui (vorbesc la plural pentru ca presimt ca vor mai rezona si altii) - insa eu cel putin, cand am auzit prima data piesa, am picat din butoiasul meu de euforie cauzat de redescoperirea albumului Mugur de fluier intr-un fel de cuva centrifugala care a dat cu mine de toti peretii. Cam asta a fost efectul. Cantecul acesta punea in vorbe ceea ce simteam, doar ca suna mult mai frumos si bine decat penibilele mele tanguiri pe care le mai scapam din cand in cand, in momentele in care dadea prea mult pe dinafara ceea ce ma durea, ca sa zic asa.
De ce-am plecat de-acasă
Să fie blestemul
De veacuri ce ne-apasă
Căci n-am greşit cu nimic
Dar cât am pătimit!
Hulit am fost fără rost
De cei ce i-am iubit!
Apus peste apus
Ce iute trece timpul
Şi zorile s-au dus
Ce rece bate vântul!
Am aşteptat înfrigurat
Să mă întorc 'napoi
M-aţi judecat, condamnat,
Dar cine sunteţi voi?
Căci timpul vostru s-a scurs
În umbra marelui URSS
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare
Astăzi doare sărutul pe obraz!
Dar daţi-mi viaţa 'napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitând de dor şi nevoi ani de pribegie
Înc-o mie mult n-a mai rămas.
Căzut-au frunzele
Le-a risipit furtuna
Unde-s speranţele?
N-a mai rămas nici una
Un gand subit, nerostit
Mă-ncremeneşte-n loc
Ce-am aşteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat!
Daţi-mi viaţa n-apoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitând de dor şi nevoi
Prieteni de beţie
Dintr-o mie, câţi au mai rămas?
Şi timpul vostru s-a scurs
La umbra marelui URSS
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare
Astăzi doare sărutul pe obraz!
Şi timpul vostru s-a scurs
În umbra marelui URSS
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare
Astăzi doare sărutul pe obraz!
Dar daţi-mi viaţa 'napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitând de dor şi nevoi ani de pribegie
Înc-o mie mult n-a mai rămas.
Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”.
Pe curand!
10 comments :
Ce trupa colosala ai realizat. Stii, cand am fost in Sinaia, multe terase aveau o noua emblema, ursii de plus. Unii chiar marisori... Se pare ca nici acest videoclip nu il stiusem. Complicate timpuri. Parca si mai complicate acum! Multumesc, draga Rux!
Pupici si zile linistite!❤️😘
Bine ai revenit! :)
@ Suzana, Oh Sinaia... era frumos in perioada asta a anului - multi castani :))) Aveam ce aduna. Am fost in cativa ani pe la fine de septembrie cu ai mei, avea Tati un congres in perioada aia.... a fost candva. Mie imi placea sa merg cu ei. Am petrecut putin timp impreuna...
In fine.
Nici eu nu am stiut. Mi se pare absolut enervant. Se pare ca Phoenixul a fost mai interzis dupa 90 decat inainte :)))). Dar na, ce pot zice..
Chiar complicate. Din ce in ce....
Imbratisari cu drag .*
@ Asa sa fie. Asa mi-as dori. Pupici!!
Trupa ursuleților e minunata! 😍
Și trupa Phoenix e (a fost?!) minunata. Îmi plac versurile deși, par un repros adresat tuturor celor care n-au fugit din Ro înainte de 1990. 😊
Să ai spor la bine! Pupici cu drag! 💞
@ Ma foate bucur ca iti pace trupa de ursuleti :*
Ai dreptate a fost, Ce e acum e altceva - nu spun ca e rau, spun ca e altceva. Si sper sa poata avea taria de caracter sa duca mai departe mesajul.
Nu .. nu cred ca este un repros de genul acesta. Din contra. E virba de mizeria umana: barfa, invidia, „bisericutele”, lacomia, tot ce e mai urat din om si a gheruitinainte de 89, iar dupa si-a schimbat pielea si a gheruit si mai abitir, la rang de arta.
Cat despre ceilalti, ce simt si gandesc frumos (ca au plecat, fugit sau ramas, fiecare cu motivul, conjunctura si consecintele ulterioare), pentru ceilalti sunt versurile ca sa le cante...
Eu nu pot spune ca inainte de 89 am „patimit” prea multe. Cea fost, ca sa zic asa, s-a manifestat la nivel mic, totusi aveam 9 ani atunci. Probabil ca presiunea si-ar fi spus poate (sau poate ca nu) cuvantul mai tarziu. De spus ORICUM si-a spus, pentru ca nu am fost tipul ala clasic. Probabil de aia si rezonez atat de tare. Intotdeauna am vibrat muzica. A fost modul meu de a pot spune materializa emotii? poate de exprimare, de revolta uneori, de eliberare? In fine...
Dar ceea ce spune nu este deloc un repros e adevarul. Doar ca eu as spune ca marele URS nu este neaparat doar URSS... :) As spune ca e si o Ursa .... pe acolo.. fara R. stii? un urs si o usa... :)))
Pup cu drag :)
I have a Western look at the countries that were under the big arm of the USSR, I imagine that ideas and ideals, culture, thoughts were muzzled and silenced, many lives wasted, exiled and even imprisoned and tortured! All this happened here during the dictatorship, and our dictatorship was right-wing. Censorship was defied by many musicians, we also had our musical heroes, in fact our revolution began with a song, which served as a password for the rebellious military! I can't conceive of living my life without freedom!
The teddy bears are adorable!
@Marisa Well... How can I put it. It was not that bad - the not so good part was the presure and that gave people the idea that accros the border is Heaven. It was not the case. Capitalism it is far from Heaven. I lived only 9 years in comunism. There were bad things (which still are, and got worse, but they are covered in shiny masks) and good things. We got the illusion of freedom... and lots of pollution, lots of bad food and habbits... :))).
This song is special and I can relate with the message, sadly aflter 1990 the soul, was badly neglected.. and people got into a whirpool of false promises... and hopes. :)
Beeing free is much more than what we got... and that we lost in the process.. like our identity. Because tradition and .. education and discipline were somehow associated with comunism.. so now? We are known by manele.. which is the worst :))).
In this song... this is said: all that we hoped for.. it was an illusion...
I am happy you like the bears. Hugs :*
Ursuleții sunt simpatici! :)
@ Danuta - ce ma bucur ca iti plac. Mi-e asa de dor sa crosetez... chiar imi pregatisem azi tot si uite, nu am reusit sa misc nimic in directia respectiva :(.
Dar nu ma las.... :D
Trimiteți un comentariu