Valoarea unui Om.

Mi se pare ca de azi de dimineata si pana acum au trecut cativa ani. Si pentru prima data in ultima saptamana ma simt ceva mai bine (asa bine ca, desi e foarte tarziu, imi vine sa incing o hora; lasand gluma, dupa o saptamana, in sfarsit, am un moment de... mai bine - de-ar tine, vorba aia :D).

Ziua a inceput foarte promitator 😎. Mai stiti voi Baia Mica (nu aia Mare, cea de care va povesteam eu anul trecut ca si-a inchis portile pentru mine cam in perioada in care a cazut Buni si am mai accesat-o candva prin iulie anul acesta). Bun ... mai stiti ca va spuneam ca au mutat inundatia in ea? A scris Mami ca miroase a umed - i s-a raspuns ca nu e nimic.. (ni se pare noua ca miroase 🙄)

Bun.. cine primeste poze cu inundatie sub noi azi? 😱🤯Mama. Ca... trimit un instalator sa intre la noi ...... 

Sigur cum e ceva de genul, primii la care s-au gandit oamenii acestia, de cand ne stim, suntem noi (de exemplu, intr-un an, au insistat si intrat, in Ajun de Craciun, peste mine in bucatarie, cand eram cu mainile efectiv in cratita, sa fac sarmale si nu, nu glumesc 😵efectiv am ramas blocata cu mainile in carnea tocata ) - desi, niciodata nu a fost de la noi si se stia.

Alta data, a spart Tata (exasperat de frecusuri) peretele la bucatarie spre coloana, ca sa le demonstreze ca nu era de la noi problema semnalata - nu ca ar fi avut cum sa fie, in sufragerie ne picase tencuiala intr-un loc care excludea posibilitatea sa fie de la noi (apoi l-a reparat tot el 😂🤣😅 ca doar nu credeti ca au zis macar scuze? Nu ... nu au zis🤪) dar deh, doar nu erau ceilalti sa sparga de sarbatori pereti, nu? 😂🤣

Bun si stateam eu azi in pat... cu Kouki langa mine contempland un viitor tot mai incert .. oameni straini intrand in casa cu hainele imbibate de detergenti 🙄... si cautam mental un loc in care sa ma refugiez (nu exagerez cu hainele) - pentru ca, din experienta, unele chestii intra prin pereti. 

Noroc ca, de vreo 2 zile ascult albumul Baba Novak, pe care eu abia l-am descoperit si macar aveam un suport pentru suflet. Apoi mi-au mai venit doua ajutoare de nadejde (ca de-aia am eu prieteni - putini dar buni, se ivesc cand e ai mare nevoie de o vorba buna). Si le multumesc mult.Va multumesc mult. 💗🙏🏻💗🙏🏻

Ca sa scurtez... situatia nu arata deloc bine... I-am zis lui Mami sa intrebe pana la urma de reparatia facuta in vara de la vecina de sub noi (pentru ca fusese o problema cu doua etaje mai sus de noi pe coloana si desigur si atunci voiau sa vina tot pe la noi).  Sa nu intelegeti gresit, daca situatia mea ar fi alta, daca Buni nu ar fi imobilizata, daca nu s-ar parfuma si detergeniza de mi se inmoaie picioarele in casa fiind, cand trece cate unul pe casa scarii si nu stiu cum sa inchid gemuletul (ca nu stiu pe unde sa mai aerisesc, frate) la etajul 4 cu 3 mezanine sub mine, asa putere de acoperire au otravurle astea (si au dreptate baietii cu reclamele dureaza tot mai mult.. pana n-o mai ramane nimic🤣), daca toate astea... nu m-ar deranja sa ajut. Dar in conditiile date si stiind cu ce probleme ma confrunt, sa insisti si sa creezi niste situatii atat de ... constrangatoare si apasatoare, nu e deloc ok.

La scurt timp insa, dupa reamintirea episoadelor la indigo, primeste Mami vestea cea buna, ca s-a rezolvat - nu era de la noi (noi nici nu mai avem teava pe coloana aia) ci era teava de evacuare a blocului sau ceva de gen, o problema veche si de care, practic daca s-ar fi interesat si ar fi verificat atunci cand le-a scris Mama, nu s-ar fi ajuns sa crape mai tare (cum s-a intamplat si anul trecut cu Baia Mare si am o mare problema cu treaba aia, pentru ca a contribuit la caderea lui Buni, survenita dupa o noapte infernala, in care nu s-a putut dormi in casa de mirosul care venea din cauza ca era o teava sparta si inundatie 😶dar, cui ii pasa?).

