#00 Un fel de prolog, cu nuca de cocos. (Jurnal de colectionar).

  

Buna!

Pompilia mi-a dat o idee intr-un comentariu, zilele trecute. M-am tot gandit cum sa stricturez un astfel de articol, fara sa va plictisesc, fara sa scriu pur si simplu la liniuta... Apoi am lasat ideile in pace si azi, pe cand ma gandeam despre ce sa scriu (pentru ca aveam alt plan, dar ieri nu am reusit sa il duc la bun sfarsit - de fapt, nici nu l-am inceput, haha), dupa ce m-am jucat cu niste poze mai vechi (alb negru) ca sa ii fac o surpriza lui Mami, s-a conturat o noua rubrica pe blog - un fel de jurnal mai pe placul meu (decat stiti voi care) - despre colectii.

Nu va avea nici semnisoare, nici rubricute, pur si simplu povestioare mai mici, medii sau mari. M-am gandit astfel sa va povestesc si cum de am ajuns eu sa colectionez papusi, dar si ce am mai colectionat de-a lungul timpului. 

Pentru astazi am pregatit, pe langa pozele cu Rukkusu si prietenul ei Keroppi (si al sau Coconut scooter), trei poze cu ... mine, pe vremea cand colectionam, indeosebi, amintiri, momente si clipe alaturi de cei dragi, dar si din lumea minunata care ma inconjura.

Se spune despre copii ca nu au amintiri mai vechi de 2 ani. Prostii. Eu am amintiri mai vechi decat cele din momentul imortalizat mai sus! Imi amitesc si cand am facut poza respectiva (ok, mi-a fost facuta poza respectiva ... hahha). Acela este al doilea patut al meu - primul a fost impletit, un cos foarte frumos. Acesta, cand am „migrat” in el, nu avea abtibilduri cu Woody lipite - Intr-o zi a venit Mami cu ele, le decupa si le lipea cu apa. Doar privind acum fotografiile realizez cat de mica eram atunci de fapt. In spatele meu este papusa mea Liliana, de la Aradeanca, in vremurile ei bune, (vremurile bune ale papusilor, jucariilor si cartilor mele, in gerenal, au apus cand surioara mai mica din dotare, a intrat in ele. 😅😂🤦‍♀️. In afara de papusa mea, sunt flancata de Vladut (in bleu) si... niciodata nu am fost foarte sigura cum il cheama pe celalalt (nu stiu de ce ma gandesc la George sau ceva de gen, acum..).

In lumea bebeluseasca se creste destul de rapid. In plus, observand ca nu am tendinte distrugatoare, Mami a indraznit sa imi aduca la o urmatoare sedinta foto, pe langa papusa mea (a se vedea ca era intacta) si cei doi baieti, pe Chuky a ei (habar nu am daca asa se scrie, dar banuiesc ca da... daca nu ”Ciachi„... se pronunta... hahahah) - papusica micuta din dreapta jos.. dar si pe draguta de Lioara (papusa aceea superba din dreapta, cu margelute la gat, si parul prins sus). Oricum, nu riscau sa pateasca absolut nimic - eram atat de incantata de cuburile mele cu Bambi... incat cred ca imi putea pune si ceva bibelouri de portelan, daca ar fi avut :))))).

Pe Chuky cred ca am vazut-o pe undeva (lol) dar pe Lioara.. ei cu ea e alta problema. Papusa chiar nu a fost maltratata de Rha (a fost singura care a scapat, pana si la unul dintre baieti i-a decupat o bucatica din marginea caciulitei... (si am senzatia ca e vorba de Vladut, dar nu sunt 100 la suta sigura).Totusi, i a- ceva ceva legatura si ne-am trezit cu capul ei langa corp, intr-o zi. Asta nu ar fi fost o problema... Doar ca nu stiu ce s-a intamplat dupa mutare, cand au fost oamenii la varuit in casa.... cert este ca cineva i-a cam facut vant (asta daca nu se intampla o minune si o gasesc totusi alaturi de inca vreo 2 sau 3 papusele in punguta in care fusesera puse frumos, sa fie pazite de  praf). Nu pot sa ii sufarcand unele persoane arunca sau daruiesc lucrurile altora - mi se pare super aiurea. Ideea e ca mi-au mai ramas doar margelele, pe care nu stiu cum de le-am pus eu atunci deoparte, sa nu se piarda, ca sa i le pot pune la loc, dupa ce reparam gatul -practic se rupsese un elastic.

Tare mi-as dori sa nu se fi pierdut (sa nu o fi aruncat / luat cineva). Pentru Mami (care a primit-o cand era mare.. liceu cred, sau facultate chiar, poate) de la Tanti, matusa lui Buni (a mers special sa i-o ia, cred ca de la Curtea de Arges) are o insemnatate speciala. De fapt, cred ca asta e - e vorba despre insemnatatea pe care o primeste un lucru. Pentru mine, asta il face pretios. Si probabil acest amananunt este de retinut, pentru ca ma defineste ca si.. colectionar.

Colectionez amintiri.. in principiu - cand o amintire este dublata si de ceva fizic, palpabil, ea devine, la randul ei, cumva, palpabila. De exemplu, primul meu Craciun - alaturi de Vladut. (va spuneam ca imi e tare drag, mai stiti? Cam asa a aratat Craciunul la 9 luni si 3 zile, de cand am venit pe lume :)))). Si acum aveti si un fel de referinta, cronologica (primele doua poze nu stiu cu exactitate cate luni aveam, dar aici e simplu.

Ei si cam atat - mi-ar placea sa gasesc o Lioara ca a lui Mami, sa i-o cumpar, dar cred ca este dificil. Pe vremuri papusile de gen erau scumpe si nu se faceau multe la fel. Sansele mele sunt cam nule. I-am luat insa o papusa asemanatoare, pe care ati vazut-o deja - dar o mai adaug aici inca o data, ca sa nu mai las inca un link:

Cu cativa ani in urma (mai mult asa) i-am lucrat una cu croseta....iar acum 10 ani, ii facusem o peruca noua (pentru ca prima data nu avusesem fire de acril, si improvizasem ceva din ata 😅: Peruca noua a Lioarei.

Si acum, voi incheia prima fila, cu pozele lui Rukkusu, care ma priveste nerabdatoare! Keroppi (cred ca are legatura cu Kero - sunet facut de broscute,lol) este un personaj din familia lui Hello Kitty, Sanrio... in fine (deja s-a incalzit laptopul si nu mai stau sa caut, cu alta ocazie) si probabil ca stiti ca japonezii sunt recunoscuti pentru lucrurile dragalase pe care le fac cu diverse mascote :)). 

Ei bine, figurina si scuterul din dotare, fac parte dintr-un set (care mai contine inca o figurina si un auto micut). Sunt produse cu licenta  via Germania - dar m-am bucurat cand le-am gasit la noi online si mi-am luat si eu. Mi se par adorabile. In plus, au o dimensiune perfecta pentru inaltimea lui Rukkusu :D. Hehe.

Ja ne!!