Pe vremea când era ceva normal ca iarna să ningă din belșug și străzile în pantă să devină derdelușuri, adică prin anii optzeci, am făcut cunoștință cu doi agenți speciali: Doina și Strugurel.
Doamna Doina (i se mai spunea prin vecini și tanti Doina) avea un loc special al ei... în baie. Se pare că se mutase la noi în chirie de foarte multă vreme - probabil de când era foarte tânără și, dacă dispărea la un moment dat, nu lipsea mai mult de câteva zile, probabil suficiente pentru a-și reînnoi ambalajul și reface conținutul. Cu alte cuvinte era omniprezentă și mă întâmpina de fiecare dată de sus, de la locul ei, iar eu o priveam așa, admirativ, de la distanță.
Pe lângă laptele de vacă și laptele praf, despre care știam desigur destul de multe lucruri fiind consumator mai vechi sau mai nou, laptele Doina era, cu siguranță, aproape la fel de cunoscut și întrebuințat ca și primele două menționate mai sus. Cu o singură diferență, bineînțeles! În cazul Doinei, agent special de îngrijire și înfrumusețare (sau conservare a frumuseții, după caz), nu era vorba despre un aliment, ci despre un lapte demachiant (cum aveam să aflu mai târziu).
Dar să revin la iarna aceea albă, geroasă, plină de râset și copilărie. Într-una din zile, în timp ce ne pregăteam de întâmpinarea lui Moș Nicolae, am aflat un secret prețios. Pe vremea aceea eram mult prea mică pentru a fi preoocupată de creme, cu atât mai puțin de a avea nevoie de un lapte demachiant. De fapt, pe cel de-al doilea îl consideram doar o cremă ceva mai lichidă. Puteam aprecia faptul că avea grijă de tenul mămicii și bunicii mele, dar altceva m-a făcut să o admir și să îi recunosc meritele Doamnei Doina! Am aflat unde dispărea și ce minuni făcea. Ei bine... să nu mai lungesc povestea. În dulăpiorul pentru încâlțăminte, jos, se afla o locuință secretă. Acolo se muta sticluța veche, aproape golită, pentru a face loc uneia nou-nouță. În locul acela ferit împărțea ”camera” cu un cupon de material moale. Buni mi-a împărtășit secretul, în timp ce tratam împreună perechea mea de ghetuțe de piele, o piele atât de fină și strălucitoare, că aveai impresia că acum sunt scoase din cutie, deși erau purtate de un copilaș vioi, ce nu prea stătea locului. Tratamentul era foarte simplu: se punea puțin lapte Doina pe bucata de material (care era după fiecare utilizare spălată și uscată) și apoi se aplica pe pielea ghetei, în cazul nostru. Era incredibil de frumos efectul - pur și simplu pielea strălucea de prospețime.
Aceasta este prima mea amintire, prima mea întâlnire directă cu laptele Doina, un produs românesc cunoscut și îndrăgit produs de o marcă de încredere - Farmec. Și mult timp, de atunci înainte, am prelungit viața încățărilor preferate, păstrând elasticitatea pielii și dându-le un luciu care făcea până și cea mai bună cremă de ghete să ”crape” de invidie.
Cea de-a doua întâlnire a fost mai... intimă, ca să spun așa. A avut gust bun, ca o sarutare dulce și hidratantă, un fel de ”scut” catifelat, în fața gerului și vântului de-afară. S-a întâmplat într-o seară pe când ne pregăteam - doi copii ceva mai mari și cu mine trei - să zburăm cu săniuța ca vântul și ca gândul, prin nămeții de un alb imaculat. Mami a scos din buzunar o cutiuță rotundă albă, cu un căpăcel transparent: Domnul Strugurel. Era nou - nout și a avut mare grijă de buzele mele care deobicei se crăpau de la vânt. Am rămas buni prieteni de atunci, peste ani redescoperindu-l sub forma clasică de ruj, reamintindu-mi însă de fiecare dată de acea cutiuta mititică, pe care o mai zărisem la Mami în gentuță și care în seara aceea mi-a împărtășit un secret despre familie, frumusețe și încredere.
Mi-am reamintit cu drag de cele două întâmplări când am descoperit de curând noua gamă Farmec. A fost tot o întâmplare amuzantă - căutam informații despre orhidee (care tocmai au înflorit înfrumusețându-mi balconul) și am aflat despre produsele pe bază de extract de floare de orhidee. Pentru că anul trecut am făcut un exercițiu de imaginație foarte interesant, nu am putut trece cu vederea apa micelară cu Orhidee. Parcă mi-ar fi plăcut ca atunci să fi avut inspirația să propun o astfel de combinație! Și rămăsesem așa, studiind noua gamă de produse, înconjurată de orhidee, amintidu-mi cum îmi imaginasem eu că am descoperit apa micelară, revoluționând piața dermato-cosmetică.
M-a trezit din visare sora mea mai mică. Mă sunase pe skype să mai povestim puțin în timp ce ea spăla vasele. Dacă vă întrebați de ce tehnologia este bună - iată cel puțin un motiv: poți fi alături de cei dragi și atunci când distanța nu îți permite să îi vizitezi oricând ai dori. Un alt motiv - poți găsi foarte repede informații despre produse de care ai nevoie.
Am depănat amintiri (cele cu Doamna Doina si Domnul Strugurel ), i-am povestit despre apa micelară și orhidee și din vorbă în vorbă mi-am reamintit că apa de la robinet (unde locuiește ea) este foarte dură și ii crapă efectiv pielea dacă o expune în mod prelungit. Cu acest gând în minte, imediat după ce ne-am luat rămas bun, am căutat (și găsit) un produs perfect pentru ea: glicerină citrică pentru mâini. Știam de glicerină încă de pe vremea Domnului Strugurel, de efectul ei protector. Alături de alantoină, calmează și pielea, învăluind mâinile într-un fel de film protector, emoliind și îmbunătățind textura pielii. Cred că îi va fi un aliat de nădejde.
Întotdeauna am considerat ca Farmec este o marcă prietenoasă, o companie care înțelege ce e important pentru consumatori și familia lor și vine mereu cu noi soluții inovatoare, pentru a ne ajuta să avem grijă de noi. Se pare că așa este - Frumusețea și încrederea se cultivă în familie! Cu Farmec!
0 comments :
Trimiteți un comentariu