Mama ii spune in cele din urma, ca noi am fost pana la urma cei mai afectati - cum arata in baie nu vreti sa stiti.. e tot peretele inflorit, pentru ca mirosea asa ca mi se facea rau doar cand treceam pe hol prin dreptul usii, asa ca am lipit-o pe margini. Si na va trebui sa dam totul jos. Doar nu va inchipuiti ca o sa ne despagubeasca cineva (dar daca era de la noi, nici nu vreau sa ma gandesc). Ne-a urat de sanatate... :)) Sa fie primit, de Sanatate e nevoie. 
Ah da - nu o sa primim nimic (sanatatea e nepretuita, nu ma intelegeti gresit, dar nu cand spui doar asa dupa ce pricinuiesti suferinta si nu, chiar nu astept si nici nu doresc niciun ban de la ei, mi-as fi dorit insa sa spuna macar o data ca regreta faptul ca au fost probleme, desi au fost anuntati si au zis ca ni se pare, sau,eu stiu... nu, ca asta ar fi prea mult - sa isi ceara scuze ca, iar au tabarat pe noi ca de fiecare data? neah... de fapt chiar nu astept nimic - doar sa ma lase in pace, pe cuvant), dar am senzatia ca vom fi buni de plata pentru ce s-a schimba 😂. Cum altfel..?

Poate o sa para rautacios..  Sa stiti ca nu este. Doamne ... cand imi este foarte rau (si in ultima vreme s-a exagerat) „cant” si eu pe masura chinului indurat... adica nu vorbesc prea frumos, uneori mai si ridic vocea (ok mai si tip, poate se simt si o lasa mai moale.. 😅) dar doare na... si nu poti tine la nesfarsit...  si pana la urma nici nu e indicat.

Totusi, orice ar fi si ma revolt in acele momente de agonie, in realitate eu nu ii urasc si nici nu le vreau raul (poate ca ar merita sa treaca o data prin toate cele - sa inteleaga macar ce presupune actiunea lor - dar ma foarte indoiesc ca ar invata ceva - numai raportandu-ma la pandemie si imi e clar ca  unii oameni sunt surzi si orbi). Nu pot uri, dar nici nu pot suferi nedreptatea. E o diferenta. 

Eu am crescut intr-un bloc in care oamenii se intelegeau bine si se respectau. Asta vreau sa cred si despre acest loc. Indiferent de ceea ce se intampla, mie mi-ar placea sa fim prieteni.... Sincer, mi-ar placea sa pot deschide usa si sa am cu cine vorbi. Nu sa ajung sa imi pun in geam un material pe post de perdea pentru ca cineva sta si se zgaieste la mine in casa si apoi are tupeul sa ii spuna lui mama ca „femeia„ care are grija de Buni  🤣 ( pe atunci nici macar nu era cazul si nu am avut asa ceva niciodata) iese sa arunce la ghena si lasa usa deschisa 😵. O tampenie mai mare nu am auzit. Unu la mana ca noi nu folosim tubulatura (am facut cerere dinainte de 2010 sa se desfiinteze). E drept insa ca ai mei deschideau usa la terasa aia cand veneau la noi pentru ca nu se putea respira pe holul blocului si o inchideau apoi cand plecau (nu stateau atunci mult). Rautati. Si doi la mana... stia foarte bine cine era in bucatarie.. dar!  🤓🧐

Nu stiu de ce am povestit toate acestea, deobicei ma cenurez. Dar acum pur si simplu ... am simtit nevoia sa va povestesc 😙. Si am facut-o detasat - serios vorbesc, fara niciun fel de ura, sau suparare, poate un pic ironic 😎. Ok, un pic mai mult. Dar asta e umorul meu... Asa mi-ar placea sa cititi, ca pe ceva amuzant.

