#08 Jurnal de mini vacanță

Sâmbătă 16 iunie, 2017

Am ajuns în Constanța dis de dimineață. Voiam să prind răsăritul pe plajă, să nu pierd nici măcar o clipă din scurta dar mult așteptata vacanță pe care o plănuiesc de mult timp. De nouă ani nu am mai fost la mare. Se întâmplă o mulțime de lucruri în această perioadă.

Când căutam cazare la hotel în Mamaia, mi-am amintit că în 2008, pe când mă plimbam împreună cu sora mea prin stațiune (ne plăcea foarte mult să mergem pe jos, dintr-un capăt în celălalt), mi-a atras atenția un hotel cu un nume foarte frumos, care se afla pe atunci în renovare. Se află în sudul stațiunii, foarte aproape de parcul de agrement situat lângă stația de autobuz a cursei speciale Constanța-Mamaia. Practic de acolo ne începeam noi plimbarea și zăream silueta clădirii de zece etaje, întrebându-ne de fiecare dată, oare cum va arăta când va fi gata.

Albastru, cu alb! Ca cerul, ca marea înspumată. Un strop de roșu - ca ancora de pe tricoul meu, marinăresc Așa m-a întâmpinat Hotel Aurora Mamaia. 

Mi-am făcut rezervarea online, pe site-ul hotelului, acum două săptămâni. Aveam de ales între priveliște către lac, sau către mare. Desigur, am ales Marea! Vreau să văd răsăritul de pe balcon, în timp ce ascult cântecul valurilor, acompaniat de pescăruși. 

În hol, la Recepție, turiștii vin și pleacă. Un du-te vino vesel, bronzat, sau dimpotrivă. Unii se grăbesc, pregătiți să meargă pe plajă, alții merg în pas domol, ca de vacanță, spre piscină.

Eu mă îndrept spre unul dintre cele trei lifturi care mă va purta silențios către etajul patru. La Recepție am preluat cheia.... De fapt nu, am greșit, obișnuința. Am preluat cartela. Este prima dată când stau într-un hotel la mare și accesul se face pe bază de cartelă. Dar am lipsit nouă ani. Multe se schimbă în bine.

Etajul patru. Camera mea... Alb-gri-albastru... Liniște. Dacă tâmplăria PVC cu geamuri termopan au un avantaj, atunci liniștea este acela. Va fi perfect pentru momentele în care mă voi retrage lenes, la adăpost de soarele prea arzător, pentru siestă. 

Nu vreau să zăbovesc prea mult - îmi aranjez bagajele, pun în frigider câteva mici ”răsfățuri” pregătite de Bunica și... ies pe balcon.

Ce priveliște miunată!!!  

Mare, ce mare esti! îmi vine să îi strig, în timp ce soarele mă învăluie jucăuș. Mi-ai lipsit!

Eu la mare am un program foarte plicitisitor (pentru unii): dimineața devreme merg să la plajă. Pe la nouă, deja mă îndrept frumos spre hotel. Poate zăbovesc puțin la piscină, mă răcoresc cu o înghețată. Urmează dușul (tare mult mi-a plăcut că în cameră, la baie, este duș și nu cadă) și apoi, firesc, masa. Restaurantul Mamaia este la câțiva pași de hotel. Când mi-am făcut rezervarea am ales sistemul "a la carte" și am putut comanda pe baza cardului valoric, ceea ce am dorit să mănânc. 

După-amiaza este de odihnă - doar până când soarele devine mai puțin arzător, urmează o nouă porție de Marea Neagră, cu nispul ei cel fin și seara plimbare...
  

Duminică, 17 iunie 2017

Se apropie apusul. Nu am mai avut timp să scriu în jurnal. Am fost atât de ocupată să îmi împart timpul între mare, răsfățul de la hotel și plimbări (prea scurtă vacanță, dar tot am reușit să văd măcar Mamaia de la ”înălțime”).

Data viitoare va trebui să stau măcar o săptămână.