sâmbătă, 7 septembrie 2024

22 de Iubit. Ea a iesit la iveala. Si zburataceala care doare.


Omul se tot leaga de ... diverse. Acum 22 de ani habar nu aveam de Iubit. Adica de Dodo. Nu stiam nici ca asta ar insemna numele lui. Data de „nastere” i-am stabilit-o si noi aproximativ cand a ajuns la noi. Deci teoretic 22 de ani de Iubitul Dodo vor fi in 21 noiembrie... 
Voiam sa fac felicitarea cu sticla pentru el azi. Dar nu e dupa cum vrei. De cand s-a deschis cutia pandorei e numai zbatere.

Ea a iesit la iveala din stransoarea in care fusese prinsa, eliberandu-se de husa plina de praf... ca sa o scartai eu putin cu dragoste ce e drag. 

Zburataceala doare si improasca pene zburlite in aer. Scot fum pe nari si zgarii tastatura .... scriu si sterg. Ma gandesc ca poate e mai inteleg sa stau inca usor pana cand zborul.

Chiar am crezut ca daca sunt „cu minte cuminte” voi avea si eu timpul meu. Dar sunt atatia ani de cand astept. In jur toti „se bucura de viata”. N-am loc. Nu inteleg frate... ca nici macar nu as ocupa mult. 

Dar nu aici e problema. Ce e diferit sperie. sau poate ca nu ce e diferit. E incomod. Mai bine sa i se puna niste etichete si masti convenabile, ca doar toti stiu mai bine decat mine cum sunt cu adevarat, nu? :)

Ce de facut? Am deschis cutia Pandorei - nu prea aveam de ales. Se stransese latul si pana la urma am fix ce am cerut. Doar ca puzzle-ul asta e unul in care piesele sunnt raspandite si, mai mult de atat, piese camuflate - asa ca e un fel de joc de-a baba oarba, intr-un labirint cu pereti usor instabili.

Cert e ca ce am primit de data asta e .... ceva ce poate in alta perioada a vietii nu as fi putut sa simt atat de .... puternic. Efectiv vibram pe aceeasi frecvente.

In rest viata e anosta si infecta ca si pana acum. Nu are rost sa ma fac ca nu e asa. Nu schimba realitatea cu nimic. Nu poti deschide un geam, o usa si uneori nici cu ele inchise nu poti sa te relaxezi si tu linistit. Trebuie sa fii vesnic in alerta. Azi stateam cu gemuletul deschis la bucatarie (et 4 plus 3 mezanine) si naiba stie de unde a venit un danf de ceva cu lavanda de a dat cu mine de perete la propriu. Mi s-a smucit capul si mi-au dat lacrimile (culmea ca nu de la lovitura, hahaha). 

Dar mai terminati naibii cu risipa asta de parfum sintetic, Asta nu e viata e COMERT si profit si DROG. WTF? Sa ii invatam pe astia mici de mici cu toaaaaate mirosurile lumii si sa aiba mereu fructe si vegetale la orice moment al zilei si al noptii???! Nu zau. Si unde este ordinea fireasca anotimpurilor? A vietii... Chiar nu conteaza faptul ca ce e in magazine e in proportie de 99 la suta gol de continut si plin de orice altceva? In fine.... Desteapta-se cine mai poate. Si daca indraznesti sa aduci vorba ... de-ndata e invocat Sfantul Profit. Nici macar pe net nu mai scapi de reclame stupide.. gen Adela Popescu (altfel ea e simpatica) care canta pe ceva piesa celebra cat e de cool sa stai intr-un asternut care si dupa 10 zile are prospetimea (hahaha) unui parfum sintetic infect, care oricum ... si daca nu ar mai fi folosit in urmatoarele 20 de spalari tot nu ar iesi complet din tesaturi, sau corp)....Whatever.

Azi toata ziua am cautat o piesa din puzzle care se pare ca s-a evaporat. Foarte neplacut. Si obositor... dar necesar. 

Si gata ca parca vad ca sterg iar si ar fi a nu stiu cata oara. Macar acum am falfait mai ... Linistit. :))))))))

4 comments :

Suzana spunea... [Raspunde]

Se pare ca lucrurile nu se intampla mereu dupa ceea ce ne este de trebuinta. Si piesele de puzzle dispar mereu atunci cand am avea nevoie de ele. Insa la mine cu siguranta este din cauza haosului personal...
Mi-as dori sa citesc lucruri mai bune. Tin pumnii sa se intample. Pupici, draga Rux!❤️😘

copilarim spunea... [Raspunde]

@ Suzana - ma straduiesc sa scriu despre lucruri mai bune. Cu greu au strapuns aici lucruri despre care nu as fi vrut sa scriu nicioadata. Dar a fost nevoie... pentru ca altfel poate nu ati fi stiut de ce nu functionez uneori asa cum imi propun si doresc si nu puteam sa ma mai impac cu ideea ca voi trece drept neserioasa sau mai stiu eu.
Nici acum cand intarzii cu ce am eu in plan nu ma simt prea bine, desi stiu ca stiti si mi-ati zis ca ma intelegeti... insa macar stiti.

Si eu mi-as dori sa fie mai bine. Pentru noi toi. Imbratisari cu drag.
Iti multumesc :*

Mihaela Toilă spunea... [Raspunde]

22 de ani de iubire autentică sunt o comoară de neprețuit, indiferent de circumstanțele vieții. Îmi pare rău că te simți prinsă în labirintul ăsta de gânduri și simțiri, dar uneori tocmai aceste zbateri ne duc spre noi înțelesuri și revelații. Câteodată, poate e nevoie doar de puțin timp și răbdare pentru ca totul să se așeze în puzzle-ul vieții. Îți doresc mult curaj și putere să continui acest drum al tău unic! Pupici

copilarim spunea... [Raspunde]

@Danuta iti multumesc mult pentru gandurile bune si urari.
De atunci s-au succedat atat de multe stari si s-au inmultit piesele.. Doar ca, ceva mi-a perturbat serios parcursul si de vreo 5 zile deja ma tot saboteaza. Probabil ma apropiam prea repede de solutie?
Pupici si da... inainte cu tot curajul :P

Trimiteți un comentariu