Domnul a fost bun  (si cred ca si Micalea  si Danutza - cu ele am schimbat cateva mesaje azi - au pus o vorba buna) si-am mai scapat o data de curiosii care vor sa intre si sa sparga pe la noi.  🙏🏻🤞

Asa ca azi... nu am reusit sa mai fac proiectul vizat si am facut rapid o poza cu Risu (inainte de miezul noptii),  inspirata de una dintre piesele descoperite azi. - uitam sa va spun! Azi, dupa 20 si de ani, am ascultat Numai una. Si.... mi-a placut. 

Dragilor 😅 eu aveam sechele de la piesa celor de la Talisman. E foarte frumoasa, versurile superbe... dar pe mine in liceu, aproape ca ma bagase in depresie 😣. Asa ca, numai cand auzeam de ei, pa. 🙄 Na... ce sa fac. Sa plang? :))) Nu , multumesc. Dar cum ascultam eu... albumul  Baba Novak, a facut atingere in alt album - In umbra marelui URSS (pe care il evitasem ca am citit eu ca e cu Talisman si nu prea stiam cum sa abordez subiectul; s-a abordat el singur 😂) si... uite-asa, dupa 20 de ani si mai bine, am ascultat eu iar Numai una. Si... mi-a placut. Ce inseamna sa reorchestrezi si aranjezi un pic o piesa... doar un pic.  Ba am mai si cantat cu Buni :)))). Bun... gata, acum sa inchei, ca m-am intins la vorba. 

De pe In umbra marelui URSS am ales o piesa (pentru mine e proaspat descoperita) o piesa al carei mesaj cumva m-a inspirat sa scriu povestea de azi.

Versurile via versuri.ro:

Not how did he die
But how did he live
Not what did he gain
But what did he give.
Not how did he die
But how did he live
Not what did he gain
But what did he give.
Refren:
This are the units to measure the worth
Of a man, regardless of birth.

Was he ever ready
With a soul of good cheer
To bring back a smile
To bannish a tear.
Was he ever ready
With a soul of good cheer
To bring back a smile
To bannish a tear

Refren:
This are the units to measure a worth
Of a man, regardless of birth.

Not what was his station
But had he a heart
And how did he play
His God given part.
Not what was his station
But had he a heart
And how did he play
His God given Part.

Refren:
This are the units to measure a worth
Of a man, regardless of birth.

In final... as vrea sa spun ceva: daca oamenii ar fi mai atenti la ei si la cei din jurul lor, daca s-ar trezi din somnul cel de moarte (ar fi bine sa eliberam piesa asta superba de blestemul de a fi imn, pentru ca locul ei nu e acolo.*.. ) si ar realiza ce e cu adevarat important in viata, ca este usor sa faci rau, sa calci peste altii ca sa te ajungi, dar ca a fi bun, a iti pasa de cei din jur, a ii respecta pe ceilalti, a avea cei sapte ani de acasa si a fi disciplinat nu inseamna a fi... comunist, cum s-a inoculat ideea dupa 90, ci inseamna sa fii Om, cu adevarat. Daca ar iubi tarana asta cum o iubeau inainte oamenii, lucrand pamantul din greu si cu respect, si ar mai lasa otravurile cu care au imbacsit pamant si ape, telenovelele stupide, barfa, invidia si nonvalorile deoparte... ar fi raiul, aici pe pamanat. 

In 90 aveam 10 ani. Au venit unii chipurile cu ajutoare (2 pungi de pufuleti plini de praf portocaliu - niste e-uri cu gust de - cascaval. ziceau ei). La altii a fost si mai nasol ca au primit chestii expirate. In fine.. tipa respectiva se bocea isteric deja ca bietii copii sunt fericiti ca nu au mai vazut asa ceva - e drept ca asa spectacol mai rar, si ca deschisesm o punga sa vedem ce mare branza era inauntru si radeam apoi ca ne ramasese porcaria aia de praf pe dinti si mai si bombaneam ca pufuletii nostrii sunt mai buni si ca adultii au o conceptie tampita despre ajutoare (o carte, o jucarie, rechizite mai deosebite, am fi inteles). Realitatea doamnei era ca ne-a salvat... realitatea noastra era ca totul era o mare prostie, teatru ieftin. Aveam 10 ani. Pe atunci copii erau inca niste copii la 10 - ne jucam si radeam, dar eram responsabili si indraznesc sa spun, deloc prosti.

