Un suc de rosii portocaliu.

Iar se aduna o gramada de „trebi” si nu mai ajung sa tin ritmul, sau.. de ajuns ajung, dar pana ajung sa pun in practica si ideile, proiectele, dureaza foarte mult. Am senzatia ca ma misc.... cu incetinitorul. Si de concentrat la ce am de scris.. valaleu.. :))

Dar... anul trecut am tot reusit sa ma lipesc de rosii pana in noiembrie. Anul acesta, nu ma plang, avand in vedere ca nu s-a facut nimic, am reusit sa fac totusi ceva sticlute (si ... sa intru deja in ele... ceea ce nu e tocmai ideal). la congelator insa.. n-am apucat sa pun decat vreo 6 pungute si.. din ce mai avea de anul trecut, am facut un suc portocaliu (pentru ca multe erau galbene):

Risu si cateva dintre rosiutele de anul acesta, tot sperand ca poate poate, avem noroc si mai gasim ceva. In plus... am pierdut o sticluta micuta.. a fermentat (deja habar nu am, dar parca mai conteaza... nu mi-a picat bine deloc - era pentru doua pizze..).

Acum astept cu speranta sa se faca fasolea uscata la munte - pentru ca aici nu s-a facut nimic. Da, stiu ca se gaseste la magazin tot. Eu nu pot insa manca chestiile astea care arata a legume si sunt tratate si rastratate.. asta e. Intr-un fel e o binecuvantare, in altul... in contextul unei lumi in care oamenii au pierdut repere, responsabilitati si sunt sclavii profitului si a sfintei aparente... nu prea e usor. :)

Risu le canta serenade rosiutelor :))). Si eu sper ca nu s-a stricat chiar tot pe balcon dupa episodul de ieri.. si ca luni voi reusi sa intru acolo si... sa vad ce e de facut.