Si m-am gandit atunci la bastinasii care au fost pacaliti cu cioburi de sticla colorate. Chiar i-am zis colegei mele... ca situatia de la noi se aseamana cu ce invatasem la istorie.. Nu aveam idee cata dreptate aveam. Doar ca la noi au venit cu plastic ...nici macar cu sticla :))). Ah da si apoi cu ... parfumuri (poate ca sa acopere deseurile?). 

Cum Doamne iarta-ma, sa bagi parfum in chestii pentru bebelusi???? Eu asta nu pot sa o inteleg! Cand am vazut in 99 prima data asa ceva, am ras o saptamana cu Ralu (rasul te ajunge...). Si totusi.. inainte era esential sa simti cum miroase copilul ca sa poti stii cum ii merge cu alimentatia. Cum de s-au uitat toate astea? Cand s-a ajuns aici? Investitii si profit. Ha. Ah da.. stai ca se visa pe atunci sa se ajunga ca in America. Pai s-a ajuns! :) Unde ziceau ei ca e Romania? Exact acolo e... Felicitari. Comedia umana continua (cred ca daca ar mai fi acum Caragiale, ar mai fuma o noapte intreaga doar ca sa nu mai fie, ca inteleg ca asa s-a sfarsit).

____

* Desteapta-te Romane, este un indemn. Un cantec pe care il iubesc si pretuiesc nespus. Mi-l canta Buni inainte de somn. L-am cantat in clasa, pe-a treia, cu 2 saptamani inainte de evenimentele din 1989. Cand l-am auzit la tv prima data, inima mea a fost extrem de fericita. Cand a devenit imn... am avut o strangere de inima. Am simtit ca ceva nu e cum trebuie sa fie. Si de atunci romanul este in somnul cel de moarte... in care-l adancira barbarii de dusmani. Iar eu nu suport nici macar sa aud cand este cantat. Mi se pare nedrept fata de cantec.
 

Cred ca Imnul Romaniei putea ramane cel vechi - Tricolorul  lui Ciprian Porumbescu, cu versurile originale (nu cele modificate de le cantam noi inainte de 89). Cred si simt ca ne reprezenta mult mai bine, atat ca versuri si mesaj, cat si ca muzica. Voi realizati ca, oricat e de special si frumos Desteapta-te Romane... presupune un roman mereu adormit si multa jale? Pe cand:

Trei culori cunosc pe lume

Ce le țin de-un sânt odor,

Sunt culori de-un vechi renume

Suveniri de-un brav popor.

Roșu-i focul ce-mi străbate,

Inima-mi plină de dor

Pentru sânta libertate

Și al patriei amor.

Auriu ca mândrul soare

Fi-va'l nostru viitor

Pururea'n eternă floare

Și cu luci netrecător

Iar albastrul e credința

Pentru țară ce-o nutrim

Credincioși fără schimbare

Pân' la moarte o să-i fim

Pân' pe cer și cât în lume

Vor fi aste trei culori

Vom avea un falnic nume

Și un falnic viitor

Iar când, fraților, m'oi duce

De la voi ș'oi fi să mor

Pe mormânt, atunci să-mi puneți

Mândrul nostru tricolor

... Dar poate ca asta se si urmareste.

_______________

Si cu asta dragii mei, voi incheia acesasta pagina din ceea ce ar putea fi o carte. 🤣 De ce nu? De ce da.... au mai spus si scris altii mai bine si mai destept decat mine. Evident, nu ma refer la bai...
Va doresc sa faceti alegeri bune si de acum incolo si sa va pastrati sanatatea. Si sa fiti bine. si sa fiti diferenta :*!

Si... da, sa ne citim cu bine!! :D

ps: Eu mi-am schimbat imnul :)))). Asa m-am horatat. Ma gandesc sa incerc sa il cant zilnic.. mai inclin un pic balanta, s-o mai destepta cate cineva... poate vreti sa cantati si voi cu mine :). ( stiti voi unde-s multi, puterea creste)

Celalalt cantec.... e pentru reamintire.. ca sa nu se mai cada in adormire. Ar fi trebuit lasat asa.

Ah da... si sper sa va placa piesa acesta minunata cu The Measure of a Man. - neaparat sa va povestesc ce mi-a mai placut mult de tot